Epaminonda's Blog.....: LUMEA BANCNOTELOR LUMII 89

ISRAEL

ISTRIA FIUME ŞI

LITORALUL SVLOVEN

***

DOUĂ EPIGRAME

CU ADÂNC SUBÎNŢELES

Necunoscută, variabilă de Dan Norea

Mi-a spus odată un savant:
De vrei să înţelegi femeia
Aplică permanent ideea -
E schimbătoare-n mod constant.

Oglinda versus femeia de Anda Andrieş

Femeia şi oglinda se acceptă
Într-un tandem de două antiteze:
Oglinda nu vorbeşte, dar reflectă,
Dama vorbeşte făr'să reflecteze.

____________xxXxx____________

CÂTEVA MEDALII

ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Inaugurarea Castelului Peleş - 1883

Carolus I - Rex Roumaniae

Elisabeta - Regina

Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.

Elisabeta de Neuwied (cunoscută ca Regina Elisabeta sau Elisaveta a României, nume complet: Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, născută în data de 29 decembrie 1843 în Neuwied, Germania şi decedată la 18 februarie 1916 la Curtea de Argeş) a fost întâia regină a României, soţia lui Carol I, primul rege român din renumita dinastie germană Hohenzollern, a fost o patroană a artelor, fondatoare a unor instituţii caritabile, poetă, eseistă şi scriitoare. Mai este deasemenea cunoscută sub numele de Principesa Elisabeth von Wied, iar ca patroană a artelor Carmen Sylva, şi ca fondatoare de instituţii caritabile a fost supranumită de oamenii din popor Mama răniţilor.

Castelul Peleş este un castel din Sinaia, România, construit între anii 1873 - 1914. Este considerat unul dintre cele mai frumoase din România şi din Europa. Castelul a fost construit la dorinţa regelui Carol I al României (1866 - 1914), după planurile arhitecţilor Johannes Schultz, Carol Benesch şi Karel Liman, şi a fost decorat de celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz şi Bernhard Ludwig din Viena. Castelul este unul dintre cele mai importante edificii de tip istoric din România, având caracter de unicat şi este, prin valoarea sa istorică şi artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea. Principele Carol I, ales domn al României în 1866, vizitează pentru prima dată Sinaia în luna august a acelui an, rămânând încântat de frumusețea respectivelor locuri. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul hotărăşte construirea unui castel într-un loc retras şi pitoresc: Piatra Arsă. Câţiva ani mai târziu, în 1872, el cumpără terenul (1000 de pogoane), iar lucrările încep în 1873. Mai întâi, lucrătorii au depus eforturi pentru a stăpâni elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile subterane de apă sau alunecările de teren. Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le-au trebuit doi ani pentru terminarea amenajărilor; în tot acest timp, domnitorul a supravegheat personal, în detaliu, lucrările. În 1875 se pune piatra de temelie a castelului, sub care sunt îngropate câteva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede româneşti cu chipul lui Carol I.. În 1883 are loc inaugurarea oficială a Peleşului, pe care domnitorul l-a văzut ca pe un „sediu” al noii dinastii. Iar aşezarea sa pe Valea Prahovei nu era întâmplătoare. Nu departe, la Predeal, era pe vremea aceea graniţa României cu Austro Ungaria. Însă, în viitor, după unirea Transilvaniei cu vechiul regat, castelul se va găsi chiar în inima ţării.

Expoziţiunea cooperatorilor - Bucureşti

29 august 1894

Patroni: Principele Ferdinand şi Principesa Maria

Ferdinand I, Rege al României, Principe al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut la 24 august 1865 la Sigmaringen şi decedat la 20 iulie 1927 la Sinaia) a fost rege al României din data de 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Din anul 1890 a fost membru de onoare al Academiei Române, iar între 1914 şi 1927 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii.

Maria, Regină a României, Principesă a Romaniei, Principesă de Edinburg şi de Saxa Coburg şi Gotha, născută Marie Alexandra Victoria, din Casa de Saxa Coburg şi Gotha (născută la data de 29 octombrie 1875 la Eastwell Park, Kent, Anglia şi decedată la 18 iulie 1938 la Sinaia), a fost mare prinţesă a Marii Britanii şi Irlandei, consoarta regelui Ferdinand şi regină a României. A fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii. Este mama regelui Carol al II-lea.

Ion Brătianu

1821 - 1848 - 1857 - 1866 - 1876 - 1881 - 1891

Ion (C.) Brătianu (născut la 2 iunie 1821 în Piteşti şi decedat la 16 mai 1891 în satul Florica, judeţul Argeş) a fost un important om politic român. A intrat în armata munteană în 1838 şi a vizitat Parisul pentru a studia. Întors în ţară, a luat parte, împreună cu C.A.Rosetti şi alţi politicieni la rebeliunea română din 1848, fiind prefect al poliţiei în guvernul provizoriu al acelui an. După restaurarea rusă şi otomană, s-a mutat în exil, refugiindu-se la Paris, dorind să influenţeze opinia publică franceză în favoarea uniunii propuse şi autonomia principatelor dunărene. Se întoarce la București și fondează, în 1857, alături de alți frați reveniți și ei din exil, Loja Steaua Dunării. În timpul domniei lui Cuza (1859-1866), Brătianu a fost un lider liberal proeminent. A asistat în 1866 la demiterea lui Cuza şi la alegerea Prinţului Carol I al României, sub domnia căruia a avut mai multe mandate ministeriale în următorii patru ani. A fost arestat pentru complicitate în revoluţia din 1870, dar eliberat la scurt timp. În 1876, ajutat de C.A. Rosetti, a format un cabinet liberal, care a rămas la putere până în 1888, fiind ministru în timpul războiului ruso-turc din 1877, congresului de la Berlin, formarea regatului romîn, revizuirea constituţiei şi alte reforme. După 1883 Brătianu a fost singurul lider al liberalilor, cu ajutorul lui C.A. Rosetti, prietenul şi aliatul politic al său timp de aproape patruzeci de ani

Muncii şi activităţii lui Al.G.Băicoianu - 1875 - 1900

Jubileul Societăţii creditului funciar urban

din Bucureşti * 1875 - 1900

Al.G.Băicoianu a servit timp de 25 de ani (1875 - 1900) ca preşedinte al cunoscutei instituţei financiare "Societatea creditului funciar urban" din Bucureşti.

____________ooOoo____________