SERBIA ȘI MUNTENEGRU

 

 500 dinari 2003

 

SERBIA  ŞI  MUNTENEGRU

A fost o confederație de state

situată în centrul și sud-estul Europei,

având capitala la Belgrad,

și a existat în perioada anilor 1992 – 2006.

Această confederație s-a format

în urma destrămării fostei Iugoslavii,

 fiind formată din fostele și actualele

state Serbia și Muntenegru,

funcționând ca o republică parlamentară. 

Stema confederaţiei Serbia - Muntenegru:

 

Steagul confederaţiei Serbia - Muntenegru:

SERBIA

Capitala: Belgrad

Suprafaţa: 88 361 km.p.

Populaţia: 7,335 mil.loc.

Stema oficială a Serbiei:

 

Steagul oficial al Serbiei:

MUNTENEGRU

Capitala: Podgorica

Suprafaţa: 13 815 km.p.

Populaţia: 0,62 mil.loc.

Stema oficială a statului Muntenegru:

 

Steagul oficial al statului Muntenegru:

 

Pe aversul bancnotei prezentate aici este

reprezentat bustul lui Jovan Cvijic.

Jovan Cvijic a fost un geograf, care a trăit

în perioada anilor 1865 – 1927.

Catedrala Sfântu Sava - Belgrad

Cetatea - Belgrad

Muzeul Tesla - Belgrad

Deasupra admiri trei reprezentative 

monumente de arhitectură din Belgrad,

iar dedesubt din Podgorița.  

Podul mileniului - Podgorița

Primăria - Podgorița

Turnul Radiodifuziunii - Podgorița

xxx

"CONFRUNTARE"

O CARICATURĂ DE

MARGARETA CHITCATII

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

____________xxx____________

O INSIGNĂ ȘI 

CÂTEVA MEDALII ROMÂNEȘTI

     Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa". 

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.  

1 Martie 1900

Alteța sa regală Principele Carol - născut 3 octombrie 1893

Această piesă este opera gravorului 

casei regale a României - Mihai Radivon

Ziua de 1 Martie, Martisorul, dupa calendarul vechi, era considerata ca inceputul unui Nou An, sarbatoarea venirii primaverii. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie si se sarbatoreste din timpul romanilor, cand se sarbatorea ca zeul Marte, zeul fortelor naturii, al primaverii si al agriculturii. Inventivitatea comerciantilor nu cunoaste limite. De la pandantive clasice cu inimioare, floricele, stelute si pana la papirusuri cu declaratii solemne de dragoste si aranjamente miniaturale ikebana. Totul respira a primavara. Miroase a nou si a curat. Strazile s-au zvantat sub un soare promitator si furnicarul de oameni cauta cel mai potrivit suvenir pentru mama, iubita, prietena sau colega de serviciu. E timpul urarilor de dragoste, ghioceilor si narciselor. Semnificatia martisorului a ramas aceeasi de-a lungul timpului: este un simbol al primaverii, al revenirii la viata. El ne aduce optimism si credinta. Forma acestuia s-a schimbat in timp. La inceput martisorul era simbolizat printr-o moneda. Mai tarziu aparea sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu insirate pe o ata. Acum margelele frumos colorate, ceramica si florile le-au luat locul. Oamenii ofera cu multa placere de 1 Martie martisoare celor pe care ii iubesc, ca simbol al admiratiei lor, ca respect si stima speciala pentru doamne si domnisoare. Martisoarele sunt un dar ce se primeste sau se ofera cu mare placere in luna Martie in Romania si reprezinta un simbol al primaverii dar si al dragostei si admiratiei. El este daruit incepand cu zorii primei zile din Martie fiintelor dragi. In general acest simbol este oferit copiilor, tinerelor fete si femeilor pentru a le proteja gingasia si sensibilitatea. Martisoarele se ofera de catre barbati tinerelor fete sau doamnelor dar pot fi oferite si de catre fete prietenelor, mamelor, bunicilor. In Moldova se practica obiceiul ca fetele sa daruiasca la randul lor martisoare barbatilor. Este frumos ca fiecare martisor sa reprezinte persoana careia ii este daruit sau urarea care vrea sa fie facuta. Un cosar poate transmite bunastare, trifoiul noroc sau ghiocelul poate exprima gingasia. Dincolo de obiceiuri si traditii, martisorul este o intrupare a bucuriei, a dragostei de viata, un semn prin care noi, oamenii, salutam renasterea naturii odata cu venirea primaverii. Martisorul este numit si “funia anului”, care se spune ca aduna laolalta saptamanile si lunile in cele doua anotimpuri stravechi ale calendarului popular: vara si iarna, simbolizate de snurul bicolor. Impletirea alb-rosie a snurului se regaseste in steagul calusarilor, la bradul de nunta, la podoabele junilor si in multe alte obiceiuri stravechi. Impletirea celor doua culori simbolizeaza regenerarea vietii. Rostul snurului era ca, prin impletirea celor doua fire ce simbolizeaza unitatea contrariilor (lumina-intuneric, caldura-frig, iarna-vara), sa se aduca sanatate si paza de boli. Cele doua culori impletite mai simbolizeaza dragostea si ura, viata si moartea saubinele si raul. In calendarul vechi, 1 Martie marca inceputul unui Nou An. Martisorul, o podoaba de mici dimensiuni, cu snur-alb rosu, a fost creat cu rol de talisman menit sa poarte noroc si sa insoteasca urarile de dragoste, sanatate, bucurie si bunastare. Inca de pe timpul romanilor, venirea primaverii era un prilej de cinstire a zeului Marte, stapanul fortelor naturii si al agriculturii. În vechime romancele purtau la rever, legat cu fir rosu-alb, un martisor mai neobisnuit, printre care și cel de mai sus.

    Principele Carol, viitorul Carol al II-lea, Rege al României, Principe de Hohenzollern – Sigmaringen (născut 15 octombrie 1893 şi decedat la 4 aprilie 1953) a fost rege al României între 8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940, când a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său Mihai. Cunoscut şi sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatăl său Ferdinand şi folosit de Carol după ce a fost dezmoştenit şi radiat din Casa Regală a României (între 1925 şi 1930) în urma renunţării lui Carol la calitatea de Prinţ Moştenitor. Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al României şi al soţiei sale, regina Maria. 

1 Mai 1967

    În anul 1889 Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 Mai ca  Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago,  ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, data de 1 mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă. Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificației zilei de 1 mai, de sărbătoare internațională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore. Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, sugerându-se organizațiilor muncitorești respectarea acesteia. La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, însă cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului. Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piața Haymerket din Chicago. Numărul greviștilor se ridicase la peste 65000. În timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliția a intervenit, 4 protestatari au fost împușcați și mulți alții au fost răniți. În seara aceleași zile, a fost organizată o nouă demonstrație în Piața Haymarket. Din mulțime, o bombă a fost aruncată spre coloana de polițiști. Au fost răniți 66 de polițiști, dintre care 7 au decedat ulterior. Poliția a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, din care câțiva mortal. În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhiști, care aparțineau unei mișcări muncitorești promotoare a tacticilor militante, violente, au fost judecați. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franța și Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, 7 dintre aceștia au fost condamnați la moarte (doi având ulterior pedeapsa comutată la închisoare pe viață) și unul la 15 ani închisoare. Șapte ani mai târziu, o nouă investigație i-a găsit nevinovați pe cei 8. În anul 1888, la întrunirea Federației Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susținerea, prin manifestații și greve, a zilei de muncă de 8 ore. Dar, în anul 1889, social–democrații afiliați la așa–numita Internațională a ll–a, au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internațională a muncitorilor. La 1 mai 1890, au avut loc demonstrații în SUA, în majoritatea țărilor europene, în Chile, Peru și Cuba. După aceasta, 1 mai a devenit un eveniment anual. Până în 1904, Internaționala a ll-a a chemat toți sindicaliștii și socialiștii să demonstreze energic, pentru „stabilirea prin lege a zilei de muncă de 8 ore, cererile de clasă ale proletariatului și pentru pace universală”. 1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internațională a Muncii. Există și excepții, de exemplu Australia, Elveția și SUA, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă. În țările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiție a mișcării muncitorești internaționale. În România, după evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulți ani, ziua de 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivități decât la inițiativa unor reprezentanți ai unor partide precum P.S.M. și P.R.M.. În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă în anul 1890. În perioada comunistă, de 1 mai autoritățile organizau manifestații uriașe pe marile bulevarde. Coloane de oameni, în ținute festive, scandau lozinci și purtau pancarte uriașe. După defilare cu mic, cu mare, muncitorii din toate sectoarele de producție se îndreptau cu avânt, de la primele ore ale dimineții, spre locul de desfășurare a serbărilor câmpenești organizate în lungul și-n latul țării. Își întindeau păturile pe iarbă, mâncau mititei, beau bere și ascultau rapsozii veniți să le răsplătească efortul de peste an. După 1990, importanța propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment, sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte. În ultimii ani Poșta Română nu a mai emis nici o marcă poștală cu ocazia zilei de 1 Mai și nici nu există speranțe să mai scoată. Astăzi doar amintirile țin loc de parade festive în sufletul oamenilor. Locurile de muncă au început să dispară, muncitorii fericiți s-au împuținat, mulți dintre ei lucrând “afară”. În Romania, sărbătoarea de 1 Mai continuă, dar fără obiectul muncii.

Escadrila Albă - Marina Știrbei

Produsul medalistic de mai sus a fost realizat în anul 2022 la Monetăria Statului pentru a omagia “Escadrila Albă” a României. Medalia s-a realizat în două variante de metal compoziție și are următoarele caracteristici tehnice:

•     Anul realizării – 2022
•     Tema – Escadrila Albă
•     Metal compoziție – argint cu puritatea 99,9% și aliaj de cupru
•     Forma – rotundă
•     Diametrul – 60 milimetri
•     Greutatea – 185 grame (cea de argint) și necunoscută (cea din aliaj    de cupru)
•     Calitatea – patinată
•     Tiraje – 60 exemplare (cea de argint) și 60 exemplare (cea din aliaj      de cupru)
•     Prețul unitar de achiziție de la magazinele Monetăriei Statului, cu TVA    inclus – 1148 lei (cea de argint) și 470 lei (cea din aliaj de cupru) 

Marina Știrbei sau Marina Știrbey, a fost o aviatoare română care s-a născut la data de 19 martie 1912 la Viena și a decedat al data de 15 iulie 2001 la Bouloc – Franța. Ea a fost fiica prințului George Știrbei, nepoata lui George Valentin Bibescu și verișoara lui Constnatin Canatcuzino (Bâzu). Supranumită de presa românească din secolul al XXI-lea „Prințesa aviației românești”, numele ei este legat de înființarea Escadrilei Albe. În 1935 a urmat școala de pilotaj „Mircea Cantacuzino”, condusă de Ioana Cantacuzino. Aceasta era singura școală care accepta și femei ca elevi și pe care a absolvit-o obținând brevetul de pilot gr. I (pilotaj) nr. 93/1935 (al șaselea brevet feminin în România). Imediat și-a cumpărat un avion propriu, un ICAR Universal (înmatriculat YR-MAI). Antrenată în zborul acrobatic de Bâzu, în 1936 s-a clasat pe locul I la concursul național aerian, categoria „avioane ușoare de turism”. Între 15 – 23 octombrie 1938 a luat parte în calitate de membră a Comitetului Central al Crucii Roșii din România la manevrele militare regale de la Galați, organizate de Forțele Aeriene Regale ale României, manevre la care a pilotat avionul sanitar Monospar ST-25 (înmatriculat YR-SAN). În 1939 a efectuat cu avionul propriu un raid de documentare de la București la Stockholm. La întoarcere a depus un memoriu la Ministerul Aerului prin care solicita înființarea unei escadrile sanitare pentru transportul răniților, cu avioane pilotate de femei. Escadrila, cu numele de Escadrila Sanitară, a fost înființată la 25 iunie 1940 în care s-au înscris și alte doamne. Marina Știrbei a creat în cel de-al doilea război mondial și o Instituție medicală la conacul familiei sale din Dărmănești, pentru a-i ajuta pe soldații răniți, salvați de pe front. În anul 1942 s-a căsătorit cu prințul Constantin Basarab Brâncoveanu, nași fiind Martha Bibescu și George Matei Cantacuzino. După război (1948) soțul ei a fost arestat, iar avionul ICAR și diferite alte bunuri au fost confiscate. După arestarea soțului, ea și cei doi băieți, Constantin și Mihai, au fost nevoiți să trăiască din vânzarea puținelor bunuri pe care le mai avea. În anul 1964 a reușit să plece din România cu ajutorul Marthei Bibescu. Temporar s-a stabilit în Anglia, iar mai târziu s-a mutat definitiv în Franța.În anii grei ai celui de-al Doilea Război Mondial, un escadron de aviaţie românesc făcea istorie. Era singura unitate de aviaţie militară din lume formată exclusiv din femei. Curajoasele doamne-pilot, conduse de prinţesa Marina Știrbei, au constituit legendara „Escadrilă albă”. Din această unitate de aviație au mai făcut parte: Irina Burnaia, Mariana Drăgescu, Victoria Pokol, Nadia Russo, Virginia Duțescu, Virginia Thomas, Smaranda Brăescu, Victoria Comșa, Maria Adam, Eliza Vulcu, Maria Nicolae, Jana Iliescu, Maria Voitec și Stela Huțan. Escadrila Albă a fost prima unitate a Forțelor Aeriene Regale ale României, încadrată cu piloți de sex feminin, cu misiunea de evacuare a răniților de pe front, în cel de-al Doilea Război Mondial. Femeile-aviator au scris istorie prin curajul și determinarea lor de a salva răniți, zburând în sute de misiuni de salvare pe cele mai dure teatre de razboi, din perioada 1940 – 1945. Escadrila Albă, a cărei denumire oficială inițială a fost „Escadrila Sanitară”, a purtat însemnele Crucii Roșii și a îndeplinit cu succes misiuni în campaniile: Basarabia și Odesa (1941), Stalingrad (1942) și Crimeea (1943). În timpul bătăliei de la Odesa, toate aviatoarele au efectuat câte patru zboruri pe zi, în misiuni infernale pe care le duceau mereu la bun sfârşit. Numai în timpul confruntărilor de la Odesa, au fost transportaţi peste 700 de răniţi.

Buna vestire - Crăciun fericit 2022 

    În anul 2022 la Monetăria Statului s-a realizat medalia-felicitare Crăciun 2022, emisiunea medalistică fiind dedicată sărbătorilor de iarnă. “Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” – Ioan 1:14. Medalia s-a realizat în două variante de metal compoziție și are următoarele caracteristici tehnice:

•     Anul realizării – 2022
•     Tema – Crăciun 2022
•     Metal compoziție – argint cu puritatea 99,9% și aliaj de cupru
•     Forma – rotundă
•     Diametrul – 37 milimetri
•     Greutatea – 31,11 grame (cea de argint) și necunoscută (cea din aliaj de cupru)
•     Calitatea – proof
•     Tiraje – 325 exemplare (cea de argint) și 150 exemplare (cea din aliaj de cupru)
•     Prețul unitar de achiziție de la magazinele Monetăriei Statului, cu TVA inclus – 225 lei (cea de argint) și 65 lei (cea din aliaj de cupru) 

Crăciunul sau Nașterea Domnului este o sărbătoare creștină  celebrată la data de 25 decembrie în calendarul gregorian sau la data de 7 ianuarie în calendarul iulian. În anumite țări, unde creștinii sunt majoritari, Crăciunul este sărbătoare legală, iar serbarea se prelungește și în ziua următoare. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine și o sărbătoare laică, celebrată atât de către creștini cât și de către cei necreștini, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Moș Crăciun”. Moș Crăciun este versiunea mai nouă a Sfântului Nicolae (în engleză: Santa Claus) care și-a făcut apariția în secolul I. Pe atunci el era îmbrăcat în verde. El împarte cadouri tuturor copiilor în noaptea de Crăciun (24 spre 25 decembrie). Conform unei legende, tradiția cadourilor în noaptea de 24 decembrie spre 25 decembrie ar proveni de la Martin Luther care ar fi propagat din anul 1535 aceasta datină numită Christkindl ca o alternativă a obiceiului catolic Nikolaustag de pe 6 decembrie. Multă vreme în familiile catolice a fost menținută mai departe tradiția cadourilor de Nikolaus. Scopul lui Martin Luther ar fi fost să trezească interesul copiilor pentru Cristos și să-i îndepărteze astfel de datina catolică a cadourilor de Nikolaus, ea fiind un mod de venerație a catolicilor pentru sfinți, lucru interzis protestanților. 

    Conform unei alte legende, Luther ar fi fost profund impresionat de cerul înstelat, lucru pe care nu l-a putut reproduce în cuvinte pentru familia sa, așa că a tăiat un brad, l-a pus în casă și a pus lumânări în el și le-a aprins. Conform legendei, aceasta ar fi originea bradului de crăciun. 

Mașini românești care au făcut istorie - DAC 665

    În anul 2022, la Monetăria Statului s-a realizat medalia de mai sus pentru a omagia autocamionul românesc DAC-665. Modelul DAC 665 T a impresionat prin caracteristicile tehnice ale sistemului de tracțiune. Prevăzut din construcție cu trei punți, dintre care două pe spate, autovehiculul supranumit „tanchetă” are o tracțiune integrală (opt roți motrice). Cu o cutie de viteze AK 6-80 prevăzută cu reductor, DAC 665 T este considerat unul dintre cele mai reușite produse ale uzinei brașovene de la începuturi până în prezent. Medalia s-a realizat în două variante de metal compoziție și are următoarele caracteristici tehnice:

•      Anul realizării – 2022
•      Seria – Mașini românești care au făcut istorie
•      Tema – Autocamionul DAC 665
•      Metal compoziție – argint cu puritatea 99,9% și aliaj de cupru
• ·    Forma – rotundă
• ·    Diametrul – 37 milimetri
• ·    Greutatea – 31,11 grame (cea de argint) și necunoscută (cea din aliaj de cupru)
• ·   Calitatea – proof
• ·   Tiraje – 60 exemplare (cea de argint) și 40 exemplare (cea din aliaj de cupru)
• ·   Prețul unitar de achiziție de la magazinele Monetăriei Statului, cu TVA inclus – 389 lei (cea de argint) și 219 (cea din aliaj de cupru) 

DAC 665 este o familie de autocamioane militare de tracțiune și transport, fabricată de Întreprinderea de autocamioane Brașov în anii 1980. A fost construit în mai multe versiuni, fiind exportat în Ungaria, Egipt, Irak și Cuba. Varianta DAC 665T era destinată tractării pieselor de artilerie și transportului de trupe și materiale. Varianta DAC 665G era folosită pentru transportul pontoanelor din parcurile de poduri ale Armatei Române. Ambele aveau tracțiune integrală 6×6. Șasiul acestor autocamioane a stat la baza mai multor vehicule specializate. La începutul anilor 1970, în România a fost demarată producția autocamioanelor DAC și ROMAN. Armata Română a avut în vedere achiziționarea modelului ROMAN 12.135DF. Acesta nu îndeplinea toate cerințele militare și nu a fost omologat. Întreprinderea a realizat două modele noi, DAC 665T și DAC 444T, pentru a fi achiziționate de armată. În anul 1985 a intrat în producție o variantă îmbunătățită, denumită DAC 665T Modernizat, Model 1985. Îmbunătățirile au fost introduse și la modelul DAC 444T în anul 1986. Câteva dintre caracterisiticile tehnice ale acestui autocamion sunt:

•     greutatea – 5,8 tone
•     lungimea – 7570 milimetri
•     înălțimea – 2970 milimetri
•     echipaj – 5 + 1
•     motor - D-2156 HMN 8, Diesel, în 4 timpi, injecție directă, 6 cilindri în linie, procedeu de ardere peliculară, răcit cu lichid, 215 CP la 2200 rpm,  cuplu maxim: 76 daNm la 1400 rpm
• ·   sarcină utilă - 5 tone (greutatea maximă a remorcii: 5 tone în teren, 10 tone pe șosea)
•     transmisie – AK6-80M
•     suspensie - 6×6, față: arcuri lamelare și amortizoare hidraulice telescopice; punțile din spate: arcuri lamelare.
•     garda la sol – 390 milimetri
•     autonomie – 800 – 1000 kilometri
•     viteza maximă – 85 kilometri pe oră

_______________ooOoo______________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII

Edgar Allan Poe, scriitor american,

a trăit între anii 1809 - 1849

Detaliu vignetă de pe o felicitare germană 

Detaliu vignetă de pe un bilet spaniol de loterie

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 18.01.2023