Epaminonda's Blog.....: BUIZINGEN

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea belgiană BUIZINGEN, municipalitatea

HALLE, provincia BRABANTUL FLAMAND, regiunea

FLANDRA, din vremuri diferite și câteva vechi trimiteri poștale.

Clădirea fostei Primării

Biserica Saint Vincentius

Gara

Ecluza

Cimitirul eroilor

Castelul

Studioul Shelter

Sanatoriul Trandafirul Reginei

Sanatoriul Trandafirul Reginei - intrarea

Sanatoriul Trandafirul Reginei - fațada de N-V

Sanatoriul Trandafirul Reginei - fațada de S-V

Sanatoriul Trandafirul Reginei - fațada de S-E

Sanatoriul Trandafirul Reginei - fațada de Sud

Sanatoriul Trandafirul Reginei- Latura de Sud

Sanatoriul Trandafirul Reginei - Latura de Nord

Sanatoriul Trandafirul Reginei - Casa Directorului

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

xxx

UN CATREN PENTRU NEPOATA

MEA - SARA MARIA

UN DIALOG EPIGRAMATIC

CAPCANELE LIMBII ROMÂNE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

_________xxx_________

O INSIGNĂ ȘI

CÂTEVA MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Premiul național Ioan Ursu 1928 - 2007

Agenția nucleară - România

Ioan Ursu a fost un fizician român, academician și coordonator al programului nuclear al României, care s-a născut la data de 5 aprilie 1928 în comuna Mănăstireni, județul Cluj și a decedat la data de 16 aprilie 2007 în București. A fost membru al Partidului comunist și ministru în mai multe guverne. În anul 1950 a absolvit Facultatea de matematică și fizică a Universității din Cluj iar în anul 1956 obține titlul de doctor cu teza „Efecte magnetomecanice la oxigen”. În anii 1959 – 1960 urmează studii postdoctorale la Universitatea din Princeton – SUA. În anul 1967 devine doctor docent în științe naturale, în anul 1969 obține titlul de profesor universitar emerit și în anul 1974 devine membru titular al Academiei Române. În anul 1980 este numit vicepreședintele Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie, a comitetului de conducere al consiliului și a biroului executiv. Cercetările sale științifice s-au axat pe studiul materialelor nucleare, în calitate de continuator al lui Horia Hulubei, interacțiunea radiațiilor nucleare cu solidul, combustibili nucleari specifici. A studiat efectul de îmbogățire izotopică a uraniului (descoperire proprie), rezonanța magnetică și unele probleme legate de tehnologia nucleară.Între anii 1949 – 1960 parcurge toate treptele, până la profesor universitar. În perioada 1960 – 1968 este șeful Catedrei de Fizică Nucleară, Optică și Electromagnetism a universității clujene. Între anii 1968 – 1978 este profesor și șef de catedră la universitatea bucureșteană. Între anii 1968 - 1976 este director al Institutului de Fizică Atomică de la Bucurtești-Măgurele. Între anii 1969 - 1976 este președinte al Comitetului de Stat pentru Energia Nucleară, cu rang de ministru, iar între anii 1976 - 1980 este președinte al Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie.Între anii 1980 - 1989 este prim-vicepreședinte al Comitetului Național pentru Știință și Tehnologie, cu rang de ministru. Între anii 1988 - 1989 este președintele Secției de Fizică a Academiei Române. Ioan Ursu a fost membru în 28 de forumuri academice și științifice străine. Între anii 1971 - 1973 este guvernator în Consiliul Guvernatorilor al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), Viena. Între anii 1976 - 1979 este președinte al Societății Europene de Fizică. Între anii 1986 - 1990 este președinte al Uniunii Balcanice de Fizică. Enumăr mai jos doar câteve din lucrările sale:

Efecte magneto-mecanice la oxigen, 1959
Rezonanța electronică de spin, 1965
Fizica și tehnologia materialelor nucleare, 1968
Energia atomică, 1973
Rezonanța magnetică în compuși cu uraniu,1979
Interacțiunea radiației laser cu metalele, 1986

Jandarmeria română - 150 ani

3 aprilie 1850 - 2000

Jandarmeria Română este structura militară cu atribuții în menținerea și restabilirea ordinii și liniștii publice, transportul și paza valorilor, bunurilor și materialelor periculoase, cât și paza și apărarea obiectivelor de importanță deosebită. Jandarmeria Română este subordonată Ministerului Internelor si Administratiei publice. A fost fondata in anul 1893 si refondata după căderea

comunismului, în anul 1990.

Momentul care marchează întemeierea Jandarmeriei Române a fost 3 aprilie 1850 când, printr-un ofis domnesc, domnitorul Grigore Alexandru Ghica a aprobat hotărârea Divanului obştesc, semnând "Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor în jandarmi". Prin această lege, s-a dat statut juridic armei Jandarmeriei şi i s-au stabilit principiile de organizare şi funcţionare. Ca urmare, legea prevedea că Regimentul de jandarmi din Moldova se împarte în două subdiviziuni, fiecare având zona de responsabilitate formată din câte şase ţinuturi (judeţe). La fiecare ţinut era repartizată câte o companie de jandarmi, la care se adăuga cât o companie la Isprăvnicia Iaşului şi la Poliţia Capitalei (Iaşi). În total, 14 companii de jandarmi ce totalizau un efectiv de 1433 jandarmi călări şi pedeştri. Totodată, în această lege se stabilea Jandarmeriei următoarelemisiuni: privegherea siguranţei publice, ţinerea unei bune orânduieli şi ducerea la îndeplinire a legilor. În ceea ce priveşte executarea serviciului, se prevedea că Jandarmeria execută un serviciu ordinar, care se realizează zilnic, pe baza regulamentelor sale şi un serviciu extraordinar, pe care îl execută la solicitarea autorităţilor. De asemenea, se prevedea pentru executarea serviciului extraordinar, constituirea de subunităţi mobile. În perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Jandarmeria a fost supusă unui amplu proces de modernizare, ca de altfel toate instituţiile statului naţional modern român. Astfel, odată cu transformarea Regimentului de jandarmi în Legion de jandarmi, începe şi procesul de înlocuire treptată a escadroanelor şi companiilor de jandarmi, cu escadroane de dorobanţi, pe baza Ordonanţei nr.896 din 20 iunie 1864. Apoi, prin Legea de organizare a puterii armate în România, din noiembrie 1864 Jandarmeria este organizată pe principii noi, scoasă de sub administraţia Ministerului de Interne şi subordonată direct Ministerului de Război, ca element component al armatei permanente. Legea Jandarmeriei din 1850 şi Regulamentul jandarmilor de oraş din 1665 au constituit principalele documente pe baza cărora şi-a organizat şi desfăşurat activitatea Jandarmeria, iar în perioada următoare au fost documentele care au stat la baza elaborării de noi legi şi regulamente. Perioada 1866-1867 se caracterizează prin transformări în sistemul de apărare al ţării în anii 1868, 1872, 1874 şi 1877, având drept rezultat modernizarea şi pregătirea armatei române, care prin strălucite fapte de arme, în Războiul pentru independenţă al României din 1877-1878 s-a acoperit de glorie, consfinţind independenţa. În anul 1893 s-a aprobat Legea pentru organizarea Jandarmeriei rurale iar în anul 1908 Legea Jandarmeriei.

Insigna - Apimondia

Apimondia – Federația internațională a asociațiilor de apicultori, a fost înființată în anul 1887 astăzi cuprinzând mai mult de 100 de asociații naționale și peste 5 milioane de membri. Apimondia organizează periodic congrese ale apicultorilor unde se dezbat probleme curente ale apicultorilor din toată lumea. Primul congres internațional de apicultură a avut loc în Belgia, la Bruxelles, în anul 1879. Desfășurarea acestor congrese a prilejuit baterea unor frumoase insigne spre amintire. Ca o recunoaștere a meritelor și realizărilor românești în domeniul apiculturii, României i-a revenit onoarea organizării ediție a XX-a a Congresului Apimondia. Alegerea nu a fost întâmplătoare, deoarece România are condiții favorabile pentru dezvoltarea albinăritului. După statisticile Apimondia, România ocupă locul șapte în lume în ceea ce privește numărul total al familiilor de albine – peste 1050000. Albinăritul se confundă cu însăși istoria noastră națională. Cu ocazia congresului de la București (anul 1965) s-a organizat și o expoziție – târg internațional de apicultură, exponatele făcând obiectul unui concurs cu premii, medalii și diplome. La congres au participat 1569 de membri Apimondia, din 41 de state ale lumii. La acest congres a fost ales Președinte al Apimiondia, profesorul român Vieceslav Harnaj, care a condus destinele apicultorilor 23 de ani (1965 - 1988).

Jeton neidentificat, ulterior poansonat

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Jetonul de deasupra este de formă rotundă, cu diametrul 18 milimetri, fiind confecționat din cupru. Atât pe avers cât și pe revers, în interiorul unui cerc perlat exterior este redată cifra (valoarea) “1”, jetonul fiind contramarcat cu litere majuscule JS în partea stângă. Nu se cunoaște unde și în ce scop s-a folosit acest jeton și care este semnificația înscrisurilor de pe el.

Jetoane - Set două bucăți, ulterior poansonate

Jetoanele de mai jos par a aparține aceluiași proprietar (companie, firmă societate), a se observa particularitățile înscrisurilor de pe ele. Nu se cunoaște unde și în ce scop s-au folosit acest jetoane. Piesa “a” este confecționată din alamă, are forma rotundă cu diametrul de 21 milimetri și are aplicat atât pe avers cât și pe revers, în interiorul unui cerc perlat la exterior, inscripția “2 LEI”. Pe avers valoarea 2 este încadrată de literele majuscule F și S, aplicate prin poansonare. Piesa “b” este confecționată tot din alamă, dar este octogonală și are diametrul de 21,3 milimetri. În câmpul aversului în chenar liniar exterior, dar și în câmpul reversului perlat exterior este aplicată inscripția “2 LEI”. Pe avers valoarea 2 este încadrată de literele majuscule G și C, aplicate prin poansonare.

Semn de armă - aviație

Semnul de armă este un simbol metalic, aproximativ ca o insignă, care se poartă pe epoletul oricărui militar, indiferent de gradul acestuia, între nasture şi insemnul de grad. A se vedea poza epoletului militar de maior intendent din perioada comunistă.