Epaminonda's Blog.....: TABLETA CU ȘTIRI NECONVENȚIONALE

ANGHEL IORDĂNESCU – P.S.D.:

“Vom da subvenții în
județul Ilfov care încă și
în mod special este agricol!”

TRAIAN BĂSESCU – P.D.:

"Voi face ceea ce e cel
mai bine pentru România.
Voi prinde toți câinii!
Astfel vom intra în U.E."

CORNELIU VADIM TUDOR – P.R.M:

“Bătea ploaia cu grindină
mare cât singurul testicul
al lui Oliviu Gherman.”

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

__________xxx__________

O PLACHETĂ

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL CARAȘ-SEVERIN

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insigna - Liceul teoretic nr. 1 (L.M.F. Reșița)

Per aspera ad astra (Prin greutăți spe stele)

Liceul Teoretic nr.1 din municipiul Reșița, actualu Colegiul

Național „Traian Lalescu” a luat fiinţă în anul şcolar 1961-1962, în localul unei şcoli generale, Şcoala de 7 ani Nr. 4, dând prima promoţie de absolvenţi în anul şcolar 1964-1965. De la înființare și până astăzi instituția de învățământ a purtat diverse denumiri:

în anul 1961 s-a numit Şcoala Medie Nr. 2,
în anul 1966 a primit numele de Liceul Nr. 2
în anul 1972 s-a numit Liceul de Cultură Generală Nr. 2
în anul 1974 a devenit Liceul Real-Umanist Nr. 2
în anul 1977 s-a numit Liceul de Matematică-Fizică
în anul 1990 a revenit la profilul iniţial, luând titulatura de Liceul Teoretic Nr.1
în anul 1999 a luat numele marelui matematician român Traian Lalescu, devenind Liceul Teoretic “Traian Lalescu”
începând cu 1 septembrie 2011 liceul primește titulatura de Colegiul Național „Traian Lalescu”, având adresa de corespondență: Bulevardul Al. I. Cuza, nr. 7.

După 10 ani de la înfiinţare, în 1971, instituția de învățământ funcționa cu câte 4 clase paralele, de la clasa I până la clasa a XII–a, însumând 1563 elevi şi 74 cadre didactice, din care 16 învăţători. De-a lungul timpului, numărul elevilor şi al dascălilor a rămas aproximativ acelaşi.

Traian Lalescu a fost un academician și matematician român, profesor universitar la București și Timișoara, care s-a născut la data de 12/24 iulie 1882 în București și a decedat la data de 15 iunie 1929 tot în București. A fost primul rector al Școlii Politehnice din Timișoara. Are contribuții în multiple domenii ale matematicii pure și aplicate. Este unul din fondatorii teoriei ecuațiilor integrale. A lăsat numeroase studii în domeniile ecuațiilor funcționale, seriilor trigonometrice, fizicii matematice, geometriei, algebrei și istoriei matematicii.Deși provenea dintr-o familie cu situația materială precară el a fost un strălucit elev și premiantul de onoare al tuturor școlilor pe care le-a frecventat. Încă elev fiind, a fost remarcat ca un real talent în matematică prin contribuția sa la Gazeta Matematică. A fost de asemenea deputat de Caransebeș. În anul 1990 a fost nominalizat membru post-mortem al Academiei Române.

Placheta - Cupa veteranilor

Ediția a XVI-a Semenic 1982 schi

Schiul este un sport de iarnă care constă în coborârea unor pante înzăpezite pe schiuri prinse de ghetele echipamentului individual. El cuprinde mai multe discipline sportive din care amintesc; schi fond, schi alpin, slalom, sărituri cu schiurile etc.

Statiunea turistica Semenic este situata in judetul Caras-Severin, in Muntii Semenic. Muntii Semenic reprezinta cea mai importanta subunitate a Muntilor Banatului, nu degeaba intreaga zona poarta numele de Banatul Montan. Muntii Semenic fac parte din grupa sudica a Carpatilor Occidentali, culminand cu Varful Piatra Goznei (1447 metri) si Varful Semenic (1445 metri). Partiile de schi din Muntii Semenic se gasesc la 40 km de Resita, la o altitudine de 1400 de metri, si ofera servicii turistice precum centre de închiriat echipament sportiv, cursuri de initiere la schi, snowmobile, nordic walking, cicloturism, enduroturism, drumetiile. Complexul turistic cu spatii de cazare, restaurante si baruri se gaseste la peste 1400 m altitudine, intre virfurile Piatra Goznei si Semenic.Clima este blanda si usor suportabila, chiar si pentru copii. In timpul iernii temperaturile se situeaza intre -25 grade Celsius pana la +6 grade Celsius, vara intre +10 grade Celsius si +25 grade Celsius. Semenicul este unul dintre putinele locuri din tara unde zapada persista chiar si sase luni pe an, timp in care turistii pot schia in voie, la preturi acceptabile. Tot în zonă, însă în Văliug, a fost amenajată cea mai lungă pârtie de schi din ţară, de 5,8 kilometri şi o alta, de 800 de metri, dotată cu nocturnă şi tunuri de zăpadă artificială. Dintre pârtiile mai vechi, chiar din staţiune, cea mai lungă pârtie de pe Semenic este Uriaşul cu o lungime de 1200 de metri. Diferenţa de nivel este de 220 de metri, iar traseul este considerat de un nivel mediu. Teleschiul poate transporta până la 800 de persoane pe oră. Ajungând pe aici se poate vizita; colectia trofeelor de vanatoare si biserica din secolul al XIX-lea, ce fac parte din ansamblul complexului turistic din Semenic, parcul national Semenic, lacul Cozna de la Crivaia, rezervatia naturala Izvoarele Nerei, rezervatia paleontologica de la Soceni, Lacul Valiug, Punctul fosilifer de la Apadia, Delinesti, Petrosnita, Târnova, Garâna, statiunea balneoclimaterica și lacul Trei Ape.

Jeton - Combinatul siderurgic Reșița - 2280 - 170

Piesa medalistică de mai sus este un jeton folosit în incinta

Combinatului Siderurgic Reșița. Numerele înscris pe jeton reprezentau probabil numele unui muncitor și atelierul sau secția în care lucra el. Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Data de 1 noiembrie 1769 marchează începutul ridicării Uzinei Metalurgice Reşiţa, iar la 3 iulie 1771 se dau în folosinţă primele două furnale ale uzinei. În anul 1851 se laminează prima şină de cale ferată la Reşiţa. În anul 1854, statul austriac concesionează uzina consorţiului internaţional, societate de cale ferată - STEG. În anul 1862 se construieşte aici prima locomotivă Tender STEG cu 10 roţi cuplate.

În anul 1920 se înfiinţează Societatea anonimă "Uzinele de Fier şi Domeniile din Reşiţa - UDR", iar în anul 1936 se înfiinţează Grupul Reşiţa - Malaxa. În anul 1962 Combinatul Metalurgic Reşiţa se reorganizează numindu -se Combinatul Siderurgic Reşiţa. În anul 2000 are loc privatizarea C.S. Reşiţa, 94,4891 % dintre acţiuni fiind cumpărate de Corporaţia Noble Ventures Inc din Statele Unite ale Americii.

Insigna - Stema stațiunii Băile Herculane

Băile Herculane, în limba latină - Aqua Herculis, în limba germană -Herkulesbad, în limba maghiară – Herkulesfürdő, este un oraș stațiune în județul Caraș-Severin, care include și satul Pecinișca. Orașul este situat pe Valea Cernei, la 5 kilometri de magistrala rutieră DN6 (E70), ce leagă vestul țării de București. Prin oraș trece magistrala CFR 900 ce leagă capitala de gara Iosefin – Timișoara Nord. Stațiunea este situată în partea de sud-vest a României, la o altitudine de 168 metri, la 8 kilometri distanță de granița cu județul Mehedinți și doar la 25 de kilometri de frontiera cu Serbia. Factori naturali ai stațiunii sunt: climatul de depresiune intramontană, cu influențe submediteraneene, sedativ-indiferent; ape minerale izotermale și hipertermale (38-60 °C), slab radioactive, hipotone, cu diferite compoziții chimice: sulfuroase, clorurate, calcice, sodice; clorurate, sodice, calcice; oligominerale. Posibilitățile de tratament oferite în stațiune sunt: aerohelioterapie, băi termale, în bazin descoperit, băi termale sulfuroase și sărate, în vane și bazine acoperite; buvete pentru cură internă cu ape minerale, instalații de hidrotermoterapie (și saună), electroterapie, kinetoterapie, hidrokinetoterapie, în bazine; inhaloterapie; cură de teren. Bazele stațiunii au fost puse în anul 102 D.Hr. de împăratul Traian, romanii introducând aici cultul balnear preluat de la greci pe care apoi l-au dezvoltat. Atestarea documentară a stațiunii datează din anii 153 D.Hr.,fapt consemnat într-o tabulă votivă din băi: „Zeilor și divinităților apelor, Ulpius Secundinus, Marius Valens, Pomponius Haemus, lui Carus, Val, Valens, trimiși ca delegați romani să asiste la alegerea în calitate de consul a fostului lor coleg Severianus, întorcându-se nevătămați, au ridicat acest prinos de recunoștință”. În perioada civilizației romane, stațiunea de pe Valea Cernei a constituit un important punct de atracție pentru aristrocația Romei antice. Impresionați de excepționala putere tămăduitoare a apelor sacre de pe Valea Cernei, romanii sosiți în Dacia le-au închinat un adevărat cult balnear sub semnul tutelar al lui Hercules. După retragerea administrației și armatei romane, în timpul împăratului Aurelian, sub presiunea populațiilor migratoare, băile au decăzut mult comparativ cu perioada de strălucirile din vremea romană, deși menținerea numelui indică, că băile au fost folosite tot timpul următor. Din timpul romanilor au rămas numeroase vestigii: apeducte, băi, statui, monede, tabule votive ridicate ca semne de mulțumire aduse zeilor pentru vindecare. După Pacea de la Passarovitz – 1718 începe istoria modernă și contemporană a Băilor Herculane, în cadrul Imperiului austriac. În anul 1736 începe reconstrucția și modernizarea băilor, a căilor de acces, grănicerii bănățeni construind aici majoritatea edificiilor din stațiune, care poartă amprenta unui baroc austriac impresionant. Se cuvine să pomenim aici de faptul că în anul 1999, Termele Romane cuprinse în monumentala construcție a hotelului Roman au fost redate, după 2000 de ani, în circuitul turistic astfel încât vizitatorii hotelului au posibilitatea să urmeze tratamentul balnear în aceleași condiții cu cele ale guvernatorului provinciei, generalul roman Marcus Aurelius Pius. Stațiunea este vizitată de-a lungul timpului de mari personalități, între care: împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I și împărăteasa Carolina, împăratul Franz Iosef și împărăteasa Elisabeta. În anul 1852 împăratul Austriei considera Băile Herculane ca fiind „cea mai frumoasă stațiune de pe continent”, iar împărăteasa Elisabeta (Sisi) scrie un jurnal intim în care Băile Herculane sunt o prezență distinctă și încântătoare. După primul război mondial și semnarea Tratatului de la Trianon, Banatul și localitatea Băile Herculane au revenit României. După cel de-al doilea război mondial localitatea a fost declarată oraș iar din anul 2011(???) și stațiune balneară. În anul 2011 orașul număra 5008 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002) dintre care: români – 86,7%, romi – 2,21% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului Băile Herculane astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 86,82%, romano catolici – 1,61% și restul – nedeclarată sau altă religie. Peisajul variat, flora si fauna bogata, clima placuta, împrejurimile pitoresti fac din Baile Herculane un loc preferat pentru vacanta, reconfortare, odihna activa. Muzeul din statiune expune documente istoria Bailor Herculane si a imprejurimilor, pietre votive, piese numismatice, etc. Pentru amatatorii de cățărat pe stânci, alpinism si escalada, statiunea montana din sud vestul Romaniei detine in muntii Cernei locuri renumite unde turisti din toata lumea vin sa practice alpinismul. Poate cel mai renumit loc din statiunea montana Baile Herculane unde se practica alpinismul, este in apropierea hotelului Roman. În afară de clădirile monumentale ale orașului, unele cu nevoi de reparații, enumăr mai jos alte atracții ale localității Băile Herculane: Muzeul de Istorie, Grota cu aburi, Pestera lui Adam, Grota Haiducilor, Varful Domogled, Grota lui Serban, Sapte Izvoare, Cascada Cernei și Statuia lui Hercules.

Insigna - Prietenii munților Reșița

“Prietenii munților” este o asociație de turism, fondată în septembrie 1977 și care a funcționat pe lângă Uniunea Generală a Sindicatelor din România până în ianuarie 1991 când a dobândit personalitate juridică, ca organizaţie non guvernamentală. Sediul asociației este situat în municipiul Reșița, Strada Al.I.Cuza, nr. 20, ap. 14. Asociația are în proprietate o cabană cu același nume, undeva în munții Semenic, de 60 de locuri. Obiectivul esențial al asociației este promovarea practicării turismului montan şi a sporturilor de iarnă, educarea tinerilor în spiritul practicării unui turism civilizat, dobândirea de cunoştinţe despre natură şi ocrotirea ei, deschiderea şi întreţinerea traseelor turistice. În fiecare an, în perioada vacanţelor şcolare de iarnă, asociația organizează tabere de schi și concursuri (Cupa “Prietenii Muntilor”, Cupa “Colt de Rai” sau Cupa “Casa Baraj”) precum și alt gen de acțiuni (ecologizare montană, refacerea marcajelor unor trasee turistice, drumeții montane, ciclism montan, etc). Aceste obiective se încearcă a se realiza cu o echipă de peste 250 persoane din toată ţara. Cu sprijinul asociației mulţi copii şi tineri au învăţat să schieze, să iubească natura, să o respecte şi să lege prietenii adevărate. Numai simpla alunecare cu schiurile pe pârtie, numai senzația că ești aproape să îți depășești limitele, numai succesul primei încercări de a înfrunta pârtia de unul singur sunt suficiente ca să te simți liber și rupt de toate greutățile din lume. Vorbim de schi pentru că notorietatea acestei asociații derivă din pasiunea pentru munte, dar în special pentru schi, a unor oameni entuziaști, pentru majoritatea reșițenilor iubitori ai turismului și sportului montan cele trei expresii Semenic, schi, „Prietenii Munților” fiind sinonime. Activitatile de iarnă, și nu numai, sunt organizate la Cabana „Prietenii Munților” din Semenic, cabană construită înainte de anul 1941, la acea vreme având numele de Cabana Muncitorească. În timp, prin efortul membrilor asociației, cu ajutorul autorităților locale și a sponsorilor, cabana a fost modernizată și extinsă, fiind sporite atât capacitatea de cazare, cât și confortul.

Insigna - Expoziție jubiliară - Vasile Paul 60 ani de viață

Direcția pentru cultură și patrimoniu naționala

a județului Caraș-Severin - Reșița 2011

Cu referire la personajul Vasile Paul sau Paul Vasile nu am găsit nicio o informație sigură în lumea internetului. Privind insigna aș putea crede că este un artist plastic (pictor sau sculptor) din Reșița sau județul Caraș-Severin, născut în anul 1951(la data realizării insignei, anul 2011, având 60 de ani). În Reșița există un domn pe numele Paul V.Vasile-Ovidiu, consilier local, fost viceprimar, al municipiului Reșița, dar nu am găsit nimic convingător despre preocupările sale artistice. Este posibil ca el să fie un artist plastic amator și el să-și fi organizat o expoziție jubiliară pe holurile Primăriei, la împlinirea vârstei de 60 ani. De ce nu?

Municipiul Reșița (în maghiară Resicabánya, în germană Reschitz, în cehă Rešice, in croată Ričica), este capitala județului Caraș Severin din România, provincia Banat, care numără aproximativ 84000 locuitori. Istoric, localitatea este atestată din secolul al XV-lea cu numele de Rechyoka și Rechycha. Cercetările arheologice au descoperit în acest spațiu urme de locuire din perioada neolitică, dacică și romană. Este menționată în 1673 cu numele Reszinitza, ai cărei locuitori plăteau impozite către pașalâcul Timișoarei, iar în anii 1690 - 1700 izvoarele o amintesc ca depinzând de Districtul Bocșei împreună cu alte localități din Valea Bârzavei. Conscripția din anul 1717 o menționează cu numele Retziza, având 62 gospodării impuse de către stăpânirea austriacă nou instaurată aici. Ea devine din 3 iulie 1771 locul de întemeiere a celui mai vechi și important centru metalurgic de pe continentul european. Odată cu nașterea uzinelor, se pun bazele Reșiței industriale. Sus am postat stemele comunistă și actuală ale orașului Reșița și dedesubt pozele câtorva monumente de arhitectură și cultură din acest oraș, dar și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate.

Apeductul Secu

Centrala electrică a orașului

Turnătoria

Gara veche

Palatul cultural

Vila Koch

Galeria ereditară

Centrala

Fabrica de mașini

Fabrica de amoniac

Cartierul Lunca Bârzavei

Industria distileriei lemnelor

Fabrica de cărămidă

Instalația de aglomerare

Fabrica de alcool

Vederi

Caraș-Severin este un județ situat la limita provinciilor Banat și Transilvania din România, care are ca reședință orașul industrial Reșița. Situat în partea de sud-vest a României, județul Caraș-Severin are o suprafață de 8514 kilometri pătrați, 3,6% din suprafața țării, ocupă locul al treilea, ca mărime între județele țării, numără aproximativ 333000 de locuitori și cuprinde 2 municipii - Reșița și Caransebeș, 6 orașe - Bocșa, Oravița, Moldova Nouă, Oțelu Roșu, Anina, Băile Herculane și 69 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică Caraș și Severin, comunistă și actuală ale județului Caraș - Severin, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ, din vremuri diferite. dar și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate.