Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO FRANCEZE DE COLECȚIE

1. Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează clubul sportiv francez de fotbal F.C. Girondins de Bordeaux.

Pe aversul monedei, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentat stilizat și parțial un fotbalist în alergare, cu balonul la picior, suprapus peste o imagine a stadionului clubului, pe care se joacă un meci de fotbal. Undeva în dreapta, pe două rânduri orizontale, este aplicată inscripția – 1,5 EURO, iar dedesubt este marcat anul emiterii monedei – 2010, încadrat de două ornamente decorative reprezentând monogramele monetăriei franceze ce a realizat moneda dar și ale gravorului monedei. Sub an sunt marcate literele mari de tipar R și F reprezentând inițialele numelui statului francez – Republique Francaise. Pe revers, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată stema echipei de fotbal F.C. Girondins de Bordeaux, iar periferic circular, pe părțile stângă, inferioară și dreapta este aplicată inscripția: “CHAMPION DE FRANCE – 1950 – 1984 – 1985 – 1987 – 1999 - 2009”. Principalele caracteristici tehnice ale monedei sunt următoarele:

anul emiterii – 2010
valoarea – 1,5 euro
forma – rotundă
diametrul – 30 milimetri
greutatea – 11 grame
material compoziție – aliaj cupru-nichel
calitatea – BU
tiraj – 25000 de bucăți

Football Club des Girondins de Bordeaux, cunoscut uzual ca Girondins de Bordeaux sau simplu Bordeaux, este un club de fotbal profesionist din orașul francez Bordeaux, fondat în anul 1881. Palmaresul clubului conține șase campionate câștigate, ultimul cucerit în sezonul 2008–09, trei cupe ale Franței și trei cupe ale Ligii Franceze. Clubul este unul dintre cele mai bune și vechi echipe din Franța și este deținut în totalitate de omul de afaceri Gérard López. Între anii 1938 -2015 echipa a jucat pe Stadionul Jaques-Chaban-Delmas, care are o capacitate de 34614 locuri. Acest stadion posedă cel mai lung tunel pentru jucători din Europa, cu o lungime de 120 de metri. Recordul de asistență al echipei pe stadion este de 40200 de spectatori, stabilit pe 24 aprilie 1985, într-un meci contra lui Juventus Torino.

Noul stadion al echipei a fost construit în cartierul Lac, în partea de nord a orașului Bordeaux. Cu o capacitate de 42115 locuri, acesta dispune de toate facilitățile și corespunde tuturor normelor impuse de UEFA, și în afară de meciurile lui Girondins de Bordeaux, mai găzduiește concerte și meciuri internaționale. F.C. Girondins de Bordeaux deține câteva recorduri naționale:

Cel mai mare număr de victorii consecutive într-un singur sezon de Ligue 1 - 11 în sezonul 2008-2009
Cel mai mare număr de victorii consecutive în Ligue 1 - 14 în Cel sezoanele 2008-2009 și 2009-2010)
Cel mai mare număr de victorii consecutive ale unei echipe franceze în Liga Campionilor Europeni - 7 în sezonul 2009-2010
Cel mai lungă serie de meciuri fără gol primit a unui portar timp de un sezon: Gaetan Huard -1176 minute - 13 meciuri, în sezonul 1992-1993.

2. Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează clubul sportiv francez de fotbal Olympique de Marseille.
Pe aversul monedei, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentat stilizat și parțial un fotbalist în alergare, cu balonul la picior, suprapus peste o imagine a stadionului clubului. Undeva în dreapta, pe două rânduri orizontale, este aplicată inscripția – 1,5 EURO, iar dedesubt este marcat anul emiterii monedei – 2011, încadrat de două ornamente decorative reprezentând monogramele monetăriei franceze ce a realizat moneda dar și ale gravorului monedei. Sub an sunt marcate literele mari de tipar R și F reprezentând inițialele numelui statului francez – Republique Francaise. Pe revers, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată stema echipei de fotbal Olympique de Marseille, iar periferic circular este aplicată inscripția: “CHAMPION DE FRANCE DE LIGUE 1 – 1929 – 1937 – 1948 – 1971 – 1972 – 1989 – 1990 – 1991 – 1992 – 1993 - 2010”. Principalele caracteristici tehnice ale monedei sunt următoarele:

anul emiterii – 2011
valoarea – 1,5 euro
forma – rotundă
diametrul – 30 milimetri
greutatea – 11 grame
material compoziție – aliaj cupru-nichel
calitatea – BU
tiraj – 25000 de bucăți

Olympique de Marseille, cunoscut mai mult ca Marseille, sau abreviat OM, este un club de fotbal din orașul francez Marsilia, care evoluează în Ligue 1. În anul 1993 a reușit să câștige Liga Campionilor Europeni, împotriva celor de la AC Milan cu scorul de 1-a, devenind prima și unica echipă franceză care a câștigat vreodată această competiție. Echipa a petrecut cea mai mare parte din istoria ei în prima ligă de fotbal din Franța. În anul 1994 a fost retrogradată din prima ligă din cauza unui scandal de corupție. În 2010 a câștigat din nou campionatul intern. Echipa își joacă meciurile de acasă pe Stadionul Velodrome.

Înainte începerii renovării sale, el era cel mai mare stadion al unui club de fotbal din Franța, cu o capacitate de 60031 locuri, însă capacitatea sa actuală este de doar 48000 locuri. Audiența record pe stadion a fost în anul 2004 într-o semifinală din sezonul a Cupei UEFA, între formația locală și Newcastle Unitde FC unde au participat 58897 spectatori.
3. Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează clubul sportiv francez de rugby Racing Metro 92.

Pe aversul monedei, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentat stilizat un rugbyst cu balonul la mână în alergare, suprapus peste imaginea stadionului clubului. Undeva deasupra sunt marcate literele mari de tipar R și F reprezentând inițialele numelui statului francez – Republique Francaise. Cele două litere sunt încadrate de două ornamente decorative reprezentând monogramele monetăriei franceze ce a realizat moneda dar și ale gravorului monedei. Puțin mai jos și în stânga pe două rânduri orizontale este marcată valoarea monedei: “10 / EURO”. Pe revers, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată stema echipei de rugby Racing Metro 92, suprapusă peste mai multe astfel de steme aproape identice. Periferic circular sunt marcate inscripțiile: “RACING METRO 92” (la partea superioară) și “2011” (anul emiterii monedei).

Principalele caracteristici tehnice ale monedei sunt următoarele:

anul emiterii – 2011
valoarea – 10 euro
forma – rotundă
diametrul – 37 milimetri
greutatea – 22,2 grame
material compoziție – argint
calitatea – proof
tiraj –5000 de bucăți
preț unitar de achiziție de la magazinele monetăriei franceze – 65 Euro

Racing 92 este un club francez de rugby cu sediul în suburbia Parisului, care a fost format în 2001 prin colaborarea Racing Club de France cu US Metro, luând numele de Racing Métro 92 între 2001 și 2015, când și-au schimbat numele în Racing 92. În prezent joacă în Top 14 fiind promovați campioni în sezonul 2008 – 2009 Rugby ProD2. Clubul a fost înființat în anul 1882 (a devenit Racing Club de France în 1885) ca club de atletism, unul dintre primele din Franța. Racing Club de France a oferit 76 de jucători echipei naționale, inclusiv 12 căpitani. După ce a început sezonul 2017 – 2018 pe stadionul Yves du-Manoir din Colombes, echipa a jucat pe terenul Paris La Defense Arena.

Paris La Défense Arena (cunoscută inițial sub numele de U Arena ) este un stadion cu cupolă multifuncțional din cartierul parizian Nanaterre. Stadionul are o capacitate de 30680 spectatori pentru rugby sau 40000 spectatori pentru concerte. El s-a construit după planurile arhitectului Christian de Portzamparc și a costat 360 milioane de euro. Locația oferă trei configurații separate: pentru rugby, pentru concerte și pentru o varietate de de sporturi de interior, la diferite capacități. Locația include, de asemenea, 33000 de metri pătrați spațiu de birouri, 300 de camere pentru studenți, magazine, inclusiv un magazin de club, o berărie și un restaurant gourmet.

xxx

"ZIS ȘI FĂCUT LA NOI"

O CARICATURĂ DE

MARGARETA CHITCATII

O EPIGRAMĂ PROPRIE

DIN INTELIGENȚA

ȘI SPIRITUALITATEA

POPOARELOR LUMII

UN DUEL EPIGRAMATIC

___________xxx___________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL TIMIȘ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

T.S.D. (Tineretul Social Democrat) - Timiș

Produsul de mai sus este o insignă realizată în anul 2006, la comanda Tineretului Social Democrat din județul Timiș. Insigna are forma rotundă, cu diametrul de 17 milimetri și s-a realizat în trei variante de metal compoziție: argint (20 bucăți), cupru (50 bucăți) și aluminiu (50 bucăți). În interiorul unui cerc liniar continuu este redată emblema PSD (3 trandafiri), sus și jos curbat fiind aplicate inscripțiile: “TSD” și “TIMIȘ”.

TSD (Tineretul Social Democrat) este organizația politică de tineret a Partidului Social Democrat. Constituită ca structură internă a partidului, TSD stimulează participarea tineretului la viața politică, în cadrul Partidului Social Democrat și își asumă responsabilitatea elaborării și propunerii strategiei, precum și a Programului Politic al PSD în domeniul tineretului. TSD urmărește cu prioritate următoarele obiective:

Realizarea de analize privind starea tineretului român.
Elaborarea ofertelor politice ale partidului adresate tinerilor, care vor fi incluse în Programul electoral şi Programul de Guvernare ale PSD.
Iniţierea unor programe sociale, economice, politice, educative, culturale, sportive şi turistice, corespunzătoare intereselor şi aspiraţiilor tinerilor.
Organizarea de acţiuni de pregătire şi perfecţionare ale tinerilor membri ai PSD, în vederea promovării acestora în structurile de decizie ale partidului şi a asumării unor responsabilităţi şi demnităţi publice de către aceştia.

R.G.T.T.E

(Rekesz Gyakorlat Temesváry Torna Egyesület)

(Compartimentul Asociaţiei de Practicare a Gimnasticii din Timişoara)

Produsul de mai sus este o medalie de argint, rotundă, foarte veche realizată la comanda R.G.T.T.E. Timișora. Aversul medaliei redă în centru un bărbat atletic care stăpâneşte un leu, iar în mâna stângă ţine o jerbă din ramuri de măslin, în plan îndepărtat fiind reprezentate cinci aparate de gimnastică. Reversul medaliei, în partea stângă are stilizată zeiţa victoriei care în mâna dreaptă şi antebraţ ţine o jerbă, iar cu mâna stângă ridicată ţine două cununi cu vârful în jos . În centrul superior avem ştanţate literele R.G.T.T.E. arcuite puţin în sus, sub litere avem incusă o linie limitată, sub linie avem spaţiu liber, iar în partea de jos cifra romană II (locul II), sub cifra romană avem semicircular numele gravorului în relief DUCAS din ARAD. În câmpul liber este gravat manual, cursiv –1934 VI 16-, din eroare scris răsturnat.În data de 12 februarie a anului 1875 trei funcţionari de bancă, Alpenheim M., Bruckl C. şi Subarici S. au pus bazele primei asociaţii sportive de amploare a oraşului Timişoara. În anul 1876 a primit numele de R.G.T.T.E. (Rekesz Gyakorlat Temesváry Torna Egyesület) = Compartimentul Asociaţiei de Practicare a Gimnasticii din Timişoara, în cadrul căreia pe lângă gimnastică se mai practicau: atletismul, tirul, ciclismul, tenisul de câmp şi scrima. Ministrul de interne maghiar - Stutzbart Antal, a dat în 1876 aviz de desfășurare în practicarea exerciţiilor corporale, respectiv a gimnasticii. Formularul tip prin care se cerea înscrierea s-a depus la Timişoara începând cu data de 24 august 1876 pentru taxa de 1 forint. R.G.T.T.E.-ul a organizat multe concursuri mari la care pe lângă sportivii din Timişoara au participat sportivi din alte oraşe şi ţări; astfel că primul meci demonstrativ de fotbal s-a organizat la sfârşitul anului şcolar 1899 între elevii Liceului Piarist clasele superioare, participând un numeros public, fapt consemnat în presa vremii. Menţionăm că jocul cu balonul rotund era în afara legii în instituţiile de învăţământ din Timişoara, dar datorită energicului profesor Carol Müller această interdicţie a fost surmontată, cu implicarea şi participarea R.G.T.T.E. Se știe că și mai înainte, începând cu 1830 în Principatele române, Regulamentele Organice (legi fundamentale până la 1858), cu privire la educaţia fizică, menţionează noţiunile de profesor de gimnastică şi exerciţii de gimnastică. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, se practicau activităţi de gimnastică la Mediaş, Goleşti, Bucureşti, Craiova etc., coordonate de cunoscuţii profesori de gimnastică Ludwig Roth, Gheorghe Mocanu şi alţii care aveau un salariu de 150 de lei, egal cu cel al profesorilor de aritmetică, limba greacă etc.

Comportarea în situ a construcțiilor

Conferința națională 12 Buziaș 1999

Și în regimul comunist se organizau periodic întâlniri ale constructorilor specialiști pe tema comportării în exploatare a construcțiilor și studiul rezistenței acestora la dezastre naturale ori bombardamente de război. Școala românească de construcții era foarte apreciată și pe vremea comunismului. Specialiști români și-au adus contribuția la realizarea unor mari obiective industriale și în alte state ale lumii. Comisia Naţională „Comportarea in situ a Construcţiilor” (CNCisC) este o asociaţie profesională înfiinţată în 1983 ca o Comisie Tehnică în cadrul Consiliului Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor (CNIT), secţia „Construcţii”. În 1990 Comisia Naţională a fost trecută în componenţa Asociaţiei Inginerilor Constructori din România (AICR). În 1992 Comisia s-a transformat în asociaţie profesională cu personalitate juridică de tip ONG având drept scop iniţierea de acţiuni pentru prezervarea fondului construit, în baza cunoaşterii comportării in situ a construcţiilor şi sprijinirea intervenţiilor pentru menţinerea şi refacerea aptitudinii lor pentru exploatare şi a prelungirii duratei lor de serviciu. Asociaţia reuneşte laolaltă specialişti cu preocupări în domeniul urmăririi comportării în timp a construcţiilor. Înscrierea ca membru, persoană fizică sau juridică, în asociaţie se face pe baza unei adeziuni scrise (vezi Formulare) adresate Consiliului Director, cu recomandarea a trei membri activi şi în urma discutării într-o Adunare Generală bianuală, a unei scurte auto-prezentări justificative a candidaturii sale; înscrierea este confirmată prin votul majoritar al membrilor prezenţi la adunare. Asociaţia organizează manifestări tehnico-ştiinţifice cu participare liberă, întâlniri bianuale, de Adunare Generală (primăvara şi toamna), însoţite de dezbateri şi vizite tehnice la obiective de interes din zona în care se desfăşoară respectivele întâlniri şi Conferinţe Naţionale cu participare internaţională care au loc din doi în doi ani.

Buziaș (în limba maghiară - Buziásfürdő, în limba germană - Busiasch, în limba sârbă - Бузјаш), cunoscut și ca Băile Buziaș sau Buziaș-Băi, este un oraș-stațiune balneoclimaterică de interes național, cu regim permanent, din județul Timiș, care include și satele Silagiu și Bacova. Localitatea se află la 30 km de municipiul Timișoara și 23 de km de municipiul Lugoj, de ambele fiind legat de drumul județean DJ 592 și de calea ferată Timișoara-Buziaș-Lugoj. Facilitățile existente aici permit tratarea cu succes a afecțiunilor cardiovasculare, reumatismale, infecțioase și respiratorii, aerul din stațiune fiind puternic ionizat. La recensământul din anul 2011 stațiunea număra 7023 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 7772 locuitori) dintre care: români – 83,21%, maghiari – 2,94%, romi – 2,97%, germani – 2,15% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului timișorean Buziaș astăzi se prezintă astfel: ortodocși – 77,24%, romano catolici – 6,59%, penticostali – 4,59% și restul – nedeclarată sau altă religie. Câteva dintre obiectivele turistice ale orașului sunt:

Zona cu parcul și colonada imperială, unică în Europa ca lungime (510 m), ce cuprinde un întreg ansamblu de monumente istorice format din Hotelul "Bazar"; Hotelul "Grand"; Cazinoul; precum și un parc dendrologic cu o suprafață de peste 20 hectare, oază de liniște și relaxare, cu numeroase specii rare de arbori seculari, cel mai important fiind platanul.
Ștrandurile cu apă minerală din stațiune (1874), primele de acest gen din Europa
Izvoarele minerale ,,Moș Bâzieș'' (1984), Mihai și Iosif;
Buveta ,,Izvorul Sănătății'' din centrul stațiunii;
Muzeul Balnear Buziaș, primul muzeu de acest gen din România ce cuprinde exponate din ceramică tracică, vase din Neolitic și numeroase fotomontaje;
Colecția de artă populară ,,Iulia Florea Troceanu'', ce cuprinde piese unicat, caracteristice artei populare bănățene;
Biserica Romano-Catolică din localitate, declarată monument istoric

Expoziția filatelică NATURA octombrie '85

Semicentenarul Parcului Rozelor - Timișoara

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică. Sus am postat o carte poștală emisă la a 35-a aniversare a Grupării de Filatelie Polară din România.

Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Parcul Rozelor, cunoscut anterior drept Parcul trandafirilor, Rosarium,

Parcul de Cultura și Odihnă „Ștefan Plavăț” și Parcul de Cultură este unul dintre cele mai vechi și mai frumoase parcurile din municipiul Timișoara. Parcul a fost înființat în anul 1891, odată cu Parcul Copiilor, cu ocazia Expoziției Universale (industrială, comercială și agrară), când aici au fost realizate aranjamente florale de către grădinarii Wilhelm Mühle, Franz Niemetz și Beno Agatsy. Amenajarea peisagistică a parcului a început în anul 1929 de către arhitecții peisagiști Arpad Mühle, fiul lui Wilhelm Mühle, și Mihai Demetrovici, șeful serviciului de horticultură din perioada respectivă. Parcul a fost amenajat în stil englezesc, cu alei, baldachine și rondouri de trandafiri. În perioada interbelică numele parcului era Rosarium și aici existau peste 1200 de varietăți de trandafiri, etichetate. Tot în această perioadă a fost amenajat teatrul în aer liber. În anul 1944 parcul a fost distrus în urma bombardamentelor și apoi reamanajat. Aici au loc diverse spectacole în aer liber, aici existând și o bază sportivă folosită iarna ca patinoar iar var ca teren de tenis. Imediat lângă intrarea principală, din str. Academician Alexandru Borza, se află busturile lui Wilhelm Mühle (1844-1908), dezvelit la 2 august 2013 și Árpád Mühle (1870 – 1930), dezvelit la 1 august 2014. Parcul se întinde pe 25170 metri pătrați și este mărginit de râul Bega și străzile: George Enescu, Michelangelo și Academician Alexandru Borza.

Eliberarea cetății Timișoara - 1716

Produsul de mai sus este o medalie străină realizată în anul 1716 pentru a celebra Eliberarea cetății Timișoara de sub jugul otoman. Medalia face parte dintr-o serie mai mare, este confecționată din argint, are forma rotundă și cântărește 29,53 grame. Pe avers, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentat bustului împăratului austro-ungar Carol al VI-lea, orientat spre dreapta, laureat, cu mantie drapată, având dedesubt marcată litera V. Periferic circular, pe părțile laterale și superioară, este aplicată inscripția: “CAROLUS VI. D. G. ROM. IMP. SEMP. AUG”, în traducere aproximativă însemnând – Carol al VI-lea, grație lui Dumnezeu, împărat roman mereu august. Pe revers, în interiorul unui cerc liniar continuu este schițat planul asediului Cetății Timișoara, anul 1716. Dedesubt,pe două rânduri orizontale, este aplicată inscripția: “TRANSSYLVANIA MET V INSIDIIS LIBERATA”, în traducere aproximativă însemnând – Transilvania a eliberat de capcane. Periferic circular, pe părțile laterale și superioară, este marcată inscripția: “THEMESVARIO OCCVP./D/15. OCT.1716” – Timișoara ocupată data 15 octombrie 1716.

În războiul austro-turc din anii 1716 – 1718, la 5 august Eugen de Savoia a împrăștiat armata otomană la Petrovaradin. Întrucât mai dispunea de resurse suficiente, s-a îndreptat spre Timișoara. Armata imperială era formată din circa 45000 de infanteriști, avea peste 23000 de cai, 50 de tunuri de câmp și 87 de tunuri de asediu. Garnizoana otomană avea circa 16000 de oameni și 150 de tunuri. La 21 august paisprezece escadroane de cavalerie sub comanda generalului Rotenhan au ajuns la Timișoara. Până la 26 august au ajuns și restul trupelor, inclusiv Eugen de Savoia. Asediul a început la 31 august. Între 1-15 septembrie s-au făcut lucrări genistice: s-au săpat tranșee și s-au amplasat tunuri care au executat foc de acoperire pentru lucrări. Din 16 septembrie bombardamentele s-au generalizat pe tot frontul, cu intensitate tot mai mare, pe măsură ce tunurile ajungeau și erau puse în poziții. Între 20-22 septembrie au apărut primele spărturi în ziduri. Între timp a ajuns la Timișoara venind de la Alba Iulia și alt corp de armată, format din 14 escadroane de cavalerie și 4 batalioane de infanterie, sub comanda generalului de Steinville. Contraatacurile otomanilor au fost respinse. În 25 septembrie bombardamentul reciproc a fost intens. La 26 septembrie trupele otomane sosite în ajutorul cetății au atacat de trei ori dinspre sud, dar neputându-se sincroniza cu contraatacurile apărătorilor cetății nu au reușit să intre în cetate. La 30 septembrie a fost cucerită contragarda. Între 1 și 10 octombrie s-au executat noi lucrări genistice și s-au reamplasat tunurile. La 11 octombrie a început un bombardament masiv pentru distrugerea zidurilor în urma căruia la 12 octombrie ora 11 și jumătate pe un bastion apare steagul alb al capitulării. Conform condițiilor capitulării, otomanilor și curuților li s-a permis să părăsească cetatea cu bunurile lor personale. Pentru retragerea lor li s-au pus la dispoziție circa 1000 de căruțe. S-a permis luarea merindelor necesare pentru un drum de 10 zile până la Belgrad. Însă nu s-a permis plecarea dezertorilor din armata habsburgică, iar armamentul greu, praful de pușcă și celelalte provizii au trebuit lăsate pe loc. După cucerirea în 1718 a Belgradului de către austrieci războiul austro-turc s-a încheiat, iar pacea de la Passarowitz a confirmat apartenența Banatului Timișoarei, inclusiv a cetății Timișoara, la Monarhia Habsburgică.

Împăratul Carol al VI-lea al Sfântului Imperiu Roman

Carol al VI-lea a fost împăratul Sfântului Imperiu Roman din 12 octombrie 1711 și până la moarte, totodată rege al Ungariei sub numele de Carol al III-lea, rege al Boemiei sub numele de Carol al II-lea și principe al Transilvania. El s-a născut la data de 1 octombrie 1685 și a decedat la data de 20 octombrie 1740, fiind fiul împăratului Leopold I și tatăl împărătesei Mariei Tereza. După Pacea de la Passarowitz din 1718 și până la Tratatul de la Belgrad din 1739 a fost și suveran al Olteniei.

E.M.T. (Electromotor Timișoara) - șah

Piesa medalistică de mai sus este o insignă realizată de clubul de șah din incinta EMT (Electromotor Timișoara), azi societatea Bega Electromotor.

Societatea Bega Electromotor din Timișoara are ca profil producția de motoare trifazate și monofazate de uz general, motoare electrice de frână, motoare electrice pentru echipamente de ridicat, motoare electrice pentru mașini de spălat și diverse alte tipuri de motoare electrice speciale. Sediul central al societății este situat pe Bulevardul Regele Mihai I, nr. 21, Timișoara. Înființată în anul 1900, societatea a fost privatizată în anul 2000, când a fost preluată de grupul Bega. Compania a avut venituri de 3,4 milioane euro în prima jumătate a anului 2007. Compania își are originea în Fabrica Friedrich, fabrică ce producea subansamble pentru locomotive și mașini agricole și în Fabrica Britania, fondată în 1929, fabrică ce producea motoare electrice de putere mijlocie. Fabrica Friedrich a luat ființă în anul 1900, iar în anul 1904 prin asocierea și a fratelui patronului, își schimbă denumirea în Fabrica Frații Friedrich.

Mai jos prezint o legendă legată de sportul minţii – şahul; Legenda povestește că Regele Vishtaspa al Persiei a devenit extrem de plictisit de viaţă pentru că a realizat tot ce şi-a dorit: el era plin de triumf în războaie, sătul de vânătoare, obosit de intrigile şi plăcerile de la curtea sa. Regele suferea de plictiseală şi până la urmă a oferit o recompensă nelimitată celui care l-ar fi făcut să îşi recapete interesul pentru viață. Nimeni nu a reuşit până când a apărut Zarathushtra cu tabla de joc originală. El l-a invatat pe rege regulile și cum să îl joace şi, prin el, a demonstrat regelui toate regulile universului și ale vieţii. El le-a interpretat ca nimeni altul, aşa cum nici un jucător de şah din zilele noastre nu ar putea şi regele a fost foarte satisfăcut iar interesul său pentru viată a renăscut. După aceea el l-a rugat pe Zarathushtra să îi ceară orice şi-ar dori şi a promis că dorința îi va fi îndeplinită. Zarathushtra a dorit să îl învețe pe rege o lecţie prin care să nu mai fie megaloman încât să creadă că poate oferi cuiva chiar orice işi doreşte. Zarathushtra i-a spus regelui că îşi doreşte un lucru simplu si modest: Un bob de grâu pe primul pătrăţel al tablei, două boabe pe cel de-al doilea, 4 pe cel de-al treilea și tot aşa dublând cantitatea anterioară până când toate cele 64 pătrățele vor fi pline cu boabe de grâu. Regele a râs şi a promis că îi va trimite lui Zarathushtra grâul în câteva zile, gândindu-se că a fost prost să ceară câteva boabe de grău când ar fi putut cere aur si o adevarată comoară. Le-a spus oamenilor săi să calculeze cantitatea de grâu şi să i-o trimită lui Zarathushtra. A fost surprins când, după câteva săptămâni aceştia au venit la el şi i-au spus că ar trebui să trimită o cantitate de grau care nu exista în tot imperiul. Chiar dacă ar fi adunat tot grâul din tot imperiul ar fi fost a suta parte din a suta parte a cantităţii promisă lui Zarathushtra. Regele a fost şocat să audă aceştea şi şi-a dat seamă că nu îşi poate ţine promisiunea. A trimis dupâ Zarathushtra şi i-a spus cât de ruşinat este. Zarathushtra i-a spus că nu vrea grâul ci că a vrut doar să îl înveţe pe rege o lecţie şi apoi s-a retras inapoi în pădurea lui.

Zarathustra (Zoroastru, 628 - 551 î.Hr.) a un fost profet, coordonator al religiei din anticul Iran, după unele izvoare un personaj istoric zeificat.

Municipiul Timișoara (în graiul bănățean - Cimișoara, în limba germană-Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, în limba maghiară - Temesvár, în limba sârbă - Темишвар/Temišvar, în limba bulgarilor bănățeni - Timišvár; în traducere (limba maghiară): „Cetatea de pe Timiș”) este reședința și cel mai mare oraș al județului Timiș din regiunea istorică Banat, vestul României. În anul 2010, având 303708 locuitori, era al treilea oraș, ca număr de locuitori, din România. Numele localității vine de la râul Timiș (trecând actualmente la sud de municipiu), numit de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus. Începând din anul 553 teritoriul actual al Timișoarei a fost timp de două secole sub dominație avara. Aceștia au construit pe ruinele fostei fortărețe romane Zambara o nouă așezare cu numele de Beguey, poziționată strategic intre râurile Timiș si Bega (Tisa). După avari teritoriul a fost invadat de pecenegi, cumani, bulgari, valahi și apoi maghiari. Fortăreața Timișoara a fost foarte probabil construita în secolul al X-lea, în stil avar, înconjurată de un canal cu apă, fiind situata pe locul actual al Operei. După invaziile tătare și distrugerea completă din 1241, regele maghiar Bèla al IV-lea a colonizat zona cu germani, care au reclădit cetatea. Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialiști în anii 1212 sau 1266. În anul 1175 este menționat comitatul Timiș, dar sursele nu menționează care este centrul economic și administrativ al acestuia.

Deasupra am postat stemele veche, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Timișoara, iar dedesubt pozele câtorva inconfundabile monumente de cultură și arhitectură din frumosul oraș de pe Bega, din vremuri diferite.

Cazarma pompierilor

Casa maghiară

Palatul Loffler

Palatul episcopal sârbesc

Fabrica Turul

Palatul Ștefania

Cetatea Huniade

Universitatea de medicină și farmacie

Opera

Aeroportul Traian Vuia

Gara

Cazinoul Delvideki

Hotel Coroana de oțel

Hotel Continental

Județul Timiș este situat în vestul țării, în regiunea istorică Banat, România. Numele său provine de la râul Timiș care îl traversează. Județul se întinde pe o suprafață de 8697 kilometri pătrați, fiind cel mai mare din țară, numără aproximativ 660000 de locuitori și are reședința în municipiul Timișoara. Din punct de vedere administrativ județul se compune din 2 municipii - Timișoara și Lugoj, 8 orașe - Sânnicolau Mare, Jimbolia, Buziaș, Făget, Deta, Gătaia, Recaș, Ceacova și 89 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Timiș, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale județului, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.