HENGELO - OLANDA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea olandeză HENGELO, provincia

OVERIJSSEL, din vremuri diferite, câteva vechi trimiteri poștale,

dar și o insignă, o medalie și un jeton din aceiași localitate.  

Primăria

Fabrica de mașini a fraților Stork

Turnul primăriei

Biserica Sf. Lambert 

Piața

Biserica Sf. Willibror

Vila De Belder

Școala

Strada Bornsche

Termocentrala

Sala de concerte

Biserica Remigius

Monumentul Căluțul

Gara

Castelul Twickel

Strada Enschedesche

Hotelul Lansink

Ecluza

Trimiteri poștale

Arhitectură locală

Insignă locală

Medalie locală de vânătoare

Jeton local

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DUEL EPIGRAMATIC

___________xxx___________

CÂTEVA JETOANE

DIN JUDEȚUL BACĂU

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.

Jeton - Cantina Fabricii de cherestea Agăș - 1904

M.Carniol Fiul (gravor)

Jetonul prezentat aici au fost emis de Cantina Fabricii de cherestea Agăș, localitate din județul Bacău, are formă rotundă și are diametrul de 20,2 milimetri. Piesa este confecționată din zinc nichelat și este perforată la partea superioară ulterior emiterii acesteia. În centrul câmpului aversului, în interiorul unui cerc perlat la exterior, sunt redate monogramat literele majuscule NS. Periferic circular sunt aplicate inscripțiile: CANTINA FABRICEI DE CHERESTEA AGĂȘ și 1904 iar deasupra anului este redată inscripția GRAVOR, M. CARNIOL FIUL. În centrul câmpului reversului, în interiorul unui cerc perlat la exterior este inscripționată cifra 5. Nu există informații despre ce ar putea să însemne acest 5.

Fabrica de cherestea Agăș aparținea de Societatea Anonimă pentru exploatarea de păduri și fierăstraie cu vapori Goetz & Co, înfințată în anul 1883 cu sediul în Galați, Strada Colonel Boyle, nr.9, continuatoarea Societății pentru exploatarea de păduri cu fierăstraie cu vapori P.&C.Goetz et comp, fondată de Philip și Charles Goetz, în anul 1872 la Galați, etnici germani din Cernăuți. Goetz deținea numeroase fabrici de cherestea în România, de la Cernăuți până la Nehoiu (Buzău). 

Concernul Goetz a ajuns cel mai mare exportator de cherestea din țară. Materialul lemnos românesc ajungea în: Turcia, Grecia, Egipt, Rusia, Spania, Italia, Franța, Algeria, India, porturile Mării Roșii și chiar în Panama. Se știe că Fabrica de cherestea Agăș a fost înființată în anul 1921 și 7500 de hectare din moșia Agăș, probabil păduri, erau date în arendă societății Goetz. Există informații că literele majuscule monogramate NS ar putea însemna Nathan Segal, care a fost un fel de administrator (director, președinte, conducător) al fabricii. (Sursa – Lucrarea:Valea Trotușului – jetoane – autor Dorel Bălăiță)

Agăș este o comună din județul Bacău care include și satele: Beleghet, Coșnea, Cotumba, Diaconești, Goioasa, Preluci și Sulța. Comuna Agăș este străbătută de DN 12 pe o distanță de 15 km. La recensământul din anul 2011 comuna număra 5884 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 6668 locuitori), dintre care: români – 91,29%, maghiari – 3,95% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei băcăuane Agăș, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 89,78%, romano catolici – 4,99% și restul – nedeclarată sau altă religie. Cea mai veche consemnare a vreunei localități din aceasta zonă s-a făcut în 25 martie 1757, despre schitul Cotumba, când starețul mănăstirii Pahomie a scris zapisul de mână pentru vânzarea a 55 de prăjini, curătură de arat. Activități specifice zonei sunt creșterea animalelor și exploatarea materialului lemnos. În comuna Agăș lucrează aproximativ 400 de persoane în exploatarea și prelucrarea lemnului, din care 200 angajați la fostul UFET, iar diferența la gaterele particulare din comună, majoritatea ca sezonieri.

Jetonul - Administrația Schitu Frumoasa - 10 bani 1903

Jetonul prezentat aici a fost de administrația fabricii de cherestea „Obștea Bradul” din localitatea Schitu Frumoasa, județul Bacău, în anul 1903, după cum scrie pe ele. Satul Schitu Frumoasa având 1872 locuitori, aparține comunei Balcani situate în nordul Depresiunii Tazlău, fiind străbătută de șoseaua DJ 156A, la 50 km de Bacău, 40 km de Piatra Neamț și 25 km de Moinești. Drumul comunal 186 Balcani-Schitu Frumoasa permite accesul într-o zonă montană de o rară frumusețe. Primele documente care se cunosc și care se referă la așezări din teritoriul actual al comunei Balcani aparțin secolului al XV-lea.

 

La 15 octombrie 1491 Ștefan cel Mare, după ce a cumpărat mai multe sate și terenuri de pe valea râului Tazlăul Mare, le-a donat Mănăstirii Tazlău. Legenda spune că Ștefan cel Mare ar fi avut aici o iubită foarte frumoasă, pe care o vizita des și de aici numele satului Frumoasa. În Anuarul Socec din anul 1912 este consemnată ca funcțională la Schitu Frumoasa fabrica de cherestea a lui Theiler Lipa, care deținea și un depozit de lemne de construcții la Târgu Ocna. Într-o listă a societăților cooperative de exploatare păduri, publicată în anul 1935 în Anuarul cooperației române 1928 – 1933 este consemnată și societatea „Bradul” din Schitu Frumoasa, cu 114 membri și vânzări de peste două milioane lei , cu un profit de circa 198 mii lei. Se poate presupune că jetoanele de la Schitu Frumoasa au fost emise pentru a fi utilizate ca înlocuitor de monedă măruntă pentru plata alimentelor sau a altor produse necesare la o cantină a muncitorilor forestieri organizată de administrația fabricii de cherestea din zonă. În privința monogramei TH, care ar putea lămuri enigma emitentului acestor jetoane, se presupune că cele două inițiale ar veni de la numele industriașului Herman Theiler, mare exploatator de pădure, din Moinești, cu afaceri și în domeniul petrolier. Acesta deținea o fabrică de cherestea în orașul Moinești. În septembrie 1903 statul a scos la licitație pentru tăiere peste 4500 de hectare de pădure brad și molid, în zona localității Schitu Frumoasa, după modelul celei din Moinești. În 1931 Herman Theiler împreună cu alți asociați a fondat Societatea anonimă română pentru comerțul de combustibil și cherestea “Herman Theiler” având drept scop:

• Comerțul și exploatarea lemnului de foc, comerțul de cărbuni, cocs, țiței și orice alt combustibil
• Comerțul de cherestea și orice alte materiale de construcții, industria și exploatarea de păduri
• A crea industrii în legătură directă sau indirectă cu obiectul societății

Nu există o dovadă certă că Herman Theiler ar fi emitentul acestor jetoane. Pe aversul jetonului prezentat aici, în interiorul unui cerc perlat la exterior sunt reprezentate monogramat literele „H și T” iar în jurul grupului monogramat de litere, periferic circular, este aplicată inscripția: “ADM. FABRICEI SCHITU FRUMOASA”. Pe reversul acestui jeton, în interiorul unui cerc perlat la exterior sunt aplicate pe trei rânduri orizontale inscripțiile: ”10 BANI 1903”. Acest jeton este confecționat din zinca, are forma rotundă și diametrul de 20 milimetri.  (Sursa – Lucrarea:Valea Trotușului – jetoane – autor Dorel Bălăiță)

Balcani (în trecut, Schitu-Frumoasa, în limba maghiară -Balkán) este o comună din județul Bacău, care include și satele: Frumoasa, Ludași și Schitul Frumoasa, fiind situată în marginea nordică a județului, la limita cu județul Neamț, pe valea râului Tazlăul Mare. Comuna este traversată de șoseaua județeană DJ155A, care o leagă spre sud de localitățile Pârjol și Ardeoani și spre nord în județul Neamț de Tazlău. La recensământul din anul 2011 comuna număra 7173 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 8051 locuitori), dintre care: români – 93,76%, romi – 2,09%, ceangăi – 1,4% și restul – necunoscută sau altă etnie.Componența confesională a comunei băcăuane Balcani, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 70,94%, romano catolici – 26,83% și restul – nedeclarată sau altă religie.

Jetonul - Fabrica Dienerman-Wecsler - Dărmănești - 1 leu

Produsul medalistic de mai sus este un jeton executat pentru Fabrica Dienerman-Wecsler din Dărmănești. Acest jeton are formă rotundă, cu diametrul de 20 milimetri și este confecționat din alamă. În centrul câmpului aversului, în interiorul unui chenar perlat la exterior este reprezentat un motiv ornamental format din 2 cerculețe, 2 steluțe și un rombuleț, având deasupra aplicat înscrisul “DĂRMĂNEȘTII”. Periferic circular la partea de sus este aplicată inscripția “FABRICA” iar la partea de jos este aplicată inscripția “DIENERMAN & WECSLER.” În centrul câmpului reversului, în interiorul unui cerc perlat la exterior est inscripționată pe două rânduri valoarea “1 LEU”. Înscrisul 1 LEU este încadrat de literele majuscule D și V precum și C,  aplicate ulterior prin poansonare. Istoria acestui jeton este strâns legată de începuturile industriei forestiere în zona depresiunii Comănești – Dărmănești. Exploatarea sistematică a lemnului din aceste păduri seculare de conifere a început cu venirea boierului Costache Ghica, care, în anul 1806, a făcut o învoială cu răzeșii din Dărmănești prin care aceștia s-au obligat să-i vândă lui toate scândurile tăiate în fierăstraiele lor. În anul 1810 boierul își face fierăstrău propriu. În anul 1842 existau în zonă numeroase fierăstraie (Comănești – 20, Asău – 17, Dărmănești – 16, Larga – 6 și Dofteana – 8). Această fabrică a fost prima din Valea Uzului dacă nu luăm în calcul fierăstraiele ce funcțíonau cu mult timp înainte pe aceste locuri. Fabrica a funcțíonat înainte de anul 1880 fiind administrată de către Dinerman și Vexler, niște aventurieri curajoși ispitiți de negustorul Lezer, care avea cârciumă în centrul localității Dărmănești și vorbea foarte convingător despre frumusețea zonei și bogăția de lemn de pe Valea Uzului. Administratorii au cumpărat pădure pe râurile Bărzăuța și Plopu-Lapoș. Copacii erau tăiațí numai dacă trunchiul avea grosimea de 30 centimetri și costa 5 lei copacul, îți amintește unul dintre pădurarii timpurilor de atunci. Negustorul Lezer, pe lângă altele, a fost fondatorul unei prăvălii (cantină de pădure) pentru angajații fabricilor din zonă. De aici muncitorii puteau să cumpere diverse produse alimentare sau alte bunuri materiale pentru interes personal sau lucru la pădure. Este posibil că aceasta a fost cantina la care salariații fabricii Dinerman & Wecsler să-și fi putut utiliza jetoanele cu care erau plătiți de fabrică pentru munca prestată. În perioada 22 aprilie 1892 – 22 aprilie 1907 fabrica a beneficiat de avantajele legii industriale, obțínând ajutor de la stat. Avantajele acordate constau în scutire de dări directe către stat, județ și comună și scutiri de la plata taxelor vamale pentru piesele și accesoriile de mașini importate. Există două variante privind închiderea fabricii din Dărmanești. Unii susțin că fabrica a fost puternic bombardată în timpul primul război mondial și nu a mai fost refăcută. Cealaltă variantă susține idea asasinării unicului casier (rudă a patronilor) care urca la munte cu toți banii de salarii pe mai multe luni ale muncitorilor. Urmare a acestui eveniment patronii au oprit gaterul, au vândut cheresteaua și au mutat fabrica în Vrancea, lăsând toți muncitorii șomeri. Aproape de necrezut. Despre naționalitatea celor doi întreprinzători există variantele că ar fi  evrei sau germani. (Sursa – Lucrarea:Valea Trotușului – jetoane – autor Dorel Bălăiță)

Jetonul - Frații N & Șt. Teodorescu - Dărmănești 

Produsul medalistic de mai sus este un jeton executat pentru Fabrica de cherestea „Bradul”a fraților N & Șt. Teodorescu din localitatea Dărmănești, județul Bacău. Acest jeton are formă rotundă, cu diametrul de 22,8 milimetri și este confecționat din alamă. În centrul câmpului aversului, în interiorul a două cercuri perlate la exterior este inscripțíonat grupul monogramat de litere “F și T”. Periferic circular, între cele două cercuri perlate, este aplicată inscripția: “FRAȚII N. & ȘT. TEODORESCU - DĂRMĂNEȘTI -”. În centrul câmpului reversului, în interiorul unui cerc perlat la exterior este inscripțíonată valoarea „100”. Nu se știe ce reprezintă acest număr. Deasupra numărului 100 este aplicat un ornament decorativ de formă rombică, iar sub număr este aplicată inscripția: “NEGREANU” (probabil numele gravorului jetonului). Nu există informații despre patronii acestei fabrici și când s-a înființat (s-a închis) aceasta. Ultimile amintiri rămase despre această fabrică sunt acest jeton precum și o carte poștală care, se pare, că este din anul 1910. . (Sursa – Lucrarea:Valea Trotușului – jetoane – autor Dorel Bălăiță)

Dărmănești (în limba maghiară - Dormánfalva), este un oraș din județul Bacău care include și satele: Dărmăneasca, Lapoș, Păgubeni, Plopu și Sălătruc, fiind situat în extremitatea vestică a județului, la limita cu județul Harghita, la poalele Munților Nemira, pe malurile râului Trotuș. Orașul este traversat de șoseaua națională DN12A, care leagă Oneștiul de Miercurea Ciuc. Din acest drum, la Dărmănești se ramifică șoseaua județeană DJ123 care duce spre vest în județul Harghita la Sânmartin, deși porțiunea ce traversează munții nu este asfaltată. Prin oraș trece și calea ferată Adjud-Comănești-Șiculeni pe care este deservit de halta Valea Uzului și de halta de călători Valea Uzului Haltă. La recensământul din anul 2011 orașul număra 12247 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 14194 locuitori), dintre care: români – 85,96%, romi – 7,68% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului băcăuan Dărmănești, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 77%, romano catolici – 10,45% și restul – nedeclarată sau altă religie. În orașul Dărmănești se află palatul Știrbei, monument istoric de arhitectură de interes național, datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea și cinci alte obiective istorice de  interes local, toate clasificate ca monumente de arhitectură: complexul de instalații tehnice hidraulice din cartierul Boiștea, cuprinzând o dârstă hidraulică (datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea), o piuă hidraulică și o vâltoare (ambele de la începutul secolului al XX-lea); biserica de lemn „Sfântul Nicolae” (1808, cu adăugiri în 1884); moara de apă Hazaparu (începutul secolului al XX-lea); biserica de lemn „Sfinții Voievozi” (1813) din satul Lapoș; biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din satul Plopu.

Jetonul - Cantina Societății anonime forestiere Poiana Caminca - 1 leu

Produsul medalistic de mai sus este un jeton executat pentru Cantina Societății anonime forestiere Poiana Caminca. Piesa este de formă rotundă, are diametrul de 24 milimetri și este confecâionată din alamă.   În centrul câmpului aversului, în interiorul unui cerc perlat la exterior sunt inscripționate în formă monogramată literele majuscule: M.P., iar periferic circular sunt aplicate inscripțiile: CANTINA SOCIETĂȚII ANONIME POIANA CAMINCA, separate prin câte un punct. Sub grupul monogramat de litere este marcat numele gravorului - CARNIOL FIUL. Carniol fiul este numele unui mare gravor român ce a lucrat la Monetăria statului, care a fost și gravorul Casei regale a României. În centrul câmpului reversului, în centrul unui cerc liniar continuu este inscripționată pe două rânduri valoare 1 LEU. În România nu există o localitate care să poarte exact numele Poiana Caminca. Se știe totuși că pe Valea Trotușului, în apropierea satului Brusturoasa, din județul Bacău (la 2,5 kilometri depărtare), într-o zonă împădurită, există un sat numit Caminca (Camânca, Camenca), singurul din România de astăzi cu acest nume, ce are astazi 893 de locuitori. Denumirea satului vine de la pârâul omonim, afluent al Trotușului. Despre satul Caminca, al cărui nume ar veni de la cuvântul slav kamen, însemnând piatră (loc pietros), există mențiuni istorice din anul din anul 1850 cum că era un mic sat din marile everi ale boierilor. Satul s-a extins pe locul unde erau tăiați brazii, majoritatea localnicilor fiind muncitori forestieri. Într-un document oficial din anul 1906 se precizează că în comuna Caminca există o fabrică de cherestea a domnilor Purges, Schwartz și Erdstein, care a beneficiat de avantajele legii pentru industriei naționale. Probabil că jetonul prezentat aici a fost emis de către o cantină forestieră existentă în zonă, și era utilizat de lucrători la achiziția alimentelor și anumitor obiecte necesare traiului și muncii la pădure. . (Sursa – Lucrarea:Valea Trotușului – jetoane – autor Dorel Bălăiță)

Brusturoasa (în limba maghiară - Bruszturósza) este o comună din județul Bacău, care include și satele: Buruieniș, Buruienișu de Sus, Camenca, Cochiniș și Hângănești fiind situată în nord-vestul județului, la limita cu județul Neamț, în zona de munte pe valea Trotușului, între munții Ciucului și munții Tarcăului. Comuna este traversată de șoseaua națională DB12A, care leagă Oneștiul de Miercurea Ciuc dar și de calea ferată Adjud-Comănești-Șiculeni, pe care este deservită de halta de călători Brusturoasa. La recensământul din anul 2012 comuna număra 3138 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 3532 locuitori), dintre care: români – 97,48% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei băcăuane Brusturoasa astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 76,44%, romano catolici- 21,44% și restul – nedeclarată sau altă religie.

Municipiul Bacău, în latină Bacovia, în maghiară Bako, în germană Barchau şi în poloneză Bakow, supranumit orașul lui Bacovia, este reședința și totodată cel mai mare oraş din judeţul Bacău, provincia Moldova, România, fiind situat pe râul Bistriţa. Suprafața municipiului este de 43 kilometri pătrați, iar populația este de aproximativ 177000 de locuitori. Bacăul își are stramoșii până în comuna primitivă, mai precis în paleoliticul superior cam 5000 de ani în urmă. În perimetrul Pieței Revoluției s-a descoperit un racloir de silex negru-vinețiu de formă trapezoidala, obiect folosit la vânătoare. Acest obiect de silex mărturisește primele exemple de comerț, deoarece acest material nu se gasea prin aceasta zona, deci era adus din depărtări. O altă prezență umană în vatra localității, s-a descoperit cu ocazia săpăturilor pentru Pasajul Mărgineni. La opt metri adâncime, muncitorii găsesc urmele unei așezări din epoca mijlocie a bronzului - Cultura Monteoru. Cu puțin timp în urmă se știa că prima atestare documentară a localității este de pe tipul lui Alexandru cel Bun, 6 octombrie 1408. Însă pe baza unei indelungate cercetări de arheologie, Bacăul a mai îmbătrânit. Cercetătorul Ștefan S. Gorovei demonstrează că Bacăul are actul de naștere între anii 1391 - 1432 pe timpul domniei lui Petru Mușat. În anul 1399, orașul este menționat în Documentul lui Iuga Vodă, prin care se dă carte de judecată între spătarul Răducanu cu răzeșii satului Brătila, din ținutul Bacăului. La 15 aprilie 1400 aflăm ca în Bacău se află o parte a Cavalerilor Ioaniți, numiți mai târziu Cavalerii de Malta. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale municipiului Bacău, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură băcăuane, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate. 

Stadionul "23 August"

Hotelul și Restaurantul "Bistrița"

Fabrica de bere Grivel

Școala primară mixtă nr.5

Calea Mărășești

Marele hotel Imperial M.V.Kogălniceanu

Strada Ioniță Sturza 

Hotelul "Decebal"

Internatul liceului

Casa de cultură "Vasile Alecsandri"

Vederi - Bacău

Bacăul este un judeţ în regiunea Moldova din România, care are suprafața de 6603 kilometri pătrați, numără aproximativ 700000 de locuitori, având reşedinţa în municipiul Bacău. Principalele cursuri de apă sunt: Siret, Bistrița, Trotuș, Tazlău, Berheci, Zeletin, iar principalele lacuri sunt: Bălătău (baraj natural), Belci, Poiana Uzului (alimentare cu apă), Racova, Gârleni, Șerbănești și Lilieci (hidroenergetice). Ca subunităţi administrative judeţul Bacău are 3 municipii - Bacău, Moinești, Onești, 5 oraşe - Buhuși, Comănești, Dărmănești, Slănic Moldova, Târgu Ocna şi 85 de comune. Sus am postat harta și stemele veche, interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Bacău, din vremuri diferite, dar și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate.

Vederi - Borzești

Vederi - Comănești

Vederi - Solonț

Vederi - Moinești 

Vederi - Târgu Ocna 

Vederi - Cireșoaia

Monumentul eroilor - Găiceana

Cetatea lui Racoți - Ghimeș Palanca

Vederi - Buhuși

Vederi - Oituz

Vedere - Slănic Moldova

Intrarea în Parcul Năstăsache - Târgu Ocna

Hotelul Puff - Slănic Moldova 

Vedere - județ

______________ooOoo______________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII

Umorist și actor american Stanley Kamel,

a trăit între anii 1943 - 2008 

Detaliu vignetă de pe o felicitare italiană

Detaliu vignetă de pe un set de cupoane 

de raționalizare a bunurilor de larg consum

din vremea războiului civil spaniol 

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 06.01.2022