Epaminonda's Blog.....: FILATELIE - CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI

Cu ocazia aniversării a treizeci de ani de la reînființarea instituției supreme de audit fundamentală pentru orice construcție democratică, în data de 8 septembrie 2022, Romfilatelia a introdus în circulație emisiunea de mărci poștale Curtea de Conturi a României (1992-2022).

În cadrul emisiunii, alcătuite din două mărci poștale, cu valorile nominale de 10 Lei și 10,50 Lei, două minicoli, un bloc dantelat de patru timbre și un plic prima zi, sunt redate elemente identitare, respectiv siglele oficiale și aniversare ale instituției și sigle ce prezintă apartenența acesteia la organizații internaționale și clădirea în care instituția își are sediul.

Înființată în 1864 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Înalta Curte de Compturi a avut un rol semnificativ în dezvoltarea statului român modern. O instituție menită să vegheze asupra modului de administrare a resurselor financiare ale țării nu putea lipsi din statul modern care se înfiripa. Astăzi, Curtea de Conturi desființată și reînfințată, parcurge un amplu proces de modernizare care implică transformarea instituțională prin modificarea cadrului normativ specific și definirea de obiective strategice care să îi ghideze activitatea în anii ce vor urma.

Istoria Curții de Conturi își are începuturile în zorii statului român modern, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. La cinci ani de la Unirea Principatelor Române, din anul 1859, voind a da o garanţie mai mult Țării despre dorinţa Noastră, ca întrebuinţarea banilor publici să fie supusă unui control, pe cât de serios pe atât de neatârnat de orice bănuieli de înrâurire din partea agenţilor însărcinaţi cu manipulația bugetului, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat Legea pentru înființarea Curții de Compturi. Se întâmpla într-o zi simbolică pentru români - 24 ianuarie 1864. Potrivit art.15 din lege "Curtea este însărcinată cu cercetarea şi hotărârea socotelilor atingătoare de veniturile tezaurului, casieriilor generale din judeţe, ale regiilor şi ale administraţiilor contribuţiilor indirecte, precum şi cu încheierea societăţilor atingătoare de cheltuieli făcute de către toţi agenţii comptabili".

În contextul istoric din perioada 1938-1948 s-au produs schimbări majore care au afectat și activitatea Înaltei Curți de Conturi. Astfel, prin decretul Prezidiului Marii Adunări Națiunii a Republicii Populare Române, din data de 1 decembrie 1948, aceasta a fost desființată. Prin Legea nr.2 din 28 martie 1973 a fost înfiinţată Curtea Superioară de Control Financiar care funcţiona pe lângă Consiliul de Stat. Și această instituţie a fost desfiinţată prin Decretul nr.94 din anul 1990. Constituția României din 1991 a repus Curtea de Conturi în ansamblul instituțiilor esențiale ale statului democratic: Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. În anul următor, prin voința Parlamentului, Legea privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a fost adoptată și promulgată apoi de Președintele României, în 8 septembrie 1992.

Pe drumul către o instituție modernă care să influențeze prin activitatea ei calitatea vieții cetățeanului, cele trei decenii, parcurse de Curtea de Conturi a României, constituie experiența pe care se poate construi viitorul. Legea actuală care reglementează activitatea Curții de conturi a României este Legea nr.94/1992, modificată prin Legile 99 și 204 din anul 1999. Cadrul legal actual precizează: “Curtea de Conturi este instituţia supremă de control financiar asupra modului de formare, administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public." Deasupra am postat două logo-uri și sediul central al Curții de Conturi a României din București - Strada Lev Nicolaevici Tolstoi.

xxx

"AUDIOVIZUAL"

O CARICATURĂ DE

MARGARETA CHITCATII

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Carmen Sylva (Regina Elisabeta a României)

Elisabeta de Neuwied (cunoscută ca Regina Elisabeta sau Elisaveta a României, nume complet: Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, născută în data de 29 decembrie 1843 în Neuwied, Germania şi decedată la 18 februarie 1916 la Curtea de Argeş) a fost întâia regină a României, soţia lui Carol I, primul rege român din renumita dinastie germană Hohenzollern, a fost o patroană a artelor, fondatoare a unor instituţii caritabile, poetă, eseistă şi scriitoare. Mai este deasemenea cunoscută sub numele de Principesa Elisabeth von Wied, iar ca patroană a artelor Carmen Sylva, şi ca fondatoare de instituţii caritabile a fost supranumită de oamenii din popor Mama răniţilor. În timpul războiului din 1877, Prințesa Elisabeta a înființat spitale, servicii de ambulanță și îngrijire și a procurat medicamente pentru răniți; s-a implicat energic în sprijinirea artelor și a societății filantropice, prin intermediul cărora a încurajat doamnele din înalta societate să aibă un rol activ în strângerea de fonduri și în gestionarea actelor caritabile. După Războiul de Independență din 1877 și Tratatul de la Berlin (1878), România a fost recunoscută ca regat în 1881 și Elisabeta a devenit prima Regină a României. În absența unui sistem de caritate, Societatea Regina Elisabeta, fondată în 1893, a tratat benevol circa 17.000 de pacienți pe an, a distribuit medicamente gratuite și a monitorizat starea familiilor nevoiașe. A avut inițiativa de a identifica potențialul meșteșugurilor românești; ea însăși se înveșmânta adesea în portul național românesc, socotit până atunci strai al țăranilor, și a încurajat doamnele din suita ei să facă la fel, dându-i astfel o valoare socială deosebită; a organizat la castelul regal de la Sinaia un centru de meșteșuguri naționale. Și-a făcut o datorie din a încuraja tinerii talentați să studieze prin intermediul unui program de burse, s-a înconjurat cu artiști în devenire (George Enescu și Elena Văvărescu) și a sprijinit financiar pe pictorul Nicolae Grigorescu și poetul Vasile Alecsandri. Regina Elisabeta a fost conștientă de beneficiul major al turismului într-o țară care nu era încă în circuitul turistic internațional. A inițiat în acest domeniu o campanie susținută de publicitate pentru a-și face cunoscută în străinătate țara sa adoptivă. Trenul Orient Express făcea o haltă la Sinaia și călătorii erau găzduiți la castelul regal. Ca parte a aceleiași campanii, România a participat la Expoziția Universală de la Paris (1867, 1889, 1900) cu multe articole lucrate tradițional de femei, cum ar fi broderii și tapițerii, iar în 1912, regina a organizat la Berlin expoziția Die Frau im Kunst und Beruf (Femeia în artă și meșteșuguri). Regina și-a devotat întreaga viață desăvârșirii spirituale și carierei de scriitor, a scris în mai multe limbi, fiind fluentă și perfect inteligibilă în germană, franceză, engleză și română. A ales pseudonimul Carmen Sylva, latinescul pentru „cântecul pădurii”, chiar la îndemnul lui Carol, pentru a delimita poeta de regină. Din opera sa amintesc: Pelerinajul Dunării, Din două lumi, Bate la ușă, Poveștile Peleșului, Vârful cu dor, Cântece din valea Dâmboviței, Cântecele mării, etc

Insigna pionierească - Tot înainte (muzică și teatru)

Organizația Pionierilor a fost o organizație comunistă a copiilor români de vârstă școlară (8-14 ani). Era precedată de apartenența la organizația Şoimii Patriei și succedată de apartenența la Uniunea Tineretului Comunist. La sfârșitul celui de al doilea război mondial ia naștere organizația „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”.

Insigna - Membru al organizației de pionieri

Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadrați în UAER - Uniunea asociațiilor de elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe atunci Palatul cultural Gheorghe Gheorghiu-Dej), angajamentul de pionier. În perioada 1949-1966 mișcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist.

C.C. al P.C.R. va adopta, la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătățirea activității Organizației Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pionierești la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Național al organizației). În luna noiembrie a aceluiași an, a avut loc prima conferință națională a Organizației Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităților și detașamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” și „Regulamentul Consiliilor Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România”. în 1984, la aniversarea a 35 de la crearea organizației, aceasta avea 2695000 membri. În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, uniunea tuturor detașamentelor și unităților de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia. "Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului." Intrarea în cadrul organizației se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: „Eu, ...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor." Imnul (neoficial al) organizației era "Am cravata mea, sunt pionier". În orașele mari s-au constituit case ale pionierilor. La București Palatul Cotroceni a fost Palat al Pionierilor în perioada 1949-1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul naţional al copiilor). Organizația Pionierilor acorda distincții individuale și colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”, „Pionier fruntaș în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” și insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntașă”, „Detașament fruntaș” și „Grupă fruntașă”. Deasupra am postat uniforma, ecusonul, cravata, centura, eghileții și drapelele Organizației de pionieri.

Primii care au avut ideea inregimentarii ideologice a copiilor si chiar au pus-o in practica au fost fascistii italieni. In "Noua Roma" anuntata de Mussolini dupa preluarea puterii in Italia la 22 octombrie 1922, baietii au fost inregimentati pe categorii de vârsta in patru organizatii fasciste, toti fiind purtatori de uniforme si insigne si trebuind sa se supuna unor ritualuri specific militare: "Fiii lupului" pentru baieteii de la patru la opt ani, "Ballila" pentru cei intre opt si 14 ani, "Avantguardisti" pentru adolecentii intre 14 si 18 ani si, in fine, "Giovanni Fascisti" pentru tinerii peste 18 ani, inainte de a deveni membrii ai partidului fascist italian. Cei ce si-au trait copilaria si adolescenta in anii comunismului vor recunoaste cu usurinta cum "Fiii Lupului" au devenit "Soimii Patriei", "Ballila" s-au numit "Pionieri", iar "Avantguardisti" si "Giovanni Fascisti" au fost sursa de inspiratie a viitorilor utecisti, care, spre deosebire de modelul fascist italian, nu au avut o uniforma proprie.

Orice clasa forma un detasament de pionieri, la fel cum orice scoala generala forma o unitate de pionieri, iar structurile se esalonau ierarhic pâna sus, in umbra "conducerii superioare" a partidului comunist. Desigur, nu doar comunistii români au preluat si amplificat modelul fascist de indoctrinare a tinerilor: nazistii au creat mult mai celebra organizatie "Hitlerjugend", care a dat jertfe perfect fanatizate chiar si pe ruinele fumegânde ale Berlinului, iar sovieticii au dat fenomenului inrolarilor comsomoliste o dimensiune de masa si un caracter obligatoriu. In România comunista, a nu fi mai intâi pionier ("Soimii patriei" au aparut ulterior) si apoi membru al UTC echivala cu o cvasiexcludere de facto din comunitatea scolara, cu povara unui paria, stigmatizat pentru intreaga cariera viitoare. Sigur, era ceva foarte, extrem de grav in privinta respectivului daca nu era membru sau, si mai rau, fusese exclus din rândul pionierilor sau al utecistilor, deoarece chestia asta ramânea definitiv "la dosarul" nefericitului. Uniforma de pionier, cu toate accesoriile si eghiletii specifici diferitelor functii ierarhice de "conducere" (comandant de detasament, comandant de unitate etc.), ceremoniile ritualice cu trompete si formule de raport, juramintele de credinta si angajamentele urlate in public, defilarile si serbarile in fata parintilor, taberele de vara cu regim preferential si program special, muncile patriotice prestate ostentativ au fost ingredientele menite sa transpuna in viata retetele leniniste de "spalare a creierului". In conditiile in care orice alternativa era interzisa in epoca, sistemul a functionat cateva decenii bune, dar, contrar tezelor leniniste, doar pe moment: liderii politici actuali ai fostelor tari cu regim comunist au fost inevitabil pionieri, utecisti si majoritatea chiar membri ai partidului comunist. (Sursa Net – Calin Hentea)

Respect celor din linia întâi - 2020 - Covid 19 - 50 euro cent

Lupta împotriva epidemiei COVID - 19, este o luptă comună, care are mulţi eroi. Compania Casa de Monede a emis o serie de medalii (monede) pe reversul monedelor de 50 eurocenți dedicate oamenilor implicați în linia întâi a pandemiei de coronavirus. Ei sunt cei care se expun zilnic pericolului, muncind în condiţii dificile. Medicii, infirmierii, ambulanţierii sunt în prima linie, îşi riscă propria viaţă zi de zi. Cadrele didactice, curierii, şoferii, pompierii şi vânzătorii, sunt în contact zilnic cu sute de oameni, fără munca lor, societatea noastră s-ar opri de tot. Aversul medaliei reprezintă simbolic

solidaritatea şi spiritul de unitate care îi determină pe oameni să-şi acorde ajutor reciproc. Respect şi preţuire pentru eroi, pentru noi şi pentru cei care se sacrifică zi de zi pentru a opri virusul. Piesele sunt rotunde, au diametrul de 4 centimetri și cântăresc 20 grame. Prima piesa comandată din această serie se achiziționează pentru suma de 34,99 lei iar celelalte la prețul de 69,99 lei.

Pandemia COVID-19, cunoscută și sub numele de pandemia de coronavirus, este o pandemie globală în curs de desfășurare a bolii, cauzată de coronavirusul 2 al sindromului respirator acut sever (SARS-CoV-2). Până la 27 septembrie 2022, pandemia a provocat peste 615 milioane de cazuri și 6,53 milioane de decese confirmate, fiind una dintre cele mai mortale din istorie. Simptomele COVID-19 variază de la nedetectabile la mortale, dar cel mai frecvent includ febră, tuse uscată și oboseală. Boala severă este mai probabilă la pacienții în vârstă și la cei cu anumite afecțiuni medicale subiacente. COVID-19 se transmite atunci când oamenii respiră aerul contaminat de picături și particule mici în suspensie care conțin virusul. Riscul de inhalare a acestora este cel mai mare atunci când oamenii se află în imediata apropiere, dar acestea pot fi inhalate pe distanțe mai mari, în special în interior. Transmiterea poate avea loc, de asemenea, dacă fluidele contaminate ajung la ochi, nas sau gură și, rareori, prin intermediul suprafețelor contaminate. Vaccinurile COVID-19 au fost aprobate și distribuite pe scară largă în diferite țări începând cu decembrie 2020. Alte măsuri preventive recomandate includ distanțarea socială, purtarea de măști, îmbunătățirea ventilației și a filtrării aerului și punerea în carantină a celor care au fost expuși sau sunt simptomatici. Pandemia a declanșat perturbări sociale și economice grave în întreaga lume, inclusiv cea mai mare recesiune globală de la Marea Depresiune. Instituțiile de învățământ și zonele publice au fost închise parțial sau total, iar multe evenimente au fost anulate sau amânate. Mai multe companii farmaceutice au reușit în timp util realizarea unor vaccinuri utile în combaterea virusului de o parte a cetățenilor au refuzat vaccinarea.

Insigna - Autoturismul Dacia 1100

Dacia 1100 a fost primul model de autoturism produs de producătorul român Automobile Dacia SA, fiind o asamblare în sistem CKD a modelului francez Renault 8. Între 1968 și 1971 au fost produse 37546 de autoturisme. În 1969, Renault 12 se lansează la Paris și Dacia 1300 la București. Acordul, cu o valabilitate de 10 ani, prevedea construcția temporară a unui model din gama constructorului francez. Noua marcă este denumită Dacia, după numele roman al zonei ocupate de România actuală, iar modelul este numit 1100, de la cilindreea motorului de 1108 cmc. Pe 16 septembrie 1966 se ia decizia de a amplasa fabrica vizavi de Uzina de Piese Auto Colibași, valorificându-se niște hangare construite în 1943 pentru aviație. Construcția fabricii începe în primele zile ale anului 1967 cu asistența Renault. Un an și jumătate mai târziu, pe 1 iulie 1968, se pornesc probele în gol la cele 217 stații de lucru. Pe 3 august 1968 ies primele autoturisme de preserie de pe porțile noii Uzine de Autoturisme Pitești. Modelul a fost disponibil în următoarele culori: verde turcoaz (verde 57), roșu grenat (roșu 28), crem (alb 40), gri deschis (gri 83) și albastru (albastru 68). Prețul inițial a fost în jur de 55000 Lei, în condițiile în care salariul mediu net în 1968 era de 1139 Lei. Primul automobil ieșit pe poarta fabricii la deschiderea din 20 august 1968 a fost făcut cadou Secretarului General al Partidului Comunist Român, Nicolae Ceaușescu. Pe o plachetă comemorativă din compartimentul motorului se putea citi: “Primul autoturism de serie fabricat în RSR. Muncitorii, inginerii și tehnicienii constructori de mașini, vă aduc dumneavoastră tovarășe Nicolae Ceaușescu prinosul de recunoștință pentru inițierea producției de autoturisme în România și pentru grija permanentă ce o purtați dezvoltării industriei noastre socialiste.” În realitate, Nicolae Ceaușescu a primit modelul nr. 75, care astăzi se află în colecția de vehicule cu interes istoric – Automobil Clubul Român. Câteva dintre caracteristicile tehnice ale acestui automobil au fost:

motorizare – 1108 cmc
putere – 46 CP, ulterior 65 CP
cutie de viteze - în 4 trepte manuală
ampatament – 2270 milimetri
lungime – 3990 milimetri
lățime – 1490 milimetri
înălțime – 1410 milimetri
greutate – 760 kilograme

Insigna - Restaurantul "Feroviarul"

Restaurantul Feroviarul a fost și este încă (deși părăginit) un restaurant cu veche tradiție (anul 1963) din București. Ele situat pe Calea Griviței, vis a vis de Clubul Grivița Roșie, lângă magazinul Fiat. Aici se mânca bine și se bea desigur multă bere, la un preț rezonabil. Restaurantul funcționa mai mult ca terasă. Multă vreme restaurantul a fost mascat de lucrările la magistrala 4 de metrou.

_____________ooOoo_____________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII