Epaminonda's Blog.....: LUMEA BANCNOTELOR LUMII 97

KURDISTAN

KUWAIT

xxx

DOUĂ EPIGRAME DIN VIAŢĂ

DE GRIGORE LUPESCU

UNUI FALS PATRIOT

Stema ţării îi inspiră

Patrioticul elan.

Doar atunci când o admiră

Pe reversul unui ban.

ŞEFULUI MEU

De câte ori am bucuria

Să-l văd pe şeful meu cel bun,

Îmi scot amabil pălăria

Şi-n faţa ochilor mi-o pun

___________xxXxx____________

CÂTEVA MEDALII

ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Ordinul "Steaua Romaniei" - cu colan

Ordinul "Steaua Romaniei" - în grad de cavaler

Ordinul "Steaua Romaniei"

Ordinul naţional "Steaua României" este cel mai vechi ordin naţional, a fost creat în 1864, în timpul domniei lui Cuza şi a fost acordat în acea perioadă într-un număr redus. După proclamarea independenţei naţionale, Carol I înfiinţează acest ordin prin legea votată în 10 mai 1877. Au fost stabilite 5 grade pentru acest ordin: cavaleri, ofiţeri, comandanţi (comandori), mari ofiţeri, mari cruci. Ordinul Steaua României este cea mai înaltă distincţie oferită de statul român. În 1863 reluând discuţiile pentru înfiinţarea unei distincţii româneşti, domnitorul Cuza contactează renumita casă de bijuterii Kretly din Paris.. Aceasta va prezenta domnitorului un model de distincţie ce va fi aprobat şi comandat în 1000 de bucăţi. Denumirea originală, propusă de domnitor era "Ordinul Unirii" iar cele două cifre încrustate, "5" și "24", simbolizau dubla alegere a domnitorului. Deasemenea pe decoraţie era încrustată şi deviza: "Genere et cordres fratres" (Fraţi prin origini şi simţiri). Însă cum cadrul legal nu permitea instituirea ordinului, domnitorul Cuza s-a limitat la a oferi decoraţia doar câtorva prieteni apropiaţi. Pe fundalul izbucnirii conflictului cu Imperiul Otoman, discuţiile pentru înfinţarea unui ordin naţional se redeschid. Sub guvernarea lui Ion C. Brătianu se decide instituirea legală a distincţiei în forma ei de bază operându-se modificări doar la cifra domnească (schimbată acum cu cea a lui Carol I şi la dictonul ce nu mai corespundea momentului istoric, noua deviză fiind: "In fide salus" (În credinţă e salvarea). A fost aprobată şi noua denumire a ordinului care, la propunerea lui Mihail Kogălniceanu, a devenit "Steaua României".

Profesor Doctor Farmacist

Alexandru Ionescu Matiu * 1883 - 1975

13 iunie 1991

Înfiinţarea Societăţii române

de istoria farmaciei -1993

Alexandru V. Ionescu-Matiu (născut la data de 25 iunie 1883 în Focşani şi decedat la data de 2 aprilie 1975 în Bucureşti) a fost un farmacist militar cu gradul de general de brigadă, profesor universitar emerit şi doctor docent. Numele de Matiu a fost adăugat în 1926. A absolvit Liceul „Unirea” din Focşani, cu echivalarea diplomei de bacalaureat (1901). Este licenţiat în farmacie al Universităţii din Bucureşti, Facultatea de medicină (1906), bursier, cu specializare în chimie-fizică la Universitatea din Geneva, având ca îndrumător pe profesorul Philippe A. Guye (1911-1913) şi Doctor în ştiinţe al Universităţii din Geneva (1913). A fost membru de onoare al Societăţii de Chimie Industrială din Paris, membru corespondent al Academiilor de Farmacie din Paris şi Madrid, membru de onoare al Uniunii Societăţilor de Ştiinţe Medicale din Bucureşti şi membru fondator al Societăţii de Chimie din România. A debutat în profesie în 1906, ca farmacist sublocotenent la Spitalul Militar Central. Pentru meritele sale a fost distins cu Ordinul „Coroana României” în gradul de comandor (1937), medalia „Centenarul Regelui Carol I” (1939), semnul onorific „Răsplata muncii pentru 25 de ani în serviciul starului” (1941), medalia „Pasteur”, acordată de Societatea de Chimie Biologică din Franţa (1934), medalia de merit”, conferită de Institutul Pasteur din Paris (1954), medalia „Hygia Salus”, decernată de Societatea de Farmacie din Paris (1956), ordinul „Muncii”, clasa I (1963) şi titlul de „Profesor Emerit” pentru merite deosebite în dezvoltarea învăţământului superior şi al cercetării ştiinţifice. A participat în primul război mondial, ca farmacist de ambulanţă la Divizia a 2-a de Cavalerie şi mai târziu a fost farmacist şef al Armatei I, condusă de generalul Eremia Grigorescu (1945).

____________ooOoo_____________