marți, 5 aprilie 2022

OGGERSHEIM - GERMANIA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de 
cultură și arhitectură din cartierul OGGERSHEIM, orașul 
LUDWIGSHAFEN AM REIN, landul RENANIA 
PALATINAT, din vremuri diferite, și câteva vechi trimiteri
poștale ilustrate. 
Primăria veche
Strada Schiller
Casa Schiller
Clădirea Poștei 
Gara
Biserica Sfânta Maria
Biserica Sfântul Marcu
Trimiteri poștale
Arhitectură locală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

CÂTEVA 
MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa

Ion Luca Caragiale - Caragialeologie
170 de ani de la naștere
Produsul medalistic de mai sus s-a realizat în anul 2021, luna martie, de către Monetăria națională a statului în semn de omagiu pentru cel care a fost Ion Luca Caragiale, reprezentant al „Epocii Marilor Clasici”, scriitorul care a marcat literatura română printr-o nouă direcție în teatru și operele dramatice, cu ocazia trecerii a 170 de ani de la nașterea sa. Ion Luca Caragiale, este unul dintre principalii fondatori ai teatrului național, ce a creat o operă cu note distinctive care o singularizează în contextul literaturii naţionale. Cu referire la limba română ele spunea atât de frumos: „Trăiască frumoasa şi cumintea limbă română! Fie în veci păstrată cu sfinţenie această scumpă Carte-de-boierie a unui neam călit la focul atâtor încercări de pierzanie.” În scrierile sale, fie că vorbim de piese de teatru, schiţe sau nuvele, marele dramaturg a demonstrat o apetență încântătoare pentru satiră și a reușit o radiografiere fidelă a moravurilor epocii sale, care, prin recurență, se transmit tuturor epocilor. Probabil că și peste o sută de ani vor exista aceiași protagoniști mediocri, cum se confirmă de altfel și după prima sută de ani traversată prin veșnicie de opera sa: un Mitică ce dezbate prin cafenele sau pe la colțuri de stradă despre oamenii aflați la putere, despre ultimele scandaluri din high-life, un Dandanache ce va specula perfid o conjunctură politică favorabilă sau un Cațavencu șantajist. În creaţia artistică naţională, Caragiale reprezintă realismul critic, deoarece „Nu există exponent al statului burghezo-moşieresc pe care scriitorul să nu-l fi înţepat cu condeiul său ascuţit. Corupţia, favoritismul, făţărnicia, mizeria, descompunerea morală, goana după ştirea de senzaţional găsesc în el un pictor de moravuri nemilos. Sub râs se ascunde dispreţul.” – spunea George Călinescu. Produsul medalistic s-a realizat în două variante de metal compoziție și are următoarele caracteristici tehnice:
  • material compoziție – argint, puritatea – 99,9%, forma – rotundă, diametrul – 60 milimetri, greutatea – 200 grame, calitatea – patinată, tiraj – 60 exemplare și preț unitar de achiziție de la magazinele monetăriei, inclusiv TVA-ul – 1494 lei 
  • material compoziție – aliaj de cupru, forma – rotundă, diametrul – 60 milimetri, calitatea – patinată, tiraj – 40 exemplare și preț unitar de achiziție de la magazinele monetăriei, inclusiv TVA-ul – 456 lei 
Ion Luca Caragiale (născut la 1/13 februarie 1852 în localitatea Haimanale, azi Ion Luca Caragiale din judeţul Dâmboviţa şi decedat la 9 iunie 1912 la Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic şi ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române.Prezint mai jos câteva detalii picante din biografia lui Caragiale;
  • A fost un copil din flori.După ce s-a despărțit de prima nevastă, cântăreața și artista madam Caliopi, nu sunt documente că tatăl său s-ar fi căsătorit legal cu a doua soție.
  • Copilăria mică și-o petrece la Haimanale, dar școala primară o face la Ploiești, la Școala Domnească nr.1. A avut ca învățători pe Zaharia Antinescu și Bazil Drăgoșescu. De la acest învățător a învățat să pună virgule și să aplice regulile gramaticii cu ajutorul unei nuielușe usturătoare. În clasa a 3-a școala a fost vizitată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, iar scriitorul își amintește clar întâmplarea.
  • Învață la gimnaziu și este chiar premiant, dar nu termină niciodată liceul. Fără voia tatălui începe să studieze actoria în clasa unchiului său Costache, dar tatăl îl aduce urgent la Ploiești și devine copist la Tribunalul Prahova.
  • Republica de la Ploiești este denumirea unei mișcări antimonarhice din data de 8 august 1870 cunoscută în presa cotidiană sub numele de tulburările de la Ploiești. Tânărul Caragiale a participat la revoluția de la Ploiești, a dezarmat un ofițer și a stat în preajma conducătorului ridicolei republici de o zi.
  • Pentru o scurtă perioadă între 1888 și 1889 a fost directorul teatrului național aflat pe atunci pe Calea Victoriei în locul actualului Hotel Novotel care încă mai păstrează fațada fostului teatru. Deși stagiunea deschisă de el a avut succes nu a obținut suficientă susținere din partea actorilor pentru a continua.
  • Din lipsă de bani se apucă de negustorie. Mai întâi deschide o berărie în București la Gambrinus aproape de intersecţia dintre străzile Ion Câmpineanu şi Calea Victoriei, iar apoi la Iași și la Buzău.
  • Caragiale a fost acuzat că ar fi plagiat Năpasta după o piesă a scriitorului ungar Istvan Kemeny, intitulată „Nenorocul”. Acuzația a apărut în anul 1901 în două articole din Revista Literară semnate cu pseudonimul Caion. Furios, Caragiale s-a adresat presei din București, a aflat numele real al autorului, l-a acționat in justiție și a câștigat fără probleme, grație pledoariei avocatului său, Barbu Ștefănescu Delavrancea.
  • Mama sa a moștenit o parte importantă din averea unei rude: Momuloaia. Au urmat multe procese și abia după 1900 s-a terminat toată procedura iar Caragiale a moștenit o frumoasă sumă de 433333 lei. Cu această moștenire a avut posibilitatea să se stabilească la Berlin.
  • Etimologia numelui Caragiale are 3 variante: caragiali - pe turcește oglindă neagră, cara-țali adică spin negru, cara-ceali adică mărăcine negru tot pe turcește.
  • Se spune că fosta statuie a lui Caragiale din fața teatrului național, actualmente pe strada Maria Rosetti a fost concepută inițial de sculptorul Constantin Baraschi ca o statuie a lui Lenin, dar în momentul în care nu a reușit să o vândă i-a tăiat capul și l-a pus pe cel al lui Caragiale în loc. 
Set 4 medalii dedicate lui Eminescu (A.Z.) 
1850 - 15 ianuarie 2011 - 1889 - S.N.R.- G.C.M.I.- M.E. 
(Societatea Numismatică Română -
Grupul colecționarilor de medalii și insigne - Mihai Eminescu)
Salonul național "Mihai Eminescu" - Palatul Parlamentului
Sala de expoziții "Constantin Brâncuși" (M.C.)
"Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe 
un nour de aur din marea de amar" - Mihai Eminescu
Produsele medalistice de mai sus s-au realizat în anul 2011 de către Grupul Colecționarilor de Medalii și Insigne Mihai Eminescu, de la Cercul Militar Național, cu ocazia trecerii a 161 de ani de la nașterea marelui poet. Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Este al şapte-lea din cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părinteasca şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura. Această stare o evocă cu adîncă nostalgie în poezia de mai târziu ("Fiind băiat…” sau "O, rămîi"). Între 1858 şi 1866, urmează cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi. Termină clasa a IV-a clasificat al cinci-lea din 82 de elevi după care face 2 clase de gimnaziu. Părăseşte şcoala în 1863, revine ca privatist în 1865 şi pleacă din nou în 1866. Între timp, e angajat ca funcţionar la diverse instituţii din Botoşani (la tribunal şi primărie) sau pribegeşte cu trupa Tardini-Vlădicescu.
1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul şi elevii scot o broşură, "Lăcrămioarele invăţăceilor gimnazişti” , în care apare şi poezia "La mormîntul lui Aron Pumnul” semnată M.Eminovici. La 25 februarie / 9 martie pe stil nou debutează în revista "Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia "De-aş avea”. Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet şi, mai tîrziu, şi de alţi membri ai familiei sale. În acelaşi an îi mai apar în "Familia” încă 5 poezii. Din 1866 pînă în 1869, pribegeşte pe traseul Cernăuţi-Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucureşti. De fapt, sunt ani de cunoaştere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor şi a realităţilor româneşti. A intenţionat să-şi continue studiile, dar nu-şi realizează proiectul. Ajunge sufleor şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiali apoi sufleor şi copist la Teatrul Naţional unde îl cunoaşte pe I.L.Caragiale. Continuă să publice în "Familia", scrie poezii, drame (Mira), fragmente de roman ,"Geniu pustiu”, rămase în manuscris; face traduceri din germană. Între 1869 şi 1862 este student la Viena. Urmează ca auditor extraordinar Facultatea de Filozofie şi Drept, dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi. Activează în rîndul societăţilor studenţeşti, se împrieteneşte cu Ioan Slavici; o cunoaşte la Viena pe Veronica Micle; începe colaborarea la "Convorbiri Literare”; debutează ca publicist în ziarul "Albina” din Pesta. Între 1872 şi 1874 este student la Berlin. Junimea îi acordă o bursă cu condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie. Urmează cu regularitate două semestre, dar nu se prezintă la examene. Se întoarce în ţară, trăind la Iaşi între 1874-1877. E director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziarul "Curierul de Iaşi “. Continuă să publice în "Convorbiri Literare”. Devine bun prieten cu Ion Creangă pe care îl introduce la Junimea. Situaţia lui materială este nesigură; are necazuri în familie; este îndrăgostit de Veronica Micle. În 1877 se mută la Bucureşti, unde pînă în 1883 este redactor, apoi redactor-şef la ziarul "Timpul“. Desfăşoară o activitate publicistică excepţională, tot aici i se ruinează însă sănătatea. Acum scrie marile lui poeme - Scrisorile și Luceafărul. În iunie 1883, surmenat, poetul se îmbolnăveşte grav, fiind internat la spitalul doctorului Şuţu, apoi la un institut pe lîngă Viena. În decembrie îi apare volumul "Poezii” , cu o prefaţă şi cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tipărit în timpul vieţii lui Eminescu). Unele surse pun la îndoială boala lui Eminescu şi vin şi cu argumente în acest sens. În anii 1883-1889 Eminescu scrie foarte puţin sau practic deloc. Mihai Eminescu se stinge din viaţă în condiţii dubioase şi interpretate diferit în mai multe surse la 15 iunie 1889 (15  iunie, în zori - ora 3) în casa de sănătate a doctorului Şuţu. E înmormîntat la Bucureşti, în cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de patru elevi de la Şcoala Normală de Institutori. În "Viaţa lui Mihai Eminescu” ( 1932), G. Călinescu a scris aceste emoţionate cuvinte despre moartea poetului: "Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţa cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pămîntul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsării pădure sau cetate, şi cîte o stea va vesteji pe cer în depărtări, pînă cînd acest pămînt sa-şi strîngă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale". Prin tot ce a scris Eminescu este contemporanul vremurilor actuale. Deasupra am aplicat o fotografie a lui Mihai Eminescu la 1870 și dedesubt câteva luări de poziție ale gazetarului de excepție care a fost el; 
  • Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii.
  • Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute nației în ajunul alegerilor și trec, totuși, drept reprezentanți ai voinței legale și sincere a țării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei.
  • Uzurpatori, demagogi, capete deșarte, leneși care trăiesc din sudoarea poporului, fără a o compensa prin nimic, ciocoi boierești și fudui, mult mai înfumurați decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale țării - despre clasa politică a României.  
  • Părerea mea individuală e că politica ce se face azi în România, și dintr-o parte și din alta, e o politică necoaptă.
  • Vom avea de-acum înainte dominația banului internațional, impusă de străini. Peste tot credințele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână în mănâ cu sărăcia claselor lucrătoare, amenință clădirea măreață a civilizației creștine.         
  • Statul român nu mai este un produs al geniului rasei române, ci un text franţuzesc aplicat asupra unui popor ce nu-l înţelege
  • Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine şi, cu fatalismul raselor nefericite, duce greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă.
  • Temelia liberalismului adevărat este o clasă de mijloc care produce ceva, care, punând mâna pe o bucată de piatră îi dă o valoare înzecită şi însutită de cum o avea, care face din marmură statui, din in pânzătură fină, din fier maşini, din lână postavuri.
  • Condiţia civilizaţiei statului este civilizaţia economică. A introduce formele unei civilizaţii străine fără ca să existe corelativul ei economic este curată muncă zadarnică
  • De când e lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceşte sus, iar economiceşte jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică este mama celei politice.
  • Lucrul la care aspiră toţi este de a se folosi numai de avantajele civilizaţiei străine, nu însă de a introduce în ţară condiţiile de cultură sub care asemenea rezultate să se producă de la sine.
  • Cine zice progres nu-l poate admite decât cu legile lui naturale, cu continuitatea lui treptată. A îmbătrâni în mod artificial pe un copil, a răsădi plante fără rădăcină pentru a avea grădina gata în două ceasuri, nu e progres, ci devastare… 
  • Adevăratul progres nu se poate opera decât conservând pe de o parte, adăugând pe de alta; o vie legătură între prezent şi viitor, nu însă o serie de sărituri fără orânduială.
Medalie masonică de asiduitate -Însemn pentru Ritul de York
Produsul medalistic de mai sus este o Medalie masonică de asiduitate – Însemn pentru Ritul de York. În centrul aversului, în interiorul unui cerc periferic continuu, este reprezentat semnul Ritului de  York – compas și echer având la mijloc litera G, între un fir de plumb și o nivelă. Deasupra este reprezentat Ochiul flamboaiant iar dedesubt este reprezentată o riglă peste care sunt un ciocan și o mistrie. În centrul reversului, în interiorul unui cerc periferic continuu sunt aplicate inscripțiile: “MADE A MASON” (sus periferic circular), de dedesubt pe două rânduri orizontale: “IN / LODGE NO.” iar în stânga jos sunt inscripționate trei grupuri de inițiale: “E.A./F.C./M.M”...(?) Există și alte simboluri masonice care apar frecvent pe bijuterii, medalii și decorații masonice ca de exemplu:
  • Compasul – dedicat tuturor masonilor, semnificând Spiritul
  • Echerul – dedicat doar Marelui Maestru, semnificând Materia, Spațiul, Echilibrul, fără el masonii nu pot șlefui “piatra brută
  • Steaua în cinci colțuri (pentaclul) – semnifică Lumina, Inteligența. Știința
  • Ramurile de accacia – semnifică Reînnoirea, Metamorfoza, Inocența
  • Litera G – se referea inițial la Geometrie - știința sacră transmisă, azi cu ample și misterioase încărcături ezoterice.
Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei. Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12 din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau, acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia. Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult, in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman, Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean, Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe, Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere. Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.
Produsul medalistic de mai sus este o medalie-distincție din bronz, rotundă cu diametrul de 40 milimetri, emisă în anul 1930 de Direcția de vânătoare a Ministerului Agriculturii și Domeniilor, pentru a recompensa participanții la o campanie de distrugere a răpitoarelor. În planul central al aversului, în interiorul unui cerc periferic continuu este reprezentată o acvilă care atacă un iepure de câmp, iar pe circumferință este aplicată inscripția: “MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DOMENIILOR * DIRECȚIUNEA VÂNĂTOAREI*”. Pe revers, în interiorul unui cerc periferic continuu, este reprezentat un grup de păsări răpitoare atacând mai multe potârnichi cu pui. În exergă, la partea inferioară pe trei rânduri orizontale este aplicată inscripția: “DISTINCȚIUNE PENTRU / DISTRUGEREA / RĂPITOARELOR”. Iepurele și potârnichea simbolizează vânatul României, amenințat de înmulțirea necontrolată a păsărilor de pradă. Principalele răpitoare cunoscute sunt: vulturul șerpar, vulturul pescar, hoitarul, gaia, acvila de munte (pajura), codalbul, zăganul, bufnița, cucuveaua și huhurezul. 
Jetonul - G.S. - 1914
Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Jetonul postat aici este confecționat din alamă, are forma rotundă cu diametru de 23 milimetri și are o singură față. Pe avers este prezentă inscripția pe două rânduri orizontale: “G.S. / 1914”. Nu există informații despre ce ar putea însemna aceste inscripții și nici cum s-ar fi folosit acest jeton. 

____________ooOoo____________

PERSONALITĂȚI CULTURALE 
PE BANCNOTELE LUMII
Pictorița irlandeză Hazel Lavery, a trăit între anii 1880 - 1935
românească
Detaliu vignetă de pe un bilet spaniol de loterie
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 05.04.2022

Niciun comentariu: