Epaminonda's Blog.....: DORF AN DER PRAM

Mai jos am postat și alte fotografii reprezentând monumente

de cultură și arhitectură din localitatea austriacă

DORF AN DER PRAM, bundeslandul AUSTRIA SUPERIOARĂ,

și două trimiteri poștale vechi.

Biserica parohială

Biserica Sfântul Nikola

Trimiteri poștale

Vedere generală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

O POEZIE

UMORISTICĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

_______xxx_______

O MEDALIE,

CÂTEVA JETOANE ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL ARGEȘ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

JETOANELE sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.

Jeton - EL - Exploatarea pădurii - Argeș - valoarea 1 leu

Prin legea din anul 1887 guvernul I.C.Brătianu a stabilit unele măsuri pentru dezvoltarea industrie românești, mai ales în domeniul forestier, extractiv și alimentar. Exploatarea masei lemnoase și industrializarea lemnului se făcea de regulă prin agenți economici cu capital privat (antreprenori, societăți pe acțiuni, proprietari) și mai puțin în regie proprie. Capitalul străin, provenit din state dezvoltate ale Europei de Vest, a jucat un rol important în dezvoltarea industriei românești, finanțând construcția de căi ferate, mijloace de transport, poduri, edificii culturale sau fabrici și având drept scop exploatarea și valorificare bogățiilor solului și subsolului. Zona muntoasă a județului Argeș cu păduri seculare a atras investitori potenți financiar. De la una din societățile unui astfel de întreprinzător, care deținea o societate privată de exploatare a pădurilor din județul Argeș, mai precis din zona localității Arif (Aref) provine jetonul de mai sus. Se cunosc astfel de jetoane cu diverse valori (5, 10, 25 și 50 de bani, 1 și 3 lei). Dacă în general aceste jetoane au forma rotundă, cel cu valoarea de un leu are forma octogonală cu diametrul de 24,2 milimetri. S-au identificat astfel de jetoane având aplicate pe revers diverse numere și / sau litere. a căror semnificație nu se știe încă.

La începutul secolului al XX-lea viața muncitorilor forestieri nu era ușoară, ei lucrând câte 10-12 ore pe zi, cu scurtă pauză la prânz. Mulți erau cantonați în pădure, locuind în corturi acoperite cu coajă de brad, așa zisele “surle”. În mijlocul acestor corturi se făcea foc, unde fierbeau oalele de lut cu mâncare, supravegheate de cel mai tânăr dintre ei, care era de “jurnă”. La 1-2 săptămâni muncitorii mergeau la familii pentru a se aproviziona și apoi reveneau la muncă. De mare folos pentru acești muncitori au fost cantinele înființate de patroni, de unde muncitorii își puteau procura cele necesare traiului. Acestea erau mai degrabă niște băcănii de unde își procurau diverse produse necesare traiului de zi cu zi (făină de porumb, brânză, slănină, salamuri, scule, haine etc). Aceste jetoane erau un fel de strămoși ai actualelor tichete de masă. Erau primite de angajați la plata salariului sau în avans și puteau fi utilizate doar la cantina fabricii. Pentru muncitorii forestieri aceste cantine erau foarte utile chiar dacă uneori practicau prețuri mai piperate. Pentru patroni utilizarea acestor fise metalice cu valoare / fise de credit era o modalitate de a întoarce în vistieria proprie o parte din cheltuielile salariale. În plus folosirea acestor jetoane reducea practic cantitatea de bani lichizi necesari plăților salariale. Folosirea acestor jetoane elimina posibilitatea ca persoane străine, neangajate în cadrul societății să beneficieze de aceste avantaje. Monograma existentă pe aversul acestor înlocuitori de monedă ne duce cu gândul că cele două litere provin de la numele “Emil Lessel”, un “mare comerciant și fabricant de lemnării” cu afaceri în zona Aref. Afaceristul de origine germană Emil Lessel a cumpărat în primăvara anului 1902 de la bucureșteanul Gheorghe Ștefănescu pădurile de pe 17 munți din cuprinsul moșiei Aref, plasa Loviștea, cu suma de 1100000 lei. Emil Lessel deținea în București, pe Calea Plevnei, la nr.193-195, aproape de Podul Grant, fabrica “E. Lessel SAR”, una dintre cele mai mari fabrici de industrializare a lemnului, pusă în funcțiune în anul 1874. Mai jos admiri un afis reclamă al acestei fabrici de cherestea.

Ulterior acest Leesel a achiziționat de la țăranii săraci terenuri pentru construirea unei căi ferate cu ecartament îngust ce să asigure transportul materialului lemnos între Curtea de Argeș și localitatea Cumpăna. După terminarea construcției liniei, în anul 1905 s-a constituit în Curtea de Argeș, Societatea “Argeș” – societate anonimă pentru exploatarea de păduri și industria lemnului mai înainte E. Lessel, cu mai mulți acționari. Mai jos admiri sediul Fabricii de cherestea a Societății “Argeș” din Curtea de Argeș.

După luptele de la Sălătruc și Arefu din anul 1916 societatea a fost preluată de nemți, mulți dintre angajați fiind ofițeri germani. După retragerea armatei germane societatea a intrat în administrarea justiției avându-l ca administrator pe generalul Teodor Georgescu. În anul 1921 Societate “Argeș” împreună cu Banca Românească – București, Banca Comerțului – Craiova și Creditul Tehnic – București fondează societatea anonimă pe acțiuni “Arif” – societate pentru exploatarea de păduri și industria lemnului, cu un capital de 30 milioane lei, împărțit în 60000 de acțiuni a 500 lei fiecare, având sediul în București, Strada Marconi, nr. 3. Deducem de aici că jetoanele pe care scrie “Exploatarea pădurilor Arif” au fost emise după anul 1921 și folosite până în anul 1933, când societatea a fost preluată prin cumpărare, de către C.A.P.S. (Casa Autonomă a Pădurilor Statului), care va fi naționalizată în anul 1948. (Sursa NET – Dorel Bălăiță, Studii și comunicări 2019)

Insigna - Centrul județean pentru conservarea

și promovarea culturii tradiționale Argeș - 1956

Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Argeș (C.J.C.P.C.T. Argeș) este o instituție profesionistă publică de cultură, cu personalitate juridică, funcționând sub autoritatea Consiliului Județean Argeș. Este o instituție de profil care inițiază și desfășoară proiecte și programe vizând cultura și civilizația tradițională, făcând parte din sistemul instituțiilor de importanță județeană, desfășurându-și activitatea în conformitate cu prevederile legii și ale unui Regulament-cadru de organizare și funcționare propriu. Înființarea Casei Centrale a Creației Populare (București) în anul 1953 și a altora a constituit o măsură binevenită pentru regimul de atunci care viza îndrumarea formațiilor artistice de amatori (numărul acestora era mare), coordonarea unor artiști neprofesioniști, a unor meșteri și creatori populari din zonele etnofolclorice ale țării. În județul Argeș (zona etnofolclorică Argeș-Muscel) actul de naștere îl reprezintă Decizia Nr. 2045, din 2 mai 1956, a Sfatului Popular al Regiunii Argeș, Centrul numindu-se inițial Casa Regională a Creației Populare Pitești, apoi Casa Creației Populare a Județului Argeș, și, în prezent, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Argeș. Ca sedii, Centrul a avut, pe rând, etajul de la Palatul Culturii (Curtea de Apel) din Pitești, de la înființare până în 1968, mai apoi, Casa Odobescu din Bulevardul Republicii, între anii 1968 și 1971. Acestă clădire va fi demolată în anul 1974. Sediul cel mai cunoscut al Casei Creației a fost imobilul din Bulevardul Republicii, Nr. 52, vis-a-vis de Teatrul "Al. Davila" din Pitești (casa prof. Nae G. Dumitrescu) în care Centrul și-a desfășurat activitatea între anii 1987 – 2009. Actualmente, sediul Centrului este clădirea modernizată (fosta Sală de Sport) din curtea interioară a Colegiului Național Liceal "I.C. Brătianu" din Pitești. De-a lungul vremii instituția s-a numit în fel și chip: Casa Regională a Creației Populare Pitești, Casa Creației Populare a Județului Argeș, Centrul de Îndrumare a Creației Populare și a Mișcării Artistice de Masă, Centrul Creației Populare Argeș și în prezent Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Argeș. Câteva obiective specifice ale instituției sunt:

Conservarea, stimularea și valorificarea tradiției și creației populare argeșene și muscelene
Radiografierea zonelor etnografice Argeș-Muscel, pentru constituirea unei baze de date și valori patrimoniale
Îndrumarea și coordonarea activităților unor așezăminte culturale din județ (cămine culturale, case de cultură, centre culturale)
Promovarea prin mass-media și tipărituri (vezi mai jos Activitatea editorială) a creatorilor și performerilor tradiției și creației populare autentice
Elaborarea unor ghiduri pentru așezămintele culturale și organizarea de cursuri de perfecționare pentru personalul încadrat în instituțiile culturale din județ (cămine culturale, case de cultură, centre culturale)
Inițierea, organizarea și desfășurarea, anual, a unor manifestări culturale-artistice specifice culturii populare tradiționale (Zile de comună, concursuri, întreceri, festivaluri locale etc.)

Enumăr mai jos câteva dintre manifestările culturale importante organizate sub egida CJCPCT Argeș:

Festivalul de datini de Crăciun și Anul Nou "Florile dalbe"
Festivalul Internațional de Folclor "Carpați"
Festivalul Internațional de Muzică Corală "D.G. Kiriac"
Expoziția-concurs Națională de icoane "Rugămu-ne Ție!"
Festivalul-concurs al filmului cu tematică religioasă "Lumină din Lumină"

Insigna - Combinatul petrochimic Pitești - România

Rafinăria Arpechim Pitești a fost una dintre cele mai mari rafinării din România, ce a fost închisă definitiv în anul 2011, din raţiuni economice, în urma unei decizii luată de Consiliul de Supraveghere al OMV Petrom. Conducerea companiei a anunţat ulterior intenţia de a dezafecta unele instalaţii şi de a amenaja un depozit de carburanţi pe platforma fostei rafinării. Amplasată la sud de municipiul Piteşti, rafinăria avea o capacitate nominală de circa 3,5 milioane de tone pe an, fiind iniţial proiectată ca parte a unui complex petrochimic. Prima instalaţie a fost inaugurată în anul 1964, iar în 1971 rafinăria a fost integrată cu complexul petrochimic. Combinatul s-a extins treptat în anii următori, ajungând să aibă aproape 8000 de angajaţi. După anul 1990, rafinăria de la Piteşti a aparţinut, pe rând, de Regia Autonomă a Petrolului, de Compania Română de Petrol şi apoi de Societatea Naţională a Petrolului (SNP) Petrom, companie preluată în 2004 de austriecii de la OMV. În anul 2006, în urma unei investiţii de peste 40 de milioane de euro, la rafinăria de la Piteşti a fost inaugurată o instalaţie care permitea obţinerea de carburanţi cu conţinut redus de sulf, în conformitate cu standardele europene.

În acelaşi an, la Arpechim s-au rafinat 3,4 milioane de tone de ţiţei. La începutul lui 2007, pe platforma Arpechim mai lucrau aproape 2.500 de salariaţi. Potrivit unui plan de externalizare a serviciilor anunţat de Petrom, numărul lor urma să se reducă la jumătate până la finalul anului. Pe 28 mai 2007, autorizaţia de mediu a rafinăriei Arpechim a fost suspendată, ceea ce implica sistarea activităţii de producţie pentru o perioadă de până la şase luni. Reprezentanţii Agenţiei pentru Protecţia Mediului Argeş şi ai Comisariatului Judeţean Argeş al Gărzii Naţionale de Mediu anunţau atunci că măsura a fost luată din cauză că unele măsuri pentru reducerea impactului activităţii asupra mediului nu au fost realizate în termenul stabilit. Pe data de 1 iunie, Petrom anunţa că a aprobat planul de închidere temporară a rafinăriei Arpechim şi estima că, în două luni, vor fi realizate lucrările minime necesare încetării efectelor deciziei de suspendare a autorizaţiei integrate de mediu. Tot în anul 2007 s-a luat decizia concentrării activităţilor petrochimice din cadrul Arpechim într-o entitate legală separată, Petrochemicals Argeş, care să includă instalaţia de piroliză, extracţia de aromatice, polietilena de joasă densitate şi polietilena de înaltă densitate şi o serie de facilităţi logistice. Reorganizarea activităţii de petrochimie şi informaţiile privind vânzarea noii societăţi au provocat numeroase proteste ale angajaţilor, care susţineau că le sunt periclitate locurile de muncă şi unele drepturi salariale. Pe 24 martie 2011, Consiliul de Supraveghere al OMV Petrom a decis închiderea permanentă a rafinăriei Arpechim, urmând să achite salariaţilor disponibilizaţi, pentru plăţi compensatorii şi alte măsuri de protecţie socială, circa 10 milioane de euro. Conform unui comunicat al companiei petroliere, decizia a fost luată din raţiuni economice, având în vedere provocările economice fundamentale-rafinărie mică, ineficientă şi fără ieşire la mare, cu un necesar ridicat de investiţii. La acel moment erau necesare investiţii de circa 100 milioane de euro pentru operarea rafinăriei, în condiţiile în care marja de rafinare nu permitea funcţionarea economică a unităţii. Compania investigase în prealabil opţiunea vânzării, însă nu a fost identificat un cumpărător care să dispună de expertiză şi resursele financiare necesare operării în siguranţă a rafinăriei. Decizia a fost luată într-un context internaţional în care o serie de capacităţi de rafinare din Europa se închideau sau erau puse la vânzare ca urmare a unei supracapacităţi de rafinare.

Expofil Argesis'78 - Pitești România 18.06.1978

2050 de ani de la creare

Primul stat dac centralizat și independent

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia.

De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică. Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Insigna sportivă - F.C.Argeș

Fotbal Club Argeş (F.C.Argeş) este un club de fotbal din Piteşti cu foarte mulţi suporteri în ţară. Clubul s-a format în anul 1953, debutând în prima divizie în anul 1961. A fost una din echipele de vârf ale anilor '70, reușind să câștige două titluri de campioană în anii 1972 și 1979. Sus am postat câteva embleme ale clubului de-a lungul vremii.

Cel mai mare jucător al acestui club, poate chiar cel mai mare jucător de fotbal din România, a fost Nicolae Dobrin (26 august 1947 - 26 octombrie 2007).

Municipiul Pitești este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Argeş, România, având o populaţie de aproximativ 172000 de locuitori. Orașul are renumele de orașul lalelelor, aici fiind găzduită anual o importantă manifestare cultural artistică sub genericul - Simfonia lalelelor. Piteștiul a fost reședința temporară a voievozilor Basarab Țepeluș cel Tânăr, Mihnea cel Rău și Vlad cel Tânăr. Orașul s-a dezvoltat în mod gradat, de la sat și târg ajungând la titlul de oraș, dobândit la începutul secolului al XIV-lea. Prima atestare documentară datează din data de 20 mai 1388 când domnitorul Mircea cel Bătrân întărește Mănăstirea Cozia, „o moară în hotarul Piteștilor". Deasupra am postat stemele interbelică, comunistă şi actuală ale municipiului Piteşti, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură, dar și trimiteri poștale ilustrate din acest oraș, din vremuri diferite.

Calea București

Vedere panoramică

Teatrul vechi și nou

Primăria

Bulevardul Elisabeta

Biserica Sfântul Nicolae

Biserica Sfânta Vineri

Palatul Prefecturii

Biserica catedrală Sfântul Gheorghe

Camera de comerț

Halele

Liceul I.C.Brătianu

Cazarma Regimentului Radu Negru nr.28 Infanterie

Spitalul I.C.Brătianu

Hotelul Muntenia

Grădina Publică

Grota din Trivale

Argeș este un judeţ situat în regiunea Muntenia din România. Are o suprafaţă de 6862 kilometri pătrați, numără aproximativ 650000 de locuitori și are reședința în municipiul Pitești. Ca subdiviziuni administrative județul este compus din 3 municipii - Pitești, Câmpulung și Curtea de Argeș, 4 oraşe - Costești, Mioveni, Topoloveni, Ștefănești și 95 de comune. Deasupra am postat harta şi stemele interbelică, comunista şi actuală ale judeţului Argeş, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură și câteva trimiteri poștale ilustrate din acest județ, din vremuri diferite.