Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO GERMANE DE COLECȚIE

1. Moneda de mai jos marchează trecerea a 250 de ani de la nașterea lui Wolfgang Amadeus Mozart.

În centrul câmpului aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentat bustul lui Wolfgang Amadeus Mozart, privind spre dreapta. Periferic circular sunt aplicate inscripțiile: “WOLFGANG AMADEUS MOZART” (numele personajului, pe partea de jos și în dreapta) și: “1756 - 1791” (anii de viață ai personajului, la partea superioară). În câmpul central al reversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată o pajură stilizată, cu aripile deschise, după modelul pajurii de pe stema națională germană, deasupra căreia sunt reprezentate 12 stele, fiecare în parte având câte cinci colțuri, dispuse neregulat, peste grupuri de câte cinci linii curbe ce par a fi niște portative muzicale. Undeva în stânga, printre aceste portative și stele este marcat anul emiterii monedei - 2006. Între aripile pajurii, pe două rânduri orizontale este marcată valoarea monedei: “10 / EURO”, iar în stânga cozii pajurii este marcată litera D, simbolul monetăriei germane la care s-a realizat această monedă. Periferic circular, pe părțile inferioară și dreaptă, este marcat numele țării care a emis moneda: “BUNDESREPUBLIK DEUTSCHLAND”.Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 2 ianuarie 2006, valoarea – 10 euro, forma – rotundă, diametrul – 32,5 milimetri, greutatea – 18 grame, metal compoziție – argint, puritate – 99,9 %, calitate proof, simbolul monetăriei – D și tiraje – 1,6 milioane UNC și 300000 proof.

Wolfgang Amadeus Mozart, nume real - Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus Mozart, a fost un compozitor austriac, unul dintre cei mai prodigioși și talentați creatori în domeniul muzicii clasice, care s-a născut la data de 27 ianuarie 1756 și a decedat la data de 5 decembroe 1791. Tatăl său, Leopold Mozart, a fost un talentat violonist în orchestra de la curtea principelui-arhiepiscop de Salzburg, apreciat și pentru aptitudinile sale pedagogice. Încă de mic copil, Mozart dă dovada geniului său muzical. La vârsta de 5 ani, înainte de a ști să scrie, compune câteva piese pentru pian, transcrise imediat de tatăl său. În ianuarie 1762, Leopold Mozart obține un concediu de trei săptămâni, pentru „a arăta lumii acest miracol”. Turneul a durat în realitate 9 ani. La întoarcere este angajat ca maestru de concert de către noul arhiepiscop din Salzburg, cu un salariu de 150 de guldeni pe an, ceea ce constituia o sumă apreciabilă. În această funcție rămâne timp de șase ani, deși relațiile cu noul arhiepiscop nu sunt din cele mai bune. La Viena Mozart se simte în sfârșit independent și își creează un cerc de relații, conștient de faptul de a fi un virtuoz fără egal al pianului. Înregistrează primul mare succes cu opera Răpirea din Serai, fiind felicitat de însuși împăratul Iosif al II-lea cu cuvintele: o muzică prea frumoasă pentru urechile noastre. Mozart dă numeroase concerte publice și private, executând din propriile compoziții, improvizează spontan pe teme date, aplauzele nu contenesc, publicul este în extaz. Între anii 1784 și 1786 Mozart realizează în medie o compoziție la fiecare două săptămâni, cele mai multe adevărate capodopere. Premiera operei Don Giovanni are loc la Praga și este primită de public cu entuziasm. În martie 1790 a susținut ultimul său concert public, interpretând concertul pentru pian KV 595. A compus de asemenea opera Flautul fermecat, cu care a obținut un mare succes. Începând din luna noiembrie 1791 sănătatea lui Mozart s-a degradat progresiv. Se pare că suferea de o febră reumatismală recurentă, cu insuficiență renală. Mozart este autorul a 41 de simfonii, 17 opere, 27 concerte pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru vioară și orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade. În domeniul muzicii de cameră sunt de menționat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară și pian, triouri pentru vioară, violoncel și pian, cvartete pentru instrumente de suflat, sextetul O glumă muzicală etc.

2. Moneda de mai jos marchează trecerea a 225 de ani de la nașterea lui Karl Friedrich Schinkel.

În centrul câmpului aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentat bustul lui Wolfgang Amadeus Mozart, privind spre dreapta. Periferic circular sunt aplicate inscripțiile: “WOLFGANG AMADEUS MOZART” (numele personajului, pe partea de jos și în dreapta) și: “1756 - 1791” (anii de viață ai personajului, la partea superioară). În câmpul central al reversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată o pajură stilizată, cu aripile deschise, după modelul pajurii de pe stema națională germană, deasupra căreia sunt reprezentate 12 stele, fiecare în parte având câte cinci colțuri, dispuse neregulat, peste grupuri de câte cinci linii curbe ce par a fi niște portative muzicale. Undeva în stânga, printre aceste portative și stele este marcat anul emiterii monedei - 2006. Între aripile pajurii, pe două rânduri orizontale este marcată valoarea monedei: “10 / EURO”, iar în stânga cozii pajurii este marcată litera D, simbolul monetăriei germane la care s-a realizat această monedă. Periferic circular, pe părțile inferioară și dreaptă, este marcat numele țării care a emis moneda: “BUNDESREPUBLIK DEUTSCHLAND”. Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 2 martie 2006, valoarea – 10 euro, forma – rotundă, diametrul – 32,5 milimetri, greutatea – 18 grame, metal compoziție – argint, puritate – 99,9 %, calitate proof, simbolul monetăriei – F și tiraje – 1,6 milioane UNC și 300000 proof.

Karl Friedrich Schinkel (13 martie 1781 – 9 octombrie 1841) a fost un arhitect, urbanist și pictor german, care a proiectat, de asemenea, mobilier și decoruri. Schinkel a fost unul dintre cei mai proeminenți arhitecți germani și a proiectat atât clădiri neoclasice, cât și neogotice. Cele mai faimoase clădiri ale sale se găsesc în și în jurul orașului Berlin. După ce s-a întors la Berlin din prima sa călătorie în Italia în 1805, a început să-și câștige existența ca pictor. Când a văzut expoziția de artă din Berlin din 1810, a decis că nu va ajunge niciodată la o asemenea măiestrie a picturii și s-a îndreptat către arhitectură. După înfrângerea lui Napoleon, Schinkel a supravegheat Comisia Prusac de Construcții. În această poziție, el nu a fost doar responsabil pentru remodelarea orașului încă relativ nespectaculos din Berlin într-o capitală reprezentativă pentru Prusia, dar a supravegheat și proiecte în teritoriile prusace extinse de la Renania în vest până la Konoigsberg în est. Din 1808 până în 1817, Schinkel a renovat și reconstruit palatele Rosenau și Coburg dar și ruinele Abației Chorin. A murit la Berlin pe data de 9 octombrie 1841. Stilul lui Schinkel, în perioada sa cea mai productivă, este definit de o întoarcere către arhitectura greacă mai degrabă decât cea imperială romană, o încercare de a se îndepărta de stilul care a fost legat de ocupanții francezi. El credea că, pentru a evita sterilitatea și a avea un suflet, o clădire trebuie să conțină elemente din poetic și din trecut și să aibă un discurs cu ele.
3. Moneda de mai jos marchează existența de 800 de ani a orașului german Dresda.

În centrul câmpului aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată o pajură stilizată, cu aripile deschise, după modelul pajurii de pe stema națională germană, sub care este gravată, pe două rânduri orizontale, inscripția în limba germană desigur: “BUNDESREPUBLIK / DEUTSCHLAND” – denumirea țării. În dreapta pajurii, pe patru rânduri orizontale , sunt aplicate inscripțiile: “A” - simbolul monetăriei germane la care s-a realizat moneda, “2006” – anul emiterii monedei și: “10 / EURO” – valoarea monedei. Periferic circular, pe părțile stângă și inferioară sunt reprezentate 12 stele fiecare având câte cinci colțuri. În câmpul central al reversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, sunt reprezentate stilizat câteva monumente de cultură și arhitectură din orașul Dresda, toate reflectându-se în luciul unei ape curgătoare (fluviul Elba). Periferic circular, pe părțile inferioară și dreaptă, sunt aplicate inscripțiile: “800 JAHRE DRESDEN” (800 ani Dresda) și “2006” (anul emiterii monedei). Sub piciorul din dreapta al podului se distinge înscrisul: “XY” (monograma gravorului monedei). Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 24 AUGUST 2006, valoarea – 10 euro, forma – rotundă, diametrul – 32,5 milimetri, greutatea – 18 grame, metal compoziție – argint, puritate – 99,9 %, calitate proof, gravor – Heinz Hoyer, simbolul monetăriei – A și tiraje – 1,6 milioane UNC și 300000 proof.

Dresda (în limba germană - Dresden) este un oraș din Germania, capitala

landului federal Saxonia (Sachsen), cu o populație de circa 500000 de locuitori. În secolul al XIX-lea s-au întâlnit aici pictori, sculptori, autori și muzicieni, reprezentativi pentru începuturile romantismului. Dresda a fost un oraș inovator din punct de vedere economic și unul dintre cele mai bogate orașe din Germania. La momentul actual aici se află cea mai mare așezare de vile din țară. Zonele din jurul Pieței Martin Luther au apărut la sfârșitul secolului, având o cultură alternativă, cu propriile teatre, muzică modernă și localuri. Parcul Hellerau este o locație pitorească și interesantă, care merită vizitată. Atmosfera specială din oraș (caracterizată prin contradicția aparentă dintre stilul de viață visător, aproape convențional al unei reședințe regale și centrul cultural cosmopolitan) a atras și inspirat nenumărați poeți și pasionați de literatură din întreaga lume. Peisajul cultural-natural de pe malurile Elbei în Dresda a fost înscris în anul 2004 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO și revocat în anul 2009 din cauza construirii unui pod modern peste Elba.

xxx

"JOCURI INTELECTUALE"

O CARICATURĂ DE

MARGARETA CHITCATII

O EPIGRAMĂ PROPRIE

DIN INTELIGENȚA

ȘI SPIRITUALITATEA

POPOARELOR LUMII

UN DUEL EPIGRAMATIC

__________xxx__________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Sfântul Apostol Toma - 50 euro cent

Apostolul Toma a fost unul dintre cei 12 apostoli ai lui Isus Hristos, ce s-a născut în secolul I - D.Hr. în localitatea Galileea, nordul statului Israel și a decedat la data de 3 iulie 72 D.Hr. în localitatea Mylapore din India. A fost poreclit „Toma-Necredinciosul”, precum și „Toma-Dydimus” („Toma-Geamănul”). După unii ar fi fost originar din orașul grec Didyma (azi Didim – în Turcia), după alții ar fi fost frate cu Iisus (în acest caz el ar fi Iuda-Toma, unul dintre cei 4 copii ai lui Iosif, tatăl lui Iisus). Se zice că ar fi întreprins o lungă călătorie misionară, ajungând în ținutul Parților și în India de sud, unde a murit fiind străpuns cu o lance. Relicvele sale ar fi păstrate în orașul Edessa (azi Urga-în Turcia).

Ordinul Bene Merenti al Casei Domnitoare

Ordinul „Bene Merenti al Casei Domnitoare” a fost o distincție a Casei Regale a României, instituită de regele Carol al II-lea la data de 16 decembrie 1935. El se decerna civililor dar și militarilor pentru servicii aduse regelui și avea patru clase pentru bărbați și trei pentru femei. Ca ierarhizare el se situa după Crucea “Meritul Sanitar” cu distincție de război și înaintea Semnului onorific “25 ani de serviciu”. Din 26 noiembrie 1937 oricare dintre clase putea fi acordată și în versiunea cu spade. Medalia și-a încetat existența la data de 8 martie 1940, când a fost înlocuită cu Ordinul „Sfântul Gheorghe”. Decorațiile au fost confecționate de firma Souval din Austria (marcaj RS), Heinrich Weiss din România (marcaj HW sau BW) și Monetăria Națională din București (fără marcaj). Panglica ordinului era argintie cu trei dungi negre echidistante. Versiunea de război avea margini aurii de 3 mm. În anul 1951 descendenții Casei de Hohenzolern au reînființat ordinul, dar împărțit pe trei clase, ce se acordă și astăzi.

Insigna turistică - Bucegi

Masivul Bucegi, cu o suprafață de circa 300 km², se află la extremitatea estică a Carpaților Meridionali, desfășurându-se între Valea Prahovei la est și Culoarul Rucăr-Bran și Valea Ialomiței. Se întinde pe teritoriul județelor Dâmbovița, Prahova și Brașov. Fiind de o mare complexitate structurală și morfologică, masivul apare ca o cetate naturală, cu incinta suspendată la 1600 – 2500 m, sprijinită de abrupturi puternice. Masivul Bucegi are o formă de potcoavă deschisă spre sud, din centrul căreia izvorăște râul Ialomița. Ramurile principale ale potcoavei se întâlnesc în extremitatea nordică chiar în Vârful Omu, punctul culminant al masivului. Culmea principală a Bucegilor este caracterizată în primul rând prin formele sale de relief puternic contrastante: versantul prahovean (abrupt și stâncos, cu o diferență de nivel de 500–900 m) și platoul Bucegilor (podiș înalt, având altitudini cuprinse între 1600–2400 m și o înclinare de la nord către sud). Relieful carstic este legat de masa calcarelor de pe latura vestică a rezervației, în sectorul Strunga-Grohotiș-Guțanu, iar local de unele blocuri cu dimensiuni mai mari incluse în masa de conglomerate. Cele mai importante obiective de vizitat în acest masiv sunt: Avenele: de sub Babele și Vânturiș, Sfinxul, Babele, Crucea de pe Caraiman, Vârful (cabana și stația meteo) Omu, alte numeroase cabane, peșterile: Piciorul Babelor, Ialomiței, Ursului, Onicăi, Pustnicului, Râtei și Tătarului, platoul carstic Lespezi, cheile: Zănoagei, Tătarului, Coteanului și Orzei precum și lacurile: Bolboci, Țigănești, Scropoasa și încă multe altele.

Insigna - A.V.S.A.P.

(Asociatia Voluntara pentru Sprijinirea Apararii Patriei)

AVSAP (Asociatia Voluntara pentru Sprijinirea Apararii Patriei) sau tanara armata civila a fost înfiinţată prin Decretul Prezidiului Marii Adunări Naţionale, nr. 415 din 30 noiembrie 1952. Asociatia se afla in subordinea Consiliului de Ministri), fiind o organizatie paramilitara de masa, in care putea activa, pe bază de voluntariat, orice cetatean al RPR care implinise varsta de 16 ani. Asociatia a fost constituita dupa modelul Asociatiei Voluntare Unionale pentru Sprijinirea Armatei, Aviatiei si Flotei-DOSAAF din URSS (fondata in 1927). Membrii asociatiei erau pregatiti pentru a deveni cadre calificate in agricultura si industrie, dar si pentru a fi gata in orice moment sa apere cu arma in mana republica populara. Noua organizatie era chemata sa-si aduca contribuţia la pregatirea populaţiei necuprinsa la momentul respectiv in cadrul fortelor armate. Prima organizatie AVSAP a fost infiintata la 28 mai 1953 la Atelierele Grivita Rosie din Bucuresti şi era compusa din 400 de muncitori (in 1961, numarul salariatilor membri ai AVSAP crescuse la 4500). Din punct de vedere organizatoric, AVSAP avea la nivel naţional un Comitet Organizatoric Central, iar la nivel local - comitete organizatorice regionale, raionale, orasenesti si organizatii de bază (fabrici, uzine, staţiuni pentru mecanizarea agriculturii sau gospodării agricole colective şi de stat). Aceste structuri erau conduse de ofiteri activi ai armatei, activisti salarizati si voluntari (pregatiti in scolile centrale ale Comitetului Central Organizatoric), care se ocupau de organizare, agitatie si propaganda (intalniri intre membri AVSAP si sportivi fruntasi, veterani de razboi, aviatori; proiectii cinematografice; concursuri; excursii la locurile istorice, etc.Organele de conducere erau alese, dupa modelul partidului unic, de jos in sus, prin vot deschis. La intrarea in AVSAP, voluntarii primeau un carnet de membru, de culoare albastra, cu o insigna si erau datori sa plateasca o cotizatie modica lunara. Ei erau intiati in diferite discipline militare, tehnico-militare, de aviatie si marina, in cadrul numeroaselor cursuri, cluburi si cercuri de conducatori si mecanici auto, de motociclisti si tractoristi, de transmisiuni (o serie intreaga de radiocluburi de radioamatori infiintate in acei ani au continuat sa functioneze si dupa 1989), de constructori de poduri si drumuri. Sporturile practicate sub egida AVSAP erau: parasutismul, planorismul, aromodelismul (erau practicate in scolile de aviatie ale organizatiei), navomodelismul, poliatlonul nautic, tirul, schiul si calaria. Numarul membrilor asociatiei a crescut de la an la an, astfel pentru anul 1959, AVSAP numara 1380766 de membri, iar in 1960, un număr de 2343103 de membri. Cu toate ca AVSAP a format de-a lungul anilor mii si mii de specialişti, a organizat zeci de mii de conferinte si a obtinut o serie intreaga de rezultate notabile in practicarea sportului de masa, activitatea asociatiei pe linia pregatirii populaţiei pentru apararea patriei nu s-a ridicat la parametrii doriţi. Acest fapt a dus la desfiintarea AVSAP pe 3 martie 1962, prin contopirea ei cu Uniunea de Cultura Fizica si Sport (UCFS).

Motociclismul este un sport cu motor care se desfășoară pe teren accidentat sau pe circuite speciale și în care plecările se dau de obicei în grup, pe clase, sau după capacitatea cilindrică a motocicletei. Cursele de motociclism se desfășoară pe trasee neliniare special amenajate, asfaltate sau de pământ, cu diferite umflături sau gropi și bine udate pentru a evita producerea prafului și a proteja concurenții în cazul unor accidente. Alergătorul combină viteza cu abilitățile în conducere pentru a ajunge primul la sosire. Cursele solicită toate capacitățile fizice și psihice ale concurentului. În anul 1952 s-a înființat Federația internațională de motociclism, ca organ suprem mondial responsabil cu organizarea și dezvoltarea acestui sport, foarte spectaculos iubit de publicul larg. Prima ediție a Campionatului mondial de motocros a avut loc în anul 1957. După capacitatea cilindrică motociclete sunt diferențiate pe patru categorii; 80, 125, 250 și 500 centimetri cubi. Federaţia română de motociclism (F.R.M.) este forul naţional sportiv românesc care doreşte să revigoreze un sport vechi românesc care în perioada regimului comunist a cunoscut o perioadă neagră şi care a început să devină ceea ce a fost, abia după Revoluţia din Decembrie 1989. Cine deţinea o motocicletă în regimul comunist era desigur un privilegiat al soartei. F.R.M. este responsabilă de organizarea calendarului sportiv în motociclismul românesc. Ralyurile de motociclism se organizează pe mai multe clase în funcție de capacitatea cilindrică a motorului (125, 250 sau 500 centimetri cubi). Ele se organizează pe diferite categorii de drumuri. Motociclismul este o disciplină sportivă ce atrage în mod special tinerii dar și foarte mulți spectatori pe marginile traseului de concurs.

1945 - 1955 R.P.R. (Republica Populară Română)

(10 ani de la obținerea victoriei împotriva fascismului)

La data 7 mai 1945, ora 02.41, la sediul Cartierului General Suprem al Forţelor Expediţionare Aliate din Franţa aflat în oraşul Reims, şeful armatei germane, generalul-colonel Alfred Jodl şi amiralul Hans-Georg von Friedeburg au semnat capitularea necondiţionată a Germaniei. Înaltul comandament al armatei germane se obliga să dea ordin imediat de încetare a oricăror lupte. A doua zi, la ora 15.00, preşedintele american Harry S. Truman, premierul britanic Winston Churchill şi generalul francez Charles De Gaulle au anunţat oficial victoria. Actul l-a nemulţumit pe liderul sovietic Iosif V. Stalin care dorise o capitulare în capitala Germaniei învinse şi ocupate de Armata Roşie. De aceea, la 9 mai 1945 la ora 00.16, la Berlin, un oraş în ruine, feldmareşalul Keitel, şeful Statului Major al Wehrmachtului, semna capitularea germană (a doua capitulare) la sediul Statului Major al armatei sovietice, această dată fiind proclamată Ziua Victoriei. Acesta este motivul pentru care aliaţii occidentali au sărbătorit Ziua Victoriei în Europa în 8 mai, iar Uniunea Sovietică a sărbătorit Ziua Victoriei împotriva fascismului pe 9 mai. La 12 mai 1945, după 260 de zile de luptă, Armata română îşi încheia participarea, alături de Naţiunile Unite la obţinerea victoriei finale. Cu un efectiv militar de aproape 540000 de combatanţi, Armata română a parcurs peste 1000 kilometri, a traversat 17 masive muntoase şi a forţat 12 cursuri mari apă, eliberând 831 de localităţi, dintre care 53 de oraşe (Ungaria, Cehoslovacia şi Austria). Pierderile Armatei române s-au ridicat la circa 169000 de morţi, răniţi şi dispăruţi. În urma semnării actului de capitulare necondiţionată a Germaniei naziste s-a încheiat, în Europa, cel mai mare conflict din istorie, în care şi-au pierdut viaţa peste 60 de milioane de oameni, militari şi civili. Pentru prima dată, pierderile civile sunt mai mari decât cele militare. Urmările războiului, inclusiv schimbările geopolitice, culturale şi economice, au fost fără precedent.

___________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII