sâmbătă, 8 mai 2021

DORF SANKT PETER IN DER AU - AUSTRIA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură
și arhitectură din localitatea austriacă DORF SANKT PETER 
IN DER AU, bundeslandul AUSTRIA INFERIOARĂ, o vedere
generală și un timbru judiciar local. 
Biserica Sfântul Petre
Arhitectură locală
Vedere generală
Timbru judiciar local

xxx

O PASTILĂ DE UMOR
UN DIALOG EPIGRAMATIC
UN CATREN PENTRU NEPOATA
MEA - SARA MARIA
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ

___________xxx___________

O MEDALIE 
ȘI CÂTEVA INSIGNE
DIN JUDEȚUL TIMIȘ

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa". 

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc. 

Atacarea orașului Timișoara 
de către armata habsburgică - 1716
Produsul medalistic de mai sus s-a realizat în anul 1716 în amintirea Atacării orașului Timișoara, ocupat de turci, de către armata austriacă. Medalia este confecționată din metal comun, are forma rotundă cu diametrul de 47,5 milimetri. Pe avers, în interiorul a două cercuri periferice continui, este reprezentat un templu cu ușile încuiate pe o terasă, cu  semilună pe frontispiciu; dintr-un nor iese o mână care îndreaptă o spadă împodobită cu o ramură de laur și o cheie în vârf, spre broasca ușii templului. Pe părțile stângă, superioară și dreaptă, periferic circular este aplicată inscripția: “VICTORI EVGENIO CEDITE TEMESII” (Timișoreni, supuneți-vă biruitorului Eugeniu). La partea inferioară în exergă, pe două rânduri orizontale, este aplicată inscripția: “HAEC CLAVIS RE: / SERARE VALET” (Această cheie e în stare a deschide). În centrul câmpului  reversului, în interiorul a două cercuri periferice continue, pe o terasă sunt redate două capete de turci asupra cărora se abate un fulger dintr-un nor. În fundal sunt redați șapte munți. Semicircular, la partea superioară, este aplicată inscripția: “+ NON SINE STRAGE VENIT+” (Vine nu fără de măcel). Asediul Timișoarei din anul 1716 a fost un conflict militar între Monarhia Habsburgică și Imperiul Otoman. Finalul asediului a fost victoria decisivă a habsburgilor, superiori numericește, în urma căreia orașul Timișoara a intrat sub controlul habsburgilor până în anul 1867 (151 de ani).
Insigna - C.A.M.T. Timișoara - România
Insignă postată mai sus este confecționată din alamă presată, are forma aproximativ rotundă, cu diametrul de 16 milimetri. Insigna constă într-un cartuș rotund vopsit în verde lăcuit, şi având litere aurii în relief semicircular superior de la stânga spre dreapta: punct TIMIŞOARA punct; semicercul de jos din stânga către dreapta ROMÂNIA. Cercul interior al cartuşului circular are un cartuş mic pe orizontala mediană care în interior are vopsea de culoare verde şi litere aurii C.A.M.T.. Deasupra şi sub cartuşul central orizontal avem câte un semicerc având vopsea roşie. Pe spatele insignei este cositorit un ac lung pentru prindere la reverul hainei. C.A.M.T., denumire completă Clubul Atletic Muncitoresc Timişoara, s-a constituit în luna august a anului 1936 prin fuziunea a două dintre cele mai îndrăgite echipe de fotbal din Timişoara T.M.T.E. (R.G.M.T.) şi T.A.C. (C.A.T.), realizând în divizia ,,B” un plasament bun, locul V în campionatul 1936-1937, locul II divizia ,,B” seria a II-a în 1938-1939, locul I în divizia ,,B” seria a II-a în 1939-1940, dar și locul V în divizia ,,A”. A urmat o perioadă nefastă pentru sportul muncitoresc, activităţile fiind interzise de autorităţile dictatoriale. După al doilea II-lea război mondial unele asociaţii sportive se reactivează, astfel C.A.M.T. în campionatul 1946 -1947 obţine în divizia ,,B” seria I, locul X, în 1947 -1948 obţine locul II după Politehnica Timişoara în divizia ,,B” seria a III-a, în campionatul din 1948 -1949, C.A.M.T. obţine locul XIII în divizia ,,B” seria a II-a. Deși au fost rezultate frumoase după anul 1948 dispare C.A.M.T. deși își reconstruise copertina de la tribuna principală a terenului, situat paralel cu strada Circumvoluţiunii. Trebuie menţionat că pe vremuri la Timișoara s-a desfășurat activitate sportivă de anvergură, orașul având numai puțin de 9 terenuri practicabile pentru sportul fotbal.
Jeton - Uzina de reparații Timișoara
Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Jetonul prezentat aici a fost emis de Uzina de reparații din municipiul Timișoara și are o singură față, fiind rotund cu diametrul de 30 milimetri și este realizat de cupru. În centrul câmpului, în interiorul unui cerc periferic continuu este reprezentată o roată dințată, un tractor și  dedesubt o cheie pentru șuruburi (probabil logoul uzinei). Periferic circular la partea superioară este aplicată inscripția: “UZINA DE REPARAȚII” iar la partea inferioară este aplicată inscripția: “TIMIȘOARA.” Jetonul are o gaură la partea superioară făcută probabil după emiterea jetonului. Credem că fiecare muncitor din uzină primea câte un astfel de jeton, contra unei sume de bani, la primirea lotului de scule de la magazie. La pensionare el trebuia să prezinte jetonul și întreg lotul de scule, primind înapoi suma de bani. Astfel muncitorul era cointeresat să aibe grijă de scule și să le folosească cu atenție. În cazul în care avea lotul de scule incomplet sau nu îl prezenta de loc nu mai primea banii pe care i-a plătit inițial.
 
Insigna - A.J.V.P.S. Timiș - 1981
(Asociația județeană a vânătorilor și pescarilor sportivi)
Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S.) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră. Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în acest domeniu de activitate.   
Căprioara, denumire științifică - Capreolus capreolus, este o specie de mamifere rumegătoare ce aparține familiei Cervidae. Înălțimea la greabăn este între 65–75 centimetri iar lungimea corporală poate varia între 95 și 135 centimetri. La unele specii, dimorfismul sexual este foarte pronunțat: Masculul, Capreolus capreolus L, numit căprior, are dimensiuni mai mari decât femela și posedă coarne, cântărind între 20 și 30 kilograme. A nu se confunda cu cerbul (Cervus Elaphus L.), un animal înrudit, de dimensiuni mult mai mari, care are greutatea cuprinsă între 180 și 300 kg. Longevitatea este apreciată la 12-15 ani. Căprioara este vânată pentru blana sa de culoare roșie brună sau roșie-căramizie, devenită cenușie pe timp de iarnă.
 
Insigna - Uzina Nădrag 1844 - 1969
Aşezată pe văi închise, localitatea Nădrag din județul Timiș, este atestată documentar încă din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, când era proprietate regală, iar o cetate care a existat aici a fost distrusă în timpul stăpânirii turceşti. Minereurile existente în zonă au fost exploatate din cele mai vechi timpuri însă despre un minerit modern se poate vorbi doar după anul 1845, când minele de fier aflate aici au început să fie exploatate de austrieci şi au fost aduşi primii colonişti germani. O firmă vieneză a construit primele ateliere de prelucrare a fierului, au fost aduşi noi colonişti slovaci, maghiari, români şi chiar ţigani, fiecare comunitate şi-a format o colonie proprie, dar germanii continuau să fie cei mai numeroşi. Despre orăşelul-comună se ştie cîte ceva din exprimarea şugubeaţă cu vădite trimiteri licenţioase în formularea „Ciocanul din Nădrag“, ştiut fiind că aici fiinţa pe vremuri fabrica Ciocanul, ale cărei începuturi le găsim în anul 1845 „când au fost construite ateliere de prelucrare a fierului (Zsidóvári vasgyár) de o societate vieneză“. De atunci, Ciocanului din Nădrag i-a mers atît de bine încît între „1880-1923 – întreprinderea Ciocanul din Nădrag avea furnale, oţelărie, turnătorie, laminor, uzină de valţuri, uzină de maşini, fabrică de maşini şi unelte agricole“. Uzina s-a reorganizat după Marea Unire şi a devenit parte a societăţii „Titan-Nădrag-Călan”, iar Nădragul a început să fie populat cu tot mai mulţi locuitori români. Deşi uzina a continuat să se dezvolte şi în anii regimului comunist iar Nădragul devenise aproape un mic orăşel, după ce fabrica de laminate şi-a închis porţile, aşezarea, destul de izolată, a căzut în uitare.
Nădrag, în limba germană – Nadrag sau Steinacker, în limba maghiară –Nadrág, este o comună din județul Timiș, care include și satul Crivina. Localitatea Nădrag se situează în sud – vestul României, în partea de nord – est a județului Timiș, la poalele vârfului Padeș din munții Poiana Ruscăi, la o distanță de circa 30 km față de municipiul Lugoj și 90 km de municipiul Timișoara. Așezarea e străbătută de pârâul Padeș, ce primește afluenți micile cursuri de apă Cornet, în apropierea centrului localității, Izvodea, în chiar centrul acesteia, Haiduca , la circa 500 m în aval Nădrăgelul, tocmai la ieșirea înspre satul aparținător Crivina. De la ultima confluență se formează apa Nădragului, așa cum este cunoscut în documente, care se varsă în râul Timiș între satele Jdioara și Criciova.
Distanța dintre localitate și vârful Padeș este de aproximativ 20 km, ea se poate lesne parcurge, în bună măsură pe un drum forestier pietruit, practicabil în general pentru orice tip de autovehicul până la locul denumit Dâmbul cu Fier unde se află amplasată cabana “Căpriorul”. Din vârful Padeș, la poalele căruia sălășluiesc așa numitele galerii de coastă (vechile mine), locuri de extracție, altădată a minereului de fier, se deschide o frumoasă panoramă de unde, pe timp de vară, când cerul e senin, se poate contempla verdele închis al înălțimilor montane coborând în trepte line spre câmpie. Întinsa câmpie bănățeană se distinge limpede, marcată de șerpuirea molcomă a Timișului, în toată amploarea ei, între Caransebeș – Lugoj – Timișoara, de la înălțimea de 1380 m, unde se află postul trigonometric al masivului muntos. Alte splendide amănunte de peisaj relevă iubitorilor de drumeție panorama dinspre Făget – Coșava – Deva – Hunedoara, sesizabile la rotirea privirii spre nord. Cel mai înalt punct de pe raza localității este chiar vârful Padeș (1378 – 1380 m), iar punctul cel mai jos se găsește în satul Crivina, situat între cotele de 168 – 170 m. La recensământul din anul 2011 comuna număra 2836 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 2928 locuitori), dintre care: români – 89,8%, maghiari – 2,6%, germani – 3,31% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei timișene Nădrag astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 76,86%, romano catolici – 12,97%, penticostali – 1,48%, baptiști – 2,64%, creștini după evanghelie – 1,76% și restul – nedeclarată sau altă religie. Situată în zona montană a județului Timiș, la poalele vârfului Padeș, localitatea Nădrag posedă un relief în general deluros, cu pante mai mult abrupte și doar pe alocuri line. Solul e deteriorat și de faptul că întregul masiv Poiana Ruscăi este construit din șisturi cristaline, în care de multe ori se întâlnesc infuzii granitice, grenodioritice și pe alocuri calcaroase, ce prezintă atracții deosebite. Acest masiv muntos apare de departe ca un scut bombat la mijloc, unde se înalță vârful Padeș. Acesta a constituit în vremuri de restriște loc de refugiu al locuitorilor din împrejurimi din fața năvălitorilor străini.
Municipiul Timișoara (în graiul bănățean Cimișoara, în germană Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, în maghiară Temesvar, în sârbă  Темишвар/Temišvar, în limba bulgarilor bănățeni Timišvár; în traducere (limba maghiară):„Cetatea de pe Timiș”) este reședința și cel mai mare oraș al județului Timiș din regiunea istorică Banat, vestul României. În anul 2010, având 303708 locuitori, era al treilea oraș, ca număr de locuitori, din România. Numele localității vine de la râul Timiș (trecând actualmente la sud de municipiu), numit de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus. Începând din anul 553 teritoriul actual al Timișoarei a fost timp de două secole sub dominație avara. Aceștia au construit pe ruinele fostei fortărețe romane Zambara o nouă așezare cu numele de Beguey, poziționată strategic intre râurile Timiș si Bega (Tisa). După avari teritoriul a fost invadat de pecenegi, cumani, bulgari, valahi și apoi maghiari. Fortăreața Timișoara a fost foarte probabil construita în secolul al X-lea, în stil avar, înconjurată de un canal cu apă, fiind situata pe locul actual al Operei. După invaziile tătare și distrugerea completă din 1241, regele maghiar Bèla al IV-lea a colonizat zona cu germani, care au reclădit cetatea. Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialiști în anii 1212 sau 1266. În anul 1175 este menționat Comitatul Timiș, dar sursele nu menționează care este centrul economic și administrativ al acestuia. Deasupra am postat stemele veche, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Timișoara, iar dedesubt pozele câtorva inconfundabile monumente de cultură și arhitectură din frumosul oraș de pe Bega, din vremuri diferite.
 
Sinagoga
Domul și Monumentul Sfintei Treimi
Baia
Palatul Dicasterial
Bastionul Maria Tereza
Catedrala ortodoxă
Biserica romano catolică Fabric
Gara
Palatul Dauerbach
Fostul liceu piarist
Universitatea de medicină și farmacie
Muzeul de artă
Turbinele electrice
Teatrul Franz Josef
Aeroportul internațional Traian Vuia
Școala superioară de fete
Prefectura
Palatul Loefler
Podul Mitropolit Șaguna
Fabrica de bere Timișoreana
Primăria
Opera
Palatul Lloyd (Rectoratul)
Hotelul Coroana
Casa Huniade
Hotelul Continental
Județul Timiș este situat în vestul țării, în regiunea istorică Banat, România. Numele său provine de la râul Timiș care îl traversează. Județul se întinde pe o suprafață de 8697 kilometri pătrați, fiind cel mai mare din țară, numără aproximativ 660000 de locuitori și are reședința în municipiul Timișoara. Din punct de vedere administrativ județul se compune din 2 municipii - Timișoara și Lugoj, 8 orașe - Sânnicolau Mare, Jimbolia, Buziaș, Făget, Deta, Gătaia, Recaș, Ceacova și 89 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Timiș, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale județului, din vremuri diferite, dar și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate.  
Vedere - Sânpetru Mare
Gara - Răchita
Vedere - Giera
Muzeul Nicolaus Lenau - Lenauheim
Biserica - Remetea Mică
Biserica reformată - Bodo
Vedere - Pesac
Biserica greco orientală - Lugoj
Biserica romano catolică - Peciu
Vedere - Jimbolia
Abatorul - Lugoj
Fabrica de oțet - Margina
Vedere - Macedonia
Vedere - Bucovăț
Capul podului - Lugoj
Biserica - Cărpiniș
Vedere - Brestovăț
Vedere - Dejan
Vederi - Livezile
Vedere - Becicherecul Mic
Vedere - Foeni
Vedere - Gătaia
Vedere - Găvojdia
Vedere - Checea
Vedere - Grăniceri
Vedere - Lătunaș
Vedere - Iecea Mică
Vedere - Izvin
Vedere - Butin
Vedere - Cenei
Școala romano catolica - Gearmata
Vedere - Comorâște
Vedere - Cadăr

____________ooOoo____________

PERSONALITĂȚI CULTURALE
PE BANCNOTELE LUMII
Astronom francez de origine slovacă 
Milan Rastislav Stefanik,
a trăit între anii 1880 - 1919
Detaliu vignetă de pe o acțiune românească
Detaliu vignetă de pe un bilet spaniol de loterie
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 08.05.2021

Niciun comentariu: