***
DOUĂ EPIGRAME DIN VIAŢĂ
DE ION MORARU – GALAŢI
ROMÂNUL ŞI COŞUL ZILNIC
Uscat şi tras la
faţă, parcă-i iască,
Românul, totuşi,
e băiat deştept,
A învăţat cu aer
să trăiască:
Îşi umple “coşul” când îl trage-n …piept!
TRAGERI
Românul nostru,
înţelept,
Constată, că în
astă ţară,
Acei ce ieri “ne-au tras în piept”
Sunt cei ce azi “ne trag în piept”!
_________xxXxx_______
ROMÂNEŞTI
Informaţii generale despre medalistică
şi subiectul ei de studiu, medalia,
poţi citi în articolul
LE HAVRE - FRANŢA
120 de ani de la moartea lui
Avram Iancu * 1872 - 1992
Societatea "Avram Iancu" - Zlatna
(medalie cu o singură faţă)
Avram Iancu s-a
nascut în anul 1824, în localitatea Vidra de Sus, azi comuna Avram Iancu,
judetul Alba. Din pacate, ziua si luna nu se cunosc, pentru ca în matricola -
actul de nastere nr. 40/1824 al comunei Vidra de Sus - se afla doar mentiunea
ca “S-a nascut pe vremea cireselor”. Se poate deduce ca nasterea a avut loc în
luna iulie 1824. Tatal lui Avram Iancu s-a numit Alexandru Iancu, iar mama – Maria.
Erau oameni harnici si gospodari, cu o stare materiala buna. Avramut, precum îl
dezmierdau parintii, era un copil plin de virtuti, gânditor si scurt la vorba,
cu o inima sincera si buna. Buchiile le-a învatat la Vidra si Câmpeni, clasele
elementare le-a urmat la Abrud, judetul Alba, gimnaziul inferior la Zlatna, cel
superior si Facultatea de Drept la Cluj. Peste tot s-a bucurat de simpatia
colegilor, profesorilor si a locuitorilor. A fost un student eminent, iar
matematica si istoria i-au fost materiile preferate. Dupa terminarea cursurilor
juridice la Cluj, în anul 1845, cu cele mai alese aprecieri de atestare si cu
calificativul “eminent”, s-a prezentat în fata Guvernului din Cluj, pentru a fi
primit ca practicant fara salariu. A fost însa respins de comisie, pentru ca
era plebeu, adica nu avea originea de nobil maghiar. În urma acestei
nedreptati, Avram Iancu s-a dus la Târgu Mures, unde s-a înscris la “Tabla
Regeasca” în calitate de cancelist, cu scopul de-a se pregati în meseria de
avocat, pe care a si obtinut-o în anul 1848, cu mult succes. Avram Iancu, om al
pacii, dreptatii sociale si al bunei convietuiri între popoare, ca si Alexandru
Papiu Ilarian, Ioan Oros-Rusu, Vasile Moldovan, Alexandru Batrâneanu si altii,
a deplâns hotarârea motiunii nedrepte votata la 15 martie 1848, la Budapesta,
potrivnica poporului român majoritar in Transilvania, de unire fortata a
acestei provincii românesti cu Ungaria. La adunarea cancelistilor mureseni de
la “Tabla Regeasca”, tinuta în ziua de 25 martie 1848, data la care cancelistii
unguri solicitau celor români semnaturile si acordul unirii Transilvaniei cu
Ungaria, Avram Iancu, în prezenta celor 300 de cancelisti prezenti la adunare,
a pronuntat plin de indignare: “În numele
neamului românesc resping marinimozitatea voastra. Dreptul istoric are sa se
spulbere înaintea drepturilor omului. Spre rusinea veacului al XIX-lea, am
suferit robia îndelungata. Pretindem stergerea sclaviei si egalitate perfecta
sau moarte!”. În testamentul sau, Avram Iancu si-a precizat idealul sau în
viata: “Unicul dor al vietii mele este
sa-mi vad natiunea fericita, pentru care dupa puteri am lucrat pâna acum! Nu stiu câte zile mai pot
avea; un fel de presimtire pare ca mi-ar spune, câ viitorul este
nesigur. Voesc dara si hotarât dispun ca, dupa moartea mea, toata averea
mea miscatoare si nemiscatoare sa treaca în folosul Natiunii, pentru
ajutor la înfiintarea unei academii de drepturi, tare crezând, ca
luptatorii cu arma legii vor putea scoate drepturile Natiunii mele." A fost unul dintre initiatorii si organizatorii adunarilor de la Blaj din 30
aprilie, 15-17 mai si 15-23 septembrie 1848, precum si conducatorul cetelor
înarmate de tarani si de mineri din Muntii Apuseni. În timpul Revolutiei de la
1848 a condus aceste osti, organizând apararea lor în Muntii Apuseni. A respins
numeroasele atacuri ale ostilor maghiare, superioare ca numar si ca armament,
câstigându-si renumele de "Craiul muntilor". Iancu considera necesara
unirea fortelor revolutionare ale celor doua popoare (român si maghiar) în
lupta împotriva dusmanului comun, absolutismul habsburgic. El conditiona însa
aceasta unire de satisfacerea revendicarilor sociale si nationale ale
românilor. Coplesite de armatele habsburgice si de cele tariste, tradate de
unii generali, trupele revolutionare române si maghiare au capitulat la Siria,
în 13 august 1849. Dupa înfrângerea revolutiei, bolnav si adânc îndurerat de
nedreptatile ce li se faceau taranilor, a caror eliberare reala nu o putuse
vedea înfaptuita, Avram Iancu a ramas printre moti, în Muntii Apuseni. În anul
1849, fiind la Viena pentru sustinerea drepturilor nationale, a refuzat sa
primeasca o decoratie imperiala, zicând: "Natiunii sa i se dea drepturile
promise, atunci voi primi, altcum nu". Un an mai târziu refuza sa se
întâlneasca cu împaratul Austriei, Franz Iosef, aflat în vizita prin
Transilvania. În acelasi an este arestat si închis. Dupa eliberarea din
închisoare, isi petrece ultimii ani ai vietii ratacind prin munti, pe Valea
Ariesului, la Lupsa, dar mai cu seama la Baia de Cris, unde se adaposteste la
covrigarul Ioan Stupina, supranumit Liber. Stând pe prispa casei acestuia,
cânta serile din fluierul de paltin meşteşugit cu multa măiestrie de el, în
prezenta multimii de oameni care venea sa-l asculte. S-a stins din viata la 10
septembrie 1872, pe prispa casei acestuia. “Craiul Munţilor” a fost înmormântat
cu multa evlavie în cimitirul din satul Ţebea, comuna Baia de Cris, judetul
Hunedoara, lânga gorunul lui Horea, potrivit dorintei sale testamentare. Avram
Iancu a fost condus pe ultimul drum de un sobor de peste 30 de preoti si de
peste 10.000 de oameni, care i-au ramas fideli pâna în ultima clipa.
Omagiu adus de oraşul Arad
120 de ani de la moartea celui care a fost
Craiul Munţilor Apuseni * 1872 - 1992
Ţebea - Altarul conştiinţei naţionale
1992 - Prefectul legiunii Auraria Gemina M.P.
Eroul al cauzei naţionale a românilor
Avram Iancu * 1824 - 1872 -
Gorunul lui Horea este un gorun (stejar de deal) vechi de
circa 400 de ani, cu circumferinţa de 9 metri, aflat în locul numit
"Panteonul Moţilor" din satul Ţebea, judeţul Hunedoara. Sub acest
copac, în anul 1784, Horea i-a chemat la luptă pe moţi, îndemnându-i la
răscoală. În apropierea gorunului (aflat în cimitirul satului), la circa 30
metri mai la nord, este îngropat Avram Iancu. Pentru a fi protejat de
distrugerea prin uscare şi putrefacţie, în anul 1924 a fost legat cu cercuri de
oţel şi cimentat în interior. Pentru a permite dezvoltarea coroanei, trunchiul
arborelui a fost retezat la înălţimea de 9 metri, de unde s-a dezvoltat o
creangă laterală. Coroana gorunului a fost doborâtă la puternica furtună care
s-a abătut asupra regiunii în iulie 2005. În decursul timpului, în semn de
recunoştinţă pentru eroii moţilor şi ai neamului românesc, au mai plantat
goruni în Cimitirul Eroilor de la Ţebea conducători ai naţiunii cum ar fi
Regele Ferdinand şi Regina Maria. În anul 1966, prezent la Ţebea, Ceauşescu a
dorit să planteze şi el un gorun la căpătâiul mormântului lui Avram Iancu, dar
acesta nu a prins rădăcini. Ca să nu se afle acest lucru, lucrătorii silvici au
plantat în mare secret un alt puiet, care a avut aceeaşi soartă şi abia al
treilea puiet s-a prins în pământ. Acest puiet a avut o soartă tragică, el
fiind smuls din pământ, dus în faţa fostului Consiliu Popular, tăiat şi pus pe
foc în decembrie 1989 de către localnicii revoltaţi din Brad, oraş situat la
mai puţin de 10 kilometri de Ţebea. În septembrie 2005, preşedintele Băsescu a
plantat un puiet de gorun la aproximativ 5 metri de sarcofagul de ciment care
proteja vechiul gorun al lui Horea şi la 15 metri de locul în care este
înmormântat Avram Iancu
Mai sus îţi prezint Biserica veche din localitatea Curechiu, din vecinătatea Ţebei.
Expoziţia filatelică omagială * Alba Iulia - 997
Dormi în pace, eroule mare,
că de a ta umbră şi astăzi duşmanii se tem!
125 de ani de la moartea Craiului munţilor
Avram Iancu * 1872 - 1997
Mormântul Crăişorului, se afla langa Gorunul lui Horia, in incinta Bisericii Ortodoxe din
localitatea Tebea, judetul Hunedoara.
Expoziţia filatelică Omagiu "Crăişorului munţilor"
"Unicul dor al vieţii mele este să-mi fac
naţiunea fericită" - Avram Iancu
Avram Iancu - Erou al românilor
1824 - 1872 * Alba Iulia 1994
Casa memorială Avram Iancu situata la intrarea in comuna
Avram Iancu, venind dinspre orasul Campeni. Este o casa specific moteasca
- din anul 1801- cu acoperisul tuguiat si terminat cu 4 arcade
semicirculare, cuprinde obiecte personale ale lui Avram Iancu,
tunul, sabiile, fluierele şi toate celelate arme ale lui Iancu. În casă se
pastreaza certificatele scolare ale lui Avram Iancu, documente referitoare la
pregatirea si desfasurarea rascoalei, testamentul lui Iancu. Clădirea
găzduieşte şi o expoziţie de etnografie care cuprinde: port motesc, vase
specifice zonei, unelte cu care se confectionau ciubere, tulnice, etc.
_________ooOoo___________
Germania - Lagărul de la Altenau
1 marcă xxxx
Câteva vignete de pe bonduri şi certificate americane
con_dorul@yahoo.com
Un comentariu:
Să tragem apa după ei îndată,
Să ne-aruncam aleșii la wc,
Votăm acum, acum sau niciodată,
E un citat... nu e indemnul meu.
Trimiteți un comentariu