Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

1. Dintr-un articol documentar foarte amplu, scris de profesorul Marian Bolum din Bârlad am selectat și prezint aici succinte informații referitoare la încercarile de reglementare a circulației monetare în prima jumătatate a secolului al XIX-lea în Principatele Române. La vremea aceea circulaţia monetară din Principate se desfăşura în condiţii dificile datorită lipsei unei monede naţionale şi existenţei pe piaţă a numeroase monede străine, în special turceşti, ruseşti sau austriece. În această perioadă circulau în Principate peste 80 de semne monetare diferite ca aliaj şi sistem ponderal, ceea ce a determinat o gravă dezordine în circulaţia monetară. Mai mult, fluctuaţiile numeroaselor cursuri de schimb favorizau speculaţiile comerciale, ceea ce însemna pierderi importante pentru populaţie, prin diferenţa de curs, dar şi pentru stat, în special în relaţiile cu puterea suzerană faţă de care aveam de făcut diverse deconturi sau plăţi. Preţurile erau exprimate în lei sau parale de calcul, însă plata se realiza cu monedele existente în circulaţie. După Tratatul de la Adrianopol din 1829, Principatele se vor bucura de o autonomie administrativă lărgită şi vor beneficia de înlăturarea monopolului otoman asupra comerţului, ceea ce determină creşterea producţiei, datorită intensificării activităţilor economice, însă circulaţia monetară se confruntă cu aceleaşi probleme. O primă încercare legislativă de reglementare a circulaţiei monetare a fost făcută prin Regulamentele Organice din Ţara Românească (1831) şi Moldova (1832). Prin aceste documente se adoptă bimetalismul, raportul dintre aur şi argint fiind stabilit de stat. Ca etalon aur a fost ales ducatul (galbenul olandez), piesă ce avea 3,49 grame, cu titlu 900 ‰, iar ca etalon de argint, sfanţul (zwanziger, piesa de 20 creiţari), monedă austriacă ce avea 6,68 grame, cu titlu 583 ‰. Ambele monede erau echivalate în lei de calcul: ducatul valora 31 lei şi 20 parale, iar sfanţul 2 lei şi 10 parale. Reglementările monetare prevăzute în Regulamentele Organice au uniformizat cursurile în cele două Principate, realizând practic o uniune monetară, însă nu au rezolvat problemele circulaţiei monetare, deoarece era stabilit un raport fix între aur şi argint, în condiţiile în care preţurile pe piaţă ale celor două metale erau fluctuante, iar moneda etalon era o monedă fictivă, de calcul. Pentru informarea populaţiei asupra raportului de schimb dintre diversele monede ce circulau în Principate din 1830 începe publicarea în presă, a cursului monedelor de la Istanbul, pentru ca din decembrie 1833 această măsură să fie consacrată oficial în Ţara Românească. În condiţiile în care pe piaţă circulau un mare număr de monede de aur falsificate sau deteriorate, fapt ce permitea realizarea unor acţiuni speculative s-a hotărât realizarea unor greutăţi speciale, din bronz, pentru verificarea monedelor de aur mai importante, ce aveau curs în ambele Principate: ducatul austriac sau olandez, dublonul austriac sau turcesc, galbenul turcesc, polul imperial turcesc, irmilicul de 16 sau de 14 lei, polul irmilic de 8 sau de 7 lei, rubiaua, ş.a. Din literatura de specialitate aflăm că o astfel de piesă a fost realizată în Ţara Românească în 1834 fiind destinată verificării greutăţii ducatului austriac şi ducatului olandez. În Moldova astfel de greutăţi au fost realizate în timpul domniei lui Mihail Sturdza (în 1834, 1837, 1847, 1849) şi în timpul lui Grigore Alexandru Ghica (în 1849)5. Ele erau numite pietre de cumpănă, pietre de vistierie sau ponduri monetare.

Folosirea pondurilor monetare pentru verificarea greutăţilor monedelor este prevăzută de Jurnalul Sfatului Ţării Româneşti din mai 1834 şi de Decretul nr. 643 al Divanului Moldovei din ianuarie 1837, unitatea de greutate în cântărirea monedelor de aur, fiind grăuntele (în Moldova avea 0,0534 g.). Prin această legislaţie se urmărea interzicerea pătrunderii monedelor otomane cu un titlu scăzut de argint, ce erau introduse fraudulos şi era reglementată circulaţia monedelor uzate în scopul îmbunătăţirii circulaţiei monetare şi protejării populaţiei (visteria îşi proteja veniturile, acceptând doar monede cu titlu superior). În acest scop visteriile celor două ţări puneau la dispoziţia autorităţilor locale şi a negustorilor astfel de piese prin care se urmărea întărirea controlului ponderal oficial.

Deși existau aceste ponduri monetare de verificare, o parte din monedele de aur din Principate erau exportate în scopuri speculative, deoarece valoarea galbenilor era, conform Regulamentului Organic, de 31 de lei şi 20 parale, adică 1260 parale, în timp ce la Istanbul era, în 1836, de 1780 parale. Pentru a limita astfel de operaţii în 1837 se stabileşte echivalenţa leului de calcul la 60 de parale iar în 1843 la 80 de parale. Mai mult, în Moldova, se stabileşte desfiinţarea leului de calcul, însă măsura nu este viabilă deoarece pentru uşurarea tranzacţiilor toate monedele trebuiau raportate la o monedă unică, fie ea şi de calcul. Pentru înlăturarea din circulaţie a numeroaselor monede mărunte străine lipsite de valoare se încearcă baterea unei monede divizionare autohtone, însă statutul Principatelor nu favoriza o astfel de măsură. Baterea unor monede autohtone se considera atentat la statutul de dependență al Principatelor față de puterea suzerană - Poarta Otomană. Abia în aprilie 1867 s-a adoptat legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar, leul devenind monedă naţională.

2. Loteria națională a statului european Spania a emis o serie de bilete
de loterie prin care popularizează farurile spaniole.

Aici se prezintă un bilet de loterie din data de 18 martie 2006 prin care se popularizează Farul Castillete de pe insula Gran Canaria.

Castillete sau Punta del Castillete este un far situat pe insula Gran Canaria (arhipelagul Canare – Spania), care asigură circulația navelor în siguranță pe lângă coasta insulei în limitele: vârful La Aldea, la nord vest, și farul Maspalomas, la sud-est. Farul s-a construit în anul 1996 pe stâncă înaltă de 94 de metri, în apropierea portului de pescuit și sport – Mogan. Farul a fost proiectat de inginerii Sergio de Marrero și Manuel Vázquez Monterde. Edificiul a costat statul spaniol 30068,123 pesetas. Farul este realizat în stil modern, îndepărtându-se de proiectele standardizate în care erau construite farurile de altă dată. La far se deosebesc două corpuri de clădiri. Prima este un fel de peidestal ce are forma pătrată și este destinată pentru păstrarea baterillor, a panourilor electrice și de control. Din acest piedestal se ridică a doua parte a structurii, o coloană pătrată care este ridicată ca un turn, cu o bază considerabil mai mică decât cea a corpului inferior. Corpul coloanei este realizat din beton armat, găzduiește un lift în interior și este înconjurat de o scară exterioară care duce la o terasă unde sunt amplasate panourile fotovoltaice care furnizează energia electrică necesară funcționării farului. De pe această terasă se poate ajunge în vârful turnului, prin intermediul unei scări verticale atașate de perete, care oferă acces la o platformă unde se află felinarul și, atașat la acest corp superior, un paratrăsnet. Farul are o lanternă cu diametrul de 50 de centimetri produsă de compania suedeză AB Svenska AB Gasaccumulator și Gasaccumulator (AGA). Farul este echipat cu un schimbător de lampă cvadruplu marca Tecmar de tip roată Ferris și un semnalizator dublu. Este de apreciat faptul că farul nu primește energie electrică din sistemul național ci de la panourile voltaice. Enumăr mai jos câteva dintre caracteristicile tehnice ale farului:

Farul emite lumină albă
Vizibilitate – 17 mile marine (31 kilometri)
Înălțimea focală – 114 metri
Înălțime de sprijin – 20 metri
Echipat cu lampă halogen de 150 W
Sistem de alimentare – 6 panouri voltaice model BP-275 de 75 wați fiecare
Baterii model EAN-100 de 1180 amperi oră.

3. În data de 22 februarie 2021 Banca centrală a statului african Botswana a lansat în circuitul numismatic mondial bancnota de 10 Pula, denumită colocvial de către localnici – tigrul.

Este o versiune actualizată a vechii bancnote ce prezintă chipul președintelui actual - Mokgweetsi Eric Keabetswe Masis. S-a încetățenit în această țară tradiția ca fiecare președionte al statului să aibă portretul prezentat pe o bancnotă de 10 Pula.

Tradiţia dateză din data de 23 august 1976, numită şi Ziua Pula, ziua în care Botswana a pus în circulaţie propria monedă, renunţând la Rand-ul Sud African. Pula se traduce prin ploaie şi utilizarea termenului ca şi denumire a monedei naţionale, precum şi menţionarea acestui termen în stema naţională, denotă importanţa acordată acestui fenomen natural. Bancnota are culoarea predominantă verde.

Pe avers avem portretul Preşedintelui ţării, stema naţională în dreapta sus, iar în fereastra transparentă apare zebra cabrată din logo-ul Băncii Botswanei. Sub fereastră, se observă capul unei antilope.

Pe revers, apare sediul Adunării Naţionale a statului Botswana. Preşedintele actual este al optulea care are portretul prezentat pe bancnotă şi, în acest moment, în Botswana există trei versiuni în circulaţie ale bancnotei de 10 Pula, fiecare cu portretul altui Preşedinte.

4. Loteria națională a statului european Spania a emis o serie de bilete
de loterie prin care popularizează tipuri de avioanele.

Aici se prezintă un bilet de loterie din data de 2 decembrie 1999 prin care se popularizează avionul Dassault Breguet “Mirage” F-1C.

Dassault Mirage F1 este un avion francez de luptă produs de compania Dassault Aviation. Din acest model de avion s-au fabricat 720 de aparate, între anii 1966 – 1992, ce au echipat forțele aeriene franceze, irakiene, elene și spaniole. Primul zbor cu această aeronavă s-a efectuat în data de 23 decembrie 1966. Acest avion a fost principalul model din dotarea aviației militare franceză între anii 1973 – 2014, fiind un avion de interceptare dotat cu radar monopuls de tip Thomson-CSF Cyrano IV. Propulsat de un singur motor turboreactor SNECMA Atar 9k-50, care oferea o forță de aproximativ 7 tone și echipat cu o serie de armamente eficiente de origine franceză și americană, Mirage F1 a funcționat ca un luptător multifuncțional ușor, fiind exportat și în alte țări. Avionul s-a fabricat la uzinele franceze Dassault din Bordeaux cât și în uzinele belgiene SABCA. Mirage F1 a folosit o aripă măturată pe umeri, ceea ce a dus la o reducere cu peste 50% a lungimilor de pistă necesare și la creșterea rezervorului intern de combustibil pentru o rază de luptă cu 40% mai mare. O altă capabilitate bună a aparatului de zbor este avionica de bord. Sistemul radar monopuls Thompson funcționa în trei moduri diferite: descoperirea și urmărirea țintei aeriene, cartarea solului și evitarea terenului. Alte posibilități tehnice ale aparatului de zbor au fost: privitul în jos, pilotul automat și amortizorul de zgomot. Armamentul inițial al Mirage F1 era o pereche de tunuri interne de 30 mm și o singură rachetă aer-sol cu rază medie de acțiune Matra R530, care era transportată sub fuzelaj, ulterior fiind echipat cu alte diverse, multiple și performante categorii de armamente.

5. În data de 07 decembrie 2020, Banca Centrală a Libanului a lansat în circulație o bancnotă comemorativă, cu denominarea de 100000 Livre, dedicată aniversării a 100 de ani de la declararea Statului Marele Liban, pe 01 septembrie 1920, devenit ulterior Republica Liban, anul 1926.

Tipărită pe suport de polimer, bancnota este prima din lume cu tehnologia Cinema, o măsură suplimentară de securitate 3D.

Aversul bancnotei prezintă Piața Nejmeh, piața centrală a Beirut-ului, locul unde se află clădirea Parlamentului libian, birouri parlamentare, două catedrale, un muzeu și multe cafenele și restaurante. Simbolul pieței este turnul cu ceas din anul 1930, oferit cadou guvernului libian de către imigrantul libiano-brazilian Michel Abed.

În stânga imaginii cu piața, este prezentată Biserica de rit maronit Sf. Ioan Botezătorul, din Jbeil (Byblos). Peste imaginea bisericii, este suprapusă o imagine 3D, care oferă senzația de film, la mișcarea bancnotei – această imagine este realizată prin tehnologia Cinema. În partea dreaptă avem o fereastră transparentă, în forma unui cedru, pe care este tipărită cu cerneală specială imaginea unui cedru, simbolul național al Libanului (țara este numită uneori și tărâmul cedrului). Informațiile de pe revers sunt în arabă.

Pe revers sunt prezentate Stâncile de la Raouche, denumite și Pietrele Porumbeilor (monument natural) și o navă feniciană. Deasupra navei este trecut un logo format din cifra 100 și un cedru, simbolizând tema aniversară a bancnotei. Informațiile de pe avers sunt prezentate în franceză, respectiv cifre arabe. Culoarea predominantă a bancnotei este culoarea verde, iar dimensiunile fiind 14,7 cm x 8,2 cm.

xxx

UN CATREN PENTRU

NEPOATA MEA SARA-MARIA

CAPCANELE LIMBII ROMÂNE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

________xxx________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

(Regele Mihai I al României)

Ministerul Instrucțiunii - Premiul III

Regele Mihai I s-a nascut la 25 octombrie 1921, la Sinaia. A fost fiul Regelui Carol al II-lea si al Reginei-Mama Elena. A incetat din viata, in ziua de 5 decembrie 2017, la resedinta privata din Elvetia. Din iunie 1930, dupa plecarea Reginei-mama in exil, Regele Mihai a ramas in grija tatalui Sau. A urmat cursurile unei scoli organizate de acesta la palat, alaturi de copii reprezentand toate colturile tarii si toate categoriile sociale. A devenit din ce in ce mai inchis in sine si mai ganditor. Singurele saptamani fericite erau cele petrecute la Florenta, la mama sa. In adolescenta, Principele Mostenitor a urmat cursuri de sport si a inceput pregatirea militara. La varsta de saisprezece ani a devenit sublocotenent in armata romana. Dupa decesul Regelui Ferdinand din 1927 si ca urmare a faptului ca Principele Carol a renuntat la statutul de Principe Mostenitor, Principele Mihai a fost proclamat Rege. Fiind minor, s-a instituit o Regenta, compusa din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea si Presedintele Inaltei Curti de Casatie, Gh. Buzdugan. La 8 iunie 1930, Principele Carol a revenit in tara si a preluat tronul. Mihai I a primit titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. In urma abdicarii tatalui Sau, la 6 septembrie 1940, a devenit Regele Mihai I. In timpul razboiului, Regele i-a imbarbatat pe ostasii romani care au luptat pentru reintregirea tarii. Nu a fost insa de acord cu depasirea liniei Nistrului. In ciuda refuzului Maresalului Antonescu, la 23 august 1944 Regele a hotarat trecerea Romaniei alaturi de aliatii sai traditionali. Acest act de curaj a scurtat razboiul cu 6 luni si a crutat vietile a sute de mii de oameni. Din 1944, Majestatea Sa Regele s-a opus din toate puterile instaurarii autoritatii comuniste. In cele din urma, a fost obligat sa abdice la 30 decembrie 1947. Exilul Regelui Mihai si al Reginei Ana a inceput odata cu revenirea de la nunta din Atena. Au locuit pana la sfarsitul anului 1948 la vila Sparta, locuinta Reginei-mame Elena. Din 1949, Regele Mihai si Regina Ana s-au mutat la Lausanne si apoi in Anglia, unde au locuit pana in 1956. Pentru a-si castiga existenta, Regele si Regina au construit o ferma de pui si un mic atelier de tamplarie. Familia Regala s-a intors in Elvetia in 1956. Regele Mihai a semnat un contract cu compania aeriana "Lear Jeats and Co", la Geneva. Familia s-a mutat la Versoix, un mic oras de pe malul lacului Léman, la cativa kilometri de Geneva. Aici a locuit peste patruzeci si cinci de ani si tot aici se afla, pentru moment, casa familiei. In anul 1958, Regele a oprit colaborarea cu "Lear", iar un an mai tarziu, a infiintat o companie de electronica si de mecanisme automate denumita METRAVEL, pe care a vandut-o cinci ani mai tarziu. Din biroul sau de la Versoix si, incepand cu 2001, din cel de la Bucuresti, Regele Mihai a militat pentru intrarea Romaniei in NATO si in Uniunea Europeana. Majestatea Sa a incurajat respectarea drepturilor omului, dezvoltarea economiei de piata, pastrarea culturii nationale, respectarea adevarului istoric, respectarea si garantarea proprietatii private, consolidarea statului de drept si a democratiei in tara noastra. Regele Mihai si Regina Ana au locuit din 2004 la Aubonne, in Elvetia. De marile sarbatori crestine si, in functie de angajamentele Lor publice, Majestatile Lor au ales sa fie alaturi de cei dragi fie la Castelul de la Savarsin, fie la Palatul Elisabeta.

(Vasile Lascăr) 1852 - 1907

Ministru de Interne din 1896 - 1897 și 1902 - 1904

Produsul medalistic de mai sus este o medalie comemorativă din bronz și argint realizată în anul 1907 la moartea ministrului de interne Vasile Lascăr, inițiatorul primei legi organice de organizare a poliției române. Medalia este rotundă, cu diametrul de 60 milimetri și este opera gravorului G. Horvath. În centrul aversului, în interiorul unui cerc periferic continuu este chipul lui Vasile Lascăr din față. Pe părțile stângă, superioară și dreaptă este aplicată inscripția: “MINISTRU DE INTERNE DIN 1896 – 1897 ȘI 1902 - 1904”. În centrul câmpului reversului, în interiorul unui cerc periferic continuu este prezentată o femeie închinându-se în fața cavoului lui Vasile Lascăr. La partea inferioară, pe un rând orizontal, sunt inscripționați anii: “1852 - 1907”.

Vasile Lascăr (născut la 3 noiembrie 1853 la Șomănești, lângă Târgu Jiu – decedat 23 martie 1907 la București) a fost ministru de finanțe al României (interimar) în anul 1897 și ministru de interne în două rânduri. După terminarea școlii primare la Târgu-Jiu, Vasile Lascăr și-a continuat studiile la liceul din Craiova, după care a urmat dreptul la Sorbona, la Paris, unde și-a susținut și teza de doctorat. În anul 1877 s-a întors în țară, practicând avocatura în cadrul baroului Târgu-Jiu. În 1879 a fost ales primar al orașului Târgu-Jiu. După 1883 a fost ales deputat sau senator în aproape toate legislaturile liberale. A fost numit ministru de interne in guvernul Petre s Aurelian în perioada 21 noiembrie 1896 – 26 martie 1897 și apoi din nou în perioada 21 noiembrie 1902 – 13 decembrie 1904. În perioada cât a fost ministru de interne, Vasile Lascăr a propus prima lege organică a poliției române, concepută după principii știintifice moderne, pe care a conceput-o după modelul legilor similare din state mai dezvoltate prin care călătorise, dar pornind de la realitățile și necesitățile specifice românești. Ca model i-au servit organizarea polițiilor din Franța, Germania, Belgia și Austria. A susținut în Senat proiectul său de lege pe 25 ianuarie 1903. La data de 1 aprilie 1903, în urma multor dezbateri, a fost adoptata această lege, cu denumirea „Legea pentru organizarea Poliției Generale a Statului” în care s-au precizat „atribuțiile și competențele personalului poliției”, instituind „principiul stabilității organelor polițienești și scoaterea lor în afara luptelor politice”. Tot prin această lege se dispunea înființarea unei școli speciale de poliție pentru pregătirea personalului polițienesc. Școala de Agenți de Poliție din Câmpina, județul Prahova, poartă în prezent numele „Vasile Lascăr”.

Sfântul Ștefan

Cei mai mari sfinți ai neamului

Sfântul Ștefan a fost un diacon iudeu (evreu) din Ierusalim, considerat drept primul mucenic sau martir creștin condamnat la moarte de autorități, ce s-a născut în anul 1 și a decedat în anul 34 (35) după Noul Testament. Potrivit Noului Testament, Sfântul Ștefan a fost unul dintre cei șapte bărbați ”plini de Duh Sfânt și de înțelepciune”, aleși de către apostoli pentru a îndeplini calitatea de diaconi. Ștefan a fost unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos, care îl urmau pretutindeni și care au asistat direct la faptele sale. Fiind ales să îi conducă pe diaconi, precum și datorită credinței sale profunde și puterii sale de a săvârși minuni și semne, Sfântul Ștefan a fost numit și arhidiacon. Întrucât, în Biserica primară, rolul diaconului era unul mult mai important decât în zilele noastre, Sfântul Ștefan a intrat rapid în atenția fariseilor, care erau nemulțumiți de faptul că el predica public învățăturile lui Isus. La scurtă vreme după începerea misiunii sale de diacon, el a fost adus în fața Sinedriului, pentru a fi acuzat de blasfemie contra lui Moise și a lui Dumnezeu. Întrebat de același Caiafa care îl judecase pe Iisus cum răspunde acuzării, Sfântul Ștefan a ținut o lungă cuvântare, acuzându-i, la rândul său, pe cei ce îi doreau pieirea: "Cum au fost părinții voștri așa sunteți și voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinții voștri? Și au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept ai Cărui vânzători și ucigași v-ați făcut voi acum. Voi care ați primit Legea întru rânduieli de la îngeri și n-ați păzit-o!" Sfântul Ștefan a fost găsit vinovat de blasfemie și condamnat la moarte prin lapidare. După pronunțarea sentinței, conform Noului Testament, el a avut o teofanie, spunând: "Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu". El a fost dus înafara cetății, unde a fost ucis cu pietre, devenind primul martir - primul ucis pentru că mărturisise credința în Iisus. Urmând exemplul acestuia, în clipa morții el cere iertare pentru cei ce îl ucid. Conform Noului Testament și tradiției creștine, printre cei ce l-au judecat și care au asistat la uciderea lui s-a aflat și Saul, convertit ulterior la creștinism, cel ce avea să devină Sfântul Pavel. Mormântul Sfântului Ștefan a fost descoperit în anul 415. Din anul 560 osemintele sale s-ar afla în cripta bisericii „San Lorenzo fuori le Mura” din Roma.

Jeton - Fabrica de spălătorii auto - Expert Clean

Spălătoria auto - 2 fresh

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. O notă specifică este introdusă de un alt tip de jeton – care s-a răspândit rapid în ultimii ani – utilizat în cadrul spălătoriilor de autoturisme în regim self-service. În majoritatea cazurilor preţul de achiziţie al unui astfel de jeton este de 2,5 lei, însă un program complet de spălare necesită utilizarea concomitentă a două, trei sau chiar patru fise.

Jeton - Fabrica de spălătorii auto - Expert Clean

Spălătorie auto - Self Service

Deseori, acelaşi jeton poate fi folosit deopotrivă şi la acţionarea unui aspirator în regim self-service. Nu trebuie să surprindă faptul că uneori acelaşi model de jeton este folosit de către două sau chiar mai multe spălătorii distincte (cu acţionari diferiţi şi adesea localizate la distanţe considerabile una faţă de alta), deoarece costurile de achiziţie a unei astfel de instalaţii specializate se reduc semnificativ dacă acţionarii spălătoriei nu doresc un design personalizat pe jetoanele lor şi acceptă să utilizeze unul dintre modelele standard pe care le livrează producătorii de spălătorii (spre exemplu, Expert Clean – Fabrica de Spălătorii Auto din Bucureşti are în oferta curentă patru modele standard de jetoane, cu diferenţe doar la diametru: 22 mm; 23,5 mm; 26 mm și 27,5 mm, însă la solicitarea expresă a clienţilor, producătorul este în măsură să furnizeze şi un design particularizat pe oricare din feţele jetonului).

Set 2 insigne - A.S. (?!)

Nu s-au găsit informații exacte despre insignele de mai sus. Sunt tentat să cred că prescurtarea A.S. ar proveni de la Asociația Studențească sau Asociația Științifică și nicidecum de la Asociația Sportivă. Se cunosc mai multe tipuri de insigne pe care se poate descifra înscrisul A.S.. Aș fi tentat să cred că insigna pe fond roșu este din domeniul chimiei pe când despre cealaltă nu pot să mă pronunț deoarece nu se distinge prea bine simbolul grafic de pe ea. Să fie un cap de om sau poate vrun copac, cine poate ști? Dacă vreunul dintre cititori are mai multe informații îl rog să-mi semnaleze la rubrica comentarii de la subsolul acestui articol, drept pentru care îi mulțumesc anticipat.

__________ooOoo__________

UN TITLU ROMÂNESC

DE PROPRIETATE