Epaminonda's Blog.....: BALATONBOGLAR

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea maghiară BALATONBOGLAR,

județul SOMOGY, din vremuri diferite, câteva vechi trimiteri

poștale ilustrate, o medalie și o insignă din aceiași localitate.

Sinagoga

Biserica romano catolică

Observatorul sferic

Monumentul eroilor locali

Muzeul

Hotelul Gării

Cabane

Capela albastră

Bustul Sfântului Ștefan

Castelul

Trimiteri poștale

Arhitectură locală

Medalie locală

Insignă locală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DUEL EPIGRAMATIC

__________xxx__________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE SPORTIVE

DIN JUDEȚUL BIHOR

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - C.S.S.1 Oradea (Clubul sportiv școlar nr.1)

La 1 septembrie 1977, prin adresa nr.1229 din 10 iunie 1977 emisa la Ministerul Educatiei si Invatmantului, s-a infiintat Scoala generala nr.20 din Oradea. Scopul infiintarii acestei scoli a fost scolarizarea elevilor care fac sport de performanta la Clubul Sportiv Scolar nr.1 Oradea (fosta Scoala sportiva de elevi, Oradea, infiintata in 1954) si la Clubul Sportiv Scolar "Bihorul" Oradea infiintat in 1979. Scoala a fost facuta pentru o mai buna organizare a activitatilor sportive si scolare printr-o imbinare armonioasa a acestora. In primul trimestru al anului scolar 1977/1978 cladirea scolii nefiind terminata au functionat aici numai clasele primare, cele gimnaziale fiind in cladirea veche a Scolii Normale "Iosif Vulcan" Oradea din Piata Rahovei nr.1. Din trimestrul al II-lea toate clasele (I-VIII) au functionat in cladirea Scolii Generale nr.20 din str. Matei Basarab nr.4. In primul an de functionare 1977/1978, au fost doar 13 clase: 4 clase primare si 9 clase gimnaziale. Scoala avea un efectiv de 425 de elevi din care 140 in ciclul primar si 285 in ciclul gimnazial. Erau 16 cadre didactice: 4 invatatori si 12 profesori din care numai 2 titulari. Scoala dispunea de un internat cu 116 paturi si avea 167 de elevi care serveau masa la diferite cantine, 61 fiind bursieri. In primul an de functionare conditiile de scolarizare au fost dificile datorita neterminarii cladirii si a unor finisaje de proasta calitate. La inceput scoala a avut si internat, avand incadrati pentru supravegherea elevilor interni, 2 pedagogi. Clasele gimnaziale functionau dimineata iar cele primare aveau cursuri dupamasa, elevii sportivi antrenindu-se in orele libere. Incepand cu anul scolar 1978/1979 s-a aprobat si treapta a I-a de liceu, cu profil mecanic. De la 21 septembrie 1978 cladirea si internatul scolii au trecut in administrarea Clubului Sportiv Scolar nr. 1 din Oradea. In anii scolari 1979/1980, 1984/1985 si 1985/1986 clasele cu elevii fotbalisti de la CSS "Bihorul" si-au desfasurat activitatea in cladirea fostului Institut de subingineri Oradea. Incepand cu anul scolar 1986/1987 si pana in anul scolar 1988/1989 in cladirea aceluiasi Institut de subingineri au functionat clasele primare ale scolii. In anul scolar 1988/1989 numarul claselor a ajuns la 23, al cadrelor didactice la 32 (din care 21 erau titulare), iar al elevilor la 670. Cladirea Scolii avea la parter si etajul I sali de clase, iar la etajele II si III internatul, 2 sali pentru meditatie, o sala de clase si un atelier. Scoala dispunea de 11 sali de clase, 2 laboratoare (fizica-chimie si biologie), 4 cabinete (lb.romana, istorie, limbi straine si matematica), 1 atelier de croitorie, 1 cabinet medical, o biblioteca si anexe. Intre anii 1978 si 1985 activitatile tehnico-productive, din lipsa de spatiu si dotare tehnica, s-au desfasurat in atelierul centralizat de la Scoala generala nr.9. Din 1985 si pana in 1990 clasele gimnaziale si-au desfasurat activitatea tehnico-productiva in scoala, iar clasele din treapta I-a de liceu la Cooperativa "Electrometal" Oradea. Dupa evenimentele istorice din decembrie 1989, scoala noastra devine liceu. Ministerul Invatamantului si Stiintei aproba planul de scolarizare cu numarul 34473 din 2 iulie 1990 in urma caruia, Inspectoratul Scolar Judetean Bihor de dispozitia cu numarul 2188 din 30 august 1990, prin care, se infiinta Liceul cu Program de Educatie Fizica si Sport "Bihorul" Oradea pe structura Scolii generale nr.20 si a Clubului Sportiv "Bihorul" Oradea. Prin dispozitia nr.66 din 24.08.1993 a Inspectoratului Scolar Judetean Bihor, de la 1 septembrie 1993 Clubul Sportiv Scolar nr.1 Oradea devine sectie pe langa Liceul Sportiv "Bihorul" Oradea.Incepand cu 1 septembrie 1993, prin dispozitia nr.96/1993 a Inspectoratului Scolar Judetean Bihor, Liceul cu Program de Educatie Fizica si Sport "Bihorul" isi schimba numele in Liceul cu Program Sportiv "Bihorul" Oradea.

Insigna - C.S.U. Oradea (Clubul sportiv universitar)

Clubul Sportiv Universitar Oradea este o echipă de handbal feminin care evoluează în divizia A, având sediul pe Strada Universității, la nr.1. Echipa a fost înființată în anul 2015 ca secție a Clubului Sportiv Municipal Oradea și în parteneriat cu clubul CS Universitar Oradea, iar antrenorul său este de atunci Doina Ardelean. CSU Oradea își desfășoară meciurile de pe teren propriu în Arena “Antonio Alexe” și în Sala de Jocuri Sportive a Universității din Oradea. În vara anului 2016, CSU a cooptat-o în echipă pe Valeria Motogna, fost căpitan al României și purtătoare de drapel la Jocurile Olimpice din anul 2008. În vara anului 2017, echipa orădeană a fost aproape de desființare din cauza deciziei conducerii Clubului Sportiv Municipal de a-și retrage total sprijinul financiar. Acesta, în valoare de 20000 lei pe lună, fusese acordat de la înființare și până în luna mai 2017 în baza unui protocol de colaborare.

C.S.M.C. (?) Oradea - Cluj 152 km (ciclism)

Ciclismul este, în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs. Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al. Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut, sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas” si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km, este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250 m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR).

Insigna - C.S.O. - Clubul Sportiv Oradea

Clubul sportiv Oradea, denumire alternativă Crișana Oradea, denumire inițială CAO (Clubul atletic Oradea) s-a desființat la finele sezonului 1962 – 1963 după un parcurs dezastruos.

Asociația Club Sportiv CAO 1910 Oradea, cunoscut sub numele de Club Atletic Oradea, CA Oradea, sau pur și simplu CAO, este un club de fotbal din Oradea, care astăzi evoluează în Liga a III-a. Echipa a fost înființată ca Nagyváradi Atletikai Club (N.A.C.) în data de 25 mai 1910, când Transilvania făcea parte din Austro - Ungaria. Momentul istoric al fondării clubului a avut loc la Cafeneaua Emke (instalată la parterul actualului Hotel Astoria). Membrii fondatori și implicit membrii primului consiliu director al CAO/ NAC au fost: dr. Emil Jónás (președinte), Béla Mikló (președinte executiv), Andor Szabó (secretar), respectiv dr. Kálmán Kovács (casier). Alte denumiri ale echipe în timp au fost: Libertatea, Întreprinderea Comunală (ICO), Progresul și Clubul sportiv Crișana. De-a lungul istoriei sale, CAO a câștigat un titlu naționl românesc, un titlu național maghiar și o Cupă a României. S-a dizolvat în 1963, dar a fost refondat în 2017 și a început să joace în divizia a cincea. Locul unde "alb-verzii" își desfășoară meciurile de pe teren propriu este Stadionul Iuliu Bodola, cea mai mare arenă a județului Bihor, numit astfel după Iuliu Bodola, jucătorul legendar al CAO din anii '30 și '40. Stadionul a fost inaugurat în 1924 și a fost renovat de mai multe ori, la renovarea din 2007 băncile de lemn fiind înlocuite cu scaune de plastic, reducând astfel capacitatea arenei de la 18000 la 11155 locuri. Centru comercial și nod de transport, orașul Oradea a fost un leagăn timpuriu al jocului de fotbal, care a apărut aici în 1902, datorită locuitorilor săi care se întorceau de la studii sau de la muncă din străinătate sau din Budapesta. Sportul câștiga în popularitate, dar nu exista încă un club organizat care să reprezinte orașul în meciurile împotriva unor orașe precum: Kolozsvar (Cluj-Napoca) sau Temesvar (Timișoara). Înființată în 1910, când Transilvania era încă parte a Austro-Ungariei, Nagyváradi Atletikai Club - în limba română: Club Atletic Oradea - va deveni în curând simbolul fotbalului din orașul de pe Crișul Repede. Adunarea de constituire a avut loc la 25 mai 1910, în cafeneaua orădeană Emke, consiliul director fiind format din dr. Emil Jonas, președinte, Bela Miklo, președinte executiv, Andor Szabo, secretar, și dr. Kalman Kovacs, casier, iar afilierea la Federația Ungară de Fotbal a fost semnată imediat. La 31 iulie, NAC a jucat primul său meci împotriva clubului KVSC din Kolozsvar (Cluj Napoca). Luna următoare, o echipă din Anglia care se afla în turneu a venit în oraș: este vorba de Bishop Auckland, campioana Ligii Nordului în acel sezon; NAC a câștigatul meciul cu un neverosimil 8-0. Înainte de primul război mondial, clubul a activat doar la nivel local și regional; după ce s-a alăturat Diviziei de Est a Ligii de Sud a Ungariei, în 1913 NAC a câștigat 25 dintre cele 31 de meciuri. În 1914, în calitate de campioană a diviziei, NAC a avut dreptul să participe la turneul final de la Budapesta, dar această competiție nu a mai avut loc niciodată din cauza izbucnirii războiului, în iunie. Echipele transilvănene s-au alăturat campionatului național românesc în sezonul 1921- 1922, dar NAC - acum cunoscut și sub denumirea de Clubul Atletic Oradea - a fost învins în faza orășenescă a campionatului de Stăruința Oradea și apoi de Înțelegerea Oradea pentru primele câteva sezoane și, astfel, nu s-a calificat pentru turneul final până în sezonul 1923-24. În 1932, conducerea clubului a decis că stabilirea de contacte cu fotbalul din alte țări ar contribui la dezvoltarea acestui sport în Oradea. Așa că au efectuat un turneu de douăsprezece meciuri în Franța și Eleveția, în timpul cărora au învins Olympique Lillois cu 5-2, echipă care în acel sezon va deveni campioana Franței. În anul următor turneul a fost în Franța și în coloniile sale din Africa de Nord, iar Oradea și fotbalul românesc și-au răspândit faima în jurul continentului. În timpul perioadei interbelice, CAO a furnizat optsprezece internaționali români, majoritatea dintre ei fiind constituită, în mod întâmplător, din etnici maghiari, evrei și germani. După Dictatul de la Viena echipa a jucat în campionatul maghiar, pentru ca în sezonul 1943-44 a devenit prima echipă din afara Budapestei care a câștigat campionatul maghiar în istoria sa de 44 de ani, terminând cu 13 puncte înaintea celei de-a doua echipe, Ferencvaros. Nume de jucători mari ai acestei echipe în timpul câștigării primului titlu au fost: Gyula Lorant, Iuliu (Gyula) Bodola, József Pecsovszky (Iosif Petschovschi), Francisc Spielmann, Gusztav Juhasz, Nicolae Simatoc, etc. Antrenorul NAC, în perioada succesului maghiar al clubului, a fost vedeta alb-verzilor din anii '20, Francisc Ronay. Sub numele - Progresul Oradea, clubul a câștigat Cupa României în anul 1956. Orașul Oradea a strălucit puternic pe firmamentul fotbalului regional și național, cu câțiva dintre cei mai mari jucători ai Ungariei și României din acele vremuri - o cupă și un titlu de campion în două țări - dar acum se află mult în umbră: FC Bihor a fost declarat falimentar la 12 ianuarie 2016, după o istorie furtunoasă, iar în primăvara anului 2017, acest faliment a provocat o situație stranie, inversă față de cea de la începutul anilor '60, CAO reapărând și înlocuind-o acum ea pe FC Bihor. Principala rivală a CAO este considerată Ripensia Timișoara, dar rivalitățile zonale precum cele cu UTA sau Poli Timișoara sunt și ele recunoscute. În trecut CAO a avut importante rivale și la nivel local, meciurile împotriva unor echipe precum Stăruința sau Crișana fiind recunoscute pentru intensitatea lor.

Insigna sportivă - Minerul Bihor

Minerul Bihor a fost și poate încă este un club de fotbal ce a funcționat sau încă funcționează pe lângă o exploatare minieră din județul Bihor. Nu se știe exact dacă acest club ne este contemporan și nici în ce localitatea a jucat echipa sau ce rezultate a obținut.

Oradea, mai demult Oradea Mare, (în maghiară Nagyvárad, în germană Großwardein, în latină Magnovaradinum, în slovacă Vel'ký Varadín, în turcă Varat, în italiană Gran Varadino) este reședința și cel mai mare municipiu al judeţului Bihor, situat în vestul României, pe râul Crişul Repede, în imediata apropiere a graniței cu Ungaria. Oraşul este menţionat pentru prima dată la 1113, având în prezent o populaţie de aproximativ 206000 de locuitori. Sus am postat steagul si stema actuală a municipiului Oradea și mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură orădene din vremuri diferite.

Palatul Moskovitz

Liceul de stat nr. 1

Catedrala greco-catolică Sfântul Nicolae

Biserica romano catolică Olahzi

Banca de economii

Cazarma Franz Josef

Baroul avocaților

Palatul Levay

Banca austro-ungară

Gara

Palatul de finanțe

Biserica evanghelică Agosta

Facultatea de medicină

Hotelul Panonia

Bulevardul Regele Ferdinand

Cafeneaua Metropol

Județul Bihor este situat în provincia istorică Crișana, în nord-vestul României și are reședința în orașul Oradea. Județul se întinde pe o suprafață de 7544 kilometri pătrați și numără aproximativ 575000 de locuitori. Din punct de vedere administrativ-teritorial județul este format din; 4 municipii – Oradea, Beiuș, Marghita și Salonta; 6 orașe – Aleșd, Nucet, Săcuieni, Ștei (fost Dr.Petru Groza), Valea lui Mihai, Vașcău precum și 90 de comune. Sus am postat stemele actuale și comuniste ale județului iar jos câteva fotografii reprezentând monumente de cultură și arhitectură bihorene, din vremuri diferite, dar și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate din acest județ.