Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO FRANCEZE DE COLECȚIE

1. Moneda euro franceză de colecție de mai jos marchează centenarul nașterii părintelui Pierre. În centrul aversului monedei este redat chipul părintelui Pierre, cu șapcă pe cap și logo-ul fundației sale, inclusiv un microtext care menționează „Et les autres”? (motto-ul lui preferat pentru a aminti că nu trebuie să uităm niciodată să-i ajuți pe ceilalți). În partea stângă a portretului apare marca monetăriei franceze și literele mari de tipar, stilizate R și F, reprezentând inițialele numelui statului francez – Republique Francaise, iar în partea dreaptă este marcat anul emiterii monedei – 2012 și semnul distinctiv al atelierului unde s-a gravat moneda. Pe partea stângă, superioară și dreaptă a portretului este marcată inscripția: “Centenaire de la naissance de l’abbe Pierre” ceea ce tradus înseamnă: “Centenarul nașterii părintelui Pierre”. Pe inelul exterior delimitat de două cercuri continue sunt reprezentate cele douăsprezece stele ale Uniunii Europene. Reversul este identic cu cel al monedelor de 2 euro aflate în circulație, comun fiecărei țări din zona euro: valoarea nominală „2 euro” în fața unei hărți a Europei, pe partea dreaptă fiind redate cele douăsprezece stele ale Uniunii Europene, încadrate de segmente verticale.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: seria - Mari cauze, anul emiterii – iulie 2012, valoarea – 2 euro, forma – rotundă, diametrul – 25,75 milimetri, grosimea – 2,2 milimetri, greutatea – 8,5 grame, material compoziție – bimetal (Cu Ni cu aur nordic) și tiraje: 1 milion bucăți UNC, 10000 bucăți BU și 10000 bucăți proof.

Pierre, nume real Henri Marie Joseph Grouès , a fost un preot catolic francez, membru al Rezistenței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și deputat al Mișcării Populare Republicane (MRP), care s-a născut la data de 5 august 1912 la Lyon și a decedat la data de 22 ianurie 2007 la Paris. În anu l931, Grouès a intrat în Ordinul Capucinilor, principala ramură a franciscanilor, renunțând la moștenirile sale și oferind toate bunurile sale unor organizații de caritate. Din 1932 timp de șapte ani a activat la mănăstirea Crest. În data de 24 august 1938 a fost hirotonit preot greco catolic, devenind curator al catedralei din Grenoble. A fost arestat de două ori, o dată în 1944 de poliția nazistă dar fost eliberat rapid și a călătorit în Spania, apoi în Gibraltar, înainte de a se alătura forțelor franceze libere ale ale generalului de Gaulle în Algeria. În Africa de Nord Liberă, a devenit capelan în Marina Franceză pe cuirasatul Jean Bart din Casablanca, devenind un personaj important și un simbol al Rezistenței franceze. Pentru activitatea sa în cadrul Rezistenței franceze a fost distins cu Crucea de Război și Medalia Rezistenței. El a fondat în anul 1949 mișcarea Emmaus, care avea scopul de a ajuta persoanele sărace, fără adăpost și refugiații. Astăzi organizația sa este activă în 36 de țări. Abbe înseamnă stareț în franceză și este folosit și ca titlu de curtoazie acordat preoților catolici din țările francofone. A fost una dintre cele mai populare figuri din Franța, dar numele său a fost dat într-o vreme uitării.

2. Moneda euro franceză de colecție de mai jos marchează centenarul nașterii Maicii Tereza. În câmpul aversului monedei, puțin în dreapta, este reprezentat, în profil spre dreapta, bustul Maicii Tereza având un copil în brațe. La spatele ei, pe verticală, este aplicată inscripția: “MERE TERESA” tradus – Maica Tereza, iar în stânga acesteia sunt aplicate literele mari de tipar, R și F, reprezentând inițialele numelui statului francez – Republique Francaise. Periferic circular, pe părțile superioară, dreaptă și inferioară este aplicată inscripția: “CHEZ NOUS, IL Y A TOUJOURS UN LIT POUR UN ENFANT DE PLUS”, tradus – Acasă la noi este întotdeauna un pat pentru încă un copil. În centrul câmpului reversului este reprezentat frontal chipul Papei Ioan Paul al II-lea, ținând-o de umeri pe Maica Tereza, reprezentată tot frontal. La partea inferioară este marcată pe două rânduri orizontale valoarea monedei: “10 / EURO”. Sub această valoare este marcat anul emiterii monedei – 2010, între două ornamente decorative abia vizibile care par a fi logo-urile monetariei statului francez și ale gravorului monedei. Periferic circular, pe părțile stânga, superioară și dreapta este aplicată inscripția: “CENTENAIRE DE LA NAISSANCE DE MERE TERESA” tradus – Centenarul nașterii Maicii Tereza.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: seria - Mari cauze, anul emiterii –2010, valoarea – 10 euro, forma – rotundă, diametrul – 37 milimetri, greutatea – 22,2 grame, material compoziție – argint, calitate - proof și tiraj – 20000 exemplare.

Maica Tereza, născută Anjezë Gonxhe Bojaxhiu, și canonizată de Biserica Catolică cu numele de Sfânta Tereza de Calcutta, a fost o călugăriță catolică de origine albaneză care a fondat ordinul Misionarii Carității, la Calcutta-India, în anul 1950. Ea s-a născut la data de 26 august 1910, la Skopje-Macedonia de azi, și a decedat la data 5 septembrie 1997 la Calcutta. Pentru întreaga sa activitate de misionară a fost distinsă cu numeroase premii, diplome și decorații de diverse personalități și organizații ale lumii. În anul 1979 a primit Premiul Nobel pentru Pace. În data de 19 octombrie 2003 a fost beatificată de Biserica Catolică, iar în data de 4 septembrie 2006 a avut loc canonizarea Fericitei Maici Tereza de Calcutta, la Vatican, în Piața Sfântul Petru. Ordinul Misionarele Carității s-a fondat la data de 7 octombrie 1950 cu permisiunea Vaticanului, iar în 1997 ordinul număra peste 4000 de surori care se ocupau de orfelinate, case de îngrijire paleativă pentru bolnavii de SIDA și centre de caritate în toată lumea, unde se oferea asistență refugiaților, nevăzătorilor, persoanelor cu handicap, vârstnicilor, alcoolicilor, săracilor, persoanelor fără adăpost și victimelor inundațiilor, epidemiilor și foametei. Se știe că ea și ordinul fondat de ea a avut parte însă și de critici, deoarece nu se dădeau explicații privind modul de folosire a exorbitantelor sume bănești primite din donații.

La 18 mai 1920, într-o familie modestă din localitatea Wadowice, Polonia, s-a născut Karol Józef Wojtyła, viitorul Papă Ioan Paul al II-lea. Trecerea prin lume a acestui „om între oameni” se înscrie la loc de cinste în istoria Poloniei, a Europei, a catolicismului și a atmosferei apăsătoare cauzată de totalitarismele de tristă amintire: fascismul, nazismul și comunismul. Pentru Karol Wojtyła, totul a început în localitatea Wadowice: viața, școala, teatrul și preoția. În anul 1942 a început clandestin studiile teologice, Polonia fiind sub ocupație nazistă. În paralel, scrie poezii și piese de teatru, interpretând ca actor amator, roluri în piese de top ale dramaturgiei poloneze și universale. Hirotonit preot își continuă studiile doctorale la Roma (1946-1948). După susținerea doctoratului la Cracovia, devine conferențiar universitar și avansează în cariera ecleziastică: de la preot la episcop, la arhiepiscop și cardinal. La 16 octombrie 1978 este ales Papă (primul Papă de altă origine decât cea italiană, de la Papa Adrian al VI-lea, adică din anul 1522). Pontificatul său de 26 de ani (1978-2005) este considerat al treilea ca durată în istoria Bisericii Catolice, în urma Sf. Petru, estimată între 34 și 37 ani și a lui Pius al IX-lea (31 ani). La 13 mai 1981, zi în care Biserica catolică o sărbătorește pe Sf. Fecioară Maria de la Fatima, în mijlocul unei mulțimi de credincioși adunați în Piața Sf. Petru a fost victima unui atentat dus la capăt de Mehmet Ali Agča, care a tras cu pistolul din apropiere. Rănit grav, a supraviețuit, ca printr-un miracol socotit a fi intervenția Fecioarei Maria, definită astfel de marele Pontif: „o mână a tras cu glonțul, alta i-a modificat traiectoria”. Credincios devotat față de Preasfânta Fecioară Maria, Papa Ioan Paul al II-lea a înscris în stema pontificatului său litera majusculă M, definiție a numelui MARIA. Personalitatea Papei Ioan Paul al II-lea (filosof, teolog, poet, dramaturg) a fost puternic implicată în istoria umanității, unde s-a vrut și a fost „înainte de toate păstor”, acționând cu înțelepciune și curaj pentru ca libertatea să fie coordonată cu răspunderea, în favoarea unui parteneriat între Cultură și Biserică. A promovat ecumenismul, favorizând unitatea creștină între catolicism și ortodoxie, și nu în ultimul rând, dialogul religios cu alte religii, în special cu evreii. La data de 1 mai 2011, Papa Ioan Paul al II-lea a fost beatificat în cadrul unei ceremonii impresionante în Piața Sfântul Petru din Roma. Cauza de beatificare și canonizare a început la scurt timp după trecerea la cele veșnice, fără a se mai aștepta cinci ani, așa cum prevăd canoanele bisericii catolice. Pe 27 aprilie 2014 a avut loc ceremonia de canonizare, la care a asistat un milion de credincioși din întreaga lume, alături de 150 cardinali, 1000 de episcopi și peste 6000 de preoți. Sfântul Ioan Paul al II-lea este sărbătorit în calendarul bisericii catolice pe 22 octombrie, data la care a început pontificatul său, în anul 1978.

3. Moneda euro franceză de colecție omagiază nava oceanică de transport elicoptere – La Jeanne D’Arc. În centrul aversului, în interiorul unui cerc periferic continuu este reprezentată o navă plutind pe apă. Deasupra navei este prezentată stema navei și două părți ale unor cadrane de busolă reprezentate stilizat. Suprapus pe cele două cadrane este inscripționat numele navei: “LA JEANNE D’ARC”, iar la partea inferioară a monedei și tot în interiorul stilizat al unui cadran de busolă sunt insciopționate literele mari de tipar R și F, reprezentând inițialele numelui statului francez – Republique Francaise. În câmpul reversului, în interiorul unui cerc periferic continuu, de sus în jos, sunt următoarele reprezentări: gulerul unei bluze marinărești peste care este aplicată pe două rânduri orizontale inscripția cu valoarea monedei: “10 / EURO”, cinci siluete diferite de nave, ancoră și inscripția: “2012” – anul emiterii monedei, între două ornamente decorative abia vizibile ce par a fi logo-urile monetăriei statului francez și ale gravorului monedei. La partea superioară a monedei, periferic circular este aplicată inscripția:”LES GRANDES NAVIRES FRANCAISE”, tradus – Marile nave franceze.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: seria – Marile nave franceze, anul emiterii –2012, valoarea – 10 euro, forma – rotundă, diametrul – 37 milimetri, greutatea – 22,2 grame, material compoziție – argint, calitate - proof și tiraj – 10000 exemplare.

La Jeanne d'Arc a fost o navă franceză de transport elicoptere, construită între anii 1959 – 1964 la Șantierul naval din Brest. Nava a fost scoasă din serviciu la data de 27 mai 2010 dar încă poate fi văzută. Câteva dintre caracteristicile tehnice ale navei au fost:

Echipaj - 677 persoane
Lungime – 181,38 metri
Greutate gol – 10575 tone
Propulsie – 2 grupuri de turbine, 4 cazane cu încălzire automată și 2 elici
Putere – 40000 CP
Armament – 6 rachete mare / mare și 4 tunuri de 100 milimetri
Echipamente electronice – 7 radare de diferite tipuri, 1 sonar, 1 detector, 1 interceptor, 1 sistem de identificare prieten/inamic
Încărcătură – 8 elicoptere de luptă

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DUEL EPIGRAMATIC

_________xxx______

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL GALAȚI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Mihai Eminescu 1850 - 1889

100 ani de la dezvelirea statuii lui Mihai Eminescu

autor Frederic Stork - 16 octombrie 2011

1911 - 2011 - Primăria Galați

B.V.A.U. (Biblioteca V.A.Urechia)

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literature română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Statuia lui Mihai Eminescu din municipiul Galați este un monument istoric și totodată prima statuie dedicată marelui poet român, situată în parcul cu același nume de pe Strada Domnească. Bustul lui Eminescu se detașează dintr-o stâncă, realizată din marmură albă, din același soclu ieșind muza sa, reprezentată de o femeie ce ține în mână o făclie de lumină. Statuia este opera în marmoră a sculptorului Frederic Stork, dezvelirea acesteia având loc la data de 16 octombrie 1911 în parcul municipal. Semnăturile autograf de pe actul comemorativ al dezvelirii statuii lui Eminescu, atestă prezența scriitorilor Mihai Sadoveanu, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu, Corneliu Moldovan, A.Cazaban, Emil Gîrleanu, Jean Bart, Natalia Negru, I.A.Basarabescu precum și a lui Nicolae Iorga și a actriței Maria Filotti. Aproape în fiecare an, începând din 1998, mâna muzei dispare, iar autorităţile sunt nevoite să facă improvizaţii pentru că lângă statuie se desfăşoară numeroase evenimente dedicate zilei poetului naţional. Până în prezent, mâna a dispărut de 20 de ori şi tot de atâtea ori autorităţile locale au fost nevoite să repare statuia, folosind replici din ghips. Culmea, indivizii care fură mâna statuii au rămas necunoscuţi deşi zona este monitorizată de camere video şi de patrule ale Poliţiei Locale. Deoarece măsurile au fost inutile, autorităţile au decis în urmă cu doi ani ca mâna să fie montată pe statuie doar în apropierea zilei de 15 ianuarie. În restul timpului, mai multe replici sunt păstrate la loc sigur în depozitele Primăriei. Statuia este copia unei creaţii din parcul bucureştean Cişmigiu.

Insigna - Primăria municipiului Galați

Primăria municipiul Galați este o clădire nouă, modernă, un colos de sticlă și oțel, recent dată în folosință. Accesul principal în noua Primărie se face din strada Domnească, prin holul principal de la parter, unde funcţionează, printre altele, sala de lucru cu publicul şi sala de audienţe a primarului, casieria, registratura şi ghişeul unic. Corpul de clădire de pe strada Domnească este organizat în jurul unui atrium care se desfăşoară de la nivelul parterului până la ultimul nivel şi care asigură legătura între toate nivelele. În spaţiul atriumului au fost amplasate două ascensoare panoramice care fac legătura de la subsol până la etajul trei. O scară circulară, destinată publicului, asigură legătura între holul principal de la parter, etajul unu şi demisolul unde sunt Biroul de Apărare şi Protecţie Civilă, Atelierul IT şi Arhiva. În centrul clădirii se află o sală polivalentă de circa 150 locuri unde se vor desfăşura şedinţele Consiliului Local. La etajul trei se află cabinetele primarului şi ale viceprimarilor, birourile secretarului şi administratorului public şi biroul de presă. Accesul autoturismelor în parcare se face din strada Cuza. Noua primărie este decorată, la etajele unu şi trei ale corpului A, cu două lucrări de artă monumentală pentru care valoarea contractului încheiat de municipalitate prin negociere directă cu Asociaţia Uniunea Artiştilor Plastici din Galaţi a fost de 134584 de lei fără TVA. Chiar înainte de inaugurare, Primăria a primit un dar de casă nouă: două compoziţii de artă monumentală – „Aripi” şi „Sonoritate-Ritm-Formă-Culoare” – cu o suprafaţă de 60 mp, realizate la etajul unu de artistul plastic David Sava, preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din Galaţi, care a decis să-şi doneze creaţiile, îmbogăţind, astfel, patrimoniul administraţiei locale. Nu acelaşi gest au făcut creatorii compoziţiei de artă monumentală, realizată pe 78 metri pătrați, la etajul al treilea al clădirii Gheorghe Miron şi Irina Panţiru . Prezint mai jos câteva detalii tehnice ale clădirii primăriei:

Amprenta la sol: 2412 metri pătrați;
Spații funcționale – 5874 metri pătrați;
300 de salariați își vor desfășura activitatea în 70 de birouri;
Valoarea investiției: 29.402.020,80 lei.
88 de locuri de parcare pe trei nivele;
3.086 de metri pătrați de sticlă folosiți la realizarea clădirii;

Insigna - Suporter club - Oțelul Galați - 1964
Asociația Suporter Club Oțelul Galați, cunoscut în mod obișnuit sub numele de Oțelul Galați, sau pur și simplu sub numele de Oțelul, este un club profesionist de fotbal din Galați care joacă în prezent în Liga a III-a. Fondată în 1964 ca echipă a Combinatului Siderurgic din Galați, Oțelul și-a petrecut primele două decenii din istorie în ligile inferioare. A ajuns în Liga a I-a pentru prima dată în 1986 și a petrecut în total douăzeci și șapte de sezoane jucând în prima ligă, participând în același timp în mai multe sezoane ale cupelor europene. Oțelul a câștigat titlul la sfârșitul sezonului 2010 – 2011, devenind primul și singurul club român campion din regiunea Moldovei până în prezent; acest triumf a fost însoțit de câștigarea Supercupei României 2011. Cel mai bun rezultat al lor în Cupa României a fost finala din anul 2004. La nivel internațional, cele mai bune performanțe ale Oțelului cuprind calificarea în fazele grupelor din Liga Campionilor 2011 – 2012 percum și fiind unul dintre cei unsprezece co-câștigători ai Cupei UEFA Intertoto 2007. În aprilie 2016, vechea echipă s-a desființat. După dizolvarea clubului, suporterii Oțelului au fondat o nouă asociație numită Asociația Suporter Club Oțelul Galați și au înregistrat-o pentru a participa în Liga a IV-a. Noua echipă s-a înființat conform deciziei Judecătoriei Galați din data de 19 iulie 2016. Echipa joacă pe Stadionul Oțelul, care are o capacitate de circa 13500 de locuri, toate pe scaune. Fanii alinta echipa și cu unul din numele: Oțelarii, Roș-alb-albaștrii sau Gălățenii. De-a lungul vremii echipa s-a mai numit: Dacia Galați, Metalosport Galați sau FC Oțelul Galați.

Prima expoziție filatelică de istorie poștală

Galați - ianuarie 1991

Se conferă domnului Catană I. Vermei

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică. Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii.Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea.. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Jeton - C.S.G. (Combinatul siderurgic Galați)

280 - Sectorul reparații energetice

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Jetonul postat aici a fost realizat la comanda Combinatului Siderurgic din municipiul Galați, Sectorul Reparații Energetice. El este confecționat din aluminiu, are o singură față și forma unui triunghi isoscel cu latura de 34,5 milimetri, cu o linie continuă pe margine, fiind prevăzut cu un orificiu pentru prindere pe inelul cheilor de la domiciliu sau de la autoturismul personal. Central este stanțat numărul 280, deasupra în interiorul unui oval culcat este aplicat înscrisul CSG, iar la partea de jos este aplicată inscripția liniară pe un singur rând: “SECT. REP. ENERG”. Se cunosc astfel de jetoane și de alte forme, și în alte culori, dar și cu alte numere inscripționate pe ele. Numărul inscripționat pe jeton reprezintă un anume muncitor din acel sector al CSG. La angajarea în întreprindere fiecare muncitor primește un asemenea jeton pe bază de semnătură de la biroul “personal” al întreprinderii, cu obligația de a-l păstra cu atenție. La sosirea la serviciu muncitorul primește sculele de lucru și echipamentul de protecție oferind jetonul sau. La terminarea turei de serviciu el predă înapoi echipamentul și sculele primindu-și jetonul. La trecerea la pensie el trebuie să-și predea jetonul la biroul “personal”. Astfel muncitorul are mai multă grijă de scule și de echipamentul sau de protecție.

Ridicat la ordinul liderului comunist Gheorghiu-Dej, Combinatul siderurgic de la Galaţi era în 1989, cea mai mare companie din Europa, având 40.000 de angajaţi. Acum mai are doar 8.700 de oameni, iar afacerile merg tot mai prost. Nu poţi vorbi despre Galați fără să aminteşti de Dunăre, de peşte şi, nu în cele din urmă, de combinatul siderurgic ArcelorMittal. Un recent studiu sociologic arăta că din cei 300.000 de locuitori ai oraşului, 200.000 au sau au avut, într-un fel sau altul, legături cu compania siderurgică. Ei sau rudele lor de gradul I fie au lucrat acolo, fie încă mai lucrează, fie muncesc la companii legate ombilical de combinat. Construcţia unui mare combinat siderurgic în partea de est a României, cu ieşire la Dunăre şi/sau la mare, a fost discutată prima oară în 1958, la o plenară a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român (cum se numea pe atunci Partidul Comunist). Decizia a fost pusă pe hârtie însă de-abia după doi ani, respectiv pe 8 iulie 1960, prin decretul br 924 al Consiliului de Miniştri. În prealabil, Congresul al VIII-lea al PMR aprobase uriaşa investiţie, după o discuţie furtunoasă. Iniţial s-a vorbit despre construirea combinatului lângă Constanţa, la Midia sau la Mangalia, dar Gheorghe Gheorghiu-Deja, care avea rădăcini la Galaţi a decis că oraşul de pe Dunăre este „alesul”. Cel care a primit misiunea de a conduce proiectarea platformei siderurgice (în calitate de director al IPROMET Bucureşti), a fost Ion Prisecaru, care avea pe atunci doar 30 de ani. Amplasamentul actual a fost ales la concurenţă cu Tuluceştiul şi cu zona dintre Galaţi şi Brăila, după un studiu ştiinţific aprofundat privind curenţii de aer, pânza freatică şi stabilitatea terenului. Pentru rdicarea combinatului s-a infiinţat o firmă specializată – I.C.M.R.S.G. – care în doar şase luni a angajat peste 12000 de oameni. Oficial, construcţia combinatului siderurgic de la Galaţi a început pe 17 iulie 1961, când, scrie presa comunistă, „excavatoristul Nicolae Afteţ, în vârstă de 35 de ani, a excavat prima cupă de pământ”. Prima construcţie a fost actuala hală a Secţiei Prelucrări Mecanice. Lucările la primul obiectiv de producţie important, respectiv Laminorul de tablă groasă nr.1, au început la 8 aprilie 1963. Fidelă principiilor comuniste cum că doar muncitorii contează, presa vremii scrie: „Excavatoriştii Georghe Halciuc şi Gheorghe Secară au început lucrările…”. „Părintele ideologic” al combinatului siderurgic de la Galaţi, Gheorghe Gheorghiu-Dej, nu avea să mai apuce inaugurarea. Moare, în 19 martie 1965, în urma unui cancer galopant, despre care s-a bârfit că i-ar fi fost provocat de ruşi, prin iradiere. Panglica avea să fie tăiată de succesorul lui Dej, Nicolae Ceauşescu, în ziua de 14 septembrie 1966, la ora 17 și 56 minute. Însă producţia integrată avea să înceapă de-abia în 15 iulie 1968, când au fost finalizate toate capacităţile de producţie siderurgice şi a fost scoasă prima şarjă la Oţelăria nr.1. Până în 1972, activitatea combinatului de la Galaţi a crescut constant. Numărul de salariaţi a ajuns la circa 40000 (întreaga platformă siderurgivă, incluzând unităţile industriale conexe, număra peste 50000 de angajaţi). Producţia de oţel record a fost atinsă la nivelul anului 1988, la peste 8,5 milioane de tone, în valoare de circa 7,2 miliarde de dolari. Cel puţin aşa afirmă documentele vremii. În prezent, combinatul de la Galaţi mai are doar 8700 de angajaţi, iar producţia de oţel este de numai 300000 de tone pe lună, adică 3,5 milioane de tone/an, fiind cupărat de gigantul economir transnațional Arcelor Mittal.

Insigna - I.C.M.S.G. - 10 ani 1960 - 1970

(Întreprinderea de construcții montaje siderurgice Galați)

Pentru realizarea marelui combinat siderurgic gălățean s-a infiinţat o firmă specializată – I.C.M.R.S.G. (Întreprinderea de construcții montaje și reparații siderurgice - Galați) – denumită mai târziu I.C.M.S.G. (Întreprinderea de construcții montaje siderurgice - Galați), care în doar şase luni a angajat peste 12000 de oameni. Practic, a golit de meseriaşi satele din sudul Moldovei şi nordul Munteniei. Organizarea de şantier a început în 1960, în iulie, dar până în iulie 1961 s-a construit doar infrastructura necesară constructorului. Această companie este antreprenorul general al combinatului siderurgic, denumit în prezent Mittal Steel. Principalii acționari ai companiei sunt asociația salariaților și conducerii, care deține 49,16% din titluri, Amerom S.A. - 35,52%, iar alți restul. I.C.M.S.G. a avut în anul 2007 o cifră de afaceri de aproximativ 18 milioane euro și venitul net de 377000 euro. ICMRS Galați are o experienţă impresionantă în domeniul construcţiilor industriale, fiind în măsură să execute proiecte complexe şi să asigure servicii de antrepriză generală pentru industrie. Pe lângă activităţile industriale, ICMRS oferă o gamă completă de servicii în domeniul construcţiilor civile şi al lucrărilor de infrastructură. Compania dispune de staţii de betoane, de utilaje şi secţii de producţie pentru confecţii metalice, tâmplarie, pardoseli ornamentale si prefabricate din beton pentru construcţii. ICMRS realizează orice tip de proiect, de la clădiri rezidenţiale, clădiri comerciale şi sedii de firmă, clădiri publice şi centre de agrement până la lucrări de reabilitare a terenului şi proiecte de infrastructură. Pe lângă experienţa, alte atuuri ale companiei sunt structura organizatorică flexibila şi profesionistă, abilităţi de management al proiectelor foarte bine dezvoltate şi un personal motivat şi bine pregătit profesional. Prevăzută să funcţioneze în calitate de antreprenor general pentru ARCELOR MITTAL Galati, încă de la înfiinţarea ei, compania s-a concentrat de la început asupra activităţilor de construcţii industriale, devenind lider în construcţiile din industria siderurgică. De-a lungul timpului, ICMRS a contractat pentru ARCELOR MITTAL Galati o serie largă de proiecte de construcţii, de la capacităţi de producţie industriale la obiective civile, infrastructura uzinală şi alte obiective comunitare. ICMRS şi-a dezvoltat activitati cheie în construcţii, montaj şi punerea în funcţiune a capacităţilor de producţie din industria metalurgică feroasă precum şi în ceea ce priveşte asigurarea materialelor de construcţii şi construcţia efectivă a uzinelor industriale, până la punerea în funcţiune a proiectelor respective. ICMRS şi-a extins în permanenţă portofoliul de clienţi, fiind în măsură să execute proiecte pentru un număr mare de companii care acţionează în industrii foarte variate. ICMRS este situată în Galaţi, oraş recunoscut ca un important port la Dunare încă din secolul al XIX-lea şi care este aşezat în partea de est a României. Galaţiul dispune de acces foarte bun datorită infrastructurii bine dezvoltate şi a vecinătăţii cu Dunărea. Sediul central al societatatii comerciale precum şi o parte din activităţi sunt localizate în interiorul platformei S.C. ARCELOR MITTAL Galati.

Municipiul Galați este reședința și totodată cel mai mare oraș al județului Galați situat în sudul Moldovei în apropierea frontierelor cu Republica Moldova și Ucraina. Conform ultimului recensământ din 2011, populația orașului era de 249732, fiind al 8-lea oraș din țară ca număr de locuitori. Este unul dintre cele mai mari centre economice din România, respectiv Moldova. Orașul Galați are o istorie încărcată și datorită faptului că este plasat pe Dunăre, cea mai importantă arteră comercial-fluvială europeană, Canalul Dunăre – Main – Rin. Primele semne ale unei așezări permanente în zona municipiului Galați s-au găsit pe malul estic al bălții Mălina (în nord-vestul municipiului), unde s-au descoperit fragmente din ceramica de tip Stoicani-Aldeni. Prima menționare documentară a orașului Galați (pe atunci târg) datează din anul 1445 (într-un act semnat de domnitorul Ștefan al II-lea). Sus am postat stema actuală și primul sigiliu al târgului Galați, iar jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Galați, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Monumentul eroilor de la Coștangalia

Agenția D.D.S.G. (?)

Casa Kalavrezo

Vila Eliza

Portul

Piața Costache Negri

Palatul Administrativ

Braseia Zăvoiul

Piața regală

Casa Jon Negoescu - Strada Domnească

Căminul municipal

Vila Cuza Vodă

Banca Națională

Casa Helder - Strada Domnească

Oborul de fân

Biserica catolică

Strada General Berhelot

Grădina Publică

Galați este un județ situat în sudul provinciei istorice Moldova, România, cu reședința în orașul cu același nume. Județul Galați face parte din Regiunea de Dezvoltare Sud-Est (împreună cu județele Vrancea, Buzău, Brăila, Constanța și Tulcea), din Euro regiunea Dunării de Jos (alături de raioanele din sudul Republicii Moldova și vestul Ucrainei) precum și din Zona Economica Libera Galați-Giurgiulești-Reni. Acest județ are suprafața de 4466 kilometri pătrați și numără aproximativ 536000 de locuitori. Ca subunități administrative județul are în compunere; 2 municipii – Galați și Tecuci, 2 orașe – Târgu Bujor și Berești precum și 61 de comune. Sus am postat stemele comunistă și actuală precum și harta județului Galați, iar mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din județ, din vremuri diferite, precum și alte frumoase locuri de vizitat în acest județ.