Epaminonda's Blog.....: CHATELINEAU

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură și

arhitectură din localitatea belgiană CHATELINEAU, azi cartier al

orașului CHATELET, provincia HAINAUT, regiunea VALONIA

din vremuri diferite, dar și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate.

Biserica Sfânta Maria

Colegiul Pie

Strada Calea ferata

Podul Sambre

Bazarul universal - Strada Saint Antoine

Strada Mareșal Foch

Strada Vallee

Strada Gilly

Ecluza

Trimitere poștală

Arhitectură locală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL CLUJ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Liceul Teoretic "George Coșbuc" - Cluj-Napoca

Colegiul Național "George Coșbuc" din municipiul Cluj-Napoca, Strada Avram Iancu nr.70-72, a fost înființat la data de 1 septembrie 1919 sub numele de Liceul de fete „Regina Maria”, printr-un ordin al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, fiind la acel moment primul liceu românesc de fete din Transilvania. La momentul respectiv liceul avea șase clase, ajungând la 55 în momentul de față. Aici au urmat studiile fiicele lui Ion Agârbiceanu, Lucian Blaga ș.a. În decursul timpului colegiul a purtat mai multe denumiri:

1919-1948: Liceul de fete „Regina Maria”
1948-1954: Liceul de fete nr. 1
1954-1958: Școala Medie nr. 2 cu caracter mixt
1959-1965: Școala Medie nr. 2 „George Coșbuc”
1965-1977: Liceul nr. 2 „George Coșbuc”
1977-1990: Liceul Industrial „George Coșbuc”
1990-1998: Liceul Teoretic „George Coșbuc”
1998-prezent: Colegiul Național „George Coșbuc”

George Coşbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistriţa-Năsăud, azi Coşbuc, judeţul Bistriţa-Năsăud - d. 9 mai 1918, Bucureşti) a fost un poet român din Transilvania. S-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coşbuc şi ai Mariei, fiica unui preot greco-catolic. Copilăria şi-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărăşia basmelor povestite de mama sa. Primele noţiuni despre învăţătură le primeşte de la ţăranul Ion Guriţă, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coşbuc auzise “că ştie poveşti”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coşbuc învaţă a citi încă de la vârsta de cinci ani. Poetul şi-a început studiile la şcoala primară din Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a şi a III-a, urmează cursurile şcolii din Telciu, comună mare pe Valea Sălăuţii, învăţând germana cu unchiul său Ion Ionaşcu, directorul şcolii. În clasa a VII-a, Coşbuc este ales vicepreşedinte al societăţii, iar la 2 octombrie 1883 devine preşedinte. Publică în paginile revistei Muza someşeană primele poezii, citeşte la şedinţele societăţii traduceri din Rückert, Petőfi şi o poveste populară, în 600 de versuri, Pepelea din cenuşă.. În mai 1884 îşi susţine examenul de bacalaureat, după trecerea acestuia, în toamna anului 1884, se înscrie la Facultatea de Filosofie şi Litere a Universităţii maghiare din Cluj. Despre începuturile sale literare George Coşbuc mărturiseşte:

"Cea dintâi poezie am publicat-o la vârsta de 15 ani într-o foaie pedagogică din Ardeal. N-o mai am şi nici nu ştiu ce era, insa imi amintesc ca a fost o poezie de dragoste. Am publicat apoi fel de fel de încercări prin toate foile ardeleneşti". În noiembrie 1886, bolnav şi confruntat cu diverse dificultăţi materiale, nu mai figurează printre studenţii clujeni, frecventând doar anumite cursuri universitare. Publică la revista din Gherla Cărţile săteanului român, continuă să tipărească în Tribuna poveşti şi basme versificate (Fulger, Brâul Cosânzenii, Tulnic şi Lioara), corespondează cu Slavici, care îl cheamă la Sibiu, în redacţia ziarului. Din vara anului 1887 poetul începe să lucreze ca redactor la Tribuna, inaugurându-se astfel o etapă hotărâtoare în formaţia sa. Debutul publicistic propriu-zis se produce tot în 1884, când revista Tribuna din Sibiu îi publică sub pseudonimul C. Boşcu (anagrama numelui Coşbuc), snoava versificată Filosofii şi plugarii. În august 1887, G. Coşbuc ajunge la Sibiu, unde va rămâne până în 1889. Slavici va consemna cu entuziasm evenimentul: "De vreo două săptămâni avem aici pe Coşbuc, un admirabil băiat de vreo 21 de ani, unul din cele mai distinse capete". Mişcarea literară de la Tribuna a dus la cristalizarea poziţiei lui Coşbuc faţă de literatură, în direcţia interesului către folclor, ca bază a literaturii culte, şi către limbajul popular, orientată, în esenţă, spre idealul restabilirii unităţii culturale a poporului român. Ioan Slavici mărturiseşte următoarele în Amintiri: "Gheorghe Coşbuc, înzestrat din belşug de către firea cea darnică, s-ar fi ridicat în toate împrejurările deasupra contemporanilor săi, n-ar fi ieşit ceea ce a fost dacă nu şi-ar fi croit lucrarea vieţii în mijlocul acestor oameni cu cultură generală, care toţi erau scriitori ...". Anii petrecuţi în redacţia Tribunei sibiene (1887 - 1889) alături de I. Slavici vor culmina cu apariţia poemului Nunta Zamfirei, un poem - spectacol admirabil, care a impresionat chiar şi pe olimpianul Titu Maiorescu. Spre anul 1889, Tribuna începe să lucreze în pierdere, situaţia ducând la desfiinţarea unor posturi, printre care şi cel al lui Coşbuc. La insistenţele lui I. Slavici, Titu Maiorescu îl cheamă la Bucureşti, unde soseşte pe la mijlocul lunii decembrie 1889. Venit la Bucureşti, Titu Maiorescu l-a primit în şedinţa Junimii din 23 decembrie 1889, ardeleanul citind, alături de I.L. Caragiale. I se oferă un post de desenator-calculator la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Cușbuc publică la Convorbiri literare poemele La oglindă (1890), alte trei poezii, între care şi Rea de plată (1892). Continuă să publice la Tribuna (Pe lângă boi, Trei, Doamne, şi toţi trei, Cântec), la Lumea ilustrată (Fatma, 1891; Vestitorii primăverii, Noaptea de vară, Vara, Vântul, 1892; Rugăciunea din urmă, 1893). Demisionează din postul de funcţionar şi este cooptat în colectivul profesorilor asociaţi care elaborau un manual de şcoală intitulat Carte românească de citire. În 1893 îi apare primul volum de versuri, Balade şi idile; editează în colaborare cu I.L. Caragiale şi I. Slavici, revista Vatra (1894). În 1895 s-a căsătorit cu Elena, sora editorului C. Sfetea, şi, în acelaşi an, la Craiova, i s-a născut unicul fiu, Alexandru. La 28 martie 1902 Ministerul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor îl numeşte în postul de şef de birou, creat prin bugetul administraţiei Casei Şcoalelor. Conduce revista Viaţa literară, este numit în postul de referendar în Administraţia Casei Artelor (1906). Din 1907 lucrează intens la traduceri; este numit în postul de şef al Biroului de control al activităţii extraşcolare (1907). În august 1915 moare Alexandru, fiul poetului, într-un accident de automobil. Coşbuc suportă foarte greu lovitura, se izolează, încetează să mai publice. "O mare nenorocire a atins pe George Coşbuc. N-a fost om care, ştiind bucuriile şi durerile unui părinte, care să nu-şi şteargă o lacrimă atunci când inima cea mare sângera de cea mai înspăimântătoare rană, care niciodată nu se poate închide", scria N. Iorga în toamna acestui an. Vorbind în numele Secţiei literare, Duiliu Zamfirescu spunea în raportul său: "Reputaţia sa literară e aşa de întinsă, încât numele său a devenit popular în toate ţările locuite de Români. Primindu-l în mijlocul nostru consfinţim ceea ce opinia publică a hotărât de mult. Domnul Coşbuc a dat poporului român, în mai puţin de 25 de ani, o cantitate de muncă literară atât de considerabilă, încât numai pentru aceasta s-ar cuveni să-i deschidem uşile amândouă pentru a-l primi între noi. Dar calitatea lucrărilor sale întrece cantitatea. Poeziile sale sunt adevărate poezii şi sunt originale." La Bucureşti, George Coşbuc a mai făcut parte şi din conducerea revistelor Vatra (1894), Foaie interesantă (1897),
Sămănătorul (1901) şi Viaţa literară. Înfiinţată la 1 ianuarie 1894, la Bucureşti, revista Vatra, concepută în descendenţa Daciei literare şi a Tribunei va apărea doar în 44 de numere, bilunare, până în august 1896. "La 9 mai 1918, poetul George Coşbuc moare la Bucureşti. Ţara pierde un mare poet, în sufletul căruia s-au reflectat toate aspiraţiile neamului nostru ..." spunea Bogdan-Duică la înmormântarea ilustrului dispărut. La moartea lui Coşbuc, Nicolae Iorga, cel care afirmase mai demult că "poezia lui Coşbuc este de o virtuozitate extraordinară", publică un necrolog pe care-l încheie cu următoarele cuvinte: "Cel ce a cântat toate vitejiile neamului, de la Gelu al legendei până la dorobanţii din 77, moare fără a fi văzut cu ochii sub steag pe aceia care au onorat din nou sfântul drapel al ţării. Să lăsăm ca asupra frunţii lui palide, acum liniştite, să cadă o umbră mângâietoare a depărtatului tricolor nevăzut." În ziarul Lumina, din Bucureşti, Liviu Rebreanu publică, la 14 mai 1918, articolul George Coşbuc, afirmând printre altele: "Coşbuc e primul poet pe care-l dă Ardealul literaturii româneşti. Ardelean a rămas toată viaţa. Până şi în graiul viu păstrase o notă ardelenească, particulară, care îi şedea bine. Aici în ţară dragostea lui a fost pentru cele şase milioane de ţărani. Simţea o fraternitate profundă cu dânşii ... A răsărit deodată, fără să-l ştie nimeni, fără să facă ucenicia cafenelelor şi bisericuţelor bucureştene. Şi a biruit împotriva tuturor celor scufundaţi în inimaţii şi neputinţe. A adus lumină, sănătate, voioşie. Scrisul lui Coşbuc trăieşte şi va trăi cât va trăi neamul românesc." Sursa NET – Vlada Afteni

Insigna - Cupa regiunii Cluj - ediția a 4-a 1964 (orientare turistică)

Istoria orientarii turistice isi are originile la sfarsitul secolului XIX in Suedia. Termenul original de orienteering, corespondentul englezesc al orientarii turistice, a fost folosit pentru prima oara in 1886 si inseamna traversarea unui teren necunoscut cu ajutorul unei harti si a unui compas. In Suedia, orientarea s-a dezvoltat din antrenamentele militare ale navigarii pe teren intr-un sport de competitie adresat intai ofiterilor militari, apoi civililor. Prima competitie de orientare sportiva destinata ofiterilor a vaut loc pe 28 mai 1893 in Stockholm. Prima competitie deschisa publicului s-a tinut in Norvegia pe 31 octombrie 1897, langa Oslo. Primul concurs international s-a tinut in anul 1932, intre Suedia si Norvegia, tot langa Oslo. Inca de la inceput, locatiile pentru orientare turistica au fost alese in principal pentru frumusetea naturala sau creata de oameni. Sportul si-a castigat popularitatea in timpul anilor ’30. Pana in 1934, peste un sfert de milion de suedezi erau practicanti iar orientarea turistica s-a extins si in Finlanda, Elvetia, Ungaria si Uniunea Sovietica.

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, sportul s-a extins in intreaga Europa dar si in Asia, America de Nord si Oceania. In 1959, in Suedia a avut loc o conferinta internationala la care au participat reprezentanti din 12 tari ale lumii. Ca urmare a acestei conferinte, in anul 1961, 10 organizatii naționale europene de orientare fondeaza IOF (International Orienteering Federation). Pana in 2006, 67 de organizatii nationale de orientare sportiva erau membre ale IOF. In 1962, are loc primul Campionat European de Orientare, organizat in Norvegia, la care participa 9 tari, iar in 1966, se desfasoara primul Campionat Mondial de Orientare eveniment la care au participat 12 tari. In Romania, orientarea s-a desfasurat si inainte de 1989, in mod organizat si fara ca cineva sa fie fortat sa o practice. Nu exista o federație națională de orientare turistică dar exista FRTA (Federatia Romana de Alpinism si Turism) in cadrul careia erau mai multe comisii printre care si Comisia Centrala de Orientare. Aceasta comisie se ocupa cu organizarea Campionatelor de Orientare din Romania si urmarea desfasurarea Cupelor organizate la nivel national de catre cluburile din tara. Data de 26 Octombrie 1947, este considerată ziua de naştere a orientării turistice din România. La această dată, după ce luase la cunoştinţă de orientarea turistică din Ungaria, Davidhazy Coloman Arad, organizează sub egida Organizaţiei Sportului Popular ( OSP) şi a Societăţii de Gimnastică din Arad, primul concurs de orientare turistică din România, organizat pe dealurile din împrejurimile Lipovei. La prima ediţie a Cupei Zarandului din 1947, au luat parte 15 echipe mixte compuse din câte 3 turişti, din sindicatele şi şcolile din Arad, pe parcursul unei singure etape de zi. Acest eveniment a reprezentat de fapt nasterea acestei discipline sportive in tara noastra. Sus am postat două poze reprezentând un facsimil din presa anului 1970 despre participarea tinerilor români la o competiție de orientare turistică și o hartă de orientare folosită în acest sport. Disciplina sportivă Orientare turistică înseamnă deplasare (mers vioi și alergare, câțiva kilometri buni) prin păduri, prin trasee necunoscute dar marcate, folosind doar busola și o harta sumară a locului.

Regiunea Cluj a fost o diviziune administrativ-teritorială situată în zona de centru-est a Republicii Populare Române, înființată în anul 1950, când au fost desființate județele (prin Legea nr.5/6 septembrie 1950). Ea a existat până în anul 1968, când regiunile au fost desființate. Reședința regiunii a fost la Cluj, iar teritoriul său cuprindea la început o suprafață ceva mai mică decât cea a actualelor județe Cluj și Sălaj. În 1952 a încorporat raioanele sudice (Beclean și Năsăud) din regiunea dizolvată Rodna și raioanele Luduș și Sărmaș din reorganizata regiune Mureș, ajungând să aibă o suprafață un pic mai mică decât cea a actualelor județe Bistrița-Năsud, Cluj și Sălaj. În 1960 a pierdut două raioane (Luduș și Sărmaș) în favoarea reorganizatei regiuni Mureș-Autonomă Maghiară.

Set 2 medalii de merit acordate de

Camera de Comerț și Industrie Cluj

Produsele medalistice de mai sus au fost realizate la comanda Camerei de Comerț și Industrie din municipiul Cluj. Se cunosc două variante, una de alamă și alta de argint, ambele rotunde și cu diametrul de 52 milimetri. Pe avers, periferic, este prezentată o cunună ornamentală circulară cuprinzând în câmp un scut încărcat cu stema Ungariei, timbrat de coroana Sfântului Ștefan, sub care este aplicată pe patru rânduri orizontale inscripția: “A KOLOZSVARY / KERESKEDELMI ES IPARKAMARA / KITUNTETO / ERME” (Medalie de merit acordată de Camera de comerț și industrie Cluj). Pe revers este reprezentată o altă coroană ornamentală circulară, la cea de argint s-a gravat în câmp s-a gravat pe trei rânduri, primul arcuit: “ Baniyai Mihaly / asztalos inas / Kolozsvar” (Baniyai Mihaly, ucenic tâmplar, Cluj). Ordonanta pentru constituirea camerelor de comert in monarhia austriaca a fost publicata la 18 martie 1850 si, pentru Transilvania, se prevedeau camere in Cluj si Brasov, iar in Banat, la Timisoara. Pe baza acesteia, un grup de industriasi si comercianti din Cluj au constituit un consiliu al camerei, in zilele de 3-4 octombrie 1850. Camera de Comert si Industrie Cluj era deja, de facto, constituita in ianuarie 1851, cand aparea ordinul guvernatorului austriac.

Camera de Comert si Industrie Cluj s-a infiintat, legal, in 19 ianuarie 1851, prin ordinul guvernatorului civil si militar al Transilvaniei – Ludovic de Wohlgemuth – publicat in trei limbi: maghiara, germana si romana. Textul in limba romana spunea: „Nr. 25. Publicarea Gubernatoriului cezaro-regesc civil si militariu, din 19 ianuarie 1851, in privinta deschiderei Camarii mercantile si de industrie de la Clujiu. Camara mercantila si de industrie de la Clujiu, care se constituie pe temeiul lejii provisorie din 18 martiu 1850 prin alejere, si carea coprinde in sine districtele: Clujiul, Rateagul si Alba-Julia, la 11 ale acesteia, se deschise si se puse in activitate lejiuita. Care prin aceasta se aduce la cunostinta publica.”Primul presedinte al Camerei de Comert si Industrie Cluj a fost Samuel Dietrich, negustor de fier, un om deosebit de intreprinzator. Teritoriul aflat sub competenta camerei clujene era cel cuprins in districtele militare de atunci Cluj, Alba Iulia si Reteag, iar camerei brasovene ii reveneau districtele militare Sibiu, Fagaras si Odorhei. Prin infiintarea camerelor de comert si industrie s-au pus bazele organizarii moderne a dezvoltarii economice, anulandu-se privilegiile medievale ale breslelor. O data cu infiintarea Camerei de Comert si Industrie din Cluj, dezvoltarea vietii economice si respectiv culturale a zonei de cuprindere a Camerei ia un nou avant. In perioada 1851-1918, Camera de Comert si Industrie din Cluj a intervenit, uneori cu rezultate favorabile, cu diferite propuneri la guvernul austriac, respectiv ungar, privind reglementarea tarifului general vamal, a targurilor saptamanale, a transporturilor, introducerea cartilor funduare, organizarea tribunalelor cambiale, transformarea vechiului sistem de masuri si greutati dupa sistemul metric, reglementarea comertului ambulant, a patentelor si marcilor de productie, etc. Meritul de seama al Camerei din aceasta perioada este si introducerea caii ferate de la Oradea la Cluj, spre Teius-Brasov. Din initiativa Camerei s-a fondat prima banca din Cluj, in 1858, s-a extins reteaua telegrafica si s-au amplificat caile de comunicatii pe teritoriul apartinand sferei ei de competenta. In perioada primului razboi mondial, activitatea Camerei a fost blocata, rezumandu-se doar la rezolvarea unor acte administrative. Dupa Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, precum si in perioada interbelica, a urmat o noua epoca de avant economic a zonei de cuprindere a Camerei de Comert si Industrie din Cluj, si anume a judetelor Alba, Cluj, Nasaud, Salaj, Somes, Tarnava Mica si Turda. In aceasta perioada, Camera a avut nenumarate interventii pentru dezvoltarea economica a zonei. In februarie 1949 este publicat decretul de desfiintare a Camerelor de Comert si Industrie. In luna mai 1990 un comitet de initiativa a inceput demersurile pentru reinfiintarea Camerei de Comert si Industrie Cluj, in conformitate cu prevederile Decretului-Lege nr. 139 din 12 mai 1990 privind infiintarea Camerelor de Comert in Romania.Actul de constituire a dus la aprobarea infiintarii institutiei, ea fiind recunoscuta prin Hotararea de Guvern nr. 799 din 23 iulie 1990, cu personalitate juridica in calitate de camera teritoriala pentru intreg cuprinsul judetului Cluj.

Insigna sportivă - CFR Cluj

Fotbal Club CFR 1907 Cluj, cunoscut sub numele de CFR Cluj, sau pe scurt CFR, este un club de fotbal profesionist din Cluj, care evoluează în prezent în Liga I. Clubul a fost fondat pe 23 noiembrie 1907, când Transilvania făcea parte din Austro-Ungaria, iar denumirea actuală „CFR” este acronimul pentru Caile Ferate Române. Din punct de vedere al numărului de trofee, CFR este a patra cea mai titrată echipă din România, după echipele bucureștene Steaua, Dinamo și Rapid. Înainte de a primi un sprijin financiar semnificativ de la proprietarul anterior, Arpad Paszkany, în 2002, clubul și-a petrecut cea mai mare parte a existenței în diviziile inferioare, Diviziile B și C, însă a promovat și în Divizia A, rămânând acolo în perioada 1969-1976, cea mai bună performanță fiind locul 5. De când s-a întors în prima ligă în 2004, CFR Cluj s-a bazat din ce în ce mai mult pe jucători străini pentru succesul său. În sezonul 2005 – 2006 echipa participat în prima ei competiție europeană, Cupa Intertoto, ajungând în finală, pe care a pierdut-o însă în fața echipei franceze RC Lens.În sezonul 2007 – 2008 sub conducerea antrenorului Ioan Andone, echipa a obținut eventul, câștigând pentru prima dată campionatul și Cupa României, și reușind să rupă un șir de 17 ani de campioane naționale din București. În consecință, CFR s-a calificat pentru faza grupelor Ligii Campionilor 2008 – 2009. În anul 2010 a câștigat pentru a doua oară titlul de campioană a României, iar în 2012 a obținut al treilea trofeu de campioană din palmares. În Liga Campionilor 2012 – 2013 echipa reușește să acumuleze 10 puncte în faza grupelor, un record pentru un club din România, însă nu reușește să se califice mai departe după ce termină la egalitate de puncte cu echipa de pe locul 2, Galatasaray, turcii beneficiind de rezultatele directe.
După plecarea lui Arpad Paszkany, CFR a trecut printr-o perioadă de recul și chiar o insolvență. În vara anului 2018 CFR Cluj a devenit campioana României pentru a patra oară, după o pauză de șase ani, reușind să cucerească și următoarele 3 titluri, în 2019, 2020 și 2021. În UEFA Europa League 2019 – 2020, echipa a ajuns în șaisprezecimile competiției (egalând performanța din 2013) după ce a acumulat 12 puncte în grupe, din nou un record pentru un club din România, însă a fost eliminată de formația spaniolă Sevilla FC, cea care urma să câștige competiția din acel sezon.

Culorile tradiționale ale clubului sunt alb și vișiniu, ceferiștii disputându-și meciurile de acasă pe Stadionul de acasă Dr.Constnatin Rădulescu din cartierul Gruia,care are o capacitate de 22198 de locuri. CFR are o rivalitate acerbă cu cealaltă echipă din oraș, Universitate Cluj, meciurile dintre cele două fiind cunoscute sub numele de Derbiului Clujului. Mai multe rivalități, dar minore, s-au dezvoltat și în ultima perioadă împotriva echipelor cu care CFR a luptat pentru titlul național. Echipa este alintată de fani și cu denumirile: ardelenii, ceferiștii, feroviarii, frânarii sau vișinii. Alte denumiri ale echipei au fost; Kolozsvari Vasutas Sport Club, Kolozsvari A.C., Ferar KSME, Lokomotiva Cluj, Muncitoresc Cluj, Clujeana Cluj și Steaua - C.F.R. Cluj-Napoca. Sus am postat logo-ul și o poză reprezentând stadionul acestei echipe.

Clubul sportiv Universitatea Cluj - Napoca - 60 ani 1919 - 1979

Universitatea Cluj (cunoscut mai ales sub numele de „U” Cluj) este un club de fotbal din Cluj Napoca, România. „U” Cluj a făcut parte din Club Sportiv Universitatea Cluj. CS Universitatea Cluj a fost inființat în septembrie 1919 de către Societatea Sportivă a Studenților Universitari. În fruntea acestei asociații se afla prof. univ. dr. Iuliu Hațieganu, cel care este recunoscut ca fondatorul si primul președinte al clubului. Fiind semnul distinctiv al studenților clujeni, "șepcile roșii" a devenit numele de alint al echipei. În anul 1994 secția de fotbal, numită acum SC Fotbal Club Universitatea Cluj SA, s-a desprins din punct de vedere administrativ din clubul de sport, devenind un club profesionist de fotbal. Din 1932 până în prezent, a participat fără întrerupere la toate edițiile campionatului românesc de fotbal. Singurul trofeu câștigat în întreaga sa istorie este Cupa României din anul 1965. Sus am postat câteva logo-uri ale clubului de-a lungul anilor şi modernul stadion al clubului, recent construit. Culorile clubului, alb și negru, au fost alese de Mihai Tripa și Andrei Suciu, studenții care au achiziționat primul echipament pentru echipă. Astăzi în deplasare echipa folosește echipament complet roșu. Încă de la înființare, „U” Cluj și-a desfășurat meciurile de acasă pe stadionul din parcul central al orașului. A făcut excepție doar perioada 1940-1945. când clubul s-a mutat la Sibiu din cauza Dictatului de la Viena.

Astăzi echipa joacă pe un stadion modern, stadionul Arena având 30201 locuri pe scaune. Astăzi echipa este alintată de către fani și cu numele: alb negrii, șepcile roșii sau studenții.

Cluj Napoca (până în 1974 Cluj; în germană - Klausenburg, în maghiară - Kolozsvár, în dialectul săsesc - Kleusenburch, în latină - Claudiopolis) este un municipiu reședință de județ și cel mai mare oraș al judeţului Cluj, ce numără aproximativ 310000 locuitori. În trecut a fost reședința comitatului Cluj și una dintre capitalele istorice ale Transilvaniei. Numele de Cluj provine, cel mai probabil, din latinescu Castrum Clus, folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru a desemna cetatea orașului medieval de aici. Toponimul Clus are semnificația de „închis” în latină și se referă la dealurile care înconjoară orașul. O altă ipoteză acceptată este aceea a provenienței numelui topic din germanul Klaus sau din cuvântul Klause (însemnând «trecătoare între munți» sau din clusa «stăvilar, baraj»). Prima atestare documentară a unei așezări pe teritoriul de astăzi al Clujului a fost făcută de către geograful grec Ptolemeu, care a menționat aici una dintre cele mai însemnate localități din Dacia, cu numele Napuca. Cea dintâi atestare a Napocii romane datează din perioada imediat următoare războaielor de cucerire a Daciei,din anii 107 - 108, și constă dintr-o bornă militară, descoperită la Aiton, rezultată de la construcția unui drum strategic imperial. Prin decretul Consiliului de Stat nr. 194 din 16 octombrie 1974, semnat de Ceaușescu, municipiului Cluj i-a fost atribuit numele Cluj-Napoca, "pentru a eterniza denumirea acestei străvechi așezări - mărturie a vechimii și continuității poporului român pe aceste meleaguri. Sus am postat stemele orașului, de-a lungul vremurilor, și mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură clujene, din vremuri diferite.

Grupul statuar Matei Corvin

Podul peste Someș

Hotel Astoria

Universitatea Babeș-Bolyai

Chioșcul din parc

Biserica evanghelică reformată

Monumentul Gardianul Carpaților

Biserica Buna Vestire

Calea Victoriei

Căminul studențesc

Casa natală Matei Corvin

Cazarma Sfântul Gheorghe

Palatul de Justiție

Clinicile universitare

Gara

Județul Cluj este un județ situat în partea central-vestică a României, în centrul provinciei istorice Transilvania, întins pe 6674 kilometri pătrați și numărând aproximativ 692000 de locuitori. Capitala județului se află în orașul Cluj - Napoca. Ca subdiviziuni administrativ-teritoriale județul se compune din 5 municipii - Cluj Napoca, Dej, Turda, Câmpia Turzii și Gherla, 1 oraș - Huedin și 74 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului și mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Cluj, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.