Epaminonda's Blog.....: Mo - M

1. În data de 29 noiembrie 2019 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă comemorativă cu tema Mihai Volontir. Pe avers sunt următoarele reprezentări: în plan central – Stema Republicii Moldova; în partea de sus – anul emisiei „2019”;în partea de jos – inscripția „50 LEI” și în exergă, cu majuscule este gravată inscripția „REPUBLICA MOLDOVA”. Pe revers sunt următoarele reprezentări: în plan central – efigia lui Mihai Volontir; în partea dreaptă de sus imaginea a două măști de teatru și în exergă sunt gravate inscripțiile: „MIHAI VOLONTIR” cu majuscule și anii de viață „1934-2015”.

Medalia are următoarele caracteristici tehnice: valoarea nominală - 50 lei, data emiterii – 29 noiembrie 2019, seria – Personalități, metal – argint, puritate – 99,9%, forma – rotundă, diametrul - 28 milimetri, greutate – 13 grame, cant – zimțat, tiraj – 300 exemplare.

Mihai Volontir a fost un actor, cântăreț de muzică ușoară și politician din Republica Moldova, care s-a născut la data de 9 martie 1934 la Glinjeni, raionul Șoldănești, și a decedat la data de 15 septembrie 2015 la Chișinău. Mihai Volontir a fost unul din cei 278 de delegați ai primului parlament al Republicii Moldova (1990 - 1994), care au votat Declarația de Independență a Republicii Moldova – 27 august 1991. În cariera sa, Mihai Volontir a jucat în 120 de roluri în teatru și film. Rolul lui Budulai i-a adus celebritate în întreg spațiul ex-sovietic, precum și în lumea întreagă. A fost apreciat și ca interpret de muzică ușoară pentru șlagăre ca „Viața asta-i scurtă tare”, „Moldovenii când se strâng…”, „Rugă”, „Durere” ș.a. În anul 2000 Mihai Volontir a fost desemnat drept cel mai bun actor al secolului al XX-lea din cinematografia moldovenească. Începând din anul 1957 a fost actor la Teatrul Național Vasile Alecsandri din orașul Bălți, unde a debutat în spectacolul „Chirița în Iași” în rolul surugiului, devenind în scurt timp principalul interpret al unor personaje de prim-plan. A debutat ca actor de film la studioul cinematografic Moldova-Film în anul 1967 în filmul Se caută un paznic al lui Gheorghe Vodă și Vlad Ioviță, interpretând rolul lui Ivan Turbincă. Fiind remarcat pentru interpretarea sa, a fost invitat să joace în filme montate la studiouri din Rusia. Rolul țiganului Buduali (care-și caută libertatea și fericirea) din filmul serial Țiganul (1979) i-a adus celebritate, transformându-l într-o figură marcantă a filmului moldovenesc și sovietic din anii '70-'80. Mihai Volontir a fost bolnav de diabet și afecțiuni ale sistemului vascular. Începând de la sfârșitul anilor '90 el a suferit 10 intervenții chirurgicale care s-au realizat cu sprijinul financiar al guvernelor Republicii Moldova, ale oamenilor de afaceri, ale actorilor de teatru și ale spectatorilor săi. A murit la vârsta de 81 de ani, pe 15 septembrie 2015, la Spitalului Clinic Republican din Chișinău, unde se afla de mai bine de două luni, după ce fusese transferat de la spitalul din Bălți. În aceeași zi, Președintele Republicii Moldova a semnat un decret prin care ziua funeraliilor lui Mihai Volontir, 17 septembrie, a fost declarată drept zi de doliu național, „în semn de profundă durere cauzată de trecerea în eternitate a remarcabilului actor, promotor activ al valorilor naționale și culturale, semnatar al Declarației de Independență a Republicii Moldova, regizor și interpret de muzică”. Pentru întreaga sa activitate a fost multipliu recompensat: Medalia Meritul Civic – 1996, Titlu de cetățean de onaare al municipiului Bălți – 2000, Doctor Honoris Causa al Academiei de Științe a Moldovei – 2009, Premiul Național al RSS Moldovenești (1971/1974), Premiul Național al URSS – 1984, Premiul de stat Frații Vasiliev al RSFS Ruse – 1980, Artist al poporului al RSS Moldovenești - 1974, Artist al poporului al URSS – 1984, etc.

2. În data de 27 noiembrie 2020 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă comemorativă cu valoarea nominală de 50 lei, care celebrează trecerea a 600 de ani de la ctitorirea Mănăstirii Vărzărești din Republica Moldova. În centrul câmpului aversului monedei este redată Stema Republicii Moldova, în partea de sus este înscris anul emisiei “2020”, în partea de jos este înscrisă valoarea monedei “50 LEI” și periferic circular, în exergă, este aplicată inscripția: “REPUBLICA” (doar pe partea stângă) și “MOLDOVA” (doar pe partea dreaptă). În planul central al reversului este redată imaginea Mănăstirii Vărzărești încadrată între doi copaci. Periferic circular, la partea superioară, este aplicată inscripția: “MĂNĂSTIREA VĂRZĂREȘTI”, iar sub imaginea mănăstirii este aplicată inscripția: “600 DE ANI”.

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: valoarea – 50 lei, seria – Mănăstirile Moldovei, data emiterii – 27 noiembrie 2020, metal (compoziție) – argint, puritatea – 99,9%, forma – rotundă, diametrul – 30 milimetri, greutatea – 16,5 grame, calitatea – proof, margine – zimțată și tiraj – 350 exemplare.

Mănăstirea Vărzăreşti este atestată documentar la 25 aprilie 1420 într-un act emis de către Alexandru Voevod (aprilie 1399 – ianuarie 1432), Domnul Ţării Moldovei, în vederea daniilor făcute lui Pan Vena vornicul, pentru dreapta şi credincioasa lui slujbă. Deşi este pomenită numai la această dată, Mănăstirea Vărzăreşti a fost întemeiată cu mult mai înainte de data semnării acestui act, din considerentul că era destul de populară la acea vreme, din moment ce a servit drept punct de reper pentru trasarea hotarelor moşiereşti. Mănăstirea este situată la 70 km de oraşul Chişinău, lângă satul Varzăreşti din raionul Nisporeni, şi la 32 km faţă de cea mai apropiată gară – Bucovăţ. Complexul monastic de la Vărzărești are o planificare deschisă şi lejeră. Pe un soclu consolidat cu contraforturi joase şi masive se înalţă biserica pricipală, cu hramul „Sf. Dimitrie”, în partea nordică şi cea estică a bisericii sunt situate chiliile, asemănătoare caselor de locuit. Arhitectura mănăstirii respectă arhitectura tradiţională moldovenească, combinată cu elemente ale clasicismului tardiv. Formele clasicizante sunt cele ce determină aspectul arhitectural şi artistic al bisericii. Ea are o lungime de 27 metri şi o lăţime de 11 metri.

3. În anul 2020 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat pe piață o monedă de circulație cu caracter comemorativ cu valoarea nominală de 10 lei dedicată împlinirii a 30 de ani de la adoptarea Drapelului de stat al Republicii Moldova. Aversul și reversul monedei sunt de culoare argintie-aurie: interior – aurie, exterior – argintie. Cantul monedei este zimțat, cu profil personalizat și cu legenda *MOLDOVA*MOLDOVA”. Imaginea aversului şi a reversului monedei se stabilește prin rotirea acesteia în raport cu axa verticală sub un unghi de 180 grade. În centrul câmpului aversului monedei este redată imaginea stilizată a tricolorului arborat, în care este încadrată Stema de Stat a Republicii Moldova. În exergă, periferic pe circumferința monedei este gravată inscripția: “30 DE ANI DE LA ADOPTAREA TRICOLORULUI REPUBLICA MOLDOVA. Pe revers în plan central sunt inscripționate valoarea nominală "10 LEI" și anul emisiei "2020; Urmând circumferința monedei, sunt gravate 30 de stele. În partea de sus, în exergă este aplicată monograma din literele mari de tipar „R” și „M”(abrevierea denumirii Republica Moldova) în imagine latentă (imagini ascunse, care sunt vizibile alternativ când se înclină reversul monedei stânga-dreapta); pe suprafața cifrei 1 a monedei este aplicat ca element de siguranță: microgravura cu legenda „BNM” de trei ori.

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: compoziție - bimetal (interior - oțel placat cu alamă, exterior – oțel placat cu nichel), forma – rotundă, diametrul – 25,3 milimetri, greutatea – 7,65 grame, grosimea – 2,3 milimetri și tiraj – 250000 exemplare.

La 27 aprilie 1990, Mircea Snegur a fost numit în funcția de președinte al Parlamentului Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești. „Prima mea dorință a fost de a adopta legea cu privire la drapelul de stat a țării”, a precizat primul președinte al RM, Mircea Snegur.În momentul legiferării drapelului de stat erau deputați care militau împotriva adoptării tricolorului.În primăvara anului 1990 a fost lansat concursul pentru crearea stemei de stat. În urma mai multor consultări și dezbateri au fost alese câteva lucrări. După aprobarea finală a Comisiei de Heraldică, stema realizată de Gheorghe Vrabie urma să fie aprobată în cadrul Plenului Parlamentului de la Chișinău. După discursul lui Vrabie la tribuna Parlamentului au urmat acuzații din partea mai multor deputați. În urma aprobării stemei în Plenul Parlamentului la 3 noiembrie 1990, drapelul de stat cu stema amplasată în centrul fâșiei galbene a fost arborat pe cele mai importante instituții de stat ale Republicii Moldova. Pe 23 aprilie 2010, Legislativul a declarat această dată drept „Ziua Drapelului de Stat”. Drapelul Republicii Moldova a fost arborat în cadrul mai multor competiții internationale. Andrei Carpenco este primul moldovean care a cucerit, în anul 2009, Everestul. Pentru prima dată, tricolorul Republicii Moldova a fost arborat pe cel mai înalt punct din lume. Drapelul Republicii Moldova este un tricolor cu benzi verticale, albastru, galben și roșu, având un raport al proporțiilor de 1:2 între lățime și lungime. Drapelul de stat al Republicii Moldova este asemănător cu cele ale statelor Andorra și Ciad, dar evident nu are nici o legătură cu acestea. Este de asemenea asemănător cu cel al României, dar diferă prin proporția dintre lățime și lungime (1:2, al Republicii Moldova față de 2:3 al României), prin nuanța albastrului (cobalt în România) și prin prezența stemei Republicii Moldova pe culoarea galben.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

____________xxx___________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Fabrica de marmură a grofului Palfyy F.L.

Medalia de mai sus s-a realizat în Transilvania în anul 1846 la comanda Camerei maghiare de industrie pentru Fabrica de marmură a grofului Palfyy F.L.). Medalia este confecționată din argint, are forma rotundă, diametrul de 37 milimetri și cântărește 26,19 grame. Pe avers este redat un personaj feminin șezând, cu un corn al abundenței în mâna dreaptă (simbol frecvent pentru Transilvania), sprijinind pe cea stângă pe un scut cu stema Ungariei. În planul secund se vede imaginea Fabricii de marmură, iar jos, în exergă, este redat un ornament decorativ. Periferic, circular, la partea superioară este aplicată inscripția: “A MAGYAR IPAREGYESC ULET” (Camera maghiară de industrie). Pe revers, periferic circular, este reprezentată o coroană vegetală cu mai multe blazoane; în partea de sus este reprezentată stema Transilvaniei (cu cele șapte turnuri). În câmp este incizat manual pe șase rânduri următorul text: “Gr./Palffy F.L./stomfai/marvany–gyaranah/1846” (Fabrica de marmură a grofului Palfyy F.L.).

Memorialul "Henri Coandă" - 2006

Memorialul Henri Coandă este un concurs național de aeromodelism ce are loc anual, începând din anul 1977, în orașul stațiune Pucioasa, din județul Dâmbovița. Aici participă cu entuziasm elevi din Cluburile copiilor din întreaga țară.

Henri Marie Coandă a fost un academician şi inginer român, pionier al aviaţiei, fizician, inventator, inventator al motorului cu reacţie şi descoperitor al efectului care îi poartă numele. S-a născut pe 7 iunie 1886 la Bucureşti, în familia ofiţerului Constantin Coandă (1857-1932). Mama sa era fiica unui medic francez. Tatăl lui Henri era pe atunci căpitan la Marele Stat Major al Armatei. Constantin Coandă a avansat pînă la gradul de general. A avut şi o carieră politică deosebită, în anul 1918 ajungînd, chiar dacă numai pentru o lună, prim-ministru (preşedinte al Consiliului de miniştri) - a preluat postul de la Alexandru Marghiloman şi l-a predat lui Ion I.C. Brătianu. Ca o curiozitate, prima lege referitoare la circulaţia automobilelor din România, votată şi promulgată de regele Ferdinand în anul 1921, poartă şi semnătura generalului Coandă, în calitate de preşedinte al Senatului României (regulamentul de aplicare a acestei legi prevedea că în localităţi viteza maximă a automobilului este de 12 km pe oră!). Henri a învăţat la Liceul Sfîntul Sava din Bucureşti şi la Liceul Militar din Iaşi, pe care l-a absolvit ca şef de promoţie, cu grad de sergent major. În urma studiilor militare făcute la Bucureşti a ajuns ofiţer de artilerie. A urmat apoi studii tehnice în Germania, Belgia şi Franţa. În anul 1908 a prezentat la Spa, în Belgia, planorul Coandă-Joachim. Între 1911 şi 1914 a lucrat ca director tehnic (designer şef) al uzinelor Bristol Aeroplane Company din Marea Britanie (pe atunci British and Colonial Aeroplane Co.), unde s-au făcut avioanele numite Bristol-Coandă. La concursul de avioane militare ce a avut loc în 1911 în Franţa, la Reims, Coandă a prezentat un avion cu două motoare ce acţionau o singură elice. Acest concurs a fost cîştigat de Charles Terres Weymann (1889-1976), pilot de curse aviatice şi om de afaceri, despre care în numărul din 20 octombrie 1910 al revistei Flight se afirmă ar fi cumpărat aeroplanul Coandă 1910 (în revistă sînt publicate două imagini ale aeroplanului). Apoi a trecut ca inginer la Delaunay-Belleville din Saint-Denis, în Franţa. Această firmă era renumită pentru maşinile sale de lux, pentru locomotive şi cazane pentru nave. În timpul războiului a produs şi avioane, la comanda guvernului francez. Aici Coandă a proiectat trei tipuri de avioane, printre care şi un biplan monoloc utilizat ca observator de artilerie. Henri a fost căsătorit cu Marguerite Coandă, născută Lecca. În 1940, la căderea Franţei, Coandă a rămas în Paris, unde locuia. În anii 1942-1943 ar fi proiectat pentru germani o sanie cu propulsie neconvenţională, ce urma să fie folosită ca ambulanţă pe frontul de est. Între anii 1961 şi 1965 Coandă a fost consultant la Huyck Research Center în Stamford, Connecticut, firmă care derula proiecte de cercetare pentru marina militară a Statelor Unite ale Americii. Inginer şi inventator, Henri Coandă este foarte cunoscut şi datorită efectului care astăzi îi poartă numele. A fost şi membru al Academiei Române. În anul 1970 s-a mutat la Bucureşti, revenind în ţară. Ca o recunoaştere oficială a meritelor sale, a fost numit consilier cu rang de ministru în Consiliului de Stat al RSR.Henri Coandă a fost un geniu obţinând realizări deosebite în numeroase domenii ştiinţifice constând în câteva sute de brevete de invenţie în diferite ţări.

Campionatul R.S.R. automodele 1970 locul II

Federaţia Română de Modelism s-a înfiinţat în 1968 în cadrul fostului Consiliu Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport şi a funcţionat fără întrerupere sub această denumire, ca federaţie sportivă naţională subordonată Ministerului Tineretului şi Sportului. Scopul principal al F.R.Md. este organizarea şi controlul practicării modelismului în România, extinderea modelismului pe întreg teritoriul ţării, precum şi aplicarea unui sistem organizat de selecţie, pregătire şi participare în competiţii în vederea dezvoltării activităţii de performanţă şi obţinerea de rezultate de prestigiu pe plan naţional şi internaţional. Modelismul este activitatea de construcție a unor modele (machete) de mașini și aparate (în special la demonstrațiile din cadrul unor discipline școlare).

În cadrul modelismului sunt mai multe secții; navomodelism, aeromodelism, rachetomodelism, automodelism, a se vedea pozele de mai sus.

Insigna - I.P.A. S.A. 35

(Institutul proiectare automatizări - societate pe acțiuni )

Înfiintat in anul 1960 ca Institut de cercetare - proiectare pentru automatizari, IPA si-a pastrat pana in prezent profilul de baza: cercetare - dezvoltare, proiectare, productie, montaj, service si consultanta de echipamente si instalatii de automatizare si tehnologia informatiei (IT), in industrie (chimie, petrochimie, metalurgie, materiale de constructie, energetica, constructii de masini etc.), protectia mediului (control emisii noxe, monitorizare parametri meteo-hidro), servicii pentru cetatean (informatizare spatii publice, control iliminare piste aterizare-decolare, monitorizare parametri seismici, supraveghere comportare baraje hidrotehnice, sisteme de securitate si alarmare incendiu). Dupa 1990, IPA SA a devenit o societate comerciala pe actiuni, pastrandu-si profilul. Din 1997, IPA SA a adoptat o structura organizatorica flexibila, devenind mai eficienta si mai profitabila. In prezent, IPA SA este o societate integral privata care are implementat si mentine un sistem de calitate conform celor mai recente standarde mondiale. Sus am postat logo-ul și o fotografie cu sediul central al IPA SA.

Insigna - Petrotel - Lukoil - 100 ani

Petrotel-Lukoil este una dintre cele mai mari rafinării de petrol din România. Rafinăria Petrotel-Lukoil a fost fondată în anul 1904 de către Societatea Româno-Americană sub numele de Rafinăria Româno-Americană. În timpul celui de-al doilea război mondial rafinăria a bombardată de puterile aliate în iunie 1942. În anul 1979, rafinăria a fost redenumită sub numele de Rafinăria Teleajen, după numele râului ce străbate orașul Ploiești. Rafinăria Teleajen a fost preluată de compania petrolieră rusă Lukoil în anul 1998. A fost repornită la sfârșitul anului 2004, după un amplu program de modernizare, care a durat circa doi ani și jumătate. Lukoil a investit aproximativ 120 milioane de dolari pentru retehnologizarea rafinăriei. Platforma rafinăriei deține și o centrală electrică (C.E.T.) aflată pe platforma rafinăriei, cu o capacitate de 61 MW. Energia electrică și termică produsă de C.E.T. asigură în totalitate necesarul rafinăriei. În anul 2006, Petrotel a rafinat 2,3 milioane de tone de țiței. LukOil Europe Holdings BV, subsidiara înregistrată în Olanda a grupului petrolier rus, deține 94,66% din capitalul Petrotel-Lukoil S.A..

_________ooOoo_________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII