***
DOUĂ EPIGRAME DIN VIAŢĂ
DE VASILE LARCO
PĂRINTEASCĂ
Astăzi ştim mai
toţi babacii
Soarta multora din
plozi,
Unii-ajung la „coada vacii”,
Alţii la oraş, la
cozi!
SE-NŢELEG CA PORUMBEII
Lui i-a dat cândva
guriţă
Şi-acum traiul
li-e uşor,
Ea e ca o
porumbiţă,
El e ca un voiajor
_________xxXxx___________
ROMÂNEŞTI
Informaţii generale despre medalistică
şi subiectul ei de studiu, medalia,
poţi citi în articolul
LE HAVRE - FRANŢA
Institutul politehnic "Traian Vuia" - Timişoara
Facultatea de chimie industrială - X (10)
REMEMBER * 1967 - 1977
Universitatea "Politehnica" din Timisoara este o institutie de
invatamant superior de stat, fondata in anul 1920 sub denumirea "Scoala
Politehnica din Timisoara". Pe
parcursul existentei si functionarii sale neintrerupte, Universitatea
"Politehnica" a purtat urmatoarele denumiri: Scoala Politehnica din Timisoara (1920- 1948); Institutul Politehnic Timisoara
(1948 - 1970); Institutul Politehnic "Traian Vuia" din Timisoara (1970 - 1991); Universitatea Tehnica din Timisoara (1991 - 1995) şi
numele actual începând cu anul 1995. Universitatea
"Politehnica" se preocupa de adaptarea programelor sale de invatamant
si cercetare la tendintele de progres ale stiintei, tehnologiei si culturii, la
nevoile societatii romanesti, precum si de compatibilizarea acestora cu
programele altor universitati si organisme academice si profesionale abilitate
din tara sau din strainatate. Mai sus ti-am sigla şi sediul central al universităţii timişorene.
Centenarul morţii Veronicăi Micle * 1889 - 1989
VERONICA MICLE * 1850 - 1889
"Şi mă întreb de ce-au apus
O iubire-atît de-adîncă
Şi mă întreb de ce te-ai dus
Şi de ce te mai plîng încă" - V.Micle
Societatea numismatică română - Secţia Iaşi
Veronica Micle, nume de fată Câmpeanu, (născută la data de 22
aprilie 1850 în Năsăud şi decedată la data de 3 august 1889 la Văratec) a fost
o poetă română. A publicat poezii, nuvele şi traduceri în revistele vremii şi
un volum de poezii. E cunoscută publicului larg în special datorită iubirii
care a legat-o de poetul naşional Mihai Eminescu.Tatăl ei, Ilie Câmpeanu, a
murit înainte de naşterea fiicei sale, iar mama, Ana, s-a mutat în 1850,
împreună cu cei doi copii, la Târgu Neamţ, iar în 1852 se stabileşte în Iaşi.
După cursurile primare Veronica se înscrie la Şcoala Centrală de fete pe care o
absolvă în 1863 cu calificativul „eminent”. La examenul de absolvire din
comisie făceau parte, printre alţii, Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul
ei soţ, atunci în vârstă de 43 de ani. La 7 august 1864 se căsătoreşte cu
Ştefan Micle care pe atunci era profesor universitar, iar mai târziu a rector
al Universităţii din Iaşi.
În anul 1866 se naşte primul copil al soţilor Micle, Valeria, pe care mama ei o
alinta „Greiere”, iar în 1868 se naşte Virginia Livia, alintată „Fluture”. În
1869 contribuie la înfiinţarea şi bunul mers al unei şcoli profesionale de
fete, se implică în îndrumarea unor şcoli de fete din Iaşi şi începe să fie activă în viaţa
literară. În primăvara anului 1872 face o călătorie la Viena pentru un
tratament medical, ocazie cu care îi este prezentat Mihai Eminescu. La 1
septembrie 1874 Eminescu e numit director al bibliotecii Centrale din Iaşi. Va locui aici până
în octombrie 1877, timp în care are cu Veronica o relaţie tumultoasă. În 1875
Ştefan Micle e îndepărtat de la conducerea Universității şi numit director al Şcolii de Arte şi Meserii, în localul
căreia s-a mutat împreună cu familia. În timpul Războiului de independenţă a
fost soră de caritate, a făcut parte din „Comitetul central pentru ajutorul
oastaşilor români răniţi” şi i-a ajutat cu bani pe invalizi să se întoarcă pe
la casele lor. La 4 august 1879 moare soţul ei, Ştefan Micle. Rămasă văduvă
Veronica reia legătura cu Eminescu. Cei doi încearcă, fără să reuşească, să-şi
întemeieze o familie. În 1886 Veronica locuieşte la Bucureşti, la fiica sa,
Valeria, studentă la Conservatorul din Bucureşti.. Cealaltă fiică îmbrăţișează cariera tatălui său şi devine
profesoară de fizică. Veronica donează casa din Târgu Neamţ, moştenită de la
mama ei, Mănăstirii Văratec. La 3 august 1889 se sinucide cu arsenic la
Mănăstirea Văratec.
Centenarul Aurel Vlaicu * 1882 - 1982
Expoziţia filatelică omagială - Orăştie
Aurel Vlaicu - Centenarul naşterii * 1882 - 1982
Cercul filatelic municipal Timişoara
Expoziţia filatelică * 14 - 21 noiembrie 1982
AFR Timiş
Aurel Vlaicu (născut la data de 19 noiembrei 1882 în localitatea
Binţinţi, lângă Orăştie, judeţul Hunedoara şi decedat la data de 13 septembrie
1913 în localitatea Băneşti, lângă Câmpina) a fost un inginer român, inventator
şi pionier al aviaţiei române şi mondiale. În cinstea lui, comuna Binţinţi se
numeşte astăzi Aurel Vlaicu. A terminat Colegiul Reformat al Liceului Calvin
din Orăştie, care din 1919 încoace a fost numit „Liceul Aurel Vlaicu”,
luându-şi bacalaureatul la Sibiu în 1902. Şi-a continuat studiile inginereşti
la Universitatea din Budapesta şi la Ludwig Maximilians Universitat din
Munchen, Germania, obţinând diploma de inginer
în 1907. După aceea a lucrat ca inginer la uzinele Opel din Russelsheim. În 1908 se întoarce la Binţinţi
unde construieşte un planor cu care efectuează un număr de zboruri în 1909. În
toamna lui 1909 se mută în Bucureşti şi începe construcţia primului său avion,
Vlaicu I, la Arsenalul Armatei. Avionul zboară fără modificări (lucru unic
pentru începuturile aviaţiei mondiale) în iunie 1910. În anul 1911 construieşte
un al doilea avion, Vlaicu II, cu care în 1912 a câştigat cinci premii
memorabile (1 premiu I si 4 premii II) la mitingul aerian de la Aspern, Austria. La 13
septembrie 1913, în timpul unei încercări de a traversa Munţii Carpaţi, cu
avionul său Vlaicu II, s-a prăbuşit în apropiere de Câmpina, se pare din cauza
unui atac de cord.
_________ooOoo___________
Germania - Lagărul militar de la Guben
Corpul 3 armată
10 mărci 1917
Câteva ornamente decorative marginale
de pe bonduri şi certificate americane
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu