Epaminonda's Blog.....: TABLETA CU ȘTIRI NECONVENȚIONALE

IOAN GAVRA – P.U.N.R.:
“Ne jucăm de-a oul și găina?
Ehei, întâi s-a născut Columb,
și p'ormă oul.”

ANGHEL IORDĂNESCU – P.S.D.:

“Votați echipa PSD pentru că

este o echipă care are

valoare această echipă.”

OVIDIU HADA – P.N.L.:
”Avem cartiere în fiecare cartier”.

xxx

UN CATREN PENTRU

NEPOATA MEA SARA MARIA

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

CAPCANELE LIMBII ROMÂNE

UN DUEL EPIGRAMATIC

_______xxx_______

CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL ARGEȘ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

Jeton - Exploatarea pădurilor Arif - Argeș

Valoare 3 lei

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Prin legea din anul 1887 guvernul I.C.Brătianu a stabilit unele măsuri pentru dezvoltarea industrie românești, mai ales în domeniul forestier, extractiv și alimentar. Exploatarea masei lemnoase și industrializarea lemnului se făcea de regulă prin agenți economici cu capital privat (antreprenori, societăți pe acțiuni, proprietari) și mai puțin în regie proprie. Capitalul străin, provenit din state dezvoltate ale Europei de Vest, a jucat un rol important în dezvoltarea industriei românești, finanțând construcția de căi ferate, mijloace de transport, poduri, edificii culturale sau fabrici și având drept scop exploatarea și valorificare bogățiilor solului și subsolului. Zona muntoasă a județului Argeș cu păduri seculare a atras investitori potenți financiar. De la una din societățile unui astfel de întreprinzător, care deținea o societate privată de exploatare a pădurilor din județul Argeș, mai precis din zona localității Arif (Aref) provine jetonul de mai sus. Se cunosc astfel de jetoane cu diverse valori (5, 10, 25 și 50 de bani, 1 și 3 lei). Dacă în general aceste jetoane au forma rotundă, cel cu valoarea de un leu are forma octogonală cu diametrul de 24,2 milimetri. S-au identificat astfel de jetoane având aplicate pe revers diverse numere și / sau litere. a căror semnificație nu se știe încă.

La începutul secolului al XX-lea viața muncitorilor forestieri nu era ușoară, ei lucrând câte 10-12 ore pe zi, cu scurtă pauză la prânz. Mulți erau cantonați în pădure, locuind în corturi acoperite cu coajă de brad, așa zisele “surle”. În mijlocul acestor corturi se făcea foc, unde fierbeau oalele de lut cu mâncare, supravegheate de cel mai tânăr dintre ei, care era de “jurnă”. La 1-2 săptămâni muncitorii mergeau la familii pentru a se aproviziona și apoi reveneau la muncă. De mare folos pentru acești muncitori au fost cantinele înființate de patroni, de unde muncitorii își puteau procura cele necesare traiului. Acestea erau mai degrabă niște băcănii de unde își procurau diverse produse necesare traiului de zi cu zi (făină de porumb, brânză, slănină, salamuri, scule, haine etc). Aceste jetoane erau un fel de strămoși ai actualelor tichete de masă. Erau primite de angajați la plata salariului sau în avans și puteau fi utilizate doar la cantina fabricii. Pentru muncitorii forestieri aceste cantine erau foarte utile chiar dacă uneori practicau prețuri mai piperate. Pentru patroni utilizarea acestor fise metalice cu valoare / fise de credit era o modalitate de a întoarce în vistieria proprie o parte din cheltuielile salariale. În plus folosirea acestor jetoane reducea practic cantitatea de bani lichizi necesari plăților salariale. Folosirea acestor jetoane elimina posibilitatea ca persoane străine, neangajate în cadrul societății să beneficieze de aceste avantaje. Monograma existentă pe aversul acestor înlocuitori de monedă ne duce cu gândul că cele două litere provin de la numele “Emil Lessel”, un “mare comerciant și fabricant de lemnării” cu afaceri în zona Aref. Afaceristul de origine germană Emil Lessel a cumpărat în primăvara anului 1902 de la bucureșteanul Gheorghe Ștefănescu pădurile de pe 17 munți din cuprinsul moșiei Aref, plasa Loviștea, cu suma de 1100000 lei. Emil Lessel deținea în București, pe Calea Plevnei, la nr.193-195, aproape de Podul Grant, fabrica “E. Lessel SAR”, una dintre cele mai mari fabrici de industrializare a lemnului, pusă în funcțiune în anul 1874. Mai jos admiri un afis reclamă al acestei fabrici de cherestea.

Ulterior acest Lessel a achiziționat de la țăranii săraci terenuri pentru construirea unei căi ferate cu ecartament îngust ce să asigure transportul materialului lemnos între Curtea de Argeș și localitatea Cumpăna. După terminarea construcției liniei, în anul 1905 s-a constituit în Curtea de Argeș, Societatea “Argeș” – societate anonimă pentru exploatarea de păduri și industria lemnului mai înainte E. Lessel, cu mai mulți acționari. Mai jos admiri sediul Fabricii de cherestea a Societății “Argeș” din Curtea de Argeș.

După luptele de la Sălătruc și Arefu din anul 1916 societatea a fost preluată de nemți, mulți dintre angajați fiind ofițeri germani. După retragerea armatei germane societatea a intrat în administrarea justiției avându-l ca administrator pe generalul Teodor Georgescu. În anul 1921 Societate “Argeș” împreună cu Banca Românească – București, Banca Comerțului – Craiova și Creditul Tehnic – București fondează societatea anonimă pe acțiuni “Arif” – societate pentru exploatarea de păduri și industria lemnului, cu un capital de 30 milioane lei, împărțit în 60000 de acțiuni a 500 lei fiecare, având sediul în București, Strada Marconi, nr. 3. Deducem de aici că jetoanele pe care scrie “Exploatarea pădurilor Arif” au fost emise după anul 1921 și folosite până în anul 1933, când societatea a fost preluată prin cumpărare, de către CAPS (Casa Autonomă a Pădurilor Statului),care va fi naționalizată în anul 1948. (Sursa NET – Dorel Bălăiță, Studii și comunicări 2019)

Insigna - Combinatul petrochimic Pitești - 10 ani * 1966 - 1976

În anul 1964, în partea de sud a municipiului Pitești, s-a pus piatra de temelie a Uzinei Chimice și a primei instalații a acesteia – fabrica de negru de fum. Amplasamentul definitiv și profilul productiv al platformei petrochimice piteștene s-au stabilit oficial în zilele de 10 – 11 iunie 1966. Viitoarea unitate reprezentativă a industriei chimice comuniste avea să se întindă pe mai mult de 800 hectare, în zona Oarjas, Bradu, Căteasca. În anul 1967 pe platforma industrială Pitești sud iau ființă ca unități distincte Rafinăria Pitești și Combinatul Petrochimic Pitești prin construirea primelor unități de rafinare a petrolului și de prelucrare a derivatelor obținute. Prin Hotârârea Consiliului de Miniștri nr.1655/19 august 1969 s-a decis alipirea Uzinei Chimice la combinatul Petrochimic. În anul 1971 a fost alipită Combinatului Petrochimic și rafinăria rezultînd un complex de producție integrat cu puternice legături reciproce tehnologice și de operare. Până în anul 1973 complexul s-a numit Grupul Industrial de Petrochimie Pitești. Prin HCM 387/1 aprilie 1973 este alipită și Uzina de negru de fum, complexul primind denumirea generală Compbunatul Petrochimic Pitești. De-a lungul anilor pe platforma piteșteană au intrat în producție alte două rafinării, o nouă piroliză, secțiile de polietilenă de joasă presiune, normal-parafine, dimetiltereftalat, un modern centru de cercetări și alte capacități de producție. Prin prelucrarea materiilor prime în cadrul instalașiilor chimice de la Pitești rezultau produse valoroase, cu largă utilizare industrială. O mare parte din producția combinatului era destinată exportului. În anul 1975 toate instalațiile de rafinare și prelucrarea petrochimică au fost dublate. Anii de vârf ai platformei au fost 1984 – 1985, în combinat funcționând 73 de instalații și se obțineau 75 de repere prin prelucrarea superioară a țițeiului. Platforma piteșteană dădea 45% din producția județului, avea 750 de beneficiari în țară și 55 importatori din lume și 8600 de salariați. Prin Legea nr.15 /8 august 1990 combinatul devine Societatea comercială Arpechim care între anii 1997 – 1998 va fi integrată în Compania Română de Petrol (Petrom), ce va fi achiziționată în 23 iulie 2004 de compania OMV din Austria. După 2004 are loc o diminuare a activității prin dezafectarea unor secții și concedieri de personal. În anul 2008 conducerea OMV a decis să oprească definitiv compartimentul petrochimic al combinatului. În anul 2011 OMV Petrom a decis închiderea totală a rafinăriei Arpechim urmând a plăti celor disponibilizați plăți compensatorii. Din industria petrochimică a Piteștiului, mândria Argeșului în perioada comunistă au mai rămas doar amintirea vremurilor de altă dată și numeroase piese de medalistică. Rafinăria Arpechim Pitești a fost una dintre cele mai mari rafinării din România, ce a fost închisă definitiv în anul 2011, din raţiuni economice. Conducerea companiei a anunţat ulterior intenţia de a dezafecta unele instalaţii şi de a amenaja un depozit de carburanţi pe platforma fostei rafinării. Compania OMV investigase în prealabil opţiunea vânzării, însă nu a fost identificat un cumpărător care să dispună de expertiză şi resursele financiare necesare operării în siguranţă a rafinăriei. Decizia a fost luată într-un context internaţional în care o serie de capacităţi de rafinare din Europa se închideau sau erau puse la vânzare ca urmare a unei supracapacităţi de rafinare.

D.G.Kiriac

Insigna - Festivalul coral Pitești - 1970

Festivalul coral D.G.Kiriac de la Pitești reuneşte anual cele mai mari formaţiuni corale ale lumii. Deasupra am postat un afiş de concert al festivalului.

Dumitru Georgescu - Kiriac a fost un compozitor şi folclorist român (născut la Bucureşti în anul 1866 şi decedat la Viena în naul 1928, a studiat mai întâi la Conservatorul din Bucureşti (1880-1885), apoi la Conservatorul din Paris şi Schola cantorum din Paris (1892-1897). A fost licenţiat al Facultăţii de Drept din Bucureşti. Activitatea sa de dirijor de cor începe la Capela română din Paris (1894-1899). După reîntoarcerea în ţară, D.G. Kiriac pune bazele Societăţii Corale „Carmen” (1901-1928), al cărei dirijor va fi timp de aproape trei decenii, în acelaşi timp dirijând corul bisericii Sf. Spiridon-Nou şi corul bisericii Domniţa Bălaşa (1909-1921). În paralel, a fost profesor de teorie-solfegii, armonic şi ansamblu coral la Conservatorul bucureştean (1900-1928). A fost membru fondator al Societăţii Compozitorilor Români (1920), activând în favoarea înfiinţării Arhivei de Folclor a Societăţii. Orientarea muzicii corale şi vocale a lui D.G. Kiriac este legată de valorificarea folclorului ţărănesc şi a trăsăturilor modale ale acestuia.

Insigna - Fotbal Club Argeș

Fotbal Club Argeș Pitești, cunoscut sub numele de FC Argeș, este un club profesionist de fotbal din România, ce evoluează în prezent în Liga I. Echipa a fost fondată în 1953 sub numele de Dinamo Pitești, debutând în prima divizie în anul 1961. A fost una din echipele de vârf ale anilor '70, reușind să câștige două titluri de campioană în anii 1972 și 1979. Echipa a avut ca sponsor oficial Pic Hypermarket, fiind finanțată de către frații Penescu. Clubul s-a desființat în anul 2013 fiind apoi refondat sub numele de SCM Pitești, după care, după rezolvarea unor formalități legale privind marca, și-a reluat atât numele de FC Argeș, cât și palmaresul.După înființare noua grupare din orașul Pitești își începe ascensiunea de jos, din campionatul orășenesc, dar implicarea factorilor locali și aducerea pe lângă echipă a celor mai buni fotbaliști din oraș vor constitui principalii factori în promovarea echipei an de an. Urcarea în divizia B se produce la sfârșitul campionatului 1958 – 1959. În anul 1961 Dinamo Pitești promovează pe prima scenă fotbalistică, sub comanda antrenorilor Ștefan Vasile și Tănase Dima.Trei dintre cei mai cunoscuți componenți ai lotului de-atunci, Ion Barbu, Florin Halagian și Nicolae Dobrin, sunt personajele care au contribuit cel mai mult la performanțele de peste ani ale clubului de fotbal FC Argeș, înființat în anul 1968, primul club de fotbal din țară. În cei 53 de ani de existență, FC Argeș s-a remarcat nu numai prin cele două titluri de campioană a României, sau prin participările în cupele europene, ci și prin faptul că a dat fotbalului românesc jucători de mare valoare. Alt nume mare al fotbalului piteștean este Adrian Mutu, care a câștigat mai mulși bani decât Dobrin dar nu are faim acestuia din urmă. În data de 8 iunie 2009 FC Argeș a fost retrogradată în liga a II-a din cauza unor matrapazlâcuri ale patronului Penescu ce a încercat să mituiască niște arbitri. În data de 15 iunie 2017, Consiliul Local Pitești a aprobat în unanimitate alocarea sumei necesare pentru achiziționarea brandului FC Argeș. Pe 17 iunie ANAF a acceptat oferta de cumpărare. Peste câteva zile primăria a transmis ultima siglă folosită, brandul și palmaresul către SCM Pitești, aceasta devenind oficial FC Argeș. După promovarea echipei în eșalonul secund al fotbalului românesc în sezonul 2016-2017, argeșenii au petrecut 3 ani în liga secundă. FC Argeș a reușit promovarea în prima divizie la capătul sezonului 2019-2020, după 11 ani de pauză. Sus am postat câteva embleme ale clubului de-a lungul vremii.

Cel mai mare jucător al acestui club, poate chiar cel mai mare jucător de fotbal din România, a fost Nicolae Dobrin (26 august 1947 - 26 octombrie 2007).

Distins cu Diploma de onoare

a Comitetului regional U.T.M. - Pitești

Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret şi rezerva de militanţi a Partidului Comunist Român. Sus am aplicat stema Uniunii Tineretului Comunist din România, iar mai jos carnetul de membru și drapelul U.T.C..

În timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din populația României.

Municipiul Pitești este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Argeş, România, având o populaţie de aproximativ 172000 de locuitori. Orașul are renumele de orașul lalelelor, aici fiind găzduită anual o importantă manifestare cultural artistică sub genericul – Simfonia lalelelor. Piteștiul a fost reședința temporară a voievozilor Basarab Țepeluș cel Tânăr, Mihnea cel Rău și Vlad cel Tânăr. Orașul s-a dezvoltat în mod gradat, de la sat și târg ajungând la titlul de oraș, dobândit la începutul secolului al XIV-lea. Prima atestare documentară datează din data de 20 mai 1388 când domnitorul Mircea cel Bătrân întărește Mănăstirea Cozia, „o moară în hotarul Piteștilor". Deasupra am postat stemele de la 1715, interbelică, comunistă şi actuală ale municipiului Piteşti, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest oraș din perioade diferite, precum și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Calea București

Bulevardul Elisabeta

Cinematograful "Modern"

Liceul I.C.Brătianu

Teatrul Alexandru Davilla

Biserica Sfântul Nicolae

Biserica Sfânta Vineri

Primăria

Palatul Administrativ

Hala de Carne

Prefectura

Biserica catedrală Sfântu Gheorghe

Parcul Trivale

Camera de comerț

Strada Șerban Vodă

Strada Victoriei

Magazinul "Trivale"

Hotelul "Muntenia"

Grota din Trivale

Muzeul județean

Grădina Publică

Argeș este un judeţ situat în regiunea Muntenia din România. Are o suprafaţă de 6862 kilometri pătrați, numără aproximativ 650000 de locuitori și are reședința în municipiul Pitești. Ca subdiviziuni administrative județul este compus din 3 municipii - Pitești, Câmpulung și Curtea de Argeș, 4 oraşe - Costești, Mioveni, Topoloveni, Ștefănești și 95 de comune. Deasupra am postat harta şi stemele interbelică, comunista şi actuală ale judeţului Argeş, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ din vremuri diferite, precum și câteva trimiteri poștale ilustrate..