Pardoși este o
comună din județul Buzău, care include și satele: Chiperu, Costomiru, Valea lui
Lalu și Valea Șchiopului, fiind situată în nordul județului,
în Subcarpații de Curbură, pe dealurile din zona cursului superior
al râului Câlnău. Este legată prin drumuri comunale de comunele învecinate
Buda și Murgești. La recensământul din anul 2011 comuna număra 453 de
locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 578
locuitori) dintre care: români – 95,8% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența
confesională a comunei buzoine Pardoși astăzi se prezintă aproximativ astfel:
ortodocși – 95,8% și restul – nedeclarată sau altă religie. Singurul obiectiv
din comuna Pardoși inclus pe lista monumentelor de interes local este biserica
de lemn „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din satul Valea Șchiopului,
datând din 1784. Ea este clasificată ca monument de arhitectură.
În
cimitirul satului Pardoși, situat de
jur-împrejurul bisericii cu hramul „Sfinţii Arhangheli” se află mai multe cruci
din metal sau din ciment mozaicat aşezate pe morminte false, ridicate de
familii în amintirea eroilor lor căzuţi în cele două războaie mondiale. Pe
cruci sunt fixate fotografii ale eroilor. Pe una dintre crucile de metal se
găseşte inscripţia „Eternă recunoştinţă
eroilor” urmată de numele a doi dintre aceştia căzuţi în Primul Război
Mondial.
O altă cruce aminteşte de „Sergent
t.r. Pleşea Nicolae Ion căzut erou în războiul din anii 1942 – 1944.”
xxx
O EPIGRAMĂ PROPRIE
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
UN DIALOG EPIGRAMATIC
_________xxx_________
CÂTEVA
MEDALII ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI
Informaţii generale despre medalistică şi subiectul
ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul
"Le Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare,
confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la
şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau
simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc.
Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare
localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup,
organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel
de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale,
artistice şi de altă natură, etc.
Marele martir Dimitrie
Sfântul Mare Mucenic
Dimitrie,
Izvoratorul de mir, este praznuit de catre Biserica Ortodoxa in fiecare an pe
26 octombrie. Acesta a trait pe vremea lui Diocletian si Maximilian Galeriu,
imparati faimosi ai Imperiului Roman. Dimitrie era fiul voievodului din cetatea
Tesalonicului. Acesta a fost botezat in taina, parintii sai temandu-se de ceea
ce ar fi putut pati atat ei, cat si copilul in acea perioada in care paganii
persecutau crestinii. Acesta a fost invatat despre Dumnezeu si crestinism
intr-o camera ascunsa a palatului lor. Acesta a cunoscut acolo tainele sfintei
credinte si tot ceea ce putea invata despre Dumnezeu si despre Mantuitor,
despre minunile pe care Acesta le-a facut si despre milostenia de care a dat
dovada de-a lungul vietii Sale. Aceste lucruri reprezinta inceputurile lui
Dimitrie in slujba lui Dumnezeu. Pe masura ce anii treceau, Dimitrie devenea
tot mai intelept. In momentul in care parintii acestuia s-au dus la Dumnezeu,
el a ramas singur, mostenitor al averilor si al numelui. Imparatul Maximian,
auzind de moartea tatalui lui Dimitrie, il cheama pe acesta la el. Vazand
faptul ca este o persoana foarte inteleapta decide ca Dimitrie ar trebui sa
devina voievod al cetatii. Toti credinciosii din cetate s-au bucurat la auzul
vestii si l-au intampinat cu mare bucurie. Dimitrie i-a indrumat cu vrednicie
si a adus pe calea cea dreapta foarte multi oameni. Auzind faptul ca Dimitrie
este crestin, Maximian a devenit foarte manios. Intorcandu-se de la o batalie
impotriva scitilor, Maximian ordona organizarea de praznice in fiecare cetate,
in cinstea zeilor. Astfel, imparatul ajunge la Tesalonic unde il intreaba pe
Dimitrie daca tot ceea ce auzise despre el este adevarat. Dimitrie, fara sa
stea pe ganduri, ii raspunde sincer si direct lui Maximian, marturisindu-i ca
el este crestin. Raspunsul lui Dimitrie l-a enervat si mai tare pe Maximian,
care ordona ca Dimitrie sa fie inchis in temnita pana in momentul in care
jocurile care erau date in cinstea venirii sale ar fi luat sfarsit. In timpul
jocurilor, imparatul se bucura cand il vazu pe Lie. Acesta era un luptator
foarte cunoscut in acele vremuri. Acesta era inalt, puternic cladit si cu un
chip infricosator. Se simtea mandru cand il vedea pe Lie ucigand, in special
crestini, pe care mai apoi ii arunca in sulite. Printre oamenii care au luat
parte la sarbatoare era si un tanar pe nume Nestor. Acesta era un cunoscut
prieten al Sfantului Dimitrie. Vazand modul in care Lie omora oameni fara
niciun fel de mila sau resentiment, se simti indignat si ceru binecuvantarea
lui Dimitrie sa se lupte cu Lie. Sfantul ii facu semnul cruci pe frunte dupa
care rosti cuvintele: “Du-te si pe Lie vei birui si pe Hristos vei
marturisi!”Incepand lupta, Nestor rosti : “Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi!”.
Nu trecura nici macar cateva momente si se Nestor se vazu cum il tranti jos pe
Lie si il omori. Maximian, vazand ca Lie a fost rapus, se intrista. Acesta a
aflat ca Dimitrie l-a binecuvantat pe Nestor si, cuprins si de mai multa manie,
ordona ostasilor ca sa-l strapunga pe Dimitrie cu sulite, tinandu-l responsabil
pentru moartea lui Lie. Soldatii executara ordinul dat de Maximian iar Sfantul
Dimitrie a murit in bratele lui Dumnezeu.
Semicentenarul Uniunii Tineretului Comunist 1922 - 1972
Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și
prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret şi rezerva
de militanţi a Partidului Comunist Român. Sus am aplicat stema Uniunii
Tineretului Comunist din România, iar mai jos carnetul de membru și drapelul
U.T.C..
În timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a
numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost
întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică
11,78% din populația României.
Federația română de ciclism - România 1981
Ciclismul este,
în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de
transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele.
Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de
sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă
Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare
riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs. Printre primii
locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se
numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al.
Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care
doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete
cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut,
sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele
velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas”
si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut
din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km,
este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data
cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si
organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se
infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs
oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de
binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la
periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate
sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si
”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina
prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor
Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra,
intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a
mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din
zilele noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga
de 250 m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar,
primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois
Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa
ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului
erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut
nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare.
Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi
Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc
biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de
lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua
Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in
1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat
ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si
pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase
neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in
care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom,
ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului
de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului
Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la
Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni
in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot
mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in
Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism.
Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua
nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de
conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea
Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul
Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR).
Federatia
Româna de Ciclism a fost fondata la 26 Aprilie 1931 si s-a reorganizat în
conformitate cu Legea Educatiei Fizice si Sportului nr. 69/2000 la data de 16
Noiembrie 2001. Federatia Româna de Ciclism este structura sportiva de interes
national, constituita prin asocierea tuturor cluburilor cu sectii de ciclism si
asociatiile judetene de ciclism si a Municipiului Bucuresti, afiliate sau
recunoscute de aceasta. Federatia Româna de Ciclism este persoana juridica de
drept privat, de utilitate publica, autonoma, neguvernamentala, apolitica si
fara scop lucrativ. Federatia Româna de Ciclism organizeaza sau tuteleaza
competitiile oficiale de ciclism cu caracter national si cele internationale
care au loc pe teritoriul României. Federația
Româna de Ciclism are sediul în Bucuresti, str. Academiei, nr. 2, sector 3.
Federatia Româna de Ciclism este afiliata la Uniunea Ciclista Internationala
(UCI) si la Uniunea Europeana de Ciclism (UEC) si respecta, în activitatea ei,
statutele si reglementarile celor doua organisme internationale. Federatia
Româna de Ciclism este membra a Comitetului Olimpic Român. Federatia Româna de
Ciclism are ca scop principal organizarea si controlul practicarii ciclismului
în România, extinderea ciclismului pe întreg teritoriul României, precum si
aplicarea unui sistem organizat de selectie, pregatire si participare la
competitii, în vederea dezvoltarii activitatii de performanta si obtinerea unor
rezultate de prestigiu, pe plan national si international. Art. 16 Obiectivele
Federatiei Române de Ciclism sunt: a) asigura reprezentarea României în
competitiile sportive si în organismele internationale la care este afiliata,
stabileste si intretine relatii de colaborare si schimburi sportive.Ordin de Merit pentru Ritul Antic-Primitiv al Masoneriei
Produsul medalistic de mai sus este un Ordin de Merit pentru Ritul Antic-Primitiv al Masoneriei. Piesa se
prezintă sub forma unei
pentagrame striate având în centru un medalion cu inscripția: “ANTIENT AND
PRIMITIVE RITE OF MASONERY - (Ritul antic ;i primitiv al masoneriei). În mijlocul
medalionului, în interiorul unei cunuri de laur, pe trei rânduri orizontale,
este aplicată inscripția: “ORDER / OF / MERIT” – (Ordin de merit). Piesa este
realizată din bronz, are o
singură față și se încadrează într-un cerc cu diametrul de 55 milimetri. Există și alte simboluri masonice care
apar frecvent pe bijuterii, medalii și decorații masonice ca de exemplu:- Compasul – dedicat tuturor masonilor, semnificând Spiritul
- Echerul – dedicat doar Marelui Maestru, semnificând Materia,
Spațiul, Echilibrul, fără el masonii nu pot șlefui “piatra brută”
- Steaua în cinci colțuri (pentaclul) – semnifică Lumina,
Inteligența. Știința
- Ramurile de accacia – semnifică Reînnoirea, Metamorfoza,
Inocența
- Litera G – se referea inițial la Geometrie - știința sacră
transmisă, azi cu ample și misterioase încărcături ezoterice.
Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a
jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei.
Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat
evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o
considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie
de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati
apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi,
Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in
lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri,
Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12
din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai
vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala.
În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru
Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de
Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii
sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau,
acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia.
Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult,
in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman,
Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian
Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean,
Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan
Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe,
Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia
Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei
romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei
Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si
suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere.
Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae
al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte
urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care
evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva
conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru
a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de
stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca
doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele
„francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free
mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care
înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din
rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici,
bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului
enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai
vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită
întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi
însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar
atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o
asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din
Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria
este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru
binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a
membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul,
pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri
sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe
dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde
spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere
sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă
această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o
organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele
masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde. Jeton - Manufactura Belvedere - Magazinul de consum - 5 lei 1902
Jetoanele sunt piese din
metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune
monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru
procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume
incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele
unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt
folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost
precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi
pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor
consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe,
şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Jetonul
postat aici a fost realizat la comanda Manufacturii
de tutun “Belvedere”, este confecționat din alamă
argintată, este rotund și are diametrul de 37 milimetri. În centrul aversului,
în interorul unui cerc liniar continuu este redat grupul monogramat de litere
mari RMS (însemnând probabil Regia Monopolului de Stat). Periferic circular,
între cercul liniar continuu și un cerc perlat exterior este aplicată
inscripția: “MANUFACTURA BELVEDERE” , la partea de jos fiind reprezenat un romb
cu diagonala mare pe verticală. Pe revers, pe
două rânduri orizontale este inscripționată valoarea: “5 / LEI”
(litera L mai mare). Periferic circular, în interiorul unui cerc perlat
exterior, sunt aplicate inscripțiile: “MAGAZINUL DE CONSUM” și “1902”, separate
de câte o stea în cinci colțuri.
Manufactura Belvedere din București era
specializată în fabricarea țigaretelor, fiind mai cunoscută sub numele
Manufactura de tutun Belvedere. Fabrica
de țigarete „Belvedere“ este un
monument istoric poziționat în cartierul bucureștean Giulești, Strada Giulești, nr.1 – 32. Fabrica, cunoscută inițial sub denumirea
de Atelierele pentru manufactura de tutun „Belvedere”, a fost
construită de Efingham Grant în anul 1864.
_____________ooOoo_____________
UN CERTIFICAT PROVIZORIU
ROMÂNESC DE ACȚIUNI
CU CUPOANE DETAȘABILE
Certificat provizoriu pentru zece acțiuni nominative
Societatea anonimă română pentru
dezvoltarea industriei miniere
CREDITUL MINIER - 5000 LEI 1945
Detaliu vignetă de pe o felicitare franceză
Detaliu vignetă de pe un bilet spaniol de loterie
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 27.04.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu