Aceasta este o monedă de 20 de lei - Carol I din anul 1906 care cu greu poate fi încadrată în genul monedelor comemorative sau circulante, de fapt toate monedele prezentate în acest articol. Ea este confecţionată dintr-un aliaj de aur 90% şi cupru 10%, are diametrul de 21 mm, cântăreşte 6,452 grame, are margine cu zimţi şi s-a emis în 15000 de exemplare. Pe aversul acesteia se prezintă anii * 1866 - 1906 *, inscripţia CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia
regelui bătrân spre stânga şi cerc perlat exterior. Sub gât scrie A.M.(iniţialele gravorului ALFONS MICHAUX). Pe revers se prezintă valoarea nominală * 20 LEI *, inscripţia CAROL I DOMNUL ROMANIEI şi
efigia domnului tânăr spre stânga şi cerc perlat exterior. Sub gât este scris numele gravorului, A.
MICHAUX. Monedele de argint şi de aur bătute în 1906 au fost emise pentru a
celebra patruzeci de ani de la urcarea pe tron a lui Carol I. Au fost bătute la
Bruxelles şi gravate de Alfons Michaux.
Sunt cunoscute şi probe ale acestei monede. Mai sus este prezentată o probă monetară de 20 lei 1906 din cupru. Poză şi informaţii despre regele Carol I găseşti mai jos, în subcapitolul medalii.
Aceasta este o monedă de 50 de lei - Carol I din anul 1906 care cu greu poate fi încadrată în genul monedelor comemorative sau circulante, de fapt toate monedele prezentate în acest articol. Ea este confecţionată dintr-un aliaj de aur 90% şi cupru 10%, are dimaetrul de 40 mm, cântăreşte 16,13 grame, are margin cu zimţi şi s-a emis într-un tiraj de 28000 de exemplare. Pe aversul acesteia se prezintă inscripţia CAROL I REGE AL ROMANIEI · 1866-1906, bustul regelui în
uniformă militară, spre stânga (dreapta heraldică) şi A. MICHAUX peste
umărul stâng (numele gravorului) şi cerc perlat la exterior, iar pe revers se prezintă valoarea nominală 50 LEI, inscripţia CAROL I DOMNUL ROMANIEI, Carol I
călare, în haine de călătorie, probabil în timpul campaniei din Bulgaria
din 1877 şi cerc perlat exterior. Monedele de argint şi de aur bătute în 1906 au fost emise pentru a celebra patruzeci de ani de la urcarea pe tron a lui Carol I. Au fost bătute la Bruxelles şi gravate de Alfons Michaux. Există două variante de 50 lei 1906 una
mai roşie şi alta cu o culoare mai galbenă. Această diferenţă a fost
intenţionată, în sensul că, după o primă batere în aur roşu (constând dintr-un aliaj de 90% aur şi 10% cupru), autorităţile româneşti au cerut
ca o parte din cuprul din aliaj să fie înlocuit cu argint, cu scopul de
a obţine o culoare mai galbenă şi prin urmare mai asemănătoare cu cea a
monedelor de 4 ducaţi ale Austriei, care aveau 98.6% aur. Aliajul
acestor monede galbene este: 90% aur, 8.5% argint şi 1.5% cupru.
Sunt cunoscute şi probe ale acestei monede. Mai sus este prezentată o probă monetară de 50 lei 1906 din cupru. Poză şi informaţii despre regele Carol I găseşti mai jos, în subcapitolul medalii.
Aceasta este o monedă de 100 de lei - Carol I din anul 1906 care cu greu poate fi încadrată în genul monedelor comemorative sau circulante, de fapt toate monedele prezentate în acest articol. Ea este confecţionată dintr-un aliaj de aur 90% şi cupru 10%, are diametrul de 35 mm, cântăreşte 32,26 grame, are margine zimţată şi s-a emis într-un tiraj de 3000 de exemplare. Pe aversul acesteia se prezintă anii * 1866 - 1906 *, inscripţia CAROL I REGE AL ROMANIEI, efigia regelui bătrân spre stânga şi cerc perlat exterior. Sub gât scrie A.M.(iniţialele gravorului ALFONS MICHAUX). Pe revers se prezintă valoarea nominală * 100 LEI *, inscripţia CAROL I DOMNUL ROMANIEI şi efigia domnului tânăr spre stânga şi cerc perlat exterior. Sub gât este scris numele gravorului, A. MICHAUX. Monedele de argint şi de aur bătute în 1906 au fost emise pentru a celebra patruzeci de ani de la urcarea pe tron a lui Carol I. Au fost bătute la Bruxelles şi gravate de Alfons Michaux. Această monedă românească de aur este foarte grea şi foarte rară (s-au
bătut 3.000 de bucăţi). O piesă în condiţie bună spre foarte bună
depăşea 1.000$ în anul 2002. Poză şi informaţii despre regele Carol I găseşti mai jos, în subcapitolul medalii.
Aceasta este o monedă de 25 de lei 1922 - Regele Ferdinand şi Regina Maria, care cu greu poate fi încadrată în genul monedelor comemorative sau circulante, de fapt toate monedele prezentate în acest articol. Ea este confecţionată dintr-un aliaj de aur 90%, argint 7,5% şi cupru 2,5%, are diametrul de 30 mm, cântăreşte 8,065 grame şi prezintă margine zimţată, fiind emisă în 150000 de exemplare. Pe aversul acesteia se prezintă inscripţia MARIA REGINA ROMANILOR - 1922 -, efigia încoronată a reginei în semiprofil spre dreapta şi cerc perlat exterior, iar pe revers inscripţia FERDINAND I REGELE ROMANILOR - 25 LEI şi efigia încoronată a
regelui în semiprofil spre stânga, lângă umărul drept este scris P. M.
DAMMANN, numele gravorului monedei şi cerc perlat exterior. Aceste piese au fost bătute în Marea Britanie, la Monetăria Regală
din Londra. Toate
piesele au fost gravate de renumitul artist francez Paul Marcel Dammann
(1885 - 1939).
Viitoarea regină Maria a României s-a născut pe 3 octombrie 1875, fiind fiica ducelui de Edinburgh, Alfred, al doilea fiu al reginei Victoria (devenit după 1893 duce de Saxa-Coburg-Gotha), şi a marii ducese ruse Maria Alexandrovna. Maria, principesă de Edinburgh, s-a căsătorit cu Ferdinand, principele moştenitor al coroanei României, în decembrie 1892. A avut şase copii: Carol (1893 - 1953), Elisabeta (1894 - 1961), Mărioara (1899 - 1961), Nicolae (1903 - 1978), Ileana (1908 - 1991) şi Mircea (1913 - 1916).
Personalitate puternică, femeie foarte frumoasă, extrem de iubită de armată, se pare că Maria a îndrăgit cu adevărat România. În al doilea război balcanic a îngrijit în lagărul de holerici de la Zimnicea bolnavii întorşi din Bulgaria. Se pare că a avut un rol important în luarea deciziei României din 1916 de a intra în război alături de Antantă. Regina Maria a încetat din viaţă pe 18 iulie 1938, inima ei fiind depusă la Balcic iar trupul în gropniţa domnească de la Curtea de Argeş. „Înainte de a fi condusă de la Palatul Cotroceni pe ultimul ei drum, regina a fost salutată de militari cu baionetele înfipte în pămînt şi cu patul armei în sus, gest unic pe care Armata nu l-a oferit niciodată unui alt om.”
Coroana purtată de regina Maria la încoronarea de pe 15 octombrie 1922 de la Alba Iulia a fost executată la Paris, de casa de bijuterii „Falize”, după desenele pictorului Costin Petrescu. Acesta a folosit ca sursă de inspiraţie coroana purtată de Doamna Elena - Despina (soţia lui Neagoe Basarab, domnitor al Ţării Româneşti între 1512 şi 1521, fiica despotului sârb Iovan Brancovici), aşa cum apare ea zugrăvită în tabloul votiv al bisericii episcopale de la Curtea de Argeş. Braţele coroanei sunt evazate, fiind terminate în vârfuri cu crini. Coroana este bătută cu pietre scumpe. Pe laterale are câte un pandantiv, cu câte un disc de care atârnă câte trei şiruri de mărgele, terminate cu câte o cruce gamată. Pe cele două discuri sunt reprezentate stema României şi a Marii Britanii (aceasta din urmă ca un omagiu adus originii britanice a reginei Maria). În vârful coroanei se găseşte o cruce gamată. Din punct de vedere artistic, coroana aparţine aşa-zisului „stil 1900”. Coroana are aproape 2 kg, cu diametrul la bază de 17,5 centimetri şi cu înălţimea de 18 centimetri. În prezent ea este expusă în sala Tezaur a Muzeului Naţional de Istorie, la Bucureşti. Această coroană este asigurată pentru suma de 25 milioane de euro. Poză şi informaţii despre Regele Ferdinand găseşti mai jos în subcapitolul medalii.
Aceasta este o monedă de 50 de lei 1922 - Regele Ferdinand şi Regina Maria, care cu greu poate fi încadrată în genul monedelor comemorative sau circulante, de fapt toate monedele prezentate în acest articol. Ea este confecţionată dintr-un aliaj de aur 90%, argint 7,5% şi cupru 2,5%, are diametrul de 40 mm, cântăreşte 16,13 grame şi prezintă margine zimţată, fiind emisă în 105000 de exemplare. Pe aversul acesteia se prezintă inscripţia MARIA REGINA ROMANILOR - 1922 -, efigia încoronată a reginei în semiprofil spre dreapta şi cerc perlat exterior, iar pe revers inscripţia FERDINAND I REGELE ROMANILOR - 50 LEI şi efigia încoronată a regelui în semiprofil spre stânga, lângă umărul drept este scris P. M. DAMMANN, numele gravorului monedei şi cerc perlat exterior. Aceste piese au fost bătute în Marea Britanie, la Monetăria Regală din Londra. Toate piesele au fost gravate de renumitul artist francez Paul Marcel Dammann (1885 - 1939). Poză şi informaţii despre Regele Ferdinand găseşti mai jos în subcapitolul medalii.
***
DOUĂ EPIGRAME
DIN CREAŢIA LUI
CRISTIAN TUDORACHE
UNUI PREMIANT
Mai
demult, printr-o minune,
A primit o
,,Menţiune”
Iar de şase, şapte ani
Ia ce premiu vrea ...cu bani!
UNOR DEMNITARI
I-a scăpat din mâini Prea Sfântul
Pe aceşti
contemporani,
Că nu
poate nici Pământul
Să îi sature de bani!
________xxXxx_________
CÂTEVA MEDALII
ROMÂNEŞTI
Informaţii generale despre medalistică
şi subiectul ei de studiu, medalia,
poţi citi în articolul
LE HAVRE - FRANŢA
Expoziţia ucenicilor - 1925
Corporaţia industrială din Cluj
Răsplată muncii
Medalie bilingvă din cupru cu diametrul de 5 cm
Oferind această medalie se încuraja munca concretă, munca fizică, meseria concretă în lumea tinerilor.
Jubileul de 50 de ani
al Societăţii "Tinerimea română"
1878 - 1928
Palatul Societăţii "Tinerimea Română"
Anul 1877 a avut în
viata tarii o însemnatate imensa, a adus independenta naţională a României.
Evenimentul a produs o înviorare a neamului, o redesteptare a spiritului de jertfa,
un entuziasm de nedescris. În legatura
directa cu aceasta atmosfera a vremii, o mâna de elevi interni ai Liceului
bucurestean Matei Basarab printre care: Aurel Seicaru, Dumitru Soreanu, fratii
Olanesti, Alexandru Ionescu, Petre Popovici, Alimanescu si Nanu-Muscel, s-au
înteles între ei ca sa formeze o societate literara si stiintifica sub directa
îndrumare a scolii, care sa se preocupe de cresterea tineretului român în
spiritul patriotic, cultural si crestin. Si … pentru ca trebuia sa aiba un
nume, i-au spus „TINERIMEA ROMÂNA”. Absolvind
liceul si intrând la Universitate membrii Societatii lasau în urma copilaria si
intrau în adolescenta urmând un drum frumos, dar animati de aceleasi dorinte.
Un rol hotarâtor în destinele „Tinerimii române” l-a avut prof. Nae S.
Dumitrescu – un iluminat, un om energic si de un entuziasm debordant, care o
data devenit Presedintele ei a condus-o cu dragoste si îndârjire timp de
decenii. Obiectivul principal al Societatii a fost stimularea elevilor
merituosi. Pentru reliefarea calitatilor acestora s-au initiat concursuri pe
diferite ramuri de activitate acordându-se premii si medalii. Înca din 1895
concursurile pur culturale se completeaza cu acelea de lucru manual, iar din
1901 cu acelea sportive. Concursurile anuale – adevarate „Olimpiade scolare ale
României” – aveau un scop bine definit. Ele nu erau o simpla verificare a
cunostintelor asimilate în scoala, ci cautau sa puna în valoare însusirile
intelectuale sau artistice ale elevilor, înclinarile lor firesti spre
cultivarea a tot ce-i românesc. În anul 1897 are loc primul concurs de limba
româna din tara . O atentie deosebita se acorda
lecturii. În sprijinul stimularii ei societatea oferea carti cu ajutorul unor
edituri sau oameni de bine. Un alt obiectiv al sau erau excursiile la care
participau atât cadrele didactice, cât si elevii. Premiantii beneficiau de o
excursie la locurile istorice ale patriei. Memorabila ramâne excursia facuta în
anul 1928 la Calugareni – loc ce evoca vitejia ostasilor români împotriva
ostirii otomane de la 23 august 1595. Un mod de expresie esential era
organizarea de conferinte la care luau parte si tineau prelegeri mari personalitati
ale culturii si stiintei din acea vreme. În acest context la 24 ianuarie 1915
pe scena Ateneului român (a carui impresionanta fresca ce reprezinta întreaga
istorie a poporului român a fost executata de pictorul Costin Petrescu – el
însusi membru al societatii) Barbu Stefanescu-Delavrancea a rostit un discurs
memorabil tratând problema patriotismului, Octavin Goga a recitat versuri, iar
marele muzician George Enescu s-a aflat la pupitrul orchestrei. În perioada
interbelica „Tinerimea româna” a organizat diferite activitati (care alegorice,
expozitii) cu scopul vadit de a da cinstire înaintasilor si de a antrena si
mobiliza tineretul la o noua viata. Astfel, premiantii au participat printre
altele la amplasarea unei troite de lemn la „mormântul” lui Mihai Viteazul de
la Câmpia Turzii si la dezvelirea bustului compozitorului si dirijorului Ion
Vidu de la Lugoj. Omagiile anuale, la Mormântul Eroului necunoscut din Parcul
Carol I din capitala, rememorând faptele celor care s-au jertfit si au contribuit
la înfaptuirea Marii Unirii din 1918 si ridicarea de monumente ale Eroilor în
întreaga tara întregesc acest sir de manifestari. Din obiectul de activitate nu
puteau lipsi desenul si muzica – ce aparea în mod frecvent ca tema de întrecere
de emulatie între elevi, ca disciplina de studiu în scoala, precum si de
propagare în masele sociale. Concursurile de cântece si jocuri populare au
sporit interesul si dragostea pentru comorile noastre de arta populara, iar
cele de coruri si fanfare au avut un mare ecou. Între anii 1888 – 1944
Societatea a avut o revista proprie în care se regaseau cu predilectie
materiale ce tineau de activitatea sa, dar si informatii din viata sociala.
Unul dintre conducatorii ei a fost ilustrul profesor, Vasile Pârvan, fost premiant
al societatii. Neavând un sediu propriu (membrii
societatii si-au exprimat acest gând înca din anul 1889), Primaria Bucuresti
i-a oferit în anul 1912 un teren de 547 m2 pentru rezolvarea acestei
stringente probleme. La 25 mai 1924 a fost pusa piatra de temelie a cladirii care avea sa devina Palatul Societăţii Tinerimea română. Pentru proiectarea acestui
edificiu s-a apelat la serviciile arhitectei Virginia Haret-Andreescu, (prima
femeie arhitect din lume) constructia sa fiind realizata de arhitectul Raul Negru si
inginerul Valer Paler. Edificiul era multifunctional: la subsol o tipografie si o
sala de restaurant, la parter o banca proprie si spatii de închiriat. Etajul I
cuprindea sala de festivitati si anexele sale. La etajul al II-lea erau camere
de dormit, iar la al III-lea, administratia revistei. Etajul al IV-lea era
compus din sala mare, un muzeu etnografic, biblioteca si administratia
societatii. Ridicarea construcţiei a costat 32 milioane de lei si societatea
n-avea în vistierie decât suma de 300000 lei! Asa ca a fost nevoie de eforturi
enorme si de gasirea unor solutii. O parte din bani s-au procurat prin colecta
publica (chiar Nicolae Iorga a donat o suma importanta) iar o alta a fost
procurata prin împrumuturi ce aveau sa fie returnate dupa terminarea
constructiei prin închirierea spatiilor initial gândite. În anul 1928 Societatea „Tinerimea
româna” urma sa sarbatoreasca 50 de ani de existenta si dorinta era ca
evenimentul sa se petreaca în noul sediu. Astfel ca la 15 septembrie 1927
presedintele ei, Nae S. Dumitrescu si secretarul sau N. Zlotescu în numele
initiatorilor faceau un nou apel pentru strângerea de fonduri necesare
finalizarii constructiei în acel an, dar inaugurarea a avut loc mult mai
târziu.
Aniversarea realipirii Dobrogei
1878 - 1928
Libertate - Dreptate - Cultură românească
Regii României, eliberatori, apărători
şi ocrotitori ai Dobrogei
Carol I * 1878 - 1913
Ferdinand I * 1916 - 1918
Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.
50 de ani de la reintegrarea Dobrogei
în viaţa românească
1878 - 1928
Regii României, liberatori, apărători
şi ocrotitori ai Dobrogei
_________ooOoo___________
Germania - Lagărul de Lockstedter
50 fening 1921
Câteva ornamente decorative marginale de pe acţiuni româneşti
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - ANNO DOMINI - MMXII
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu