Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO FRANCEZE DE COLECȚIE

1. Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează vechea regiune franceză – Auvergne.

În câmpul aversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, sunt reprezentate trei hexagoane suprapuse dar poziționate diferit, iar în centrul acestora este marcată valoarea monedei “EURO 10”. Sub valoare este reprezentată o ramură de stejar cu vârful spre dreapta, iar deasupra se prezintă o ramură de laur având vârful orientat tot spre dreapta. Cele două ramuri sunt înconjurate de inscripția circulară: ”LIBERTE – EGALITE – FRATENITE” – (Libertate, Egalitate, Fraterniate – deviza națională unanim acceptată a statului francez) și “2010” (anul emiterii monedei). Anul este încadrat de două ornamente decorative abia vizibile ce reprezintă nomogramele gravorului care a proiectat moneda și ale monetăriei franceze unde s-a realizat această monedă. În câmpul central al reversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, se prezintă harta regiunii și câteva detalii de pe stema regiunii. Periferic circular în partea de jos este marcată inscripția: “AUVERGNE” (denumirea regiunii în limba franceză). Deasupra numelui regiunii sunt reprezentate literele majuscule R și F, reprezentând inițialele numelui statului – Republique Francaise. Principalele caracteristici tehnice ale monedei sunt următoarele:

seria – regiuni franceze
anul emiterii – 2010
valoarea – 10 euro
forma – rotundă
diametrul – 29 milimetri
greutatea – 10 grame
material compoziție – argint
titlul – 90%
calitatea – UNC

Auvergne a fost în vechime o regiune a Franței, care din dat de 1 ianuarie 2016 face parte din regiunea Auvergne-Ron-Alpi. Noua regiune se întinde pe o suprafață de peste 69711 kilometri pătrați și are o populație de 7948287 locuitori. Regiunea este formată din 12 departamente și o colectivitate teritorială (Metropole de Lyon). Reședința acestei regiuni este orașul Lyon. Câteva dintre cele mai orașe ale acestei regiunii sunt: Ain, Ardeche, Drome, Isere, Loire și Rhone. Noua regiune reunește zone diverse din punct de vedere geografic, sociologic, economic și cultural, ceea ce era deja adevărat atât cât privește Ron-Alpi, cât și într-o mai mică măsură Auvergne.

2. Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează vechea regiune franceză – Basse Normandie (Normandia Inferioară).

În câmpul aversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, sunt reprezentate trei hexagoane suprapuse dar poziționate diferit, iar în centrul acestora este marcată valoarea monedei “EURO 10”. Sub valoare este reprezentată o ramură de stejar cu vârful spre dreapta, iar deasupra se prezintă o ramură de laur având vârful orientat tot spre dreapta. Cele două ramuri sunt înconjurate de inscripția circulară: ”LIBERTE – EGALITE – FRATENITE” – (Libertate, Egalitate, Fraterniate – deviza națională unanim acceptată a statului francez) și “2010” (anul emiterii monedei). Anul este încadrat de două ornamente decorative abia vizibile ce reprezintă nomogramele gravorului care a proiectat moneda și ale monetăriei franceze unde s-a realizat această monedă. În câmpul central al reversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, se prezintă harta regiunii și câteva detalii de pe stema regiunii. Periferic circular în partea inferioară este marcată inscripția: “BASSE-NORMANDIE” (denumirea regiunii în limba franceză). Deasupra numelui regiunii sunt reprezentate literele majuscule R și F, reprezentând inițialele numelui statului – Republique Francaise. Principalele caracteristici tehnice ale monedei sunt următoarele:

seria – regiuni franceze
anul emiterii – 2010
valoarea – 10 euro
forma – rotundă
diametrul – 29 milimetri
greutatea – 10 grame
material compoziție – argint
titlul – 90%
calitatea – UNC
tiraj – 100000 exemplare

Basse-Normandie (Normandia Inferioară)a fost una dintre cele 26 regiuni ale Franței de până la reforma administrativ-teritorială din 2014. Capitala regiunii era orașul Caen, iar regiunea cuprindea 3 departamante. Caen este un oraș modern, relativ dezvoltat din punct de vedere economic și sediul unor importante centre de cercetare, cum ar fi cel al companiei France Telecom. La 1 ianuarie 2016 Normandia Inferioară a fost reunită cu Normandia Superioară în cadrul regiunii Normandia. Actuala regiune se întinde pe 17589 kilometri pătrați și numără aproximativ 1467425 locuitori. Regiunea a fost creată în anul 1956 prin formarea a doua regiuni în zona ocupată tradițional de Normandia, o veche provincie și fost ducat cu o istorie ce se întinde până în secolul al X-lea, astfel că istoria celor două regiuni are foarte puține momente separate. În istoria modernă și contemporană, una dintre cele mai importante acțiuni din ce de-al doilea război mondial a avut loc în regiunea Normandia de Jos, și anume Debarcarea din Normandia din 6 iunie 1944. Impactul asupra regiunii a fost masiv, datorită luptelor intense ce au avut loc, numeroase orașe fiind distruse în lunile ce au urmat. Coasta regiunii este formată în principal din faleze, la baza cărora se găsesc plaje lungi de lățime variabilă, o caracteristică a zonei fiind mareele de mare amplitudine ce se întâlnesc de-a lungul Mării Mânecii. Regiunea este puternic agricolă, creșterea animalelor, în special a bovinelor fiind una dintre principalele activități. Industria alimentară este foarte bine dezvoltată, în special prepararea lactatelor, regiunea fiind renumită pentru brânzeturile ei, cum ar fi celebra Camambert. Turismul este o activitate importantă, plajele debarcării

atrăgând anual un număr foarte mare de vizitatori.

3. Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează vechea regiune franceză – Burgogne (Burgundia).

În câmpul aversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, sunt reprezentate trei hexagoane suprapuse dar poziționate diferit, iar în centrul acestora este marcată valoarea monedei “EURO 10”. Sub valoare este reprezentată o ramură de stejar cu vârful spre dreapta, iar deasupra se prezintă o ramură de laur având vârful orientat tot spre dreapta. Cele două ramuri sunt înconjurate de inscripția circulară: ”LIBERTE – EGALITE – FRATENITE” – (Libertate, Egalitate, Fraterniate – deviza națională unanim acceptată a statului francez) și “2010” (anul emiterii monedei). Anul este încadrat de două ornamente decorative abia vizibile ce reprezintă nomogramele gravorului care a proiectat moneda și ale monetăriei franceze unde s-a realizat această monedă. În câmpul central al reversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, se prezintă harta regiunii și câteva detalii de pe stema regiunii. Periferic circular în partea de jos și dreaptă este marcată inscripția: “BOURGOGNE” (denumirea regiunii în limba franceză). Deasupra numelui regiunii sunt reprezentate literele majuscule R și F, reprezentând inițialele numelui statului – Republique Francaise. Principalele caracteristici tehnice ale monedei sunt următoarele:

seria – regiuni franceze
anul emiterii – 2010
valoarea – 10 euro
forma – rotundă
diametrul – 29 milimetri
greutatea – 10 grame
material compoziție – argint
titlul – 90%
calitatea – UNC
tiraj – 100000 exemplare

Bourgogne (Burgundia) a fost una dintre cele 26 regiuni ale Franței de până la reforma administrativ-teritorială din 2014. Capitala regiunii era orașul Dijon, iar regiunea cuprindea 4 departamente. Regiunea era mai mare decât vechiul Ducat, dar mai mică decât teritoriile franceze controlate de către ducii de Burgundia. La 1 ianuarie 2016 a fuzionat cu regiunea Franche-Comte, formând împreună regiunea Burgundia-Franche-Comte. Numele este dat de către un trib germanic ce a ocupat teritoriul după căderea Imperiul Roman. În secolul al VI-lea regatul Burgunzilor a fost cucerit de către franci și integrat în regatul lor. După destrămarea regatului francilor, au luat ființă ducatul Burgundiei și două regate Burgundia de Sus și Burgundia de Jos, în estul acestuia. În secolul al XI-lea ducatul a fost încorporat în Regatul Franței, iar cele două regate Burgunde au fost incorporate în Sfântul Imperiu Roman. În partea de nord și de est relieful este de câmpie, în partea centrală este un platou calcaros, cu pante line spre nord-est și abrupte spre sud-est iar în partea de sud se găsesc contraforturile Masivului Central. Canalul Burgundiei unește râurile Yonne și Saone, permițând ambarcațiunilor să navigheze din nord în sudul Franței. Construcția a început în 1765 și a fost terminată în 1832. În vârf se află un tunel de 3,333 kilometri lungime în linie dreaptă. Canalul are 242 km lungime, cu un total de 109 ecluze, și traversează două departamente ale Burgundiei, Yonne și Cote d'Or. Astăzi, canalul este folosit în principal pentru turism. Dijon este cel mai important oraș de-a lungul canalului, având un port pentru bărci de agrement. Cel mai cunoscut produs al regiunii este vinul de Burgundia și cel mai important producător este departamentul Cote-d-Or. Pe lângă vin, agricultura și creșterea bovinelor sunt domenii foarte bine dezvoltate.

xxx

"TOATĂ LUMEA VEDE AȘA"

O CARICATURĂ

DE MARGARETA CHITCATII

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx__________

CÂTEVA

INSIGNE ȘI JETOANE

DIN JUDEȚUL VRANCEA

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Fii comunei Obilești - 2019

Obilești, denumire veche - Bordeasca Veche (alternativ – Bordeasca) este un sat cu 1507 locuitori din comuna Tătăranu, județul Vrancea.

Tătăranu (în trecut, Mărtinești) este o comună din județul Vrancea, care include și satele: Bordeasca Nouă, Bordeasca Veche, Mărtinești și Vâjâitoarea, fiind situată în partea de sud-est a județului, pe malurile râului Râmnicu Sărat. În anul 1950, comuna făcea parte din raionul Măicănești din regiunea Putna, apoi (după 1952) în cea a raionului Focsani din regiunea Galati. În anul 1968, comuna a trecut la județul Vrancea. La recensământul din anul 2011 comuna număra 3952 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 4910 locuitori) dintre care: români – 94,45%, romi – 1,06% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei vrâncene Tătăranu astăzi se prezintă astfel: otodocși – 94,78% și restul – nedeclarată sau altă religie.Comuna este străbătută de șoseaua națională DN23A, care o leagă spre nord de Gologanu, Focșani (unde se termină în DN23), și spre sud de Ciorăști. Prin comună trece și calea ferată Făurei – Tecuci, pe care este deservită de haltele de mișcare Tătăranu și Obilesti.

Cotești - Vrancea - 500 ani

Cotești este o comună din județul Vrancea, care include și satele: Budești, Goleștii de Sus și Valea Cotești, fiind situată în partea central-sudică a județului. Este străbătută de șoseaua județeană DJ205B, care o leagă spre sud de Urechești (unde se termină în DN2) și spre nord de Odobești, Bolotești (unde se termină în DN2D). La recensământul din anul 2011 comuna număra 4641 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 4778 locuitori) dintre care: români – 95,81% și restul - necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei vrâncene Cotești astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 95,73% și restul – nedeclarată sau altă religie. Conform legendei, numele comunei ar proveni de la un anume Stan Cotea, care a primit aici o proprietate de la voievodul Țării Românești – Radu cel Mare. În anul 1950, comuna făcea parte din raionul Focșani, regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Galați. Aici se poate vizita Mănăstirea Cotești, monument istoric de arhitectură de interes național. Mănăstirea, al cărei ansamblu cuprinde biserica „Sfânta Treime” și turnul clopotniței, datează de la 1720. Mănăstirea Cotești a fost întemeiată în anul 1720, de către episcopul de Buzău, Ștefan al II-lea (1720-1732). În vremea comuniștilor, mănăstirea a fost transformată în CAP, dar biserica a supraviețuit până astăzi, fiind restaurată odată cu reînființarea mănăstirii, în anul 1991.

Podgoria Cotești - Vrancea cu o istorie de peste 600 de ani, este compusă din localitățile Faraoane, Cîrligele, Budești, Cotești, Urechești, Popești și Tâmboiești, suprafața viticolă fiind de aproximativ 12000 hectare. Centrul podgoriei, comuna Cotești, este atestat documentar din 1471, localitatea căpătându-și acest nume de la căpitanul Stan Cotea Odobescu, care a primit un domeniu în această zonă ca danie din partea domnitorului Țării Românești - Radu cel Mare. În satul Odobasca căpitanul a construit o biserică de lemn, care mai există și astăzi,putând fi vizitată. Despre Podgoria Cotești apar primele mențiuni în 1580, pe vremea domnitorului Mihnea Turcitul. În decursul timpului mai apar acte de danie sau de vânzare a viilor din această zonă. Din punct de vedere al creșterii viței de vie, zona cunoaște o dezvoltare deosebită după anul 1900, când pe lângă soiurile de viță tradiționale, mai sunt aduse și soiuri de vie din Franța și Italia. În Podgoria Cotești au fost construite, de-a lungul secolelor, unele dintre cele mai frumoase mănăstiri din Vrancea – mănăstirea Dălhăuți, mănăstirea Vărzărești, mănăstirea Cotești și mănăstirea Recea. De asemenea, tot în Podgoria Cotești poate fi vizitată și casa memorială “Alexandru Vlahuță”, dar și Muzeul Comunal Cotești. Podgorenii din Cotești sunt nu doar oameni pricepuți la vinuri ci și mari iubitori ai tradițiilor și obiceiurilor din zonă. Așa se face că aici, în Cotești există și o colecție muzeală particulară a uneltelor agricole folosite în viticultură. În Podgoria Cotești există mai multe societăți comerciale de vinificație. Una dintre acestea a reabilitat crama boierului Duiliu Zamfirescu, cu ajutorul unui program al Uniunii Europene. Căci, în Podgoria Panciu a trăit și a scris atât Alexandru Vlahuță cât și Duiliu Zamfirescu.

Cele mai renumite soiuri de vinuri ale podgoriei Cotești sunt Fetească Albă, Fetească Regală, Fetească Neagra, alături de vinurile din categoria Pinot, Merlot, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Babească Neagră, Merlot și Cabernet Sauvignon. Din sortimentele de vin autohton se mai cultivă și Galbena de Odobești și Frâncușa. Vinurile de aici se încadrează în toate cele patru mari categorii: sec, demisec, demidulce, dulce. În Podgoria Cotești se produce unul din cele mai bune vinuri din soiul Șarbă. Vinul produs aici este încântător prin tonurile şi senzațiile dulci, cu note uşor amărui. Este un vin semiaromat şi uşor, iar gustul său este bine structurat şi are o aciditate echilibrată. Se poate consuma în mod optim la o temperatură de 10–12°C împreună cu carne de pasăre sau legume, dar şi alături de o carne de porc fragedă.

Jeton - N. Poteceanu

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Știindu-se că în zona comunei Chiojdeni, din județul Vrancea, au existat două mari exploatări de cherestea (Gebr.Rosenberg – frații Rosenberg și Grimm & Dorfell) au acestea au emis mai multe jetoane cu valori diferite. Aceste jetoane erau primite de muncitorii acestor exploatări ca o parte din remunerația cuvenită pentru munca depusă. De multe ori acești înlocuitori de monedă se primeau și avans și puteau fi utilizați de muncitori la o cantină, de unde puteau să își procure cele necesare traiului (alimente, obiecte de îmbrăcăminte, unele necesare lucrului la pădure, etc).

Jeton - N. Poteceanu 10

O astfel de cantină din Chiojdeni, a fost cea aparținând lui Nicolae Poteceanu, care a pus în circulație jetoanele prezentate aici. Nicolae Poteceanu a fost un proprietar și comerciant din orașul buzoian Râmnicu Sărat, strada Fundătura Principele Ferdinand, la nr.8. La cantinele Poteceanu se organizau în epocă celebre baluri și banchete a căror atmosferă era redată în presa vremii, dar și petreceri prilejuite de diverse evenimente din viața țăranilor chiojdeni, prezentate în frumoase cărți poștale tipărite chair la editura lui N.Poteceanu. Se poate presupune că aceste jetoane se ofereau ca rest clienților după ce serveau masa la cantină. La următoarea masă se putea plăti în monedă dar și în jetoane, realizându-se astfel o fidelizare a clientelei și o limitare a încasărilor în monedă măruntă.

Jeton - N. Poteceanu 20

Jetoanele N, Poteceanu sunt rotunde cu diametre diferite (19 mm – cel fără valoare, 20 mm – cele cu valoarea de 10, 30 și 60 și 24 mm – cel cu valoarea de 20) și confecționate din diverse materiale (cupru – cel fără valoare și cel cu valoarea de 60, zinc – cel cu valoarea de 20 și alamă – cele cu valoarea de 20 și 30). (Sursa-Dorel Bălăiță – Arheologie industrială cu ajutorul jetoanelor)

Jeton - Cantina Fabricii de zahăr de la Mărășești - 30

Jetonul de mai sus a fost emis la comanda Fabricii de zahăr din orașul Mărășești. Județul Vrancea, are forma rotundă și diametrul de 24,6 milimetri și sunt opera gravorului Carniol fiul și sunt confecționate din cupru. Primele fabrici de zahăr din România s-au construit în anii 1875 (la Sascut - Bacău) și 1876 (la Chitila - Ilfov). Înainte România consuma zahăr de import. Pentru a încuraja construirea unor fabrici de zahăr guvernul condus de Lascăr Catargiu adoptă câteva măsuri protecționiste pentru industria autohtonă. La 29 martie / 10 aprilie s-a dat Legea pentru încurajarea industriei zahărului (scutiri de taxe și impozite pe 20 de ani) și astfel au apărut cele două fabrici. Pentru a face față concurenței străine celor două fabrici li se oferă unele avantaje (o primă de 16 bani/kg de zahăr produs în țară precum și o primă de 250000 lei pentru compensarea pagubelor). În urma acestor avantajelor, inclusiv o taxă de 35 bani/kg zahar importat), se construiesc noi fabrici (Mărășești – 1897, Roman – 1899, Ripiceni, jud.Botoșani – 1900, Herăstrău – 1901 și Brânceni, jud.Teleorman).

Jeton - Cantina Fabricii de zahăr de la Mărășești - 30

Fabrica de zahăr de la Mărășești, județul Vrancea a fost înființată de către Societatea română pentru fabricarea zahărului, la inițiativa lui George Ulysse Negroponte, mare moșier, ce deținea peste 40000 de hectare în zonă.

Construirea și dotarea fabricii a costat 2750000 lei, o sumă imensă pentru acea vreme. Aici lucrau aproximativ 500 de oameni, iar producția media anuală era de 6000 – 7000 de tone. În anul 1910 România a exportat în Turcia și Bulgaria 8000 tone de zahăr. La începutul secolului al XX-lea Iorga vizitează fabrica, scriind undeva că a găsit-o “gătită ca o vilă”. Totuși datorită concurenței acerbe în anul 1914 fabrica este închisă. În data de 6 august 1917 fabrica a fost distrusă de bombardamente și nu s-a mai refăcut.

Au mai rămas doar câteva jetoane și cărți poștale ce pot fi văzute în colecțiile unor pasionați. Se crede că valorile nominale ale acestor jetoane se referă la bani și erau folosite de către angajații fabricii pentru plata alimentelor sau a unor obiecte de uz personal achiziționate de la cantina fabricii. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea cantinele erau mai degrabă un fel de băcănii sau prăvălii de unde angajații unei firme se puteau aproviziona cu cele necesare traiului uneori la prețuri la mai mici decât la alte magazine. Aceste jetoane erau primite de muncitori, de multe ori în avans, în contul unei părți din salariu. (Sursa-Dorel Bălăiță – Arheologie industrială cu ajutorul jetoanelor)

Jeton - Gebr. (frații) Rosenberg - Chiojdeni 10

Chiojdeni, denumire veche – Niculești de Pădure, este o comună românească situată în partea de sud-vest a județului Vrancea, la limita cu județul Buzău. Principala ocupație a localnicilor este comerțul cu cherestea, aici, prezentă din îndestulare. În perioada interbelică au existat însemnate exploatări de cherestea unde lucrau și mulți muncitori străini. Jetoanele Chiojdeni, au fost emise de doua intreprinderi cu capital german existente la inceputul secolului XX in comuna Chiojdeni. Aceste fise metalice erau distribuite angajatilor, iar acestia erau obligati sa le cheltuiasca pe raza localitatii la magazine de intreprinderi, cantine sau pravalii care apartineau sau aveau legaturi cu patronii intreprinderilor emitente. Nu de putine ori preturile erau aici mai mari decit in alte parti unde nu se puteau folosi aceste semne monetare. În concluzie emiterea jetoanelor s-a facut tot in avantajul patronilor care astfel isi recuperau din banii platiti angajatilor. În anul 1856 mult pământ de pe raza acestei localități a fost cumpărat de frații Iancu și Grigore Marghiloman, care au denumit localitatea Chiojdeni, datorită faptului că au adus aici oameni să lucreze pământul din comuna buzoiană Chiojd. Gebr. Rosenberg erau doi frați (gebr. este prescurtarea de la gebruder din limba germană, care înseamnă frate) Siegfrid Rosenberg din Cernăuți și Arthur Rosenberg din Galați. Aceștia erau mari afaceriști deținând exploatări forestiere, fabrici de cherestea și chiar o agenție de vapoare la Galați. Fabrica de cherestea a cunoscut mare dezvoltare, fiind susținută și de stat, prin Legea dezvoltării industriale (1905 - 1908).

Jeton - Gebr. (frații) Rosenberg - Chiojdeni 100

Jetoanele sunt rotunde, din alamă sau cupru și au următoarele valori nominale: 5, 10, 20, 50 și 100, pe ele nefiind marcat numele monedei (pfening, lei sau bani). Prin similitudine cu alte jetoane care au circulat în aceiași perioadă și în aceiași zonă și care aveau trecută valoare bani, se crede că și în cazul jetoanelor Rosenberg este vorba tot despre bani. Dacă aversul este mai simplu reversul este chiar spectaculos. Acesta prezintă stema familiei, un blazon cu motive florale, este redată stema orașului german Koln, localitatea de origine a familiei Rosenberg. (Sursa-Dorel Bălăiță – Arheologie industrială cu ajutorul jetoanelor)

Focșani este un municipiu, reședința și cel mai mare oraș al județului Vrancea, la limita între regiunile istorice Moldova și Muntenia din România. Are o populație de aproximativ 79000 locuitori. Este denumit în multe scrieri Orașul de pe Milcov, localitatea a intrat în conștiința oamenilor drept orașul Unirii. Toponomia orașului Focșani se trage de la numele familie Focșa. Până la începutul secolul al XVII-lea, era consemnat ca sat, iar după anii 1650-1620 se menționează denumirea de târg, aflându-se la confluența drumurilor comerciale cele doua provincii românești.Deși atestat documentar din 30 ianuarie 1755 când, Alexandru Vodă din Țara Românească arată, într-un document, că a fost lovit „cu înșelăciune pe la Focșani de Ioan Vodă”), așezarea de pe Milcov este mult mai veche. Săpăturile arheologice efectuate în anul 1977 în sudul Focșaniului atestă că vatra actuală a orașului a fost locuită încă din neolitic, obiectele descoperite aparținând culturii Cris (circa 5000 Î.Hr.). Sus am postat stemele actuală și interbelică ale orașului Focșani iar mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură focșănene din vremuri diferite.

Gara

Muzeul Vrancei

Biserica Profetul Samuil

Ateneul popular Maior Pastia

Orfelinatul Prințesa Maria

Școala comercială superioară

Banca națională

Banca Economia

Liceul Unirea

Biserica domnească Sfânta Paraschiva

Județul Vrancea este situat la limita dintre provinciile istorice Muntenia și Moldova, având suprafața de 4863 kilometri pătrați, iar reședința în municipiul Focșani. Județul Vrancea, ca unitate administrativ - teritorială cuprinde, conform actualei împărțiri administrativ - teritoriale, 73 de localități din care 2 municipii – Focșani și Adjud, 3 orașe – Panciu, Odobești și Mărășești precum și 68 de comune în componența cărora se află 331 de sate. Sus am postat stema și harta actuală a județului Vrancea iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județ din vremuri diferite, dar și alte locuri de vizitat pe aceste meleaguri.