Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI

Robeasca este o comună, în județul Buzău, care include și satul Moșești și care este situată în Câmpia Română în estul județului, la limita cu județul Brăila, pe malul stâng al râului Buzău. Ea este străbătută de șoseaua județeană DJ203K, un drum județean important, cu două segmente, din care Robeasca se află pe cel estic, de câmpie, care o leagă spre vest de-a lungul malului stâng al Buzăului de Vadu Pașii și mai departe de Buzău, și spre est de Jirlău - județul Brăila. La recensământul din anul 2011 comuna număra 1124 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 1308 locuitori) dintre care: români – 98,22% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei buzoiene Robeasca astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 98,13% și restul – nedeclarată sau altă religie. Comuna Robeasca a fost înființată în 1931, în componența actuală, făcând pe atunci parte din județul Râmnicu Sărat.În 1950, comuna Robeasca a fost arondată raionului Buzău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, s-a revenit la organizarea pe județe, dar județul Râmnicu Sărat nu a mai fost reînființat, comuna Robeasca trecând la județul Buzău.

Lângă biserica cu hramul “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din satul Robeasca, este amenajat un mic cimitir cu morminte false, străjuite de cruci cu numele eroilor din cel de-al doilea război mondial. Satul nu a avut un monument dedicat eroilor până în anul 2006, când autorităţile locale şi cetăţenii au construit un impunător monument, în formă de trunchi de piramidă pe care se sprijină o cruce din marmură încadrată de cruci gemene. Monumentul este surmontat de un soclu masiv în trepte, în jurul căruia s-a fixat un pavaj din dale de ciment. Monumentul a fost amplasat la şosea, în imediata apropiere a bisericii. Pe faţadă este montată Stema României şi o placă pe care „Slavă eroilor loc. Robeasca ce s-au jertfit pentru apărarea patriei”. Pe latura dreaptă a fost fixată o placă cu numele eroilor din primul război mondial, iar pe latura stângă o altă placă cu numele eroilor din cel de cel de-al doilea război mondial. Pe spatele monumentului se pot vedea, ca elemente decorative, steagul tricolor şi însemne ale armatei.

În apropierea bisericii cu hramul “Sfântul Nicolae”, din satul Moșești, în grădina unui cetăţean, se află monumentul eroilor, un obelisc susţinut de un mic soclu în trepte, construit în anul 1940 din iniţiativa unui comitet local. Pe frontispiciu era săpată inscripţia, “Recunoştinţa noastră celor morţi pentru patrie 1919”, numele eroilor şi donatorilor fiind înscrise pe plăci fixate pe soclu. În anul 2006 a fost renovat sub formă de obelisc cu o cruce la partea superioară, pe braţele căreia este pictat tricolorul, susţinut de un soclu de formă pătrată şi un postament în trepte placat cu gresie, de jur împrejur fiind amenajat un mic parc, totul înconjurat de un zid scund ce imită crenelurile unei cetăţi. Pe soclu au fost fixate plăcile cu inscripţii şi numele eroilor ce se aflau pe vechiul monument, iar pe laturile obeliscului au fost fixate alte plăci pe care sunt reproduse numele eroilor.

xxx

"VORBE DE NECAZ"

O CARICATURĂ

DE MARGARETA CHITCATII

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx___________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL ARAD

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Loja Bruderlichkeit (Fraternitatea) din municipiul Arad

Produsul de mai sus este o medalie masonică de lojă – Loja Bruderlichkeit (Fraternitatea) din municipiul Arad. Medalia este confecționată din bronz aurit, are forma rotundă, cu diametrul de 41 milimetri și poate fi admirată în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României. În câmpul central al aversului sunt reprezentate două cunoscute semne masonice: două mâini împreunate și un colțar și un compas cu brațele întrepătrunse. Periferic circular între două cercuri liniare continue este aplicată inscripția: “FRATERNITAS BRUDERLICHKEIT OR ARAD”, (Loja Fratenitatea Arad – in limba germană) numele ARAD fiind încadrat de câte un grup de trei puncte echidistante (alt simbol masonic). În câmpul central al reversului sunt reprezentate aceleași simboluri masonice ca și cele de pe avers. Periferic circular între două cercuri liniare continue este aplicată inscripția: “TESTVERISEG PAHOLY ARAD KELETEN” (Loja Fraternitatea din Aradul de est – în limba maghiară) iar la partea inferioară este redată o stea în șase colțuri. Loja Fraternitatea din Arad s-a constituit în anul 1870 sub obediența Marii Loji Simbolice din Ungaria, ea oficiind în limba maghiară. Din motive financiare loja și-a încheiat activitatea înainte de anul 1881. Loja Pentru Fraternitate (Zur Bruderlichkeit) a fost o lojă de limbă germană constituită în anul 1871 sub obedianța Marii Loji din Hamburg și pentru un timp sub obediența Marii Loji Simbolice a Ungariei. Medalia prezentată aici reflectă această dublă obediență, legendele fiind în limbile germană și maghiară.

Există și alte simboluri masonice care apar frecvent pe bijuterii, medalii și decorații masonice ca de exemplu:

Compasul – dedicat tuturor masonilor, semnificând Spiritul
Echerul – dedicat doar Marelui Maestru, semnificând Materia, Spațiul, Echilibrul, fără el masonii nu pot șlefui “piatra brută”
Steaua în cinci colțuri (pentaclul) – semnifică Lumina, Inteligența. Știința
Ramurile de accacia – semnifică Reînnoirea, Metamorfoza, Inocența
Litera G – se referea inițial la Geometrie - știința sacră transmisă, azi cu ample și misterioase încărcături ezoterice.

Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei. Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12 din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau, acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia. Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult, in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman, Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean, Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe, Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere. Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.

Jeton - Casino Arad - 5 DM

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Piesa prezentă mai sus este un jeton de joc la Cazinoul Arad, având valoarea de 5 mărci germane.

Cazinoul din municipiul Arad este o clădire monument istoric, aflată pe Bulevardul General Dragalina nr. 27, ce a fost construită în stil neobaroc și neoclasic, fiind finalizată în anul 1872. De-a lungul anilor, clădirea a funcționat drept sală de expoziții, evenimente și cazinou. În momentele sale de glorie, clădirea reprezenta un loc frecventat de “lumea bună” a Aradului, dar şi de străini. Cazinoul din Arad a fost una dintre clădirile prin care au trecut multe personalităţi de altădată, cunoscute la nivel naţional. Vasile Goldiş, Ştefan Cicio Pop, Ioan Suciu, Ioan Slavici sau primarul Salacz Gyula au fost unii dintre cei care au călcat pragul imobilului istoric. Interesant este că de această clădire se leagă şi momente din istoria unei mărci de bere cu o lungă istorie în România şi anume Timişoreana. În cadrul unor evenimente organizate în acest loc, berea a primit o medalie de bronz şi una de argint. Cazinoul a avut iniţial o grădină de vară, ideală pentru perioadele calde din an. De asemenea, în faţa clădirii era amenajat un patinoar pe timp de iarnă. Cazinoul, în amploarea sa, este un reper arhitectural reprezentativ pentru prosperitatea și nonșalanța societății din perioada „La Belle Epoque”, când arhitectura de tip „Mica Vienă” era populară. Clădirea este redată în stil eclectic, în arhitectura acesteia regăsindu-se elemente neoclasiciste și neobaroce. Pe toate cele patru faţade pot fi observați pilaştri cu capiteluri corintice, cu o bogată ornamentaţie stucco. Clădirea Cazinoului este amplasată lângă actualul Parc al Copiilor din Arad. La începuturi, acesta purta numele de Parcul Baross. Aici era cândva amplasată o fântână publică remarcabilă, cu o feronerie bogat ornamentată. În vremurile sale de glorie, Cazinoul era un punct turistic foarte atractiv pentru toți cei care frecventau malul râului Mureș și parcurile care se întindeau până în proximitatea Palatului Justiției (Parcul Baross și Salacz – actualul parc Eminescu). După anul 1990 edificiul a ajuns în proprietate privată. În anul 2007, în incintă a funcționat un restaurant și un club, însă nu a durat însă mult și clădirea a fost abandonată. În 2017, starea cazinoului era destul de proastă. Pereții clădirii au fost distruși, geamurile sparte și puținele piese de mobilier rămase au fost arse sau distruse de către oamenii străzii care își făceau veacul pe acolo. În septembrie 2016, această clădire emblematică din Arad, compusă din teren în suprafață totală de 2990 mp și construcție a fost scoasă la vânzare, în urma unei executări silite, prețul fiind de 740000 EUR + TVA. Deși în luna august 2017 consilierii locali municipali au votat pentru ca Primăria să-și exercite dreptul de preemțiune asupra imobilului, deoarece aceasta nu și-a anunțat ferm în termen de 15 zile hotărârea de achiziționare, cazinoul s-a vândut unui privat. De fapt sunt 2 persoane din localitatea Pecica (tată și fiu). Cei doi dețin o firmă a cărei principal obiect de activitate este „Fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice”, plus alte obiecte de activitate secundare, care stau binișor cu banii, deoarece nici nu s-a uscat bine semnătura pe contract că noul proprietar al Cazinoului Arad a și început renovarea impozantului monument istoric. La începutul anului 2018, noul proprietar al Cazinoului Arad a și început renovarea impozantului monument istoric.

A.M.T.E. - 50 km 1947 - locul III ciclism

(Aradi Munkas es Testedzo Egyes)

(Asociația generală a muncitorilor din Arad)

Ciclismul este, în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs. Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al. Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut, sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas” si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km, este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250 m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR).

Se pare că AMTE este o prescurtare de la Aradi Munkas es Testedzo Egyes ceea ce în traducere aproximativă ar putea însemna Asociația generală a muncitorilor din Arad. Studiind netul am aflat că în data de 1 iulie 1870 la Arad s-a înființat “Asociaţia Generală a Muncitorilor din Arad”, una dintre primele asociaţii de luptă a proletariatului din acest oraş, clădirea de pe strada Gheorghe Barițiu, nr.37, azi într-o stare avansată de degradare, dar încă frumoasă, ce poate fi încă admirată. Asociaţia Generală a Muncitorilor din Arad a fost printre primele organizaţii de masă a proletariatului socialist din România, care şi-a bazat programul politic pe ideile marxiste. Pe fațada clădirii din Piața Catedralei, pe o placă de marmură albă, astăzi stau scrise următoarele cuvinte: “În această clădire s-a constituit la 1 iulie 1870 “Asociația Muncitorilor din Arad”, afiliată la Internaționala I-a condusă de către fondatorii socialismului științific K. Marx și Fr. Engles”. Sub egida acestei asociații se organizau diferite activități sportive.

U.T.A. (Uzina Textilă Arad)

Fotbal Club UTA, cunoscut sub numele de UTA este un club de fotbal profesionist din Arad, care evoluează în Liga I. UTA este acronimul de la fosta Uzina Textilă Arad. Supranumită Bătrâna Doamnă a fotbalului românesc, este una dintre cele mai titrate echipe de fotbal din România. Echipa a câștigat de șase ori Campionatul și de două ori Cupa României. Culorile tradiționale ale echipamentului de joc ale clubului sunt alb și roșu, echipa disputându-și meciurile de acasă pe Stadionul Francisc von Neuman, care are o capacitate de 12700 de locuri. Echipa a fost înființată de baronul Francisc von Neuman, patronul Întreprinderii Textile Arad, la data de 18 aprilie 1945. Clubul se înscrie în Campionatul Național de Fotbal în ediția 1946/47 sub numele I.T.A., inițialele întreprinderii. Prima participare, în primul eșalon fotbalistic, aduce și primul titlu de campioană, la o diferență de 11 puncte față de locul 2, ocupat de echipa Carmen București. În ediția 1947/48 ITA câștigă al doilea titlu de campioană, cu un impresionant golaveraj de 129 - 21, record nedoborât până astăzi și la care Ladislau Bonyhadi a contribuit cu 49 de goluri, de asemenea, un record neegalat. În această ediție câștigă și finala cupei împotriva echipei CFR Timișoara cu scorul 3-2. În ediția 1950, sub denumirea de Flamura Roșie, câștigă un nou titlu de campioană. În anul 1953 a ocupat poziția a treia în campionat și o nouă ediție a Cupei României, împotriva CCA-ului București, scor 1-0. Din anul 1958 echipa își schimbă denumirea din Flamura Roșie în U.T.A. În edițiile de campionat 1968/69 și 1969/70 echipa a câștigat pentru a cincea și a șasea oară campionatul țarii. În ediția 1970/71 ocupă locul IV și în Cupa Campionilor Europeni reușește performanța de a elimina deținătoarea trofeului la acea dată, Feyenoord Rotterdam, după un 1-1 în deplasare și 0-0 la Arad. Înaintea meciului din Olanda, jucătorii lui Feyenoord Rotterdam, campioni intercontinentali la acea dată, au fost amuzați de valoarea și aspectul echipei arădene: Ne-au luat la mișto când au văzut cum eram îmbrăcați. Au vrut să ne dea echipament din cap până în picioare. Până la urmă, am jucat cu bocanci, jambiere și șorturi de la ei, și cu tricourile noastre, își aducea aminte Gavril Birău. Dar pe teren situația a fost diferită, deoarece Florian Dumitrescu a deschis scorul în minutul 14: Eu i-am centrat, iar el a reluat cu capul din careu, deși nu excela la loviturile de cap. își amintea Mircea Axente. A egalat apoi Jansen în minutul 25 și 1-1 a rămas pînă la sfîrșit, cu tot asaltul olandezilor la poarta lui Gornea și în disperarea celor aproape 70.000 de spectatori. descria antrenorul Nicolae „Coco” Dumitrescu. În turul doi UTA a fost eliminată din competiție de Steaua Roșie Belgrad (0-3, 1-3). Declinul echipaei a început în sezonul 1975/76 când retrogradează în B. În vara anului 1984 U.T.A. devine club de fotbal muncitoresc, adoptând denumirea de F.C.M. U.T. Arad. Urmează o evoluție oscilantă a echipei cu repetate promovări și retrogradari. După 12 ani de secetă din punct de vedere sportiv, în sezonul 2019/2020 UTA avea să termine pe primul loc intr-un sezon de Liga 2 plin de echipe de tradiție. La revenirea în prima ligă, UTA își inaugurează totodată noul stadion într-un meci acasă cu FC Voluntari, pe 28 august 2020. Având un palmares deosebit, UTA este una din cele mai iubite echipe de fotbal din țară. Cea mai categorică victorie a echipei a fost 12-0 cu Jiul Petroșani (ediția 1947/48), iar cea severă a fost 0-9 cu Petrolul Ploiești (ediția 1956). UTA este supranumită „Campioana Provinciei”, deoarece aceasta este echipa din afara capitalei cu cele mai multe titluri de campioană a României, 6 la număr.

C.S.S. - Clubul sportiv școlar Arad

În anul 1970 ia fiinta Școala sportivă Gloria, ca o necesitate de a se constitui in cadrul institutionalizat scolar o “pepiniera” a marilor cluburi aradene: UTA, Vagonul, Strungul s.a.m.d. pentru sectii ca:fotbal, judo, lupte, haltere, box, handbal, atletism., Initiator, organizator si prim director a fost profesorul Călinescu Constantin, om de sport, personalitate marcanta, cu exceptionale calitati de organizator si animator. In anul 1977 scoala primeste titulatura de Clubul sportiv școlar Gloria Arad. Sediul clubului este situat în municipiul Arad, pe Strada Ion Rusu Sirianu, la nr. 6.

Partidul Ecologist Umanitar

fondat în Arad la 21 decembrie 1989 - România

Partidul ecologist umanist din România este unul din puzderia de partide politice apărute, ca ciupercile după ploaie, după Revoluția din Decembrie 1989. Acest partid s-a fondat exact în ziua de 21 Decembrie 1989 în municipul Arad și, cel puțin declarativ, el a îmbrățișat două doctrine politice moderne și de centru: doctrina ecologistă și doctrina umanistă. Doctrina politică ecologistă sau Ecologismul este o ideologie, mișcare socială și filozofie vastă, preocupată de conservarea mediului și îmbunătățirea stării de sănătate a acestuia, în special în măsura în care această sănătate urmărește să includă preocupările elementelor non-umane. Ecologismul susține conservarea, restaurarea și/ sau ameliorarea mediului natural, și poate fi denumită o mișcare pentru controlul poluării. În esența sa, ecologismul este o încercare de a echilibra relațiile dintre oameni și diferitele sisteme naturale de care depind în așa fel încât tuturor componentelor le sunt acordate un grad adecvat de respect. Natura exactă a acestui echilibru este controversată și există diverse moduri pentru problemele de mediu și felul în care ar trebui exprimate în practică. Un ecologist este o persoană care se poate exprima public despre mediul natural și gestionarea durabilă a resurselor sale prin schimbări în politici publice și a comportamentului individual. Aceasta poate include sprijinirea practicilor, cum ar fi consumul informat, inițiative de conservare, investițiile în energie regenerabilă, eficiență îmbunătățită în economia materialelor, tranziția către noi paradigme de contabilitate, cum ar fi economia ecologică de reînnoire și de revitalizare a legăturilor noastre cu viața non-umană. În termeni generali, ecologiștii susțin gestionarea durabilă a resurselor, precum și de protecție (și de restaurare, atunci când este necesar), a mediului natural prin schimbări în politica publică și a comportamentului individual. În recunoașterea umanității sale, ca participant în ecosisteme, mișcarea este centrată în jurul valorii de ecologie, sănătate și a drepturilor omului. Doctrina politică umanistă este o mişcare politică a mileniului III, dezvoltate iniţial în România de profesorul Dan Voiculescu, prin contribuţiile sale teoretice acumulate de-a lungul a două decenii. Doctrina politica umanistă se înscrie pe linia marilor idealuri umaniste moderne, dar se deosebeşte profund de alte teorii şi grupări umaniste contemporane şi face o cotitură radicală faţă de tradiţia umanistă, care era preponderent abstractă sau retorică. Umanismul susţine dezvoltarea masivă a clasei de mijloc, ca garant al creativităţii, bunăstării şi stabilităţii sociale. În timp partidele au suferit mari transformări (asimilări sau scindări). Nu am date concrete despre acest partid dar ulterior prin scindarea lui sau născut cunoscutele partide: PER (Partidul Ecologist Român) și PUR (Partidul Umanist Român).

Municipiul Arad este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Arad, situat pe cursul inferior al râului Mureş, în vestul României. El numără aproximativ 150000 de locuitori. Municipiul Arad constituie pentru vestul României un punct important în ceea ce privește industria, și este de asemenea un nod important în transporturile feroviare, rutiere, având și aeroport. Istoria Aradului este una îndelungată care începe cu primele așezări umane pe actuala vatră a orașului, în nordul râului Mureș și mai apoi cu apariția primei cetăți de pământ situată la Vladimirescu, în jurul secolului al X-lea. Prima atestare documentară a zonei Aradului ne parvine din anul 1028. Sus am postat drapelul şi stemele interbelică,

comunistă și actuală ale municipiului Arad și dedesubt fotografiile unor monumente de cultură și arhitectură și câteva trimiteri poștale din acest oraș, din vremuri diferite.

Hotelul Central

Gara

Școala comercială superioară (azi Colegiul economic)

Biserica franciscană

Liceul pedagogic Dimitrie Țichindeal

Catedrala ortodoxă română

Banca austro-ungară

Palatul de justiție

Palatul administrației financiare

Liceul Moise Nicoară

Județul Arad este situat în vestul României și cuprinde teritorii din Crișana și din Banat. Județul se întinde de o parte și de alta a râurilor Mureș și Crișul Alb. Se învecinează cu județul Bihor la nord și nord-est, cu județul Alba la est, cu județul Hunedoara la sud-est, cu județul Timiș la sud și cu statul Ungaria, la vest. Suprafața pe care se întinde este de 7754 kilometri pătrați. Din punct de vedere al organizării administrative cuprinde; 1 municipiu – Arad, 10 orașe; Pecica, Sântana, Vladimirescu, Lipova, Ineu, Chișinău-Cris, Nădlac, Pâncota, Curtici și Sebiș, 68 de comune și 270 de sate. Sus am postat drapelul și stema județului Arad și mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură dar și câteva trimiteri poștale ilustrate din acest județ, din vremuri diferite.