Epaminonda's Blog.....: MINUNI ALE ARHITECTURII MONDIALE

1. Edge este considerata oficial cea mai ecologica cladire de birouri din lume. Aceasta este conceputa nu doar pentru a fi incredibil de inteligenta ci si pentru a promova confortul si bunastarea angajatilor si a publicului din jur. Edge a fost inspirata de idealul pe care o cladire ar trebui sa-l indeplineasca: utilizarea optima a resurselor naturale si crearea unui spatiu de lucru usor de adaptat nevoilor tale.

Cladirea se afla in orașul Amsterdam - Olanda, are un design futurist si acopera o suprafata 40000 de metrii patrati. Una dintre cele mai inteligente caracteristici de proiectare este aplicatia cu ajutorul caruia poti verifica si controla tot ce se intampla in cladire. Practic, o zi la Edge incepe cu o aplicatie dezvoltata de firma de consultanta Deloitte, care se instaleaza cu usurinta pe smartphon. Aplicatia va verifica programul in timp ce cladirea iti recunoaste masina si te directioneaza catre un loc de parcare disponibil. Tot aplicatia îți gaseste si un birou pentru ca la Edge nu ai un birou stabil. Nimeni nu are. Spatiul de lucru se bazeaza pe programul de zi, astfel iti vei putea desfasura activitate intr-un birou, intr-o cabina de lucru, sala de sedinte, scaun balcon sau "camera de concentrare." Oriunde te duci, aplicatia stie preferintele de lumina si temperatura si anumite trucuri pentru a face atmosfera din incapere cat mai placuta. Cu alte cuvinte, smartphonul este pasaportul tău catre Edge. Cu ajutorul acestuia poti controla si verifica intreaga cladire. Il puteti folosi pentru a a-ți gasi colegii, pentru a regla incalzirea in functie de preferintele tale sau pentru a planifica programul de gimnastica. Puteti comanda chiar o reteta pentru cina si o punga de ingrediente proaspete, care te asteapta la sfarsitul programului. Multumita panourilor solare, care produc mai multa electricitate decat foloseste cladirea, Edge utilizeaza eficient resursele energetice. Panourile cu LED-uri super-eficiente facute de Philips special pentru Edge pot fi alimentate folosind aceleasi cabluri care transporta datele pentru internet. Panourile sunt, de asemenea, echipate cu senzori de miscare, lumina, temperatura, umiditate si infrarosu, care creaza un \"plafon digital\" complex ca sinapsele intr-un creier. Cladirea este echipata cu peste 28000 de senzori si a avut nevoie de multe inventii pentru a deveni ceea ce este. Atriumul este centrul gravitational al sistemului solar folosit de ingenioasa cladire Edge. Intre etaje sunt suspendate cateva panouri celulare, care permit circulatia aerului si creaza un sistem natural de ventilatie. Curentii de aer si variatiile mici de caldura, creaza o atmosfera placuta si ii fac pe angajatii cladirii sa se simta ca si cum ar fi afara. Atriumul si acoperisul său inclinat, care din exterior arata ca si cum ar fi fost taiata o felie din cladire, inunda spatiile de lucru cu lumina naturala, iar fiecare post de lucru se afla la mai putin de sapte metri de o fereastra. La circa 2500 de muncitori Deloitte imparte 1000 de birouri. Conceptul se numeste hot desking si presupune incurajarea interactiunii pentru a forma noi relatii in timp ce spatiul este utilizat intr-un mod mult mai eficient. Birourile sunt utilizate numai atunci cand este nevoie de ele. Unele birouri sunt atat de mici incat contin doar un sezlong si o lampa, practic sunt perfecte pentru a da un telefon. Exista, de asemenea, camere de joc, sali de sport si cafenele cu masini espresso, care isi amintesc exact cum îți place cafeaua. Televizoarele cu ecran plat aflate la fiecare colt pot fi sincronizate wireless cu orice telefon sau laptop. Deloitte colecteaza gigabiti de date despre cum interactioneaza oamenii cu Edge. Informatiile sunt stocate in tablourile centrale, care monitorizeaza totul, de la consumul de energie pana la momentul cand automatele de cafea trebuie aprovizionate. In zilele in care sunt asteptati la munca mai putini angajati, o intreaga sectiune a cladirii poate fi inchisa, reducand astfel costurile pentru incalzire, racire, iluminare si curatenie. In interiorul cladirii exista o retea vasta, cu doua tipuri de tubulatura: unul pentru reteaua informatica si celalalt pentru apa. In timpul lunilor de vara, cladirea pompeaza apa calda intr-un rezervor subteran de sub cladire, care va fi folosita iarna pentru incalzire. Robert van Alphen, managerul proiectului, considera ca sistemul dezvoltat la Edge este cel mai eficient sistem de stocare a energiei termale din lume. Peretele sudic al cladirii este format din panouri solare si ferestre, iar conceptia lor face ca nevoia de umbra sa fie redusa, in pofida expunerii directe la lumina solara. Acoperisul este prevazut la randul sau cu panouri solare. Edge foloseste cu 70% mai putina electricitate decat o cladire obisnuita de birouri, iar dupa ce proiectantii au montat panouri si pe coperisurile unor cladiri ale universitatii vecine, Edge a ajuns sa produca mai multa energie decat consuma. In curand, aplicatia cladirii va fi imbunatatita astfel incat va sugera angajatilor ce birou sa foloseasca, in functie de preferintele lor de temperatura. O alta inovatie este un sistem de colectare a apei de ploaie, care se scurge de pe acoperis printr-un tub de beton din spatele garajului, iar apa este folosita la toalete si udarea gradinilor. Securitatea dar mai ales curatenia cladirii Edge sunt asigurate de roboti.

Pe timpul noptii Edge este patrulata de un mic robot, care poate patrula singur sau poate fi controlat prin telecomanda. Daca porneste o alarma, robotul prevazut cu o camera video poate identifica vinovatul sau poate informa securitatea ca a fost o alarma falsa. Pentru o curatenie mai eficienta, activitatea din cladire este monitorizata de senzori, pentru ca la sfarsitul zilei oamenii si robotii responsabili cu curatenia sa se poata concentra pe zonele care au fost folosite cel mai intens. Filosofia generala a companiei Deloitte in legatura cu Edge a fost ca o investitie care se amortizeaza in mai putin de 10 ani merita incercata. Plafonul digital a fost una dintre cele mai costisitoare inovatii. Cu toate acesta Erik Ubels directorul de dezvoltare de la Deloitte sustine ca viitorul tuturor cladirilor va fi conectarea, atat in interiorul acestora cat si in exterior, cu alte cladiri.

2. Resedinta din insula Camano, statul Washington, Statele Unite ale Americii, a fost denumita “Casa Tsunami” deoarece a fost construita de o echipa de experti specializati in catastrofe naturale. Casa a fost realizată de compania Northwest Architects pentru a rezista la orice tip de dezastre naturale, fiind proiectata sa reziste chiar si in fata unui Tsunami. Casa este proiectată să reziste la impactul pereților cu valurile de mare viteză, înalte de până la 8 picioare (aproape 2,5 metri), la cutremure de până la 7,8 grade pe scara Richter și la vânturi de 85 mph (mile pe oră, aproximativ 135 kilometri pe oră). Arhitectul principal al clădirii este Dan Nelson, iar clădirea proiectată de el are suprafața utilă de 3140 metri și înalțimea de 30 picioare (9 metri și ceva). Cu o suprafata totala de 291 m patrati, casa este situata la marginea insulei Camano si ofera o priveliste de vis din toate unghiurile.

Desi exteriorul nu o arata, casa Tsunami este extrem de spatioasa si este contruita pe 3 niveluri, oferind oricarei familii tot luxul de a trai linistiti si relaxati intr-o casa asigurata din toate punctele de vedere.Avand un living generos generos ca spatiu, o bucătărie si o sala in care se ia masa la parter, etajul fiind proiectat pentru dormitoare, amenajarea interioara a fost realizata pentru a se integra perfect cu mediul inconjurator si cu nevoile proprietarilor. Dormitorul are o usa mare din sticla, iar la deschiderea acesteia se poate vedea oceanul in toata splendoarea lui. Modelul in care a fost construita casa Tsunami a fost preluat de tot mai multe persoane care locuiesc in zone afectate in mod constant de calamitati, iar avand in vedere confortul de care beneficiaza oricine locuieste intr-o casa atat de sigura, putem spune ca va fi o noua tendinta in arhitectura. Familia care locuieste in prezent in aceasta casa s-a declarat foarte multumita si au constatat ca nu simt deloc cutremurele mici, pe cand vecinii lor se arata mai mereu preocupati de orice mic lucru care se petrece pe insula. Avand in vedere constructia solida, luxul din interior si mai ales maniera extrem de precauta in care a fost construita cladirea, casa Tsunami este o locuinta de invidiat pentru orice persoana care isi doreste tot ce este mai bun de la locul in care locuiește. Parterul clădirii este constituit dintr-un sistem de stâlpi întăriți cu cadre de oțel adânc înfipți și consolidați în sol. Compartimentarea camerelor de la parter s-a făcut cu panouri din sticlă transparentă care se închid deasupra capului. În aceste camere nu există nicio priză electrică, toată resursa electrică fiind furnizată de spațiile de locuit de deasupra.

Panourile de sticlă sunt astfel proiectate încât, în cazul unei catastrofe asemănătoare unui tsunami, forța valurilor le va deschide cu ușurință, ne opunând rezistență valurilor, permițând fluxului de apă să curgă prin camerele de la parter spre exterior și reducând presiunea asupra coloanelor. „Dacă edificiul ar fi un zid solid, în loc de stâlpi cu uși de sticlă, totul s-ar putea prăbuși sub impulsul valului”, explică Nelson. „Am optat pentru a permite clădirii să rămână intactă, lăsând apa să se deplaseze cu cea mai mică rezistență.”

3. Bolwoningen, casele în formă de mingi, din orașul Den Bosch-Olanda sunt și astăzi după mai bine de 35 de ani, o curiozitate pentru orice vizitator al orașului.

Știința și tehnologia progresează atât de repede încât ceva creat cu doar un deceniu în urmă ni se va părea cel mai probabil o antichite într-un viitor apropiat. Exemple pot fi multe – de la pagere și până la ipod-uri, însă acest lucru nu se întâmplă și cu casele în formă de mingi din orașul olandez Den Bosch. Au fost concepute în 1984 și rămân la fel de futuriste chiar și astăzi. Cunoscute local ca Bolwoningen, aceste case ca niște bulbi au fost create ca parte a unui program experimental de locuințe lansat în 1968. Au fost proiectate de artistul și sculptorul olandez Dries Kreijkamp în anii 1970, iar proiectul a fost finalizat în 1984. În timp ce programul a fost închis în același an, Bolwoningen a devenit o realitate, iar acest complex experimental de locuințe continuă să rămână unul neobișnuit. Amplasat în mijlocul unei vegetații bogate, de-a lungul unui canal pitoresc, cele 50 de case seamănă cu un ciudat grup de ciuperci uriașe. Casele stau pe structuri cilindrice care arată ca niște tulpini și conțin un spațiu de depozitare plus o scară care duce oamenii în sfera de deasupra. Casele sunt foarte luminoase datorită celor șase ferestre rotunde mari și a luminii de pe acoperiș. Spațiul de locuit se întinde pe o suprafață de doar 55 de metri pătrați, dar aspectul și abundența luminii face ca spațiul să fie mult mai mare și primitor. “Sunt triburi africane care construiesc cabane rotunde din lut. Forma globului este absolut evidentă. Este cea mai organică și naturală formă posibilă. La urma urmei, rotunjirea este peste tot: trăim pe un glob, până la urmă. Globul combină cel mai mare volum posibil cu cea mai mică suprafață posibilă, deci aveți nevoie de material minim pentru acesta. Este economie de spațiu, o formă foarte ecologică. Trebuie să spun mai multe? “, a declarat proiectantul lor - Dries Kreijkamp, înainte de a pleca dintre noi. Desi pare mai degraba platoul de filmare al unui film SF, cartierul Bolwoningen (casele-minge sau casele-glob) contine 50 de structuri sferice cu aspect futurist, grupate in jurul copacilor inalti si aleilor de pe cursul unui canal. Kreijkamp a conceput Bolwoningen initial in 1970, ca raspuns la o subventie inedita pentru proiecte experimentale de locuinte, inceputa in 1968. O zona marginasa a cartierului Maasport din orasul Den Bosch (cunoscut la inceput ca ‘s-Hertogenbosch’) adaposteste grupul de locuinte ce par extraterestre.

Inauntrul fiecarei case-glob se gaseste un apartament complet mobilat si echipat, ce pare insa desprins din alta lume. Peretii curbati si ferestrele rotunde te fac sa simti ca parca traiesti intr-o nava spatiala, fapt ce poate fi interpretat ca o ironie la adresa faptului ca Kreijkamp a gandit structurile-glob pentru a aduce oamenii mai aproape de natura. Fiecare locuinta are un apartament impartit pe 3 etaje, cu dormitoarele la primul nivel si baia la al doilea. La nivelul superior se gasesc living-ul si bucataria, iar ferestrele rotunde sunt amplasate in fiecare directie, oferind perspective remarcabile catre mediul inconjurator, inclusiv catre celelalte case-glob. La ultimul etaj fiecare cladire are diametrul de doar 5,5 metri.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE DIN JUDEȚUL CLUJ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Primăria municipiului Cluj - In memoriam 1894 - 1994

Palatul Primăriei din Cluj, inițial sediu al comitatului Cluj, este un monument de arhitectură construit la sfârșitul secolului al XIX-lea pe strada Mănășturului, în prezent str. Moților nr. 1-3. Edificiul, operă a arhitectului Ignac Alpar, este înscris pe lista monumentelor istorice clujene. Impunătoarea clădire a Primăriei Cluj-Napoca, situată la intersecţia dintre Calea Moţilor cu strada Petru Maior, a fost ridicată la cumpăna anilor 1900, de către firma lui Benedek Endstrasser, după un proiect al arhitectului budapestan Alpár Ignác (1855-1928), un foarte cunoscut arhitect de la acea epocă. După 1867, guvernul maghiar a finanţat construcţia de palate administrative, atelierul lui Alpár Ignác executând cinci clădiri de acest gen pe teritoriul Transilvaniei − la Sighişoara, Târnăveni, Deva, Cluj şi Aiud – dintre care palatul clujean fiind cel mai mare. Cu destinaţia de Casă a Comitatului Cluj, edificiul și-a păstrat funcția administrativă până în zilele noastre, sub regimul comunist fiind sediul Consiliului Popular Judeţean. După revoluţie, această instituţie, devenită între timp Consiliului Judeţean Cluj se mută în fostul sediu al Comitetului Judeţean al P.C.R. (actuala clădire a Prefecturii Judeţului Cluj), iar în locul ei se stabilesc alte două intituţii cu rol administrativ: Primăria Cluj-Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca. La parterul clădirii a funcţionat, între 1974 şi 1993, şi redacţia revistei maghiare Korunk. Turnul robust şi înalt, cu acoperiş din tablă de plumb marchează colţul clădirii şi, într-un anumit fel, un punct de orientare pentru vizitatorii centrului oraşului. Timpanul faţadei principale, construită în stil eclectic combinat cu elemente baroce, a fost decorat, la începutul construcţiei, cu stema Ungariei, în locul căreia se poate vedea astăzi stema nouă a oraşului. Globul pământesc, de deasupra timpanului, face referire la principiul universalităţii. Acelaşi caracter monumental este imprimat şi interiorului. Sala mare de şedinţe, dispusă pe două nivele şi situată în spatele aripilor amintite, este iluminată de două şiruri de ferestre pe latura sudică. La nivelul superior al sălii s-au amenajat iniţial balcoane pentru publicul doritor să urmărească şedinţele instituţiilor administrative locale, dar care, ulterior au fost zidite. Această sală, bogat decorată în zona ferestrelor, printr-o structură aurită a panourilor dintre deschideri, comunică cu aripile lungi prin scara de onoare, respectiv printr-o scară secundară. Aripile clădirii delimitează două curţi interioare despărţite de corpul scării de onoare. În preajma anului 1980 una dintre curţi a fost transformată în aşa numita Sală de sticlă.

Împăratul Traian, nume complet, Marcus Ulpius Nerva Traianus(născut la data de 18 septembrie 53 în localitatea Italica Santiponce şi decedat la dat de 9 august 117 în localitatea Selinus Cilicia), împărat roman între anii 98 – 117, a fost al doilea dintre cei aşa-zişi cinci împăraţi buni ai Imperiului roman (Dinastia Antoninilor) şi unul dintre cei mai importanţi ai acestuia. În timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă. Titlul său complet era IMPERATOR • CAESAR • DIVI • NERVAE • FILIVS • MARCVS • VLPIVS • NERVA • TRAIANVS • OPTIMVS • AVGVSTVS • FORTISSIMVS • PRINCEPS • GERMANICVS • DACICVS • PARTHICVS • MAXIMVS.

Lupa Capitolina este o statuie de bronz etruscă, turnată probabil în sec al V-lea Î.Hr., undeva pe valea fluviului Tibru. Originalul este păstrat în „Museo Nuovo” din Palazzo dei Conservatori din Roma. O copie este expusă în aer liber în Piazza Del Campidoglio. Statuia a fost amplasată la Roma încă din antichitate. Monumentul reprezintă o lupoaică de dimensiuni aproximativ reale (75 cm înălțime și 114 cm lungime), la care sug cei doi copii, ce îi reprezintă pe frații gemeni Romulus şi Remus, întemeietorii legendari ai Romei, concepuți, conform tradiției, în urma unei legături dintre zeul Marte şi o vestală virgină, Rhea Silvia. Intrată în colecțiile Vaticanului, statuia lupoaicei a fost restituită orașului Roma în anul 1471 de Papa Sixtius al IV-lea. Datarea turnării lupoaicei în anii 500-480 î.e.n. a fost apreciată după analize chimice. S-a emis și ipoteza că turnarea s-a făcut în secolul al VI-lea e.n. de sculptorul etrusc Vulca din Veii. Cei doi copii sugând sunt însă mult mai recenți. Se presupune că cei doi prunci originali au dispărut, actualii Romulus și Remus fiind probabil o operă a sculptorului Antonio del Pollaiuolo (1429 - 1498). Procedeul de turnare a copiilor este similar cu cel de turnare a armurilor, folosit într-un atelier din Ferrara. În anul 2006, istoricul de artă italian Anna Maria Carruba și etruscologul Adriano La Regina au contestat datarea tradițională a însăși Lupoaicei și, pe baza analizei tehnicii turnării, au emis ipoteza că statuia a fost turnată, de fapt, în Evul mediu târziu. S-au bazat pe faptul că în figurile antice (bazoreliefuri, mozaicuri, monede) lupoaica apare totdeauna cu botul întors spre cei doi copii, și pe lucrările de restaurare din 1997 executate de Anna Maria Carruba, când acesta a constatat că pentru turnarea actualei statui s-a folosit procedeul în ceară pierdută, aplicat în Evul Mediu pentru turnarea dintr-o singură bucată, în timp ce în antichitate se folosea metoda turnării pe bucăți, urmată de asamblarea acestora. Este așadar posibil ca statuia originală estruscă să fi fost în totalitate pierdută, Lupoaica fiind refăcută în Evul Mediu iar Romulus și Remus fiind adăugați în timpul Renașterii, spre a ilustra legenda întemeierii Romei. Statuia Lupa Capitolina din Cluj-Napoca este o copie dăruită în anul 1921 de municipalitatea din Roma orașului Cluj, ca simbol al legăturii de latinitate între Italia și România. Soclul monumentului din Cluj a fost prevăzut cu un basorelief al împăratului Traina, lucrare executată în bronz de sculptorul Ettore Ferrari (1849-1930), și cu inscripția ALLA CITTÀ DI CLVJ, ROMA MADRE, MCMXXI. Inițial statuia a fost amplasată în Piața Unirii, în fața statuii lui Matei Corvin, fiind dezvelită la data de 28 septembrie 1921. Odată cu Dictatul de la Viena, din 1940, în timpul exodului forțat al unei părți importante a populației românești, statuia a luat și ea calea refugiului pentru a fi pusă la adăpost. Se pare că a fost păstrată în siguranță la Sibiu. După cel de-al doilea război mondial, statuia a revenit la Cluj, dar noul climat politic existent nu a permis reinstalarea statuii pe locul original, de aceea ea a fost montată în anul 1967, la inițiativa profesorului Constantin Daicoviciu, în fața clădirii centrale a Universității, pe strada Mihail Kogălniceanu, unde a rămas până în 1973, când statuia a fost mutată la intersecția Bulevardul Eroilor cu Piața Unirii, pe locul ei fiind amplasat grupul statuar Școala Ardeleană. În anul 1994 statuia a fost luată de pe acest amplasament făcând Monumentului Memorandiștilor. Statuia Lupoaicei a fost mutată la Muzeului de Istorie a Transilvaniei, unde a fost restaurată de sculptorul Liviu Mocan, iar in 2007 de sculptorul Kolozsi Tiberiu, ulterior ea fiind amplasată la jumătatea Bulevardului Eroilor. În anul 2006, după începerea șantierului pe bulevard, statuia a fost îndepărtată de pe amplasament. Pe 29 noiembrie 2008, Lupa Capitolina a revenit pe soclul său de pe Bulevardul Eroilor, în fața catedralei greco-catolice Schimbarea la Față.

Monumentul Memorandiștilor din Cluj-Napoca a fost ridicat în anul 1994, la intersecția Pieței Unirii cu Bulevardul Eroilor, cu ocazia comemorării centenarului procesului intentat în mai 1894 memorandiștilor, care au avut puterea și curajul de a se ridica contra măsurilor de deznaționalizare a românilor, luate de guvernul austro-ungar. Monumentul Memorandiștilor, inaugurat la 9 iunie 1994, are o înălțime de 18,8 metri și este realizat de sculptorul Eugen Paul. Monumentul are inscripționat un citat de al lui Ioan Rațiu și anume: “Existența / unui popor / nu se discută, / se afirmă! / Ioan Rațiu / Cluj 23 mai 1894”. Pe partea dinspre Piața Unirii, sunt inscripționate numele persoanelor cărora le este dedicat acest monument. Pe locul monumentului actual s-a găsit între 1915-1918 monumentul “Kárpátok őre“ („Grănicerul Carpaților“), iar între 1973-1994 statuia Lupa Capitolină, ce a fost strămutată.

Expoziția filatelică - 2050 de ani de la întemeierea

statului dac centralizat - Cluj-Napoca 1980

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică.

Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea..Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Burebista a fost un rege dac, primul organizator al statului dac al tracilor, care a condus între anii 70 - 44 i.e.n. "Ajuns in fruntea neamului sau care era istovit de razboaie dese, getul Burebista s-a inaltat atat de mult prin exercitii, abtinere de la vin si ascultare fata de porunci, incat in cativa ani a faurit un stat puternic si a supus getilor cea mai mare parte din populatiile vecine, ajungand sa fie temut chiar si de romani", astfel sintetizeaza Strabon din Amaseia, geograf si istoric grec, care isi redacta opera la putin timp de la disparitia lui Burebista, personalitatea conducatorului dac. Mai dispunem ce-i drept, de marturiile lui Strabon si ale lui Iordanes. Cel dintai spune despre intemeietorul statului dac ca era “barbat get” , dar aceasta informatie nu ne permite nici macar sa stabilim mai precis originea lui Burebista, caci geograful din Amaseia, ca multi alti autori greci ii numeste “geti” si pe locuitorii din interiorul arcului carpatic. Cat despre Iordanes, el staruie mai mult asupra personalitatii marelui preot Deceneu decat asupra regelui.Mai dispunem de caracterizarea pe care i-o face lui Burebista epigrafa dionysopolitana in cinstea lui Acornion, dar aceasta se refera nu atat la personalitatea regelui, cat la rezultatul actiunilor sale politice si militare. Trebuie sa recunoastem, asadar, ca izvoarele antice nu ne dau nici un fel de informatii directe despre omul Burebista, despre trasaturile sale fizice si morale. Este neindoielnic ca aproape patru decenii din istoria Daciei au fost marcate de personalitatea lui Burebista si ca o parte din opera infaptuita de el i-a supravietuit, influentand evolutia ulterioara a statului dac pana in momentul cuceririi Romane. Dar este tot atat de sigur ca Burebista a fost produsul epocii sale, ca realizarile lui s-au intemeiat pe anumite conditii istorice reale si pe anumite cerinte obiective ale societatii dacice. Despre familia lui Burebista nu se stie absolut nimic, desi multa vreme s-a crezut ca o inscriptie greceasca, decretul in cinstea lui Acornion din Dionysopolis, l-ar mentiona pe tatal regelui. Acest “tata” era un personaj important si puternic, caci el se dovedeste capabil sa-i scuteasca pe cetatenii din Dionysopolis de ceva, probabil de un tribut. Aflat initial in fruntea unei formatiuni statale locale, Burebista, om de stat inzestrat cu remarcabile calitati de organizator, strateg militar si diplomat, reuseste sa unifice formatiunile politico-militare geto-dace din spatiul carpato-dunareano-pontic sub autoritatea sa si sa puna astfel bazele unui puternic regat cu centrul, probabil, in Podisul Transilvaniei. In intreaga sa actiune, Burebista a fost sprijinit de marele preot Deceneu, colaboratorul si sfetnicul cel mai apropiat. Reorganizat de Burebista, care putea, potrivit afirmatiilor aceluiasi Strabon, sa mobilizeze o armata de 200000 de luptatori, se impune la jumatatea secolului I. i.e.n. ca principala forta politica si militara din Europa Centrala si de la Dunarea de Jos. Razboaiele purate de Burebista dezvaluie si alta latura a personalitatii sale. Rapida incheiere victorioasa a campaniei impotriva celtilor ne indeamna sa credem ca ofensiva regelui a constituit o surpriza pentru acestia. Pe de alta parte, o inscriptie Histriana lasa sa se inteleaga ca Burebista stia sa organizeze un asediu de lunga durata, iar cucerirea litoralului Pontic dovedeste ca zidurile masive de piatra ale cetatilor grecesti nu constituiau pentru el un obstacol de netrecut. In sfarsit, nici un izvor nu spune ca Burebista ar fi pierdut vreo batalie si cu atat mai putin vreuv razboi. Totul indreptateste concluzia ca regele dac a fost si un mare comandant militar. Politica externa a statului lui Burebista, deosebit de activa si indrazneata, este indreptata spre redobandirea vechilor tinuturi dacice si spre contracararea pericolului expansiunii romane ce se contura pe intreaga linie a Dunarii. Pe plan militar primele mari acţiuni îl găsesc pe Burebista atacând în 74 sudul Dunării în alianţa cu scordiscii pe care însă mai apoi din cauza unor neînţelegeri îi nimiceşte. În jurul anului 60 nimiceşte celţii boi şi taurisci in fruntea cărora se afla Critasiros. Mai apoi intre anii 55-48 cucereşte întregul litoral pontic între Olbia şi Apollonia. Pe plan diplomatic duce tratative cu Pompeius căruia îi şi oferă ajutor militar şi care vorbeşte în faţa Senatului roman de un prieten personal (poate Burebista). Probabile legături diplomatice are cu dalmaţii când s-ar fi putut amesteca în răscoala acestora pe malul Adriaticii. Se presupun legături şi cu Midridates VI Eupator deşi puţin probabile. Primul obicetiv il constituie, in jurul anului 60 i.e.n., inlaturarea suprematiei celtice din regiunea Dunarii mijlocii. Amploarea si vigoarea acestui efort militar, precum si succesul sau gasesc ecou si in izvoarele istorice care consemneaza completa nimicire a triburilor celtilor boii aflati sub conducerea lui Critasiros, precum si a celor taurisci; in urma acestei victorii, hotarele apusane ale Regatului dac sunt fixate pe Dunarea mijlocie si Muntii Slovaciei. Infrangerea ulterioara a scordiscilor, triburi celtice din zona de varsare a Tisei in Dunare, aduce siguranta frontierei de sud-vest a Daciei si deschide perspectiva organziarii de incursiuni in sudul Dunarii, in Macedonia si Illyria, creind premisele stabilirii hotarelor meridionale ale regatului lui Burebista pe linia Muntilor Balcanici. In anii 55-48, atentia lui Burebista se indreapta spre rasarit, unde, dupa infrangerea lui Mithradates VI Eupator, regele Pontului, Roma reusise temporar, in urma campaniei lui M. Terentius Varro Lucullus, din anii 72/71, sa-si extinda autoritatea aspura oraselor grecesti vest-pontice. Triburile bastarnilor si sarmantilor de la est de Dacia si din regiunile nord-pontice sunt infrante, Burebista impunand apoi autoritatea statului dac coloniilor grecesti de pe litoralul septentrional si apusean al Marii Negre, de la Olbia, aflata la gurile Bugului, si pana la Apollonia, situata pe tarmul golfului Burgas in Tracia. Orase care s-au opus, precum Olbia, Histria si Mesambria, sunt asediate si luate cu asalt, suferind grave distrugeri si fiind obligate sa accepte apoi garnizoane dacice. Burebista ajunge astfel "stapanul tinuturilor de dincolo si de dincoace de Dunare", devenind "cel dintai si cel mai mare dintre regii din Tracia", cum il numeste o inscriptie greaca contemporana. Aflat la apogeul puterii, Burebista este pe punctul de a interveni in razboiul civil dintre Caesar si Pompei din statul roman, trimitand in preajma bataliei de la Pharsalos (48), la cel din urma, ca sol, pe Acornion din Dionysopolis. Infrangerea si moartea lui Pompeius Magnus fac ca oferta de alianta a lui Burebista sa nu se materializeze. Victorios in razboiul civil, Caesar pregatea, se pare, o campanie indreptata impotriva rivalului sau din Carpati. Dupa asasinarea lui Caesar in Forumul din Roma, are loc si disparitia violenta a lui Burebista, victima probabil a unui complot al aristocratiei separatiste. Statul intemeiat de el se destrama initial in 4, apoi in 5 parti, intr-una dintre acestea mentinandu-se la putere Deceneu. Ştirile despre sfârşitul lui Burebista lipsesc cu desăvârşire. Se poate specula doar, probabil un asasinat între anii 44-42 într-o "revoltă de palat". Adica potrivit lui Strabon, el “a pierit din pricina unei rascoale mai inainte ca romanii sa apuce a trimite o armata impotriva lui”.Nu se poate spune cu precizie nici cine au fost conjuratii. S-ar putea ca inlaturarea lui Burebista sa fi fost pusa la cale chiar de romani. S-a formulat si ipoteza ca, deoarece politica lui Burebista ameninta sa impinga Dacia intr-un conflict cu Roma, inasusi Deceneu l-ar fi inlaturat pe acela al carui principal consilier si colaborator fusese atatia ani pentru a inaugura o noua politica. Prin marturire faptelor sale, Burebista apare ca o personalitate complexa. El a fost intemeitorul statului dac, unificatorulpe plan politic al lumii geto-dacice, creatorul sistemului de fortificatii din Muntii Orastiei, aparatorul independentei Daciei, regele care a inteles comandamentele vremii sale si care a stiut sa gaseasca mijloacele cele mai potrivite pentru a-si atinge scopurile politice. Intr-un cuvant, el trebuie privit ca un om politic clar vazator si ca un mare comandant, iar epoca sa ca una din cele mai importante din trecutul istoric al poporului nostru. “...Burebista, getul, luand conducerea poporului sau a ridicat pe oamenii acestia ... asa incat in cativa ani, a intemeiat o mare stapanire si a supus getilor aproape pe toti vecinii; ba era de mare primejdie si pentru romani, pentru ca trecea Dunarea fara sa-i pese de nimeni si prada Tracia pana in Macedonia si in Iliria, iar pe Celti cei ce se amestecasera cu tracii si ilirii i-a pustit cu totul...” (Sursa - NET)

Insigna sportivă - Politehnica Cluj

C.S. Politehnica (Club sportiv) s-a înfiinţat în anul 2009 prin Ordinul Ministrului Educatiei, Cercetarii si Inovarii nr. 5246/ 24.09.2009 datorită rezultatelor internaţionale de excepţie obţinute în special de secţiile de Karate și aeromodelism, C.S. Politehnica a inceput activitatea cu patru sectii: aeromodelism, bridge, polo pe apa si karate WKC. Pana in prezent s-a mai infiintat sectia de tenis de masa, cu doua echipe, masculina si feminina. În prezent C.S. Politehnica este condus de un Consiliu de Administrație – președinte dl. Conf. dr. ing. Radu Adrian Munteanu și de directorul executiv Prof. dr. ing. Liviu Crișan. În scurta istorie a clubului, care dorește să renască valorile sportive universitare ale Clujului, se pot menţiona titluri de campioni naţionali, europeni sau mondiali obţinute de sportivii clubului, laureaţi ai celor mai prest, și igioase clasamente sportive în România, dar și din străinătate. Clubul isi propune sa organizeze competiţii naţionale și internaţionale la Cluj-Napoca pentru a face cunoscut numele de POLITEHNICA și implicit numele Universităţii Tehnice. Secţia Karate a este cu siguranţă secţia care a adus clubului cele mai multe trofee naționale și internaţionale, în anii de activitate zestrea clubului îmbogăţindu-se cu 12 de titluri mondiale, 18 de titluri europene și nenumărate titluri naţionale, atât la cadeţi cât și la juniori și seniori. Sus am postat logo-ul clubului sportiv Politehnica Cluj.

Expoziția ucenicilor - Corporația industrială din Cluj - Răsplată muncii

Produsul medalistic de mai sus s-a realizat în anul 193 cu ocazia Expoziției ucenicilor de la Cluj. Este o medalie-premiu confecționată din bronz, de formă rotundă, cu diametrul de 50 milimetri, identică celei din anul 1925. În câmp este redată o cunună din frunze de stejar având la partea de jos o fundă, deasupra căreia este reprezentată stema municipiului Cluj cu cele trei turnuri ale sale. În partea de sus este redată o inscripție pe două rânduri ușor curbate: “RĂSPLATĂ / MUNCEI”. Pe mijloc este trasat un chenar în care se grava pe loc numele celui premiat. Pe circumferință, între două cercuri liniare continue, este aplicată inscripția: “* EXPOZIȚIA UCENICILOR * CORPORAȚIA INDUSTRIALĂ CLUJ”. Reversul medaliei este similar aversului, cu diferența că pe circumferință inscripția este în limba maghiară iar în cartusul central se trecea anul în care a avut loc expoziția.

Insigna - C.F.R. Cluj - Liga Campionilor Europeni 2008

(Căile Ferate Române)

C.F.R. Cluj este un club de fotbal care joacă în prezent în Liga a I-a. Clubul înființat în anul 1907 a câștigat de șase ori titlul de Capioană a României, în anii 2008, 2010, 2012, 2018, 2019 și 2020, patru Cupe ale României, în anii 2008, 2009, 2010 și 2016 și patru Super cupe ale României, în anii 2009, 2010, 2018 ți 2020, fiind preluat pentru o vreme de omul de afaceri Arpad Paszkany. Culorile tradiționale ale echipamentului de joc al echipei sunt alb și vișiniu. CFR Cluj își joacă aproape toate jocurile pe teren propriu pe stadionul Dr. Constantin Rădulescu, care a fost extins în 2008 până la capacitatea maximă de 23500 de locuri. Acesta respectă toate reglementările UEFA și poate găzdui meciuri din Liga Campionilor. În 2006-2007, cu o investiție de 30 de milioane de euro, clubul a modernizat terenul cu gazon de calitate superioară, a construit un sistem de iluminat de ultimă generație și și-a actualizat infrastructura. Toată munca a fost finalizată pentru a 100-a aniversare a clubului, când s-a jucat un meci amical împotriva echipei portugheze Benfica. Printre poreclele date atât suporterilor cât și jucătorii echipei CFR Cluj sunt feroviarii și alb-vișinii. Suporterii CFR Cluj sunt menționați încă din anii 1910, perioadă în care clubul a avut numeroși simpatizanți atât între populația maghiară din Cluj-Napoca, cât și între lucrătorii feroviari, echipa fiind reprezentanta orașului Cluj-Napoca în fotbalul din regatul maghiar în perioada în care Transilvania a fost parte a imperiului austro-ungar. Astăzi echipa are jucători mulți din alte țări iar antrenorul echipei este Dan Petrescu. Alte denumiri ale echipei au fost; Kolozsvari Vasutas Sport Club, Kolozsvari A.C., Ferar KSME, Lokomotiva Cluj, Muncitoresc Cluj, Clujeana Cluj și Steaua - C.F.R. Cluj-Napoca. Sus am postat logo-ul și o poză reprezentând stadionul acestei echipe.

Cluj Napoca (până în 1974 Cluj; în limba germană Klausenburg, în limba maghiară Kolozsvár, în dialectul săsesc Kleusenburch, în limba

latină Claudiopolis) este un municipiu reședință de județ și cel mai mare oraș al judeţului Cluj, ce numără aproximativ 310000 locuitori. În trecut a fost reședința comitatului Cluj și una dintre capitalele istorice ale Transilvaniei. Numele de Cluj provine, cel mai probabil, din latinescu Castrum Clus, folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru a desemna cetatea orașului medieval de aici. Toponimul Clus are semnificația de „închis” în latină și se referă la dealurile care înconjoară orașul. O altă ipoteză acceptată este aceea a provenienței numelui topic din germanul Klaus sau din cuvântul Klause (însemnând «trecătoare între munți» sau din clusa «stăvilar, baraj»). Prima atestare documentară a unei așezări pe teritoriul de astăzi al Clujului a fost făcută de către geograful grec Ptolemeu, care a menționat aici una dintre cele mai însemnate localități din Dacia, cu numele Napuca. Cea dintâi atestare a Napocii romane datează din perioada imediat următoare războaielor de cucerire a Daciei,din anii 107 - 108, și constă dintr-o bornă militară, descoperită la Aiton, rezultată de la construcția unui drum strategic imperial. Prin decretul Consiliului de Stat nr. 194 din 16 octombrie 1974, semnat de Ceaușescu, municipiului Cluj i-a fost atribuit numele Cluj-Napoca, "pentru a eterniza denumirea acestei străvechi așezări - mărturie a vechimii și continuității poporului român pe aceste meleaguri. Sus am postat stemele orașului, de-a lungul vremurilor, și mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură clujene, din vremuri diferite.

Teatrul maghiar

Biserica austro-ungară

Bastionul Bethlen

Palatul New York

Piața Unirii

Parcul municipal

Piața Mihai Viteazul

Piața Matei Corvin

Calea Victoriei

Clinicele universitare

Biserica Szent Ferenc - Piața Gheorghe Dimitrov

Palatul Justiției

Palatul cultural

Căminul studențesc

Institutul pedagogic

Cazinoul

Județul Cluj este un județ situat în partea central-vestică a României, în centrul provinciei istorice Transilvania, întins pe 6674 kilometri pătrați și numărând aproximativ 692000 de locuitori. Capitala județului se află în orașul Cluj - Napoca. Ca subdiviziuni administrativ-teritoriale județul se compune din 5 municipii - Cluj Napoca, Dej, Turda, Câmpia Turzii și Gherla, 1 oraș - Huedin și 74 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului și mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Cluj, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.