Epaminonda's Blog.....: SCHONAU AN DER TRIESTING

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea austriacă SCHONAU AN DER

TRIESTING, bundes landul AUSTRIA INFERIOARĂ, din

vremuri diferite, câteva trimiteri poștale și un ecuson local.

Teatrul

Castelul

Biserica Sfântu Andrei

Poșta

Vila Strauss

Templul Sfântu Borbala

Vila - Strada Gării, 11

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

Ecuson local pentru pompieri

xxx

"SITUAȚIE"

O CARICATURĂ DE

MARGARETA CHITCATII

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx___________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Majestatea Sa Marele Voievod Mihai

Regele Mihai I s-a nascut la 25 octombrie 1921, la Sinaia. A fost fiul Regelui Carol al II-lea si al Reginei-Mama Elena. A incetat din viata, in ziua de 5 decembrie 2017, la resedinta privata din Elvetia. Din iunie 1930, dupa plecarea Reginei-mama in exil, Regele Mihai a ramas in grija tatalui Sau. A urmat cursurile unei scoli organizate de acesta la palat, alaturi de copii reprezentand toate colturile tarii si toate categoriile sociale. A devenit din ce in ce mai inchis in sine si mai ganditor. Singurele saptamani fericite erau cele petrecute la Florenta, la mama sa. In adolescenta, Principele Mostenitor a urmat cursuri de sport si a inceput pregatirea militara. La varsta de saisprezece ani a devenit sublocotenent in armata romana. Dupa decesul Regelui Ferdinand din 1927 si ca urmare a faptului ca Principele Carol a renuntat la statutul de Principe Mostenitor, Principele Mihai a fost proclamat Rege. Fiind minor, s-a instituit o Regenta, compusa din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea si Presedintele Inaltei Curti de Casatie, Gh. Buzdugan. La 8 iunie 1930, Principele Carol a revenit in tara si a preluat tronul. Mihai I a primit titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. In urma abdicarii tatalui Sau, la 6 septembrie 1940, a devenit Regele Mihai I. In timpul razboiului, Regele i-a imbarbatat pe ostasii romani care au luptat pentru reintregirea tarii. Nu a fost insa de acord cu depasirea liniei Nistrului. In ciuda refuzului Maresalului Antonescu, la 23 august 1944 Regele a hotarat trecerea Romaniei alaturi de aliatii sai traditionali. Acest act de curaj a scurtat razboiul cu 6 luni si a crutat vietile a sute de mii de oameni. Din 1944, Majestatea Sa Regele s-a opus din toate puterile instaurarii autoritatii comuniste. In cele din urma, a fost obligat sa abdice la 30 decembrie 1947. Exilul Regelui Mihai si al Reginei Ana a inceput odata cu revenirea de la nunta din Atena. Au locuit pana la sfarsitul anului 1948 la vila Sparta, locuinta Reginei-mame Elena. Din 1949, Regele Mihai si Regina Ana s-au mutat la Lausanne si apoi in Anglia, unde au locuit pana in 1956. Pentru a-si castiga existenta, Regele si Regina au construit o ferma de pui si un mic atelier de tamplarie. Familia Regala s-a intors in Elvetia in 1956. Regele Mihai a semnat un contract cu compania aeriana "Lear Jeats and Co", la Geneva. Familia s-a mutat la Versoix, un mic oras de pe malul lacului Léman, la cativa kilometri de Geneva. Aici a locuit peste patruzeci si cinci de ani si tot aici se afla, pentru moment, casa familiei. In anul 1958, Regele a oprit colaborarea cu "Lear", iar un an mai tarziu, a infiintat o companie de electronica si de mecanisme automate denumita METRAVEL, pe care a vandut-o cinci ani mai tarziu. Din biroul sau de la Versoix si, incepand cu 2001, din cel de la Bucuresti, Regele Mihai a militat pentru intrarea Romaniei in NATO si in Uniunea Europeana. Majestatea Sa a incurajat respectarea drepturilor omului, dezvoltarea economiei de piata, pastrarea culturii nationale, respectarea adevarului istoric, respectarea si garantarea proprietatii private, consolidarea statului de drept si a democratiei in tara noastra. Regele Mihai si Regina Ana au locuit din 2004 la Aubonne, in Elvetia. De marile sarbatori crestine si, in functie de angajamentele Lor publice, Majestatile Lor au ales sa fie alaturi de cei dragi fie la Castelul de la Savarsin, fie la Palatul Elisabeta.

Ordinul Muncii - Republica Socialistă România

Ordinul Muncii a fost o decorație comunistă înființată prin Decretul Consiliului de Stat nr.16/1948 și acordată acelora care obțineau realizări considerate deosebite în diferite domenii de activitate. Acest decret a fost abrogat de Legea nr.7 din 8 ianuarie 1998. Ordinul avea trei clase și era însoțit, începând din 1949 de decorația mai mică Medalia Muncii. Ordinul și medalia erau destinate inițial stimulării materiale în cadrul „întrecerilor socialiste”. Nelimitarea numărului persoanelor care puteau fi decorate cu ordinul sau medalia a făcut ca în anii 1950 să fie decorate destul de multe persoane. Cât timp aceste decorații nici nu se doreau cu adevărat un simbol al recunoștinței statului, a onorării unei anumite persoane, ci reprezentau mijloace de a da anumite avantaje materiale (un impozit pe salariu mai mic, dreptul la o cameră în plus etc.), anumitor persoane socotite „meritorii” de către partid, această situație nu deranja pe nimeni. Ordinul avea dimensiunile 46,7 x 43,5 mm și era format din trei piese suprapuse. În centru erau secera și ciocanul sprijinindu-se pe două spice de grâu între care se afla o stea cu cinci colțuri, emailată roșu. Ansamblul era înconjurat de frunze de laur. Fundalul era un soare și fascicole de raze. În partea inferioară, se afla o eșarfă ondulată, emailată roșu, cu inițialele RPR, respectiv RSR. La clasa I, razele soarelui sunt aurii, iar frunzele de laur argintii. La clasa a II-a, razele soarelui sunt argintii, iar frunzele de laur aurii. La clasa a III-a, atât razele soarelui, cât și frunzele de laur au culoarea bronzului. Unele exemplare, pentru înalți demnitari, aveau în componență metale prețioase: aur și argint cu titlul 750 și o greutate de circa 35 grame. Ordinul putea fi acordat întreprinderilor industriale, unităților agricole, serviciilor, institutelor de cercetare-proiectare organizațiilor de partid, consiliilor județene, formațiilor artistice. Individual, și muncitorii „fruntași” primeau Ordinul Muncii, decorație instituită special pentru celebrarea întrecerilor în producție. Ordinul se putea acorda și militarilor, dar și altor persoane care susțineau regimul, inclusiv persoanelor care nu erau cetățeni ai RSR.

Fruntaș în gospodărirea comunei - 1978

Imediat după declararea încheierii colectivizării regimul comunist din România a început o campanie de convingere a sătenilor asupra necesității de gospodărire mai bună a satelor. În această largă acțiune intră acțiuni de curățenie și înfrumusețare a propriei gospodarii dar și acțiuni de muncă patriotică în folosul comunității. În cadrul acțiunilor de înfrumusețare a propriei gospodării intrau; văruirea gardurilor de la drum și a podețelor de la intrarea în curte, curățarea șanțurilor de la drum din dreptu lpropriei case, curățarea și văruirea copacilor, adunarea frunzelor și vegetației uscate, precum și cultivarea și întreținerea culturilor din intravilan. În cadrul acțiunilor de muncă patriotică în folosul comunității intrau cam aceleași activități dar aferente instituțiilor de interes public ale satului; școala, primăria, biserica, dispensarul local, etc precum și acțiunile de deszăpezire, îndiguire, desfundare canale de scurgere sau împăduriri în folosul comunității. Sătenii participanți la astfel de acțiuni erau distinși, cu mare fast, în adunări publice, cu aceste insigne - distincții care se acordau anual. Apreciez că acordarea acestor distincții erau totuși o formă de propagandă comunistă care arătă ce înseamnă munca în folosul comunității, ce înseamnă ordinea și disciplina în tot și în toate.

Căile Ferate Române

Căile Ferate Române (CFR) este compania națională de transport feroviar a României. CFR administrează infrastructura, transportul de călători și marfă pe calea ferată din țară. Rețeaua este integrată semnificativ cu alte rețele feroviare europene, oferind servicii paneuropene de transport de pasageri și marfă. CFR, ca instituție, a fost fondată în anul 1880, după ce prima cale ferată pe teritoriul actual al României a fost deschisă în anul 1854. Sus am postat logo-ul Companiei naţionale CFR. Prima cale ferată din lume s-a inaugurat în data de 15 septembrie 1850 în Anglia, între oraşele Liverpoool şi Manchester. Pe actualul teritoriu românesc prima linie a fost deschisă pe data de 20 august 1854 și făcea legătura între Oraviţa şi Baziaş.Linia, având o lungime de 62,5 km, a fost folosită inițial doar pentru transportul cărbunelui. De la 12 ianuarie 1855 linia a fost administrată de Căile Ferate Austriece, Banatul fiind în acel timp parte a imperiului austriac. După diverse îmbunătățiri tehnice la linie în următoarele luni, relația Oravița - Baziaș a fost deschisă pentru traficul de pasageri la data de 1 noiembrie 1856. Pe data de 1 septembrie 1865, compania engleză John Trevor-Barkley a început construcția liniei ferate Bucureşti - Giurgiu, date în folosinţă în dat de 26 august 1869. În septembrie 1866 Parlamentul României a aprobat construcția unei linii ferate de 915 km, de la Vârciorova (malul Dunării - judeţul Mehedinţi de astăzi) până în oraşul moldovenesc Roman, trecând prin Piteşti, Bucureşti, Buzău, Brăila, Galaţi, şi Tecuci. Costul construcției era la acel timp de 270000 de franci de aur pe kilometru și construcția a fost încredințată consorțiului german Strousberg. Linia a fost deschisă în mai multe faze - prima parte, Piteşti - Roman a fost deschisă la 13 septembrie 1872, iar partea Varciorova - Pitești pe 9 mai 1878. Sus am postat logo-ul C.F.R. precum și o modernă și puternică locomotivă realizată de către economia românească.

Asociația Română a Motocicliștilor Amatori

Această insignă a fost turnată în anul 1944 de către A.R.M.A.. Asociatia Romana a Motociclistilor Amatori (A.R.M.A) a fost înfiintata ca o alternativa la Moto Clubul Roman, dupa aparitia unor divergente in interiorul acestui club. A.R.M.A. are o mare contributie la dezvoltarea motociclismului romanesc, concurenta in domeniul organizarii de competitii crescand atat numarul cat si calitatea acestora. Insigna este finisata în email, culorile utilizate, cu excepția albului, fiind cele ale drapelului național. Motociclistul figurat in centrul plachetei este aplicat. Federația Română de Motociclism se mândrește cu o istorie bogată. În 2017 ea a sărbătorit 90 de ani de existență. Prima atestare ca persoană juridică autorizată este datată în 1927, la acel moment ea purtând numele: Societatea Sportivă Moto-Club-Român. Moto-Clubul avea secțiuni la Timișoara, Oradea, Brașov, Sibiu și Cernăuți. Președinte de onoare al Moto-Clubului-Româna era A.S.R. Principele Nicolae (fiul regelui Ferdinand). În 1934, în România, s-a înființat prima federație de motociclism din lume prin asocierea cluburilor din diferite orașe românești. Până la acel moment țările care erau parte la Federația Internațională aveau fiecare un singur club național. România a fost astfel prima țară care a propus să fie reprezentată de o federație de cluburi naționale, exemplul ei fiind urmat curând de multe alte federații. Nu întâmplător România se poate mândri cu o istorie a motociclismului sportiv ce aproape se confundă cu istoria mondială a motociclismului. Totul în strânsă legătură cu locul primordial deținut de România în ceea ce privește exploatarea petrolului. România a fost prima țară din lume cu producție de petrol înregistrată oficial, aici a fost construită prima sondă petrolieră comercială, primul oraș luminat cu petrol lampant (Bucureștiul) și prima țară exportatoare de benzină la începutul secolului al XX-lea. Toate acestea au favorizat apariția și înmulțirea rapidă a numărului de motociclete, la un nivel comparativ cu țările din occident. Primele curse de motociclete sunt atestate pe teritoriul României încă din 1923, pasionații de motociclism fiind în acei ani în special marii iubitori de hipism și în general cei care iubeau caii.

___________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII