Epaminonda's Blog.....: OCHSENFURT

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea germană OCHSENFURT, districtul

WURZBURG, regiunea FRANCONIA INFERIOARĂ, landul

BAVARIA, și câteva trimiteri poștale din perioade diferite, dar

și o medalie, un jeton și o insignă locale.

Primăria

Turnul Primăriei

Hotelul Rose

Biserica Sfântul Andreas

Pod peste Main

Turnurile Klingen și Taubenturm

Turnul Tauben

Turnul poartă Klingen

Strada Warzburg

Turnul poartă Oberes

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

O medalie locală

Un jeton local

O insignă locală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

O POEZIE

UMORISTICĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

__________xxx_________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL ARAD

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - C.P.S.P. Lipova 30 ani 1956 - 1986

(Casa Pionierilor și Șoimilor Patriei)

Organizația Pionierilor a fost o organizație comunistă a copiilor români de vârstă școlară (8-14 ani). Era precedată de apartenența la organizația Şoimii Patriei și succedată de apartenența la Uniunea Tineretului Comunist. La sfârșitul celui de al doilea război mondial ia naștere organizația „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadrați în UAER (Uniunea asociațiilor de elevi din România). Pe 30 aprilie 1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe atunci Palatul cultural Gheorghe Gheorghiu-Dej), angajamentul de pionier. În perioada 1949-1966 mișcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist.Mai jos e reprezentată o revistă Star spre viitor a pionierilor și șoimilor patriei, editată de Consiliul Național al Organizației Pionierilor. C.C. al P.C.R. va adopta, la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătățirea activității Organizației Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pionierești la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Național al organizației).

Set 2 insigne - membru al organizației de pionieri

În luna noiembrie a aceluiași an, a avut loc prima conferință națională a Organizației Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităților și detașamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” și „Regulamentul Consiliilor Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România”. În 1984, la aniversarea a 35 de la crearea organizației, aceasta avea 2695000 membri. În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, uniunea tuturor detașamentelor și unităților de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia. "Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului." Intrarea în cadrul organizației se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: „Eu, ...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor." Imnul (neoficial al) organizației era "Am cravata mea, sunt pionier". În orașele mari s-au constituit case ale pionierilor. La București Palatul Cotroceni a fost Palat al Pionierilor în perioada 1949-1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul naţional al copiilor). Organizația Pionierilor acorda distincții individuale și colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”, „Pionier fruntaș în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” și insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntașă”, „Detașament fruntaș” și „Grupă fruntașă”.

Deasupra am postat uniforma, ecusonul, cravata, centura, eghileții și drapelele Organizației de pionieri. Primii care au avut ideea inregimentarii ideologice a copiilor si chiar au pus-o in practica au fost fascistii italieni. In "Noua Roma" anuntata de Mussolini dupa preluarea puterii in Italia la 22 octombrie 1922, baietii au fost inregimentati pe categorii de vârsta in patru organizatii fasciste, toti fiind purtatori de uniforme si insigne si trebuind sa se supuna unor ritualuri specific militare: "Fiii lupului" pentru baieteii de la patru la opt ani, "Ballila" pentru cei intre opt si 14 ani, "Avantguardisti" pentru adolecentii intre 14 si 18 ani si, in fine, "Giovanni Fascisti" pentru tinerii peste 18 ani, inainte de a deveni membrii ai partidului fascist italian. Cei ce si-au trait copilaria si adolescenta in anii comunismului vor recunoaste cu usurinta cum "Fiii Lupului" au devenit "Soimii Patriei", "Ballila" s-au numit "Pionieri", iar "Avantguardisti" si "Giovanni Fascisti" au fost sursa de inspiratie a viitorilor utecisti, care, spre deosebire de modelul fascist italian, nu au avut o uniforma proprie.

Orice clasa forma un detasament de pionieri, la fel cum orice scoala generala forma o unitate de pionieri, iar structurile se esalonau ierarhic pâna sus, in umbra "conducerii superioare" a partidului comunist. Desigur, nu doar comunistii români au preluat si amplificat modelul fascist de indoctrinare a tinerilor: nazistii au creat mult mai celebra organizatie "Hitlerjugend", care a dat jertfe perfect fanatizate chiar si pe ruinele fumegânde ale Berlinului, iar sovieticii au dat fenomenului inrolarilor comsomoliste o dimensiune de masa si un caracter obligatoriu. In România comunista, a nu fi mai intâi pionier ("Soimii patriei" au aparut ulterior) si apoi membru al UTC echivala cu o cvasiexcludere de facto din comunitatea scolara, cu povara unui paria, stigmatizat pentru intreaga cariera viitoare. Sigur, era ceva foarte, extrem de grav in privinta respectivului daca nu era membru sau, si mai rau, fusese exclus din rândul pionierilor sau al utecistilor, deoarece chestia asta ramânea definitiv "la dosarul" nefericitului. Uniforma de pionier, cu toate accesoriile si eghiletii specifici diferitelor functii ierarhice de "conducere" (comandant de detasament, comandant de unitate etc.), ceremoniile ritualice cu trompete si formule de raport, juramintele de credinta si angajamentele urlate in public, defilarile si serbarile in fata parintilor, taberele de vara cu regim preferential si program special, muncile patriotice prestate ostentativ au fost ingredientele menite sa transpuna in viata retetele leniniste de "spalare a creierului". In conditiile in care orice alternativa era interzisa in epoca, sistemul a functionat cateva decenii bune, dar, contrar tezelor leniniste, doar pe moment: liderii politici actuali ai fostelor tari cu regim comunist au fost inevitabil pionieri, utecisti si majoritatea chiar membri ai partidului comunist. (Sursa Net – Calin Hentea).

Lipova (în limbile maghiară și germană - Lippa) este un oraș din județul Arad care include și localitățile: Radna și Șoimoș. Prima atestare documentară a orașului Lipova datează din anul 1314 sub denumirea de Lipva. În anul 1324 așezarea este menționată sub denumirea de castellanus de Lypua, topic ce reflectă caracterul fortificat al așezării de la acea vreme. Orașul este situat pe ambele maluri ale râului Mureș, la intrarea acestuia în Câmpia Aradului, la poalele Munților Zarandului, în zona de contact a acestora cu Dealurile Lipovei, la o depărtare de 34 kilometri de municipiul Arad. La recensământul din anul 2011 orașul număra 10313 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 86,85%, maghiari – 2,71%, romi – 1,19%, germani – 1,19% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului Lipova, astăzi se prezintă astfel: ortodocși – 70,71%, penticostali – 10,49%, romano catolici - 6,17%, baptiști – 2,16% și restul – nedeclarată sau altă religie. Orașul are multe atracții turistice dintre care enumăr:

Muzeul Orășenesc Lipova înființat în anul 1952 și adăpostit în Castelul Misici, construit în secolul al XIX-lea.
Biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”, la a cărei ridicare a contribuit, potrivit tradiției, și domnul Basarab I – domnul Țării Românești
Monumentul de piatră și marmură – La Ruga - ridicat în anul 1933 ce amintește de mișcările populare din anul 1744, îndreptate împotriva unirii cu Roma și împotriva stăpânirii habsburgice.
Vechea școală românească, construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea; cuprinde elemente de stil baroc
Bazarul turcesc- datează din perioada celei de-a doua stăpâniri otomane și impresionează prin dimensiuni.
Stațiunea balneo-climaterică Lipova situată la o distanță de 3 km de centrul orașului, pe cursul pârâului Șistarovăț. Băile sunt recomandate pentru afecțiuni ale tubului digestiv și afecțiuni cardio-vasculare.
Mănăstirea și biserica de pelerinaj “Maria Radna” - ridicată în mai multe etape. Începuturile acestui lăcaș se leagă de ordinul călugărilor franciscani, care au întemeiat-o în jurul anului 1551.
Cimitirul Eroilor
Monumentul Eroilor Români și Francezi din Războiul pentru Reîntregire. Monumentul a fost înălțat în 1921 și se află la câțiva kilometri est de Radna, pe șoseaua către Deva. A fost restaurat în vara anului 2008
Monumentul Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial. Opera comemorativă este amplasată în incinta UM 01191, fiind dezvelită la 7 octombrie 1990. Autorul acesteia este Groza Alionti. Pe un postament din beton, realizat în două trepte, s-a montat o placă din marmură albă, care are următoarea inscripție: „GLORIE ETERNĂ EROILOR/ DETAȘAMENTULUI PĂULIȘ / - SEPTEMBRIE 1944”.
Cetatea Șoimoș - (în maghiară Solymos, în germană Schoimosch), atestată documentar pentru prima dată în anul 1278
Biserica Buna Vestire, ridicată în secolul al XVIII-lea, pictura murală fiind realizată de Nicolae Popescu.

Insigna - Bridge Arad

Federatia Romana de Bridge a fost infintata in 1990, prin asocierea a 7 cluburi reorganizate pe baza Legii 69/2000, avand ca profil de activitate ramura de sport bridge si are competenta de a organiza si conduce activitatea in domeniu pe intreg teritoriul tarii. Bridge este un joc de cărți ce provine din mai vechiul whist. Se joacă cu un pachet întreg de cărți împărțite egal între patru jucători care alcătuiesc două perechi adverse. Jucătorii aflați pe două laturi opuse ale mesei de joc constituie o pereche, de unde, probabil, denumirea de „bridge” (tradus din limba engleză cuvântul bridge înseamnă pod). Jocul are două părți: prima în care se licitează, în care perechile, printr-un limbaj codificat, își propun, cu cărțile de care dispun, să realizeze un anumit contract și a doua parte în care se desfășoară jocul propriu-zis, adică jocul de levată, în care perechea contractantă încearcă să-și realizeze contractul, iar „flancul” încearcă să-l împiedice. Se poate juca în partidă liberă, adică de către numai patru jucători la o singură masă, sau în competiție, la mai multe mese, pentru a se putea confrunta oricât de mulți jucători (perechi). În acest ultim caz, la toate mesele, pachetele de cărți sunt împărțite identic, excluzându-se astfel în cea mai mare parte norocul. Jocul se practică în familie (partide libere) sau în cluburi organizate (în general, competiții). Sus am postat logo-ul Federației române de bridge.

Insigna - Căminul cultural "Podgoria" Covăsânț

Covăsânț este o comună din județul Arad,formată numai din satul de reședință cu același nume, ce este situată în Podgoaria Aradului, la poalele Munților Zarand, pe canalul Matca, la 28 kilometri depărtare de municipiul Arad. La recensământul din anul 2011 comuna număra 2573 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 2659 locuitori), dintre care: români – 69,52%, romi – 24,36% și restul –necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei arădene Covăsânț astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 67,39%, penticostali – 17,64%, baptiști – 3,8%, adventiști de ziua a șaptea – 4,89% și restul – nedeclarată sau altă religie. Localitatea este atestat documentar pentru prima dată în anul 1278. Aici s-a descoperit un important tezaur, cu 300 monede romane, brățări, inele și alte obiecte din bronz. Este de remarcat preocuparea locuitorilor pentru cultivarea căpșunilor, în acestă localitate fiind cea mai mare suprafață cultivată cu căpșuni din județul Arad. Atracțiile turistice ale comunei sunt: Cetatea Tornea, Cetatea de pământ Hindec și Turnul cu ruinele unei biserici ridicate în stil gotic în secolul al XIV-lea.

Insigna - Clubul sportiv Șoimii "Pâncota" since 1938

Clubul Sportiv Șoimii Pâncota a fost un club de fotbal din localitatea Pâncota, județul Arad, fondat în anul 1938 și desființat în anul 2016. Echipa a evoluat în Liga a II-a pe Stadionul Otto Greffner din Șiria, de 1500 locuri. Prima atestare documentară datează din 1923, pe acea vreme clubul numindu-se Spartak Pâncota. Echipa juca pe un teren amenajat pe locul actualei piețe și culorile erau alb-verde. Echipa a jucat în Liga de Vest, împreună cu echipe similare din Șiria, Lipova, Salonta, Arad, etc. Membri reprezentativi ai lotului de la acea vreme erau: Beszeny, Văgălău, Cornel Vuia, Schmidth, Chebeleu, Hipp, Pohaner, Badovics, Ardelean. În anul 1938, la inițiativa jucătorilor Vuia, Stark, Hipp, Chebeleu, Coroban, Filo și Păcurar, clubul și-a schimbat denumirea din Spartak Pâncota în Șoimii Pâncota. După cel de-al Doilea Război Mondial, echipa a jucat pe actualul stadion, ce poartă numele clubului. Anul sportiv 1967-68, a fost pentru CS Șoimii Pâncota, anul câștigării campionatului raional pentru prima dată în istoria sa. În anul 1982 formația de copii: Boroș, Cașcostan, Căciulă, Lăcătuș, Lazea, Goșa, Pancan, Covaci I, Covaci II, Olari, avându-l ca antrenor pe Simon Buda, a devenit campioana județeană. Aceași performanță fiind repetată și în anul 1998. Din anul 1996, clubul a devenit o societate non-profit și membră a AJF Arad. CS Șoimii Pâncota a câștigat Liga a III-a în sezonul 2013 – 14 și Liga a IV-a în sezoanele 1991-92, 1997-98, 2006-07 și 2011-12. Echipamentul tradițional d ejoc al echipei a fost: negru complet în meciurile de acasă și alb complet în meciurile din deplasare.

Pâncota, în limbile maghiară și germană - Pankota, este un oraș din județul Arad, ce include și localitatea Măderat, situat în zona centrală a județului, la 37 kilometri depărtare de municipiul Arad.Orașul Pâncota se află în partea de sud-vest a Depresiunii Zărandului, în extremitatea nordică a Podgoriei Aradului. Prima atestare documentară a localității datează din anii 1202-1203 când așezarea era cunoscută sub denumirea de villa Pankota. De mai multe ori vatra orașului a fost distrusă de năvălitori. Turcii au cucerit orașul în mai multe rânduri, din anul 1687 intră în administrarea Imperiului Habsburgic, iar din anul 1867 intră în administrația austro-ungară până la sfârșitul primului război mondial. Pâncota a fost renumită pentru târgurile și iarmaroacele sale încă din secolul al XVIII-lea. Recunoscut centru meșteșugăresc, breasla apare ca sistem de organizare la începutul secolului al XIX-lea. La recensământul din anul 2011 orașul număra 6946 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 7186 locuitori), dintre care: români – 74,2%, maghiari – 6,53%, romi – 10,49%, germani – 2,07% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului arădean Pâncota astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 58,99%, romano catolici – 7,84%, reformați – 1,55%, penticostali – 19,29%, baptiști – 3%, adventiști de ziua a șaptea – 1,92% și restul – nedeclarată sau altă religie. Economia orașului cunoaște în prezent o dinamică puternică cu creșteri semnificative semnalate în toate sectoarele de activitate. Industria materialelor de construcții, industria mobilei, industria usoara, industria alimentara, serviciile și turismul sunt sectoarele economice cele mai bine reprezentate. Pâncota este și un important centru al viei și vinului, cunoscut atât în țară cât și în străinătate. Dintre cele mai importante obiective turistice ale orașului se remarcă ansamblul urban desfășurat de-a lungul străzii Tudor Vladimirescu, vechiul han de poștă, palatul "Sulkowski" și nu în ultimul rând Canalul Matca - o importantă lucrare hidrotehnică.

A.M.E.F.A. - 30 km locul II - 1947 ciclism

Ciclismul este, în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs. Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al. Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut, sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas” si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km, este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250 m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR).

A.M.E.F.A. este prescurtarea următoarei denumiri: Asociaţia Muncitorilor pentru Educaţie Fizică Arad, ce a fost înființată cu mai bine de 100 de ani în urmă. Sub egida acestei asociații s-au desfăsurat multiple competiții sportive pe tărâm arădean și chiar s-au înființat cluburi sportive cu numele AMEFA. În anul 1911 pe lângă compania de cale ferată Arad s-a înființat una dintre primele echipe de fotbal din România sub numele AMEFA Arad. Arad a fost una dintre primele echipe de fotbal din Arad, fondată în 1911, fiind afiliată la compania de cale ferată Astra, devenită ulterior Vagonul, Metalul, Energia, etc. AMEFA și-a făcut renume în perioada interbelică organizând nenumărate competiții (campionate) de ciclism în Arad și împrejurimi. Se cunosc o sumedenie de insigne din ciclism, care poartă inscripția AMEFA.

Municipiul Arad este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Arad, situat pe cursul inferior al râului Mureş, în vestul României. El numără aproximativ 150000 de locuitori. Municipiul Arad constituie pentru vestul României un punct important în ceea ce privește industria, și este de asemenea un nod important în transporturile feroviare, rutiere, având și aeroport. Istoria Aradului este una îndelungată care începe cu primele așezări umane pe actuala vatră a orașului, în nordul râului Mureș și mai apoi cu apariția primei cetăți de pământ situată la Vladimirescu, în jurul secolului al X-lea. Prima atestare documentară a zonei Aradului ne parvine din anul 1028. Deasupra am postat drapelul și stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Arad iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură arădene din vremuri diferite.

Vedere de pe malul Mureșului

Palatul Newman

Palatul culturii

Uzina de vagoane Astra

Palatul Hermann

Școala comercială superioară (azi Colegiul economic)

Școala superioară de fete (azi Colegiul național Elena Ghiba)

Cazinoul

Palatul financiar

Palatul Băncii Naționale

Spitalul de copii Andreny Karoly

Seminarul teologic ortodox - Str. Paroșeni

Palatul Lojii masonice "Consistența"

Liceul Caius Iacob

Podul Elisabeta

Reședința episcopului greco ortodox român

Bustul lui Franz Josef

Palatul Rozsnay Matyaș

Liceul Moise Nicoară

Biserica franciscană

Județul Arad este situat în vestul României și cuprinde teritorii din Crișana și din Banat. Județul se întinde de o parte și de alta a râurilor Mureș și Crișul Alb. Se învecinează cu județul Bihor la nord și nord-est, cu județul Alba la est, cu județul Hunedoara la sud-est, cu județul Timiș la sud și cu statul Ungaria, la vest. Suprafața pe care se întinde este de 7754 kilometri pătrați. Din punct de vedere al organizării administrative cuprinde; 1 municipiu – Arad, 10 orașe; Pecica, Sântana, Vladimirescu, Lipova, Ineu, Chișinău-Cris, Nădlac, Pâncota, Curtici și Sebiș, 68 de comune și 270 de sate. Sus am postat drapelul și stema județului Arad și mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură dar și trimiteri poștale ilustrate din acest județ, din vremuri diferite.