Epaminonda's Blog.....: NOVARA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea italiană NOVARA, provincia NOVARA,

regiunea PIEMONT, din vremuri diferite, câteva vechi trimiteri

poștale ilustrate, o insignă și o medalie locale.

Biserica San Gaudenzio

Domul nou

Biserica San Nazzaro de la Costa

Osuarul celor căzuți în Bătălia de la Navaro

Gara

Orezăria

Calea S. Martino

Piațeta Broletto

Piața Cesare Battisti

Ruine romane

Trimiteri poștale

Insignă locală

Medalie locală

xxx

"TEHNICI DIPLOMATICE"

O CARICATURĂ DE

MARGARETA CHITCATII

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DIH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL MUREȘ

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Regimentul 39 Artilerie - 7 A - Tisa 1913

Regimentul 39 Artilerie s-a format în anul 1919 în garnizoana Zalău fiind subordonat până în anul 1938 Diviziei 16 Infanterie. În perioada martie 1938 – octombrie 1944 a fost dislocat în garnizoana Târgu Mureș, făcând parte din divizia 20 Infanterie / C 7 Armată. Piesa prezentată mai sus este o insignă regalistă de vechime neîntreruptă de 7 ani. Insignele militare regaliste pentru vechime contineau simboluri ale regalităţii şi se deosebeau de la o unitate la alta, pe când în regimul comunist, dar şi în prezent se emiteau şi se emit insemne (ordine sau medalii) unice, ca reprezentare grafică, pe toata armata, împărţite în trei clase (1, 2 şi 3) pe care se înscria şi se înscrie vechimea neîntrereuptă în muncă de 5, 10, 15, 20 de ani sau mai mult. Este necesar de precizat că acordarea acestor insemne de vechime era însoţită şi este însoţită de o mică majorare a retribuţiei lunare sau de o avansare în grad la exceptional (dacă persoana era bine văzută, a se înţelege - apreciată, de către şefi.

Artileria este arma destinată pentru sprijinul cu foc al operațiilor forțelor luptătoare, constituind mijlocul principal de lovire cu foc a obiectivelor terestre și de la suprafața apei. Legea nr.18 din 4 martie 1992 pentru ratificarea Tratatului cu privire la forțele armate convenționale în Europa stipulează că: termenul artilerie înseamnă sistemele de mare calibru capabile să lovească obiective terestre, în primul rând prin executarea de foc indirect. Asemenea sisteme de artilerie asigură sprijinul de bază cu foc indirect pentru formațiunile de arme întrunite. Sistemele de artilerie de mare calibru sunt tunurile, obuzierele, piesele de artilerie combinând caracteristici de tunuri și de obuziere, aruncătoarele și sistemele multiple de lansare proiectile reactive cu calibru de 100 mm și mai mare.

Comportarea în situ a construcțiilor

Schimb de experiență - 9 - Sovata - 1992

Și în regimul comunist se organizau periodic întâlniri ale constructorilor specialiști pe tema comportării în exploatare a construcțiilor și studiul rezistenței acestora la dezastre naturale ori bombardamente de război. Școala românească de construcții era foarte apreciată și pe vremea comunismului. Specialiști români și-au adus contribuția la realizarea unor mari obiective industriale și în alte state ale lumii. Comisia Naţională „Comportarea in situ a Construcţiilor” (CNCisC) este o asociaţie profesională înfiinţată în 1983 ca o Comisie Tehnică în cadrul Consiliului Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor (CNIT), secţia „Construcţii”. În 1990 Comisia Naţională a fost trecută în componenţa Asociaţiei Inginerilor Constructori din România (AICR). În 1992 Comisia s-a transformat în asociaţie profesională cu personalitate juridică de tip ONG având drept scop iniţierea de acţiuni pentru prezervarea fondului construit, în baza cunoaşterii comportării in situ a construcţiilor şi sprijinirea intervenţiilor pentru menţinerea şi refacerea aptitudinii lor pentru exploatare şi a prelungirii duratei lor de serviciu. Asociaţia reuneşte laolaltă specialişti cu preocupări în domeniul urmăririi comportării în timp a construcţiilor. Înscrierea ca membru, persoană fizică sau juridică, în asociaţie se face pe baza unei adeziuni scrise (vezi Formulare) adresate Consiliului Director, cu recomandarea a trei membri activi şi în urma discutării într-o Adunare Generală bianuală, a unei scurte auto-prezentări justificative a candidaturii sale; înscrierea este confirmată prin votul majoritar al membrilor prezenţi la adunare. Asociaţia organizează manifestări tehnico-ştiinţifice cu participare liberă, întâlniri bianuale, de Adunare Generală (primăvara şi toamna), însoţite de dezbateri şi vizite tehnice la obiective de interes din zona în care se desfăşoară respectivele întâlniri şi Conferinţe Naţionale cu participare internaţională care au loc din doi în doi ani.

Sovata (în limba maghiară - Szováta, în limba germană - Sowata) este un oraș stațiune balneoclimaterică din județul Mureș, care include și localitățile: Căpeți, Ilieși și Săcădat, fiind situat pe cursul superior al râului Târnava Mică, la confluența cu râul Sovata, în Depresiunea Praid-Sovata, la poalele dinspre sud-vest ale Munților Gurghiu, altitudine 475–530 m, la de 60 km est de municipiul Târgu Mureș. Aici se poate ajunge cu mașina pe DN13A Bălăușeri - Sovata iar cu trenul prin linia de cale ferată 307 Blaj – Târnăveni – Praid. Prima menționare a localității s-a făcut pe data de 13 septembrie 1578, în actul privilegial al principelui Cristofor Bathory, acordat paznicilor exploatărilor de sare de la Sovata. Atestare documentară a orașului, cu denumirea de Szavata (Sovata), este din anul 1602. În 1876, s-a primit autorizația ca apa lacurilor să fie utilizată pentru băi, iar în 1884 Sovata a fost atestată oficial ca stațiune balneară. La recensământul din anul 2011 orașul număra 10385 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002 – 9987 locuitori), dintre care: români – 8,24%, maghiari – 87,66%, romi – 1,88% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului mureșean Sovata astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 8,76%, romano catolici – 47,66%, reformați – 33,84%, unitarieni – 1,885, martorii lui Iehova – 3,46% și restul – nedeclarată sau altă religie. Între obiectivele turistice din oraș se numără următoarele:

Izvorul Ghera - aflat pe strada cu același nume pe locul unde se aflau primele băi sărate din stațiune
Casa parohială reformată - clădire construită la începutul secolului al XX-lea
Centrul Cultural „Domokos Kázmér” - pe Strada Principală
Centrul „Marianum” condus de Ordinul Surorilor de Notre Dame
Călimani - Gurghiu, sit de importanță comunitară (134.936 hectare) inclus în rețeaua ecologică Natura 2000 în România.
Turnul Belvedere
Așezarea romană de la Sovata ("Dealul Földvár") datată din sec. I-III D.Hr.
Turnul roman de la Săcădat (epoca romană).

Fotbal club municipal Târgu Mureș

Fotbal club Municipal, denumire inițială – Clubul sportiv Municipal (C.S.M.) din municipiul Târgu Mureș, este o echipă de fotbal care evoluează în Liga a IV-a Mureș. Clubul a fost fondat în anul 2018 și joacă pe stadionul, ce are 8200 locuri. Echipamentul tradițional de joc al echipei este următorul:

meciurile de pe teren propriu – complet bleumarin cu niște dungi verticale roșii pe mânecile și lateralele tricourilor
meciurile din deplasare – jambiere și șort alb și tricoul albastru deschis cu dungi verticale albe.

A magyar autonom tartomany

ifjusaganak elso talalkozoja - 1957

(Prima întâlnire a tinerilor din

Regiunea Autonomă Maghiară - 1957)

Produsul medalistic de mai sus este o insignă aparte realizată în perioada de început a comunismului în România (anul 1957), având înscrisul periferic în limba maghiară - A magyar autonom tartomany ifjusaganak elso talalkozoja (1957), ceea ce înseamnă – prima întâlnire a tinerilor din Regiunea autonomă maghiară (1957). În timpul regimului comunist se organizau anual concursuri, întâlniri și festivaluri ale formatiilor artistice de amatori în toate școlile, liceele și instituțiile de învățământ superior, chipurile pentru a pune în valoare valențele cultural-artistice ale poporului român, scopul ascuns fiind acela de preamărire a conducătorilor statului și a realizărilor socialismului. Punctul culminant al acestor manifestări l-a constituit Festivalul național Cântarea României. În acest sens regimul a instituit un amplu ansamblu de măsuri de convingere-impunere-schimbare a conștiinței cetățenilor. Se vorbea despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor revoluționare ale poporului.”Se cerea astfel o eficiență sporită în toate domeniile de activitate dar și economii de orice fel, la sânge”. În acest scop s-a instituit un sistem stufos de insigne și decorații pentru distingerea oamenilor cu merite în aceste domenii. Aceste distincții acopereau toate domeniile de activitate, erau confecționate de metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste. În acest sens s-au organizat festivaluri și concursuri ale elevilor și pionierilor prin care se preamăreau realizările partidului comunist la putere. Din această categorie face parte și insigna de mai sus.

Târgul fetelor - Gurghiu - județul Mureș

Târgul fetelor de la Gurghiu este un festival anual organizat de Asociaţia Comunității Văii Gurghiului pe Platoul de lângă Pădurea Mociar, zona aparținând comunei Gurghiu. Festivalul de mare tradiție are loc în mijlocul verii, partea a doua a lunii iunie și se bucură de sprijinul Consiliului Județean Mureș. Târgul Fetelor este un obicei a cărei origine se cunoaște scrieri cunoscute cu caracter cultural istoric. În anul 1880 după unele scrieri, prințul Rudolf al Austriei organizează la Gurghiu ”Festivalul de artă populară”, în curtea castelului din localitate, târgul de fete făcând parte din acest târg. Din 1970 se organizează pe platoul de lângă pădurea Mociar târgul cu denumirea ”Târgul Fetelor”. Numele derivă de la faptul că aici se întâlneau tinerii și tinerele din satele și văile învecinate comunei de azi, prilej de prietenie, de bucurie, apropiere sau chiar de iubire culminând de multe ori prin căsătorie.

Gurghiu (în limba maghiară - Görgényszentimre, în limba germană -Görgen) este o comună din județul Mureș, care include și satele: Adrian, Cașva, Comori, Fundoaia, Glăjărie, Larga, Orșova, Orșova-Pădure și Păuloaia. La recensământul din anul 2011 comuna număra 6091 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 6384 locuitori) dintre care: români – 63,22%, maghiari – 26,61%, romi – 7,83% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei mureșene Gurghiu astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 66,16%, romano catolici – 24,64%, reformați – 2,49%, penticostali – 1,55%, greco catolici – 1,54%, adventiști de ziua a șaptea – 2,33% și restul – nedeclarată sau altă religie. Atracțiile turistice ale comunei sunt:

Biserica reformată din satul Gurghiu, construcție 1795
Biserica romano-catolică din Gurghiu
Mănăstirea din satul Cașva
Castelul Bornemissza din satul Gurghiu, construcție 1733
Rezervația naturală "Poiana Narciselor"

Târgu Mureș, mai demult Mureș-Oșorhei, Oșorheiu, Târgul Mureșului (în maghiară Marosvasarhely, Székelyvásárhely, Vásárhely, Újszékelyvásár, Újvásár, în germană Neumarkt, Neumarkt am Mieresch, în latină Novum Forum Siculorum) este reședința și cel mai mare municipiu din județul Mureș, situat în centrul regiunii istorice Transilvania, România, pe ambele maluri ale cursului superior al râului Mureș. Orașul numără aproximativ 150000 de locuitori. Săpăturile efectuate de către arheologul Istvan Kovacs au confirmat faptul că teritoriul de azi al orașului Târgu Mureș a fost locuit încă din preistorie. Au fost descoperite o serie de locuințe preistorice, resturi de oase, vase de lut, obiecte de cremene și de bronz, mici statuete de pământ datate ca fiind din 2000 Î.Hr. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme umane din epoca pietrei lustruite, a celei de bronz și din epoca a fierului; s-au descoperit și vestigii aparținând culturii Criș, cea mai veche cultură neolitică din România. Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de prisăci medievale de-a lungul graniței. Secuii se aflau în serviciul militar al regilor Ungariei. Astfel, prima mențiune a lor, din anul 1116 îi descrie ca participanți la bătălia de la Olsava, sub comanda regelui ungar Ștefan II. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Târgu Mureș și drapelul orașului, iar dedesubt pozele câtorva monumente arhitectonice și istorice inconfundabile târg-mureșene din vremuri diferite.

Piața Szechenyi

Hotel Europa

Fabrica de zahăr

Piața I.V.Stalin

Hotel Transilvania

Fabrica de zahăr

Fabrica de cărămidă și săpun

Bazarul Remeny

Banca de economii

Cazarma

Județul Mureș este situat în centrul Podișului Transilvania din România. El are o suprafață de 6714 kilometri pătrați, numără aproximativ 581000 de locuitori și are reședința în municipiul Târgu Mureș. Numele județului provine de la râul Mureș care îl străbate de la N-E spre S-V. Din punct de vedere administrativ județul este compus din 4 municipii - Târgu Mureș, Sighișoara, Reghin și Târnăveni, 7 orașe - Iernut, Luduș, Sărmașu, Miercurea Nirajului, Sovata, Sângeorgiu de Pădure și Ungheni precum și 89 de comune. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală precum și harta județului Mureș, iar dedesubt pozele câtorva monumente istorice și arhitectonice reprezentative pentru județ, din vremuri diferite, dar și unele trimiteri poștale ilustrate.