Epaminonda's Blog.....: COUTHUIN

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea belgiană COUTHUIN, municipalitatea

HERON, provincia LIEGE, regiunea VALONIA, din vremuri

diferite dar și o medalie locală.

Biserica Nașterea Maicii Domnului

Castelul Couthuin

Castelul D'Envoz

Clădire veche industrială

Fântâna Marsinne

Medalie locală

xxx

"SOARTA UNUI SCRIITOR"

O CARICATURĂ DE

MARGARETA CHITCATII

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx___________

CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL MARAMUREȘ

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Set 2 insigne - Fotbal club Baia Mare

Amintirile despre echipa de fotbal F.C. Baia Mare, stârnesc nostalgie în rândul iubitorilor sportului rege. Deşi în prezent joacă în liga a III-a, în urmă cu mai bine de 30 de ani, echipa ţinea piept cu succes numelor importante din fotbalul internaţional precum Real Madrid sau Fiorentina. Fondat în anul 1948 de către managerul trustului Phoenix Baia Mare, de-a lungul timpului echipa a cunoscut mai multe nume, precum C.S.M. Baia Mare, Metalul Baia Mare, Energia Trustul Minier Baia Mare, Minerul Baia Mare, C.S.M. Baia Mare, F.C. Baia Mare, F.C. Maramureş Baia Mare, cel din urmă fiind F.C. Maramureş Universitar, nume pe care îl păstrează şi astăzi.

Iniţial meciurile echipei se disputau pe stadionul Phoenix, urmând ca mai apoi, la decizia autorităţilor şi cu ajutorul muncii voluntare a cetăţenilor să se ridice stadionul Dealul Florilor, considerat la vremea respectivă unul dintre cele mai moderne din ţară. Unul dintre cele mai importante nume legate de echipă a fost cu siguranţă cel al lui Viorel Mateianu. Fiind un antrenor de excepţie acesta a reuşit să mobilizeze echipa astfel încât în anul 1978 aceasta a promovat în liga I, reuşind să câştige meciuri contra Stelei, a echipei Dinamo sau Universitatea Craiova. De asemena jucători cu renume naţional şi chiar internaţional au jucat pentru clubul maramureşean. Printre aceştia se numără Necula Răducanu, Vasile Zavoda, Anton Weissenbacher, Francisc Zavoda, jucătorii şi ai echipei Steaua, Mircea Sasu jucător şi pentru Dinamo Bucureşti dar şi Vasile Gergely care printre altele a jucat pentru Hertha B.S.C. Berlin, Leontin Grozavu a evoluat şi la F.C. Saarbrücken şi multi alţii. Două dintre meciurile care au făcut din echipa băimăreană o adevărată valoare internaţională au fost cele jucate împotriva Fiorentinei şi a celor de la Real Madrid. Băimărenii au reuşit o performanţă greu de egalat cu cele două echipe. Împotriva Fiorentinei au obţinut o victorie de 3-1, iar cu Real Madrid au obţinut un egal pe „Dealul Florilor“. Deşi în prezent clubul F.C. Baia Mare este desființat au fost două încercări nefinalizate (2010 și 2012) de reînființare a unui alt club care să preia tradițiile marii echipe băimărene. La Baia Mare încă se păstrează speranţă într-un viitor strălucit în fotbal.

I.M.M.N. - TESA Nr. 154

(Întreprinderea metalurgică de metale neferoase)

Istoria Combinatului Phoenix din Baia Mare începe în 1907. La început a fost o fabrică de acid sulfuric, construită de doi oameni de afaceri Oscar si Artur Weiser. Se tot dezvoltă, iar în 1925 devine combinat. Apoi, drumul cunoscut: au venit comuniştii la putere şi a fost naţionalizat. I.M.M.N. Baia Mare, fostul combinat Phoenix a fost unicul rafinator de aur din Europa. Cuprul este un un conductor de caldură, iar în România a fost şi un bun conductor de îmbogăţire, eroul unor "tunuri" spectaculoase cu efecte tragice pentru economia națională. Combinatul producea în anii de glorie 40000 de tone de cupru pe an, 12 tone de aur şi 120 de tone de argint. Acum, acolo sunt 80 de hectare de hale rase de pe faţa pământului. La marginea oraşului, pe o suprafaţă impresionantă se întindea altădată întreprinderea metalurgică de metale neferoase, un colos industrial transformat în ultimii ani într-un morman de moloz. A rezistat în picioare (se zice că demolarea sa este foarte scumpă) turnul de evacuare al combinatului, înalt de 351 de metri având la bază diametrul de 20 de metri iar sus de 9 metri. Turnul s-a construit pentru a împiedica poluarea orașului deși nu prea a reușit, construcția s-a însemnând o cheltuială de 11 milioane de dolari. Combinatul reprezenta 80% din producția industrială a municipiului și 60% a județului, aici se producea cupru cu puritatea de 99,95%. În anul 1998 combinatul s-a privatizat pe o sumă infimă (111000 dolari) fiind cumpărat de o firmă indiană cu obligația de a achita datoriile consistente ale combinatului și încă de a investi în dezvoltarea combinat. Indienii nu s-au ținut de cuvânt, ei deja începând să dezasambleze din liniile de producţie ale combinatului. În 2002, se declanşează un scandal internaţional. Indienii se dovedesc a fi nişte excroci cu acte în regulă, identificaţi de autorităţile americane pentru fraude masive. A fost considerată una dintre cele mai mari fraude din istorie, peste 20 de banci din Marea Britanie şi SUA fiind înşelate, cu o pagubă de peste 680 de milioane de dolari. În 2003 începe un nou proces de privatizare la Baia Mare. De data asta cu niste investitori români – CUPROM.

Doi investitori români au cumpărat cu 3,6 milioane dolari, la pachet, combinatul de la Baia Mare şi Elcond Zalau, una dintre cele mai mari firme producătoare de fire de cupru din Europa şi au format societatea Cuprom. Administratorii Cuprom nu s-au dovedit a fi cu nimic mai buni pentru combinatul din Baia Mare decat predecesorii lor, indienii. Activitatea se restrângea în fiecare an. Mai prelucrau cupru brut de la Zlatna şi apoi doar deşeuri de cupru din ţară şi din import. Începuse demolarea combinatului. În anul 2009 Cuprom a intrat în insolvenţă. Din producatori de metal neferos si produse prelucrate, ne-am transformat in exportatori de materii prime. Terenul unde cândva era fabrica este administrat acum de trei bănci străine, care au decis să demoleze toate construcţiile, în încercarea de a vinde pământul Primăriei Baia Mare. Preţul evaluat e de 15 milioane de euro.

Minerul Cavnic

Minerul Cavnic a luat fiinta in anul 1934, avand culorile rosu-albastru, iar in 1971 a promovat pentru prima data in Divizia C. Peste 2 ani a ajuns si in esalonul al doilea, cu antrenorul Ion Bartha la carma. Din lot au facut parte, printre altii, Ficzay, Kiss, Szimai, Luncan, Tmor, Ciutacu, Frasineanu, Daubner, Varga, V. Pop, D. Pop, Csatlos. In vara lui 1974 a retrogradat in C, revenind in B in '76, dar numai pentru un singur sezon. Cele mai bune performante din istoria clubului au fost realizate in 1979-80 si 1982-83, cand minerii s-au situat pe locul 6 in esalonul secund. Pana in 1993, Minerul a evoluat fie in B fie in C, dupa care a retrogradat in Divizia D. A mai avut o revenire, dar din 1996 se scalda doar in esalonul al patrulea al fotbalului romanesc.

Cavnic, numit local și Capnic, în maghiară - Kapnikbánya, în limba germană – Kapnik, este un oraș din județul Maramureș, fiind situat într-o zonă muntoasă la poalele Munților Gutâi, pe cursul superior al râului Cavnic la 32 km est de municipiul Baia Mare. Localitatea a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1336 cu numele de Capnic. Orașul a fost distrus de otomani în 1450 și de tătari în 1717. Tot în decursul secolului al XVIII-lea orașul a suferit de epidemii de ciumă și holeră. Abia spre sfârșitul secolului a început să se refacă. În anul 1761 s-a înființat judecătoria minieră locală și în 1763 s-a emis prima concesiune minieră, care deschidea dezvoltarea exploatărilor miniere. Cavnicul a fost declarat oraș la 17 februarie 1968. La recensământul din anul 2011 orașul număra 4976 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 5205 locuitori) dintre care: români – 81,67%, maghiari – 14,04% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului maramureșan Cavnic astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 74,65%, romano catolici – 14,93%, reformați – 1,88% și restul – nedeclarată sau altă religie. În perioada când mineritul era principalul sector de activitate, aici se exploatau și se prelucrau minereuri complexe cu conținut de aur, argint, plumb, zinc și cupru, mina fiind cea mai mare exploatare de minereuri complexe din Europa. După ce mina s-a închis, mulți localnici au rămas fără un venit stabil și mulți tineri au plecat în străinătate în speranța unui trai mai bun.

Minerul Băița

Minerul Băița a fost o echipă de fotbal din județul Maramureș ce a existat vremelnic, jucând mult în ligile inferioare ale fotbalului românesc, dar a avut și unele rezultate mai frumoase. Echipa a fost susținută de Exploatarea minieră din localitatea maramureșeană Băița.

Băița (în limba maghiară - Láposbánya) este o localitate componentă a orașului maramureșean Tăuții-Măgheruș. Localitatea pentru prima dată atestată documentar în anul 1331 avea în anul 2011 un număr de 1686 locuitori. Aici s-a născut și a trăit o vreme poetul și publicistul Ion Șiugariu (1914 -1945), casa în care s-a născut are astăzi statut de monument istoric. Solul zonei localității și împrejurimilor este bogat în zăcăminte auro-argintifere și minereuri complexe (polimetalice)

Regimentul 230 Tancuri "Pintea Viteazul" 1968 - 2018

Regimentul 230 Tancuri “Pintea Viteazu” este o unitate militară de tancuri încazarmată în municipiul Baia Mare. Ea a fost înființată, împreună cu alte unități, în anul 1968, urmare a evenimentelor generic denumite “Invadarea Cehoslovaciei” de către armatele câtorva state membre ale Tratatului de la Varșovia, la care România nu a participat.

Tancurile sunt vehicule blindate de atac cu tracțiune pe şenile, concepute pentru a combate forțele inamice folosind focul direct. Un tanc de luptă se caracterizează prin armele şi blindajul greu, o mare mobilitate care îi permite să traverseze terenuri dificile la viteze relativ mari. Legea nr.18 din 4 martie 1992 pentru ratificarea Tratatului cu privire la forţele armate convenţionale stipulează că: “Termenul tanc de luptă înseamnă un vehicul blindat de luptă autopropulsat, cu mare capacitate de foc, dispunând de un tun principal pentru foc direct cu viteză inițială ridicată, necesar pentru a angaja ținte blindate sau alte obiective, cu o mare mobilitate în orice teren, asigurând un nivel ridicat de protecție, care nu este conceput și nici echipat în mod special pentru transportul de efective de luptă. Astfel de vehicule blindate reprezintă principalele sisteme de arme pentru formațiunile de tancuri și alte formațiuni blindate ale trupelor de uscat. Tancurile de luptă sunt vehicule blindate de luptă pe șenile, cântărind cel putin 16,5 tone, care sunt înarmate cu un tun de calibru de cel puțin 75 mm, ce se poate roti 360 grade. În plus, vor fi considerate tancuri de luptă oricare vehicule de luptă blindate, pe roți, ce vor intra în serviciu și care vor îndeplini toate celelalte criterii arătate mai sus.”

Ursulețul de Aur - Baia Mare

Anual, în incinta Teatrului Municipal din Baia Mare, are loc Festivalul internațional de muzică ușoară pentru copii “Ursulețul de Aur”, din inițiativa compozitorului Aurel Giroveanu. În zile festivalului orașul Baia Mare devine veritabila capitală a muzicii ușoare pentru copii. Festivalul are o lungă tradiție, ajungând-se astăzi la ediția a 38-a.

Baia Mare este un municipiu, cel mai mare oraș și reședința județului Maramureș. Orașul este un important centru urban și industrial din nord-vestul României, situat la poalele Carpaților Orientali, numărând aproximativ 120000 de locuitori. Orașul a fost atestat documentar în anul 1329 printr-un act al cancelariei regelui Carol Robert, dezvoltându-se ca centru aurifer în secolele 14 - 15. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectura băimăreană, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate, din perioade diferite, din acest oraș.

Primăria

Palatul politico-administrativ

Aeroportul

Turnul lui Ștefan

Bustul lui Lendvay Marton

Casa pădurarului

Mina Dealul Crucii

Sanatoriul Wagner

Mina de aur Valea roșie

Direcțiunea minelor

Gara

Casa de Cultură

Județul Maramureș este situat în regiunea istorică Transilvania, în nordul României. Din punct de vedere al culturii tradiționale, actualul județ este alcătuit din patru zone (etno - folclorice) distincte: Țara Chioariului, Țara Lăpușului, Țara Maramureșului și Țara Codrului. Județul se întinde pe o suprafață de 6304 kilometri pătrați, numără aproximativ 512000 de locuitori și are reședința în municipiul Baia Mare. Ca subunități administrative județul este compus din 2 municipii - Baia Mare, Sighetul Marmației, 11 orașe - Baia Sprie, Borșa, Vișeul de Sus, Târgul Lăpuș, Șeini, Cavnic, Ulmeni, Săliștea de Sus, Dragomirești, Șomcuța Mare, Tăuții-Măgheruș și 63 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Maramureș, iar dedesubt pozele câtorva monumente de arhitectură și cultură, trimiteri poștale ilustrate și vederi generale, din perioade diferite, din acest județ.