TREI ZILE NU-S DE-AJUNS!

A trecut aproape un an de zile la ultima excursie pe care am făcut-o în Delta Dunării şi amintirile nu se uită. Cu acea ocazie am revăzut locuri minunate şi oameni dragi, deosebiti. În continuare îţi prezint şi ţie cititorule, aşa cum mă pricep eu, câteva impresii de călătorie în judeţul Tulcea. 
Al treilea week-end al lunii septembrie a anului 2011 mi-a oferit plăcerea de a revedea nişte locuri speciale şi foarte dragi mie, oraşele Tulcea şi Sulina. Aceasta a fost a patra sau a cincea călătorie în zonă şi recunosc ca nu aş renunţa la gândul de a reveni. Este o zonă plină de farmec şi poezie pe care o recomand tuturor. O călătorie în judeţul Tulcea te reconfortează pe deplin, te transpune parcă într-o altă lume, o lume feerică, de basm. Chiar de la Brăila, în coborâre spre bacul de trecere al Dunării către Dobrogea, ne întâmpină eroina de baladă, Kira Kiralina, nimfa dunareană a oraşului care bântuie cântecul bătrânesc local şi îşi doarme somnul de veci în sarcofagul de aur al folclorului nostru. Prin gesturi blânde şi pline de ospitalitate suntem dirijaţi să parcăm cât mai strâns autoturismele pe puntea bacului. Nici acum nu înţeleg vocea fermă a negustorului ambulant care îşi oferă spre vânzare covrigii şi cafeluţa caldă cu chemarea “Ia cafeaua şi covrigu’ din Smârdan de la nea Nicu’”, el fiind pe malul brăilean al Dunării. Probabil era vreun grec sau bulgar din cadrilater. Un soare patriarhal şi o briză primitoare ne ia în primire chiar de la intrarea pe bac. Ca un făcut, pe malul dobrogean al Dunării, o voce piţigaiată de femeie dolofană ne zgândără la timpane cu oferta: “Cafeluţă ca la Lila nu găseşti toată Brăila”! şi astfel, nedumerirea mea creşte şi mai mult. 

Drumul sinuos pe colinele dobrogene mă îmbie să reduc acceleraţia motorului şi să îmi încânt privirea cu frumoasele peisaje care defilează de o parte şi de alta a sensului de mers. Ajuns în Macin mă văd pus în încurcătură, pentru ca de aici drumul se bifurcă în doua trasee, unul prin Cerna şi altul prin Isaccea, ambele fiind foarte interesante, pentru a ajunge la Tulcea. Am ales varianta prin Isaccea şi nu regret deloc. Este un drum foarte bine întreţinut, o ideie mai scurt, cu un un peisaj deosebit, pe stânga abundând imagini specifice luncii Dunării iar pe dreapta peisajul colinar specific dobrogean din care nu lipsesc vestitele vii ale Niculiţelului. O părere de rău am simţit văzând turlele unor mănăstiri dar şi indicatoarele rutiere spre multe alte mănăstiri dobrogene, deoarece nu am avut timp să merg să le vizitez. Se ştie că judeţul Tulcea are o bogată zestre de mănăstiri, biserici şi alte locuri religioase aparţinând mai multor culte. Povestea tristă a semenilor din Spitalul de leproşi de la Ţichileşti mi-a înmuit parcă inima. Acolo îşi duc viaţa nişte destine condamanate pe veci la izolare. Asemeni bătrânei cetăţi a Romei şi oraşul Tulcea este dispus pe mai multe coline dispuse în descreştere, ca o esplanadă în faţa zeilor, spre anticul Danubius. De îndată ce soseşti în zona de jos a oraşului privirea îţi este atrasă ca un magnet de către două însemnate monumete ale istoriei noastre naţionale: Monumentul Independenţei şi Statuia lui Mircea cel Bătrân din zona gării fluviale.  

În oraşul de la gurile Deltei există şi o statuie ecvestră a marelui domnitor Mircea cel Bătrân.

Cafeluţa caldă de la barurile situate pe faleza oraşului şi clădirile moderne din vecinătate îmi trezesc puternice sentimente de admiraţie.

Tot aici îl revedem pe fondatorul radioului Enigma România, domnul Viorel Sima, care face o muncă deosebită, promovând în spaţiul virtual al internetului tot ceea ce este mai bun şi mai valoros în muzică, cultură şi tradiţii ale poporului român şi a altor popoare. Iată-l mai jos alături de câţiva ascultători fideli.

Dacă vrei să asculţi Radio Enigma România ai la dispoziţie următoarele adrese: 

http://radioenigmaromania.ro/

http://radioenigmaromania.ro/asculta-online

http://asculta.radioenigmaromania.ro:8000/listen.pls

http://live.radioenigmaromania.ro:8000/listen.pls

 Doar aici poţi asculta vocea gândurilor tale!

Eşti invitat şi pe Facebook la următoarea adresa:

http://www.facebook.com/groups/147386912029915/

ID-ul de messenger pentru a intra în legătură cu moderatorii emisiunilor, pentru a-ţi spune liber părerea, pentru a oferi o dedicaţie muzicală pentru a solicita melodia preferată este:

 radio_enigma_romania

La ora 13.30, mai precis decâ toate trenurile japoneze, cataramanul de Tulcea se desprinde lin de ponton, întoarce larg pe Dunare şi ne conduce spre Sulina. Scăpând de grija volanului (autoturismul rămânând parcat la loc sigur în Tulcea), îmi scot tricoul şi berea rece de la lada frigorifică şi visez deja la plajă şi peisaje deosebite care încep să se derulează încet şi din belşug prin faţa ochilor. 

După o călătorie de aproximativ patru ore, deloc obositoare şi nespus de frumoasă ancorăm la pontonul de debarcare din cel mai estic oraş al ţării, Sulina. Ceremonia sosirii navelor de la oraş (de la Tulcea) este un adevărat spectacol în toate localităţile deltei. Navele sunt întâmpinate de aproape toată suflarea localităţii, aici se află ce şi cum, aici se află cine a mai venit în localitate, si tot aici ţi se oferă la un preţ rezonabil o cameră pentru sejurul tău în lumea mirifică a peştelui şi a stufului Deltei. 

 

Relativ uşor ne gasim un spaţiu de cazare şi imediat începem plimbarea prin oraşul boem, cu parfum interbelic, Sulina. Declanşatorul aparatului de fotografiat lucrează necontenit. Atrag atenţia casele tradiţionale ale Sulinei cu îmbrăcăminte exterioară din material lemnos.       

Aşa cum spuneam, epoca de glorie a oraşului Sulina a fost perioada interbelică, epoca de aur l-a denaturat, pot spune, chiar schilodit iar perioada postrevoluţionară l-a abandonat aproape cu totul.  

Totuşi unele clădiri vechi se menţin şi dau oraşului parfumul perioadei interbelice

Cu titlul de curiozitate este de reţinut faptul că străzile oraşului Sulina sunt numerotate ca în America, Str. nr.1.....Str.nr. 20...etc.    

Dacă înainte oraşul avea o mică industrie, amintesc aici fabrica de consevre de peşte precum şi şantierul naval, acum nu mai există nicio urmă. De pe malul opus rânjesc sinistru spre noi clădirile abandonate ale fabricii de conserve şi ale şantierului naval local.    

Oraşul respiră încă datorită turismului care se pare că începe să se revigoreze, agriculturii de interes local, pescuitului amator în dauna celui industrial şi casării (tăierii) navelor scoase din uz şi predării acestora la fier vechi.   

Oraşul are însă şi clădiri de interes istoric cât şi clădiri moderne semn ca viaţa pulsează şi aici

Am fost informat ca aici se stabilesc încă oameni, se căsătoresc şi chiar aduc pe lume copii. 

Cetăţenii Sulinei ştiu să îşi facă viaţa frumoasă atât penrtru ei cât şi pentru turiştii care îi vizitează

Oraşul fiind situat la vărsarea braţului dunărean Sulina în Marea Neagră are, deci, şi plajă maritimă curată, cu nisp fin şi neaglomerată. 

Emblema istorică a oraşului Sulina este Farul Comisiei europene. Comisia eurpeană prin Tratatul de la Paris (30 martie 1856) privind îmbunătăţirea navigaţiei la gurile Dunării a construit digurile de consolidare a malurilor braţului Sulina şi farul, lucrarea fiind terminată în luna noiembrie a anului 1870.Tratatul conţine semnăturile succesive de competenţă ale marilor puteri europene: Austro-Ungaria, Germania-Prusia, Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Turcia. Planurile şi construcţia acestor obiective au fost realizate de către inginerii englezi Ch.Hardley şi M.Engelhardt care au participat de asemeni şi realizarea planurilor de adâncire şi întreţinere permanentă a şenalului navigabil pe braţul Sulina.  

Farmecul deosebit al excursiei la Sulina, ca de fapt oriunde în deltă îl dau cura de peşte şi plimbarea cu barca pe canalele secundare. Aici papilele gustative se bucură de toate tipurile de peşte de la cunoscutul crap, ştiuca, somn, biban, caras, plătică sau şalău la faimoşii, nisetru, morun, păstrugă, chefal sau calcan. Atrag atenţia că este mai bine să îţi aduci de acasă decât să cumperi la preţuri cam piperate, din magazinele locale, alimentele lichide complementare, berea, vinul, coniacul sau ţuica.  

Visul oricărui turist în Deltă a fost, este şi va rămâne plimbarea cu barca prin hăţişuri. Nu mai spun nimic, vă las să admiraţi câteva dintre frumuseţile Deltei imortalizate de obiectivul aparatului de fotografiat.

Totul a durat trei zile dar vă spun cu certitudine că a fost foarte puţin pentru a cunoaşte toate atracţiile turistice ale judeţului Tulcea. Mă voi documenta serios şi cu prima ocazie voi reveni să mă familiarizez şi mai bine cu farmecul vieţii dobrogene. Întoarcerea spre Tulcea a fost precum developarea unui film foto făcut cu câteva zile înainte. Mă simţeam precum exploratorul Jaques Yves Cousteau sau operatorii televiziunilor documentare Animal Planet sau Discovery Chanel care se întorc dintr-o expediţie în savana africană. Regăsesc oraşul Tulcea din care plecasem cu trei zile în urmă. Mă gândesc să fac caţiva paşi prin oraş, să cumpăr ceva frumos şi util scumpei mele nepoate Sara Maria. Descopăr un oraş foarte curat, cu nişte oameni extraordinar de amabili. Vitrinele magazinelor sunt amenajate cu mult bun gust şi strălucesc de curăţenie. Lumea este parcă altfel faţă de oraşul în care locuiesc eu. 

Să fie de vină intersectarea pe aceste locuri a mai multor civilizaţii precum şi convieţuirea paşnică a acestor seminţii şi în aceste timpuri, încă? Eu cred că da. Parcul din zona de jos a oraşului este populat de statuile unor oameni de cultură şi ştiinţă originari din acest judeţ sau care şi-au desfăşurat activitatea pe aceste meleaguri. Obiectivul aparatului de fotografiat i-a imortalizat pe căţiva dintre ei şi vi-i prezint mai jos.

• Alexandru Ciucurencu - pictor, născut la data de 27 septembrie 1903 în localitatea Ciucurova, judeţul Tulcea şi decedat la data da 27 decembrie 1977 în Bucureşti.
• Constantin I. Brătescu - născut la data de 30 septembrie 1882 în localitatea Câşle, azi Mineri, judeşul Tulcea şi decedat la data de 23 octombrie 1945 în Bucureşti, a fost un geograf, pedagog şi scriitor român, care s-a remarcat în cercetarea geomorfoligică, membru corespondent al Academiei Române.

• Grigore Constantin Moisil, născut la data 10 ianuarie 1906 în Tulcea şi decedat la data de 21 mai 1973 în Ottawa, Canada, a fost un matematician român, considerat părintele informaticii româneşti, inventatorul circuitelor electronice tristabile.

• Ioan S. Neniţescu - născut la data de 11 aprilie 1854 în Galaţi şi decedat la data de 23 februarie 1901 în Buzău, a fost un poet, membru corespondent al Academiei Române, care a locuit vemelnic şi in Tulcea.
• George Boulanger - născut la data de 18 aprilie 1893 în Tulcea şi decedat la data de 3 iunie 1958 în Olivos, Buenos Aires, Argentina, a fost un violonist român, dirijor şi compozitor de etnie rroma, un nume de rezonanţă în muzica uşoară, a cărui activitate s-a desfăşurat (în mare măsură) peste hotare. A fost unul dintre cei care au pus bazele muzicii de „café concert-chantant” peste hotare.

• George Georgescu - născut la data de 12 septembrie 1887 în oraşul Sulina, judeţul Tulcea şi decedat la data de 1 septembrie 1964 în Bucureşti, a fost un dirijor român, academician, director al Orchestrei Filarmonice din Bucureşti, unul din cei mai mari reprezentați ai stilului dirijoral clasic caracteristic școlii germane.

• Ion Jalea - născut la data de 19 mai 1887 în localitatea Casimcea, judeţul Tulcea şi decedat la data de 7 noiembrie 1983, a fost un sculptor şi gravor român, membru al Academiei Române. A participat la primul război mondial, unde şi-a pierdut o mână în luptă, fiind nevoit să sculpteze toată viaţa cu o singură mână.
• Jean Bart este pseudonimul literar al scriitorului Eugeniu P. Botez (născut la data de 28 noiembrie 1877 în localitatea Burdujeni, judeţul Botoşani şi decedat la data de 12 mai 1933 în Bucureşti), împrumutat de la un faimos corsar flamand al secolului al XVII-lea. O vreme a locuit în judeţul Tulcea.

• Gheorghe Munteanu Murgoci - (născut la data de 20 iulie 1872 în oraşul Măcin, judeşul Tulcea şi decedat la data de 5 martie 1925) a fost un geolog, mineralog și pedolog român, care împreună cu Nicolae Iorga şi Vasile Pârvan și a înscris numele printre fondatorii "Institutului de Studii Sud Est Europene" din Bucureşti. A fost membru corespondent al Academiei Române.

• Nicolae Bălăşescu alias Nicolae Belaşcu alias Nifon Bălăşescu - (născut în anul 1806 la Hăşad, judeţul Sibiu şi decedat în anul 1880 în oraşul Măcin, judeţul Tulcea) a fost profesor, revoluţionar paşoptist din Transilvania. 

• Grigore Antipa - (născut la data de 27 noiembrie 1867 în Botoşani şi decedat la 9 martie 1944 în Bucureşti) a fost un naturalist, biolog darwinist, zoolog, ihtiolog, ecolog, oceanolog şi profesor universitar român. Este întemeietorul Muzeului Naţional de Istorie Naturală din Bucureşti, care îi poartă numele. O vreme a lucrat şi trait în judeţul Tulcea.

• Orest Tafrali - (născut la data de 14 noiembrie 1876 în Tulcea şi decedat la data de 5 noiembrie 1937 în Iaşi) a fost istoric român, membru corespondent al Academiei Române, din anul  1936

Întoarcerea spre casă a fost tot un vis, o plutire, pot spune chiar vizionarea în reluare a unui film documentar. Nu au lipsit îndemnurile lui nea Nicu şi tanti Lila, la bac, pentru a le cumpăra, încă odată, bunătăţile. Singurele regrete care mă încearcă încă sunt trecerea rapidă a celor trei zile de excursie şi negăsirea cuvintelor potrivite pentru a vă reda frumuseţile şi simţirile deosebite pe care le-am trăit călătorind pe aceste meleaguri. Atât pot să vă mai spun: Avem o ţară deosebit de frumoasă dar insuficient de cunoscută şi pusă în valoare!

***

DOUĂ EPIGRAME POLITICE

UNUI ALES 

de Viorel Martin

Alesul e-o figură cam ciudată,

Nu-i place munca, cinstea şi nici cartea,

Ia parte la alegeri doar o dată,

Pe urmă patru ani îşi trage partea!

OMUL POLITIC 

de Gheorghe Bâlici - Rep. Molodova

Nu vreau să-l laud, nici să-l critic

Şi totuşi îi divulg sindromul:

În firea lui de om politic

Adeseori lipseşte …omul.

_________xxXxx_________

CÂTEVA MEDALII

ROMÂNEŞTI

 Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia, 

poţi citi în articolul 

LE HAVRE - FRANŢA

Regiunea Bucureşti - IPA - Poliţia capitalei

Ziua Poliţiei române - 8 iulie 2001 

Regiunea Bucureşti - IPA - România 

Ziua Poliţiei române - 8 iulie 1999

Asociaţia internaţională a poliţiştilor - International police association  (I.P.A.) este o organizaţie internaţională nonguvernamentală, apolitică, non profit, care nu se implică în probleme de serviciu, dispute de muncă sau politice, bazată pe liberul consimţământ şi voinţa de asociere a tuturor membrilor ei, în vederea realizării obiectivelor şi scopurilor enunţate:

1. Promovarea şi respectarea principiilor cuprinse în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de ONU la 10 decembrie 1948, Convenţiile şi tratatele internaţionale care interzic folosirea torturii şi metodelor degradante şi inumane în lupta de combatere a criminalităţii;
2. Participarea la cooperarea între naţiuni şi la menţinerea păcii mondiale;
3. Promovarea respectului faţă de lege şi ordine;
4. Creşterea prestigiului poliţiei, crearea unei imagini favorabile acesteia în rândurile populaţiei;
5. Crearea de legături de prietenie şi de promovare a cooperării internaţionale;
6. Favorizarea întâlnirilor personale prin schimbul de persoane sau grupuri, prin călătorii, vacanţe sau corespondenţă;
7. Promovarea schimburilor şi întâlnirilor internaţionale ale membrilor I.P.A. şi familiilor acestora pentru a întări spiritul toleranţei şi înţelegerii între popoare;
8. Încurajarea cooperării internaţionale prin legături de prietenie între poliţiştii de pe toate continentele, care să contribuie la înţelegerea reciprocă a problemelor de ordin profesional;  
9. Dezvoltarea unor activităţi sociale şi culturale, favorizarea schimbului de experienţe profesionale etc.

În vederea realizării scopurilor şi obiectivelor propuse, I.P.A. are atribuţii în:

1. organizarea de cursuri, conferinţe, dezbateri, simpozioane, mese rotunde, schimburi bilaterale, întreceri sportive şi orice alte acţiuni sau activităţi desfăşurate sub deviza “Servicii prin prietenie”;
2. organizarea de excursii în ţară şi peste hotarele ei pentru membrii asociaţiei şi membrii familiilor lor;
3. acordarea ajutorului material membrilor familiilor vulnerabile a lucrătorilor de poliţie în scopul soluţionării unor probleme legate de tratament, atat în ţară, atât şi peste hotarele ei, etc.  

   Deviza I.P.A. este „Servo per amikeco” (Servicii prin prietenie) în limba esperanto. Asociaţia dispune de emblemă (vezi poza de sus), drapel şi imn. I.P.A. are reprezentanţii săi pe lîngă ONU şi Consiliul Europei.La nivel mondial I.P.A. îşi întemeiază activitatea în temeiul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, adoptată de ONU la 10 decembrie 1948, a Statutului O.N.U, a Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, adoptată de Consiliul Europei la 4 noiembrie 1950 în orasul Roma – Italia,  a Statutului  Internaţional al I.P.A., a Regulilor şi Directivei de Înfiinţare şi Afiliere a Secţiilor, a altor documente. I.P.A. este cea mai mare organizaţie poliţienească din lume şi a fost creată la 1 ianuarie 1950 din iniţiativa unui sergent, ulterior ofiţer, de poliţie din orasul Lincolnshire – Anglia, Arthur Troop, care a dorit, ca prin intermediul acesteia, să creeze un canal pentru promovarea cooperării internaţionale şi prieteniei între ofiţerii de poliţie. La puţin timp după terminarea celui de-al doilea Război Mondial, dl. Arthur Troop a început să se dedice enormei sarcini de a înfiinţa o organizaţie mondială a prieteniei între poliţişti, dând dovadă de mare încredere în oameni şi în valorile prieteniei.În scopul realizării planului de înfiinţare a unei organizaţii internaţionale de cooperare între poliţişti, între anii 1948-1949 dl. Arthur Troop a contactat numeroşi prieteni din poliţia locală şi din străinătate. Ideea a fost primită foarte bine de poliţiştii din diferite ţări europene, precum Marea Britanie, Danemarca, Norvegia, Suedia şi din unele ţări africane, care au încurajat constituirea unei organizaţii internaţionale a poliţiştilor, având secţii naţionale, şi emiterea de către un Secretariat Internaţional, a unor legitimaţii pentru membrii acesteia, similare unui paşaport.

Corpul 6 armată - Târgu Mureş

Aniversarea a 105 ani 

8 aprilie 1895 - 8 aprilie 2000

Arad, Oradea, Dej, Târgu Mureş, Bucureşti 

Academia tehnică militară - Bucureşti 

__________ooOoo____________

Germania - Lagăriul de ofiţeri de la Blankenburg

20 mărci xxxx 

  Regele Ferdinand I şi Regina Maria

Ferdinand I, Rege al României, Principe al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 24 august 1865 la Sigmaringen şi decedat 20 iulie 1927 la Sinaia) a fost rege al României din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Din 1890 a fost membru de onoare al Academiei Române, iar între 1914 şi 1927 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii.

Majestatea Sa Maria, Regină a României, Principesă a Romaniei, Principesă de Edinburg și de Saxa Coburg și Gotha, născută Marie Alexandra Victoria, din Casa de Saxa – Coburg ;I Gotha (născută la data de 29 octombrie 1875 în localitatea Eastwell Park, ducatul Kent din Anglia şi decedată la data de 18 iulie 1938 în Sinaia), a fost mare prinesă a Marii Britanii şi Irlandei, consoarta regelui Ferdinand şi regină a României. A fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii.Este mama regelui Carol al II-lea al României. Viitoarea regină Maria a României s-a născut pe 3 octombrie 1875, fiind fiica ducelui de Edinburgh, Alfred, al doilea fiu al reginei Victoria (devenit după 1893 duce de Saxa-Coburg-Gotha), şi a marii ducese ruse Maria Alexandrovna. Maria, principesă de Edinburgh, s-a căsătorit cu Ferdinand, principele moştenitor al coroanei României, în decembrie 1892. A avut şase copii: Carol (1893 - 1953), Elisabeta (1894 - 1961), Mărioara (1899 - 1961), Nicolae (1903 - 1978), Ileana (1908 - 1991) şi Mircea (1913 - 1916). Personalitate puternică, femeie foarte frumoasă, extrem de iubită de armată, se pare că Maria a îndrăgit cu adevărat România. În al doilea război balcanic a îngrijit în lagărul de holerici de la Zimnicea bolnavii întorşi din Bulgaria. Se pare că a avut un rol important în luarea deciziei României din 1916 de a intra în război alături de Antantă.  Regina Maria a încetat din viaţă pe 18 iulie 1938, inima ei fiind depusă la Balcic iar trupul în gropniţa domnească de la Curtea de Argeş. „Înainte de a fi condusă de la Palatul Cotroceni pe ultimul ei drum, regina a fost salutată de militari cu baionetele înfipte în pămînt şi cu patul armei în sus, gest unic pe care Armata nu l-a oferit niciodată unui alt om.” 

Deci Regina Maria, cetăţean englez la origine, casatorită cu un neamt, s-a dedicat trup şi suflet României, pe care a iubit-o cu toată fiinţa sa. Testamentul său, sau ultima sa adresare către România, citatul de mai jos, încă mai ridică fiori reci pe şira spinării. 

Binecuvântarea Reginei Maria

"Ţării mele şi Poporului meu, 

Când veţi ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul tăcerii veşnice, care pentru noi rămâne o mare taină. Şi totuşi, din marea dragoste ce ţi-am purtat-o, aş dori ca vocea mea să mai ajungă încă odată, chiar dincolo de liniştea mormâtntului... Eu am ajuns la capătul druului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veşnicie, vreau să-mi ridic, pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare:
Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi a durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea, şi ale cărei cărări le-am cunoscut pe toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a îngăduit s-o văd împlinită. Fi tu veşnic îmbelşugată, fi tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fi cinstită, iubită şi pricepută. 

Am credinţă că v-am priceput: n-am judecat, am iubit..."

Câteva ornamente decorative marginale 

de pe certificate si bonduri americane

con_dorul@yahoo.com