joi, 13 mai 2021

HEEMESTEDE - OLANDA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură
și arhitectură din localitatea olandeză HEEMSTEDE, provincia
OLANDA DE NORD, din vremuri diferite, dar și câteva vechi
trimiteri poștale ilustrate. 
Primăria
Biserica Onze Lieve
Gara
Turnul de apă
Școala
Parcul
Arhitectură locală
Trimiteri poștale

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC
DE LUAT AMINTE!
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
UN CATREN PENTRU
NEPOATA MEA - SARA MARIA

__________xxx__________

O PLACHETĂ, O MEDALIE
ȘI CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa". 

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.  

Conform  DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române),  PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi  se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).  

Centenar Mihai Popescu 1909 - 2009 
București - Târgoviște 29 mai 2009
Mihai Popescu a fost un actor român, care s-a născut la data de 22 iulie 1909 la Târgoviște și a decedat la data de 24 februarie 1953 în București, în urma unei operații pentru îndepărtarea unei tumori la creier. A strălucit atât în țară, cât și peste hotare (Viena), impunându-se și ca actor de limbă germană. De asemenea, s-a afirmat ca profesor la Conservatorul de Artă Dramatică din București în perioada 1951-1953, fiind considerat unul dintre precursorii Teatrului românesc modern. După absolvirea Colegiului Sfântul Sava din București, s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică în clasa Luciei Sturza Bulandra, care la dispariția prematură a fostului său student, îl va evoca pentru: pasiunea cu care studia, pentru sensibilitatea, cultura și inteligența sa, cât mai ales pentru adevăratul cult ce-l avea pentru profesiunea de actor. La examenul de absolvire s-a prezentat cu Comedia Zorilor de Mircea Ștefănescu. În stagiunea 1931-1932 a jucat pe scena companiei Maria Ventura, devenind partener artistic al marei actrițe. A călătorit în Franța, apoi în Germania și Austria, luând contact cu spectacolele de factură barocă și cu modelul clasic vienez. În toamna anului 1933 s-a înscris la seminarul celebrului regizor Max Reinhardt, adăpostit într-o aripă a palatului Schönbrunn din Viena. Principiul pedagogic de bază era cel al aplicațiilor practice. Se punea accent pe arta declamației, vorbire scenică, dicțiune, mișcare, gestică și mimică. Cursurile de artă dramatică erau împletite cu cele de dans, muzică, gimnastică. După anii de studiu la Viena, a fost recrutat pentru spectacolele Jedermann de Hugo von Hoffmanstahl și Faust de Goethe, la Salzburg, devenind actor de limbă germană. A fost angajat mai întâi la Stadttheater din Bielitz, apoi la Volkstheater din Viena, unde a fost distribuit în rolul lui Laerte din Hamlet de Shakespeare. Pe scenele vieneze a jucat până în 1938 în multe spectacole, printre care Cum vă place de Shakespeare, Maria Stuart de Schiller, Ifigenia în Taurida de Goethe. Reîntors în țară a jucat în stagiunea 1939-1940 pe afișul Teatrului Maria Filotti din București (Calul năzdrăvan, Domnisoara Butterfly), apoi la Teatrul Comedia, unde s-a  întâlnit cu George Vraca (rolul Franz Mohr în Tâlharii lui Schiller). A fost angajat la Teatrul Național din București, unde a interpretat multe și diferite roluri: Oswald din Strigoii de Ibsen, Armand Duval din Dama cu Camelii de Alexandru Dumas-Fiul, Romeo din Romeo și Julieta și Iago din Othello de Shakespeare. Printre ultimele succese de după război este de menționat rolul principal din Mașina de scris de Jean Cocteau și rolul lui Bălcescu din piesa Nicolae Bălcescu de Camil Petrescu. Mihai Popescu a fost prezent și în emisiunea "Teatru la Microfon" a Radiodifuziunii Române, păstrându-se înregistrările cu Intrigă și Iubire de Schiller, avându-l partener pe neuitatul Ion Manolescu, și Egmont de Goethe. Mihai Popescu se numără printre actorii de prim rang ai teatrului românesc, prototip al actorului intelectual, capabil să transmită profunzimea ideilor și propria sa concepție. Iată două din filmele în care a jucat: Doamna de la etajul II (1937) și Cetatea fermecată (1945). Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, i s-a acordat titlul de “Artist emerit “pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”.
Direcția Comunicații și Informatică - Statul Major General
50 ani de informatică militară 
Direcția Comunicații și Informatică din Statul Major General, denumire actualizată Direcția Comunicații și Tehnologia Informației este structura specializată a Statului Major al Apărării responsabilă cu planificarea, organizarea şi coordonarea dezvoltării sistemelor şi serviciilor de comunicaţii, tehnologia informaţiei şi apărare cibernetică, pentru realizarea capabilităţilor de comandă, control, comunicații, computere, informații, supraveghere și recunoaștere (C4ISR) strategice și întrunite, interoperabile NATO și UE, pe timp de pace, criză și război. Domeniile de responsabilitate ale acestei direcții militare sunt:
  • planificarea capabilităţilor de comunicaţii şi informatică pentru realizarea sistemelor C4ISR în Armata României;
  • organizarea comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei pentru sprijinul acţiunilor militare la nivel strategic, controlul şi evaluarea funcţionării acestora;
  • stabilirea normelor și procedurilor specifice managementul informaţional în mediul electronic la nivelul SMAp și a structurilor subordonate;
  • coordonarea dezvoltării sistemelor şi serviciilor de comunicaţii, tehnologia informaţiei şi de apărare cibernetică pentru realizarea şi integrarea sistemelor C4ISR în Armata României;
  • planificarea şi conducerea operaţiilor din spaţiul cibernetic;
  • managementul spectrului radio alocat Ministerului Apărării Naţionale.
În scopul sincronizării acţiunilor necesare îndeplinirii misiunilor şi obiectivelor specifice Direcţia comunicaţii şi tehnologia informaţiei coordonează:
  • Agenţia militară pentru managementul frecvenţelor radio;
  • Direcţia comunicaţii şi tehnologia informaţiei reprezintă Ministerul Apărării Naţionale în relaţia cu:
  • Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale;
  • Serviciul de Telecomunicaţii Speciale;
  • Comisia pentru Tehnologia Informaţiilor şi Comunicaţii a CSAŢ;
  • alte structuri din cadrul SAOPSN, Consiliul NATO pentru C3, Agenţia NATO pentru C3, Agenţia Europeană de Apărare. 
Încerc să prezint mai jos un istoric al Direcției Comunicații și Informatică din Armata României: Prin Decretul nr. 3818 din 31.12.1942 se consfinţeşte data de 1 iulie 1942 ca dată de înfiinţare a Comandamnetului transmisiunilor Armatei române. Același decret stabileşte locul şi rolul Comandamentului Transmisiunilor: este organ de direcţie, supraveghere şi control pentru pregătirea de război a unităţilor de transmisiuni ale Armatei de Uscat, Aer şi Marină; este direct subordonat Direcţiei Superioare şi Comandamentului Geniului, are în subordine , din toate punctele de vedere, Centrul de Instrucţie, Şcolile de ofiţeri şi subofiţeri şi toate unităţile de transmisiuni ale Armatei de Uscat, iar din punct de vedere al pregătirii tehnice, şi unităţile de transmisiuni ale Aeronauticii şi Marinei. Prin Decizia ministerială nr. 2067 din 30.07.1943 Comandamentul Transmisiunilor trece, din punct de vedere operativ (organizare, mobilizare, instrucţie), în subordinea directă a Marelui Stat Major, depinzând în continuare, din celelalte puncte de vedere (administrativ), de Subsecretariatul de Stat al Armatei de Uscat, prin Direcţia Superioară şi Comandamentul Geniului. 
 
Prin Instrucțiunile speciale ale Marelui Stat Major nr. 56500 din 24.07.1945 se desfiinţează Comandamentul Transmisiunilor şi se înfiinţează Direcția transmisiunilor, în cadrul Inspectoratului Geniului. Prin Ordinul Marelui Stat Major, Secția I, nr. 51900 din data de 08.07.1946, începând cu data de 15 iulie 1946 ia fiinţă Brigada de transmisiuni "direct subordonată Inspectoratului General al Geniului şi are în subordine directă cele trei Regimente de Transmisiuni rămase în fiinţă (Regimentele 1, 2 şi 3 Transmisiuni)”.Prin Ordinul Ministrului de război – Subsecretariatul de stat – Secretariatul general, nr. 12655 din 11.07.1946 "Direcţia Transmisiunilor își încetează activitatea începând cu ziua de 16 iulie 1946”.  Cu Ordinul Marelui Stat Major nr. 45107 din 02.02.1949 cu începere de la 1 februarie 1949 Brigada de Transmisiuni se transformă în Comandamnetul transmisiunilor armatei. Prin Ordinul Marelui Stat Major nr. 317168 din 15.06.1951 se schimbă denumirea Comandamentului Transmisiunilor Armatei în Comandamentul trupelor de transmisiuni. Prin Oordinul Marelui Stat Major nr. B. 3/2395 din 24.09.1990 se schimbă denumirea Comandamentului Trupelor de Transmisiuni în Inspectoratul transmisiunilor. Prin Ordinul Marelui Stat Major nr. S/B3/253 din 29.01.1991 se schimbă denumirea Inspectoratului Transmisiunilor în Inspectoratul general al transmisiunilor. Prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. O.G.19  din 21.07.1993 se constituie Comandamnetul transmisiunilor, informaticii și electronicii, prin contopirea Inspectoratului General al Transmisiunilor cu Direcţia Informatică şi Automatizarea Conducerii Trupelor şi Secţia Luptă Radioelectronică, ambele din structura Marelui Stat Major. Prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M.30 din 02.05.1997 se constituie Comandamentul transmisiuinilor prin reorganizarea Comandamentului Transmisiunilor, Informaticii şi Electronicii şi înfiinţarea, la 30.04.1997, a Direcției comunicații și informatică din Statul major general (J 6), conform H.G. nr. 110 din 14.04 1997. Prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M.S.28 din 20.02.2006 se schimbă denumirea Comandamentului Transmisiunilor în Comandamentul comunicațiilor și Informaticii în cadrul procesului de transformare şi operaţionalizare a armatei. Comandamentul Comunicaţiilor şi Informaticii (index – U.M.02415 București) conduce unităţile militare subordonate pentru realizarea, exploatarea şi mentenanţa sistemului de comunicaţii şi informatic necesar armatei române la nivel strategic. Este structura de nivel strategic pe linie de comunicaţii şi informatică a SMG, subordonată acestuia şi coordonată de locţiitorul şefului SMG. Are în subordine unităţile de comunicaţii şi informatică destinate realizării şi exploatării RMNC la nivelul strategic al conducerii operaţionale şi administrative a Armatei României. Misiunile sale sunt; Instalează, exploatează şi asigură mentenanţa sistemului de comunicaţii şi informatică, necesar conducerii, cooperării şi înştiinţării armatei la nivel strategic, la pace, în situaţii de criză şi la război, pe teritoriul naţional şi în teatrele de operaţii; Asigură realizarea infrastructurii CIS a CNMC, managementul, operarea şi mentenanţa RMNC, precum şi interconectarea acesteia cu NGCS în punctele şi prin procedurile puse de acord cu NATO; Asigură instalarea, utilizarea şi mentenanţa platformelor tehnice ale P.C. din RNI-PCS conform planurilor DCI/SMG; Asigură managementul sistemelor criptografice şi materialele necesare realizării legăturilor criptate la nivelul SMG şi al structurilor subordonate; Planifică şi conduce acţiunile unităţilor subordonate pentru îndeplinirea misiunilor ordonate; Asigură preluarea, integrarea în sistemele proprii şi utilizarea resurselor şi serviciilor operatorilor naţionali (publici) precum şi ale altor operatori ai sistemelor de comunicaţii şi informatică ce acţionează pe teritoriul naţional, potrivit legii; Participă la realizarea şi exploatarea sistemului de comunicaţii şi informatică integrat al Ministerului Aparării, prin implementarea graduală a arhitecturii tehnice şi informatice a sistemelor C4I2SR; Creează şi gestionează rezervele operative şi strategice de tehnică şi materiale de comunicaţii şi informatică ale armatei; Asigură implementarea standardelor militare ratificate, a doctrinelor, manualelor şi documentelor specifice domeniului. Participă la întocmirea (elaborarea) şi execuţia planurilor de înzestrare/achiziţii în domeniul comunicaţiilor şi informaticii în cadrul Programului major "Statul Major General Conducere Strategică". Deasupra am postat logo-ul și fanionul iar dedesubt steagul de identificare al Comandamentului Comunicațiilor și Informaticii (fost Comandamentul transmisiunilor). Constant, de-a lungul timpului, misiunea principală a comandamentului a rămas în esenţă aceeaşi: de a asigura suportul de comunicaţii şi informatică pentru conducerea activităţilor militare la nivel strategic pe timp de pace, criză şi război; numai coordonatele acestei misiuni au suferit modificările impuse de realităţile timpului şi bineînţeles modalităţile de îndeplinire a acesteia. Evoluţia continuă a realizărilor în domeniul comunicaţiilor şi-a pus amprenta an de an pe modul de acţiune al unităţilor subordonate pentru îndeplinirea sarcinilor, dar şi a concepţiilor elaborate la nivelul comandamentului. Începând cu anul 1997, odată cu înfiinţarea Direcţiei Comunicaţii şi Informatică în cadrul Statului Major General, competenţele, atribuţiile şi răspunderile Comandamentului Comunicaţiilor şi Informaticii au suferit ultimele transformări majore ce au condus la actualul loc şi rol, şi anume acela de a realiza, exploata şi asigura stabilitatea Reţelei Militare Naţionale de Comunicaţii (RMNC) la nivelul conducerii strategice, utilizând eficient efortul unităţilor subordonate. Forţele şi mijloacele actuale ale Comandamentului Comunicaţiilor şi Informaticii sunt formate din resursele celor zece unităţi subordonate, grupate după misiuni astfel:   două unităţi de nivel regiment, una din ele dotată cu mijloace semistaţionare, iar cealaltă cu componente mobile pentru deservirea centrelor de comunicaţii şi informatică ale P.C. strategice la pace, criză şi război; centrul de pregătire pentru comunicaţii şi informatică;  o unitate de tip batalion dotată cu componente mobile pentru misiuni de sprijin de comunicaţii şi informatică în teatrele de operaţii sau pe teritoriul naţional la pace, criză şi război;  patru unităţi de tip batalion pentru exploatarea centrelor de comunicaţii cu management local, regional şi general din compunerea RTP, situate în zona de responsabilitate şi a centrelor de comunicaţii şi informatică ale unor PC în situaţii de criză şi război;  un batalion de instrucţie pentru comunicaţii şi informatică; o unitate de mentenanţă şi depozitare. Conceptele de război bazat pe reţea NCW (Network Centric War) şi NNEC (NATO Network Enabled Capability) au pus în faţa Comandamentului Comunicaţilor şi Informaticii provocări deosebite pe linia execuţiei unor proiecte menite să implementeze treptat aceste abordări ale războiului modern. Realizarea sistemelor C4I2 SR în aceste condiţii înseamnă de fapt noi sisteme, echipamente şi servicii asigurate cu forţe proprii sau achiziţionate, cu cerinţe ce se schimbă de la o zi la alta în ritmul în care comunicaţiile şi tehnologia informaticii progresează. Pentru comandament, în această etapă, obiectivul principal îl constituie dezvoltarea permanentă a Reţelei de Transmisiuni Permanente (RTP) din RMNC, astfel încât facilităţile şi locaţiile oferite de aceasta să răspundă în permanenţă cerinţelor operaţionale. În acest sens, suntem preocupaţi de mutarea efortului activităţilor de la "asigurarea de sisteme sau reţele” la asigurarea de servicii integrate cu un accent deosebit pus pe: comunicaţiile în clar şi criptate de voce şi date, comunicaţiile multimedia-video criptate, transferul de imagine ş.a. Îndeplinirea rolului deosebit al Comandamentului Comunicaţiilor şi Informaticii în cadrul sistemului de comandă şi control al Armatei României, reliefat de atributul de principal realizator al subsistemului de comunicaţii şi informatică, nu poate fi îndeplinit decât aliniindu-ne la efortul general prin implementarea principiilor amplificării conectivităţii, amplificării benzii, asigurării şi amplificării accesului, asigurării şi amplificării securităţii şi al managementului centralizat şi integrat al resurselor CIS. Suntem deja puternic angrenaţi în implementarea conceptelor bazate pe soluţii tehnologice moderne: legături de date tactice (DTDL, Link 22, MIDS/JTIDS ş.a.), integrarea senzorilor (ISTAR), implementarea sistemelor de monitorizare a poziţiei forţelor (FFT), noi generaţii de sisteme de identificare, navigaţie şi sincronizare pentru platformele tactice dar şi fuziunea datelor la nivel operativ şi strategic. Comandamentul este puternic implicat în realizarea şi gestionarea principalelor elemente specifice ale domeniului comunicaţii şi informatică ale programului major de achiziţii "Statul Major General/Conducere Strategică”, aflat în responsabilitatea Statului Major General. Câteva componente ale acestuia, ce trebuie amintite ca fiind pe agenda zilei, sunt următoarele: extinderea sistemului CRONOS, echiparea cu mijloace de comunicaţii moderne a punctelor de comandă strategice, executarea lucrărilor de telecomunicaţii în locaţii fixe, achiziţia de fluxuri satelitare şi prin fibră optică, instalarea de terminale satelitare în diferite locaţii, modernizarea centrelor de management general, regional şi local ale RTP/RMNC, instalarea criptoarelor în toate locaţiile RMNC, dezvoltarea şi upgradarea Reţelei Radio Operative de Nivel Strategic (RRONS), dezvoltarea sistemului de videoteleconferinţă în locaţii fixe şi prin centre desfăşurabile (mobile), asigurarea de staţii de lucru securizate pentru reţelele de calculatoare, asigurarea softului de comunicaţii pentru principalele aplicaţii informatice în funcţiune (INTRAMAN, SCCAN, ASOC, CISANBC, SISAM etc), asigurarea de terminale criptate de voce tip DELTA, asigurarea MCID pentru utilizatorii de la categoriile de forţe şi celelalte comandamente, implementarea sistemului TETRA DIMETRA şi altele. Deasupra am postat logo-ul, fanionul și steagul de identificare al Comandamentului comunicațiilor și informaticii. 
 
Insigna - Gazeta Matematică 1895 - 1965 
70 ani de apariție neîntreruptă - S.S.M.
(Societatea de Științe Matematice)
 
Gazeta Matematică este o revistă de matematică din România, prima de acest gen apărută în limba română. A fost fondată de zece ingineri români: Ion Ionescu Bizeț, Vasile Cristescu, Victor Balaban, Mihail Roco, Ion Zottu, Emanoil Davidescu, Mauriciu Kinbaum, Nicolae Niculescu, Tancred Constantinescu și Andrei Ioachimescu. În august 1909 redactorii au decis înființarea Societății Gazeta Matematică, societate care a fost recunoscută prin lege de către Adunarea Deputaților la data de 5 aprilie 1910. Numele societății a fost schimbat ulterior în Societatea de Matematică și Fizică, iar apoi în Societatea de Științe Matematice din România - S.S.M.R. Sub egida acesteia s-a organizat prima olimpiadă internațională de matematică la Brașov, în anul 1959, iar în anul 1969 (17 – 24 septembrie), la Brașov și București, a avut loc ediția a IV-a a Congresului grupării de matematicieni de origine latină. În anul 1978 Societatea de Științe Matematice și Fizice din România a organizat cea de-a XX-a ediție a Olimpiadei Internaționale de Matematică. În anul 1988 tirajul Gazetei Matematice a ajuns la 120000 de exemplare, pentru ca după 1990 să scadă dramatic. Insigna postată mai sus are dimensiunile de 25 / 10 milimetri. În prezent Gazeta Matematică este publicată în 2 serii: 
Gazeta Matematică, Seria A este o revistă trimestrială adresată studenților, matematicienilor și cadrelor didactice ce predau matematica. 
Gazeta Matematică, Seria B este o revistă lunară ce se adresează celor interesați de matematica elementară, în special elevilor participanți la concursurile de profil. Sus am postat logo-ul Societății de Științe Matematice din România iar jos fotografii cu numere ale revistei Gazeta Matematică din regimul comunist și din anul 2013.
Insigna - Cupa U.T.C. (lupte)
(Uniunea Tineretului Comunist)
Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret şi rezerva de militanţi a Partidului Comunist Român. Sus am aplicat stema Uniunii Tineretului Comunist din România, iar mai jos carnetul de membru și drapelul U.T.C..
În timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din populația României.
Maica Domnului cu Fiul
Maica Domnului sau Fecioara Maria a fost, conform scrierilor Noului Testament, mama lui Iiisus din Nazaret. Conform protoevangheliei după Iacob, Fecioara Maria a fost fiica lui Ioachim și Ana. Conform Noului Testament, în momentul conceperii lui Iisus Hristos, fapt ce i-a fost revelat de către Arhanghelul Gabriel,ea era logodnica lui Iosif din Nazaret. În tradiția creștină (ortodoxă, catolică, anglicană și luterană) precum și în cea musulmană, a rămas prin minune fecioară în timpul conceperii și nașterii lui Iisus. Conform definițiilor dogmatice adoptate de Sinodul ecumenic de la Efes, din anul 431, la fel cum păcatul a venit în lume printr-o femeie - Eva - tot printr-o femeie - Maria - a venit în lume și mântuirea. Maria a fost denumită de aceea "noua Evă". Venerarea Mariei ca fecioară joacă un rol important deopotrivă în bisericile ortodoxe, cea catolică, cea anglicană și cele orientale. Un număr foarte mare de biserici și catedrale îi poartă numele, și, ca exemplu, aproximativ 70% din catedralele franceze.  

___________ooOoo____________

PERSONALITĂȚI CULTURALE
PE BANCNOTELE LUMII
Muzician și compozitor din statul Capul Verde,
Code di Dona (Gregorio Vaz) 
a trăit între anii 1940 - 2010
Detaliu vignetă de pe o fotografie SUA
Câteva ornamente decorative periferice
de pe acțiuni franceze
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 13.05.2021

Niciun comentariu: