Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură
și arhitectură din localitatea spaniolă ALGINET, provincia
VALENCIA, comunitatea autonomă VALENCIA.
Biserica San Antonio
Turnul Luengo
Piața comercială
Monumentul Labrador
Fântâna din piață
Capela San Jose
Arhitectură locală
xxx
O POEZIE
UMORISTICĂ PROPRIE
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
O EPIGRAMĂ PROPRIE
O PASTILĂ DE UMOR
__________xxx__________
O MEDALIE,
O PLACHETĂ ȘI CÂTEVA
INSIGNE ROMÂNEȘTI
Informaţii
generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).
1 decembrie 1918 - Ziua națională a României
În anul 2020 Monetăria Statului
omagiază Ziua Națională a României și se bucură împreună cu toți românii care
au sentimentul apartenenței la nația română. Noul produsul medalistic aniversar
„Ziua Națională a României” -
dedicat celui mai însemnat eveniment din istoria poporului român – a fost
lansat pe piață. Medalia s-a realizat în două variante de metal compoziție
(argint și aliaj de cupru). Caracteristicile tehnice ale
medaliilor sunt:- Cea de argint: puritatea – 92,5%,
forma – rotundă, diametrul –
60 milimetri, greutatea – 233 grame, calitatea – patinată, tirajul – 60 de
exemplare și prețul unitar de achiziție cu TVA inclus – 1406 lei.
- Cea de aliaj de cupru: forma – rotundă, diametrul – 60 milimetri, calitatea – patinată, tirajul – 40 de exemplare și prețul unitar de achiziție cu TVA inclus – 406 lei.
Rezoluţia votată de
Marea Adunare Naţională proclama: deplina libertate naţională pentru toate
popoarele conlocuitoare, egala îndreptăţire şi deplina libertate autonomă
confesională, înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic,
desăvârşita libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a
tuturor gândurilor omeneşti, reforma agrară radicală precum și aceleaşi
drepturi şi avantaje muncitorilor români ca şi muncitorilor din statele europene
dezvoltate. Legea Unirii a fost ratificată prin decretul lege nr. 3631 din 11
decembrie 1918 de către regele Ferdinand I şi votată în unanimitate de Adunarea
Deputaţilor în şedinţa din 29 decembrie 1919. „Unirea
naţional-politică, de la anul 1918, nu se cuvine să fie înfăţişată, nici măcar
în parte, ca un dar, coborât asupra neamului românesc din încrederea şi
simpatia lumii civilizate, nici ca o alcătuire întâmplătoare, răsărită din
greşelile duşmanilor de veacuri. Chiar dacă asemenea greşeli nu s-ar fi
săvârşit niciodată împotriva românilor subjugaţi de-a lungul veacurilor de
stăpânire ungurească, austriacă sau rusească, stăpânirile acestea nedrepte ar
fi trebuit să se dezumfle şi micşoreze îndată ce dreptul tuturor popoarelor de
a-şi croi soarta după buna lor pricepere a izbutit a se înălţa la treapta de
putere hotărâtoare în noua întocmire a aşezământului de pace europeană. De
aceea, Unirea românilor trebuie înfăţişată totdeauna - potrivit adevărului - ca
urmarea firească a unei pregătiri istorice de sute de ani, în cursul cărora
acest popor de eroi şi de mucenici a izbutit să-şi apere cu uimitoare stăruinţă
"sărăcia şi nevoile şi neamul", rămânând împotriva tuturor
năvălirilor barbare şi vremelnicelor stăpâniri străine, în cea mai strânsă
legătură cu pământul strămoşesc în care, ca într-un liman de mântuire, şi-a
putut adăposti traiul de-a lungul vremilor de urgie.” – Nicolae Iorga.
Marea Unire din anul 1918 este una dintre cele mai importante file ale istoriei
româneşti. Prin Adunarea de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918 se desăvârşea
Marea Unire şi lua naştere România Mare.
Carol I
Carol I – domnitor și primul rege al
României (20 aprilie 1839
Sigmaringen – 10 octombrie 1914 Sinaia) - este omul de la care a pornit totul: familia regală,
statul modern, țara independentă și suverană. Rând pe rând, an de an, sub
domnia acestui rege european, România a dobândit instituţii, modernitate şi
statornicie. După refuzul contelui Philippe de Flandra, fratele Regelui Leopold
al II-lea al Belgiei, de a primi Tronul României opţiunea românilor de a-și
alege principe străin s-a îndreptat spre Principele Carol de Sigmaringen.
Brătianu îl anunţa pe principe, la Sigmaringen, că fusese ales Domnitor al
Principatelor Unite, cu drepturi ereditare, prin plebiscitul desfăşurat între
2/14 şi 8/20 aprilie 1866. În favoarea lui Carol fuseseră exprimate 685969 de
voturi, iar împotrivă doar 2248. Coincidenţa făcea ca 20 aprilie să fie ziua de
naştere a Principelui Carol, care devenea Domnitor al Principatelor Române
Unite chiar în ziua în care aniversa 27 de ani. Plebiscitul este recunoscut de
către Marile Puteri după o jumătate de an, la 24 octombrie 1866. La 28 aprilie
1866, proaspăt aleasa Adunare Constituantă a votat aproape unanim aducerea
Principelui Carol pe Tronul ţării: 109 voturi pentru şi 6
abţineri. Domnitorul Carol ajunge în ţara sa de adopţie după o călătorie
aventuroasă, de la Sigmaringen până la Turnu-Severin. Vaporul în care Suveranul
călătorea, alături de Brătianu, a trecut de Porţile de Fier la 8 mai 1866, iar
la ora patru după-amiaza Carol I a văzut drapelul românesc fluturând la
Turnu-Severin. Principele Suveran a intrat în capitala ţării la 10 mai 1866, a
primit cheile oraşului Bucureşti, a depus jurământul de credinţă în faţa
Adunării Constituante şi a fost proclamat Domnitor al Principatelor Române.
Elita politică din Principatele Române împlinea, astfel, vechea dorinţă a
aducerii pe Tronul ţării a unui principe străin, capabil să unească definitiv
Moldova şi Ţara Românească, să stingă pentru totdeauna rivalităţile dintre
familiile domnitoare pământene, să stabilizeze ţara, să o modernizeze şi să îi
confere prestigiu internaţional. Domnitorul Alexandru Ioan I însuşi era convins
de necesitatea înlocuirii sale cu un principe străin. La 10 mai 1866, Carol I rostea
următorul legământ:“Ales de către
naţiune Domn al românilor, mi-am părăsit fără a sta la îndoială, și patria, şi
familia, pentru a răspunde la chemarea acestui popor care mi-a încredinţat
destinele sale. Punând piciorul pe acest pământ sacru, eu am devenit român.
Acceptarea plebiscitului îmi impune, o ştiu, mari datorii. Sper că îmi va fi
dat să le duc până la capăt. Vă aduc o inimă credincioasă, cugetări drepte, o
voinţă tare de a face binele, un devotament fără margini către noua mea patrie
şi acel neînvins respect către lege, pe care l-am cules în exemplul alor mei.
Cetăţean astăzi, mâine, de va fi nevoie, soldat, eu voi împărtăși cu voi soarta
cea bună ca şi pe cea rea.”Prin simpla sa prezenţă, prin demnitatea apartenenţei la una dintre
cele mai ilustre familii ale Europei, dar şi graţie curajului personal,
Principele Suveran Carol a zdruncinat definitiv ultimele rămăşiţe simbolice ale
vasalităţii faţă de Imperiul Otoman. Vizita sa la Constantinopol, în octombrie
1866, în cursul căreia s-a comportat faţă de Sultan ca un şef de stat, şi nu ca
un vasal, a confirmat procesul ireversibil de ruptură faţă de Poartă. Aceeaşi
demnitate o va arăta Carol şi aliatului rus din Războiul de Independenţă.
Atunci când Țarul Alexandru al II-lea ameninţă, în 1878, după încheierea
războiului, cu dezarmarea armatei române, în cazul în care România s-ar fi opus
anexării sudului Basarabiei de către ruşi, Carol I îi răspunde că trupele
române vor putea fi nimicite, dar nu dezarmate. În timpul lungii sale domnii,
Regele Carol I a pus bazele României ca stat modern pe harta Europei. În anul
1875, bugetul ţării ajungea la cifra de 100 de milioane de lei, dublul celui
din 1866, iar în 1903, la 218 milioane. Între anii 1865 şi 1874, suprafaţa
arată a crescut cu o treime. În 1890, producţia de cereale a ţării a fost de 3
700 000 de tone; în anul 1903, aceasta ajungea la 5 500 000 de tone. Între anii
1880 şi 1914, România a exportat 80 de milioane de tone de cereale, situându-se
printre cele mai importante ţări exportatoare de cereale din lume (a doua din
Europa, după Rusia, şi chiar pe primul loc la exportul de porumb, înaintea
Statelor Unite)13. Numărul întreprinderilor industriale mai mari a crescut, între
1866 şi 1877, de la 39 la 17314. România avea şi importante zăcăminte de petrol
care o plasau, în jurul anului 1900, printre primele trei ţări producătoare de
ţiţei din lume, după Statele Unite şi Rusia. Leul românesc era o monedă
puternică, echivalentă cu francul francez şi care putea fi utilizată ca valută
forte peste tot în Europa. Populaţia a crescut, iar procesul de industrializare
şi urbanizare a fost constant.În ciuda tuturor frământărilor politice, uneori
violente, a demagogiei, corupţiei şi lipsei de măsură a unora dintre
politicieni, Carol I a reuşit să consolideze sistemul de partide şi să impună
alternanţa la Guvernare a celor două mari partide structurate după model
occidental şi conduse de bărbaţi politici de mare anvergură: Partidul Naţional
Liberal (reprezentat prin I.C. Brătianu, Dumitru C. Brătianu, C.A. Rosetti,
Mihail Kogălniceanu, Nicolae Kretzulescu, Dimitrie A. Sturdza, Ion Bălăceanu,
Ion Ghica, Vasile Boerescu, Ion Câmpineanu, Nicolae Fleva, Spiru Haret, V.A.
Urechia, Emil Costinescu, Nicolae Ionescu, Vasile Lascăr)15 şi Partidul
Conservator (cu lideri ca Manolache Costache Epureanu, Petre P. Carp, Lascăr
Catargiu, Petre Mavrogheni, Gheorghe Gr. Cantacuzino, Titu Maiorescu, Alexandru
Marghiloman, Take Ionescu, Alexandru Lahovary, Nicolae Filipescu, generalul
Manu). Prosperitatea şi stabilitatea au adus o dezvoltare fără precedent a
culturii, artelor şi ştiinţei. În timpul domniei lui Carol I, scriitori ca
Eminescu, Caragiale, Creangă, Alecsandri, Ion Ghica, Odobescu, Slavici, Macedonski,
Barbu Ştefănescu-Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, George Coşbuc, Octavian Goga,
Şt.O. Iosif, I.Al. Brătescu-Voineşti, Al. Vlahuţă modelează limba literară;
B.P. Hasdeu, A.D. Xenopol, Mihail Kogălniceanu, Constantin Erbiceanu, Dimitrie
Onciul, Ion Bogdan, Vasile Pârvan, Constantin Giurescu, Nicolae Iorga scriu
istoria naţională; de filologie se ocupă Ovid Densuşianu, Sextil Puşcariu, Ion
Bianu; Simion Mehedinţi creează şcoala de geografie; Titu Maiorescu, Constantin
Rădulescu-Motru şi Vasile Conta disciplinează gândirea şi ridică nivelul
cultural al societăţii; se afirmă compozitorul George Enescu, pictorii Nicolae
Grigorescu, Theodor Aman, Gheorghe Tattarescu, Ion Andreescu, Ştefan Luchian,
sculptorul Karl Storck, actorii Matei Millo, Aristide Demetriade, fotograful
Carol Popp de Szathmáry; ştiinţele beneficiază de nume ca Spiru Haret, P.S.
Aurelian, Anghel Saligny, Carol Davila, Grigore Antipa. Apar societăţi
culturale, se publică reviste. În această perioadă funcţionează „Junimea“,
vârful efervescenţei intelectuale şi al schimbului liber de idei, care editează
revista „Convorbiri literare”. O enumerare ca aceasta nu ar putea să acopere
niciodată diversitatea şi dinamismul acestei elite a spiritului românesc.
Pionierat şi consolidare, geniu şi meticulozitate, dispute şi dialog sunt
câteva dintre trăsăturile elitei românești din acea vreme, vie şi plină de
resurse. România şi-a consolidat statutul de putere regională şi de „arbitru
balcanic“ prin participarea victorioasă la cel de-al doilea război balcanic,
încheiat la 28 iulie/10 august 1913 cu semnarea Tratatului de la Bucureşti,
prin care România obţinea Cadrilaterul. Regele Carol I a primit bastoane de
mareşal atât de la Împăratul Germaniei, cât şi de la ţarul Nicolae al II-lea al
Rusiei, care l-a şi vizitat în România, în 1914, şi care avea să sfârşească
tragic, împreună cu familia, sub gloanţele bolşevicilor. Carol este descris, în
literatura vremii ca un bărbat mai degrabă mic de statură, dar de o mare
demnitate. A impus respect într-o lume plină de incertitudini şi a făcut din
micul său regat un stat respectat şi stabil. A fost un suveran distant, sever
şi măsurat, bucurându-se de o autoritate excepţională. A avut vocaţie de lider
şi a condus România în momente politice şi istorice dificile, pe care le-a
traversat plin de curaj. Întemeietorul Regatului român a murit la Sinaia, în
ziua de 27 septembrie 1914, la ora cinci şi treizeci de minute dimineaţa. Avea
şaptezeci şi cinci de ani, dintre care domnise patruzeci şi opt. Carol I a fost
înmormântat la Curtea de Argeş, locul ales de el ca necropolă a familiei regale
a României. Să ne amintim împreună câteva date din timpul domniei regelui
Carol I:
- A domnit 48 de ani (cea mai lungă domnie din istoria noastră).
- Numai venirea pe tronul vacant a unui principe dintr-o prestigioasă dinastie europeană a salvat fragila construcţie instituţională începută la 1859 de oameni de stat patrioţi.
- În timpul domniei lui, România obţine independenţa faţă de Imperiul Otoman, devenind astfel un stat suveran.
- La data de 29 iunie / 11 iulie 1866: Adunarea Constituantă adoptă prima Constituţie a ţării, una dintre cele mai avansate ale timpului.
- În anul 1867 se introduce sistemul monetar naţional, în anul 1870 fiind bătute în țară primele monede de aur, argint și aramă, odată cu înființarea Monetăriei Statului.
- În anul 1867 Principatele Unite au pavilion separat la Expoziţia Universală de la Paris.
- La data de 15 septembrie 1867, Carol I devine membru de onoare al Societății Academice Române, instituită prin Decret Domnesc în 1867, devenită Academia Română, la 30 martie/12 aprilie 1879. Protector şi preşedinte de onoare al Academiei Române între 1879 şi 1914, regele a lăsat acesteia, prin testament, suma de 600 000 de lei.
- În anul 1867, ia fiinţă şcoala Normală „Carol I“, finanţată din caseta personală a Domnitorului, care ulterior va fi mutată la Câmpulung Muscel.
- La data de 11 mai 1868 este înfiinţată Societatea Filarmonică Română.
- La data de 31 octombrie 1869 se inaugurează oficial linia de cale ferată Bucureşti-Giurgiu, respectiv prima gară a Bucureştilor, Gara Filaret. În 1906, reţeaua de căi ferate a României avea să ajungă la 3180 km.
- În timpul domniei Regelui Carol I se inaugurează Palatul Universității din București (14 decembrie 1869), Palatul Universității din Iași (21 noiembrie 1897) și Teatrul Național din Iași (1 decembrie 1896).
- La data de 25 septembrie 1872 se inaugurează Gara de Nord din Bucureşti (numită, până în anul 1888, „Gara Târgoviştii“).
- Anul 1872 marchează începutul funcţionării Şcolii Militare de Infanterie şi Cavalerie din Bucureşti şi al Şcolii fiilor de militari din Iaşi.
- La data de 26 decembrie 1872 este introdus în Bucureşti tramvaiul cu cai.
- La data de 15 decembrie 1875 îşi începe activitatea Banca de Bucureşti (cu capital francez). La data de 4 iulie 1876 este fondată Societatea Naţională de Cruce Roşie a României.
- În anul 1879 a fost dată în folosinţă prima linie de cale ferată care a legat Transilvania de Bucureşti, prin inaugurarea liniei Ploieşti – Predeal şi joncţiunea cu calea ferată Braşov – Predeal.
- La data de 17/29 aprilie 1880 se înfiinţează Banca Naţională a României, a 16-a bancă centrală din lume.
- Între anii 1880–1883 este amenajat cursul Dâmboviţei.
- În anul 1882 este introdus iluminatul electric la București.
- La data de 1 decembrie 1882 se deschide Bursa din București, în clădirea Camerei de Comerț din strada Doamnei. În Monitorul Oficial al României din luna decembrie a anului 1882 au fost publicate cotațiile bursiere ale primelor companii românesti tranzacționate.
- La data de 25 septembrie 1883 are loc inaugurarea Castelului Peleş din Sinaia, leagănul Dinastiei române, ridicat de Regele Carol I cu bani provenind din caseta personală.
- În anul 1884 este introdusă, în Bucureşti, prima linie telefonică.
- La data de 1/13 mai 1885 este recunoscută autocefalia Bisericii Ortodoxe Române de către Patriarhatul Ecumenic de la Constantinopol.
- În anul 1885 se deschide Grădina Botanică la Cotroceni.
- La data de 23 aprilie 1887, Catedrala mitropolitană Iași este sfințită, în prezența Familiei Regale a României.
- În anul 1888 este inaugurat Ateneul Român.
- La data de 14 martie 1895 se inaugurează, în Bucureşti, Fundaţiunea Universitară „Regele Carol I“, actuala Bibliotecă Centrală Universitară „Regele Carol I“.
- În septembrie 1895 a fost inaugurat Podul Carol I de la Cernavodă, construit la inițiativa regelui. La data aceea, podul peste Dunăre era cel mai lung pod din Europa continentală.
- La data de 8 iunie 1897 se aşază piatra fundamentală a Palatului „Casei de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economie“, în prezenţa Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta. Palatul este inaugurat în anul 1900, prima şedinţă a Consiliului de Administraţie în noul sediu având loc la 15 iunie.
- În 1901 este inaugurat Palatul Poştelor din Bucureşti (actualul Muzeu Naţional de Istorie a României).
- La data 27 ianuarie 1903 este fondată, la Bucureşti, „Confederaţia Patronală UGIR (Uniunea Generală a Industriaşilor din România)“, ce îşi propunea dezvoltarea economică şi modernizarea societăţii româneşti.
- În anul 1904, România ocupă locul al patrulea în Europa, în raport cu numărul populaţiei (după Elveţia, Germania şi Suedia), la numărul de telegrame trimise (peste 2 milioane şi jumătate).
- La data de 6 iunie 1906 are loc inaugurarea Expoziţiei Naţionale Române din Bucureşti.
- În anul 1906, sub domnia lui Carol I se construiesc 40 de spitale rurale, dintre care unele sunt în funcţiune şi astăzi.
- În 1908 se înfiinţează „Observatorul Astronomic“ cu planetariu („Observatorul Popular“).
- La data de 1 decembrie 1912 a fost întemeiată ,,Federaţiunea Societăţilor Sportive din România” (F.S.S.R.), care cuprindea douăsprezece comisii (atletism, fotbal, rugby, scrimă, ciclism, tir, canotaj, tenis, natație, gimnastică, oină, sporturi de iarnă). Primul președinte al federațiunii a fost Principele moștenitor Ferdinand.
Insigna - C.T.A. (vânători de munte)
(Cerc tehnico aplicativ)
Cercurile tehnico aplicative (C.T.A.) au fost forme de
pregătire specială în cadrul formațiunilor de pregătire militară a tineretului
pentru apărarea patriei (P.T.A.P.). Pentru a înțelege contextul apariției
formațiunilor PTAP să nu uităm că, urmare a creării NATO (1949), la 14 mai
1955, din inițiativa Uniunii Sovietice, apare al doilea bloc militar (Pactul de
la Varșovia, semnat de toate statele comuniste) în scopul apărării colective
împotriva unei agresiuni externe. Cu toate acestea, la data de 20 august 1968 o
forță militară a Pactului de la Varșovia (formată din 23 divizii sovietice și 6
din partea altor țări comuniste) invadează Cehoslovacia pentru a înăbuși
mișcarea reformatoare de acolo, împotriva URSS. E de reținut că România
nu a participat la această acțiune, supărând rău de tot “prietenul de la
răsărit”. O invazie asemănătoare celei din Cehoslovacia era iminentă și în
România. La data de 15 noiembrie 1968 în România s-a adoptat Legea nr. 33 care
a instituit pregătirea tineretului pentru apărarea patriei. Conducerea acestei
pregătiri a fost încredințată UTC-ului, sprijinit de mai multe structuri
administrative, militare și civile. Toți băieții și fetele cu vârste incluse
între 18 – 20 ani erau incluși în formațiunile de PTAP. Pregătirea consta în
pregătire militară generală, cunoașterea armelor de nimicire în masă și a
modului de protecție împotriva lor, apărare locală antiaeriană, pregătire
sanitară și de prim ajutor precum și pregătire de specialitate, în cadrul
cercurilor tehnico-aplicative de pe lângă unitățile militare. Tinerii purtau pe
timpul pregătirii o uniformă albastră asemănătoare cu cea a gărzilor patriotice
(dar care era kaki) iar manualele după care se pregăteau erau asigurate
de către Ministerul Apărării Naționale. Adeseori se organizau tabere și
concursuri pe tematici specifice. Pentru stimularea tinerilor participanți
la pregătire se acordau diplome, medalii, insigne și alte stimulente. Să nu
credem că participanții la Cercul tehnico-aplicativ de vânători munte se
cățărau pe piscuri montane dar activități auxiliare se făceau totuși. În cadrul
acestor forme de organizare se făceau expediții montane și chiar cățărări la
peretele artificial, se studia supraviețuirea în teren muntos, orientare și
riscurile pe care le prezintă în mod general muntele, inclusiv acordarea
primului ajutor în caz de accidentare.
Insigna - Centrul de organizare și cibernetică în construcții
Centrul de Organizare și Cibernetică în Construcții
(C.O.C.C.) a fost înfiintat ca societate in anul 1968 si are
sediul central în București, Calea Grivița, nr. 8-10. La mai bine de 50 ani de
existență acest centru a devenit cea mai reprezentativă societate din România
în domeniul de management-consultanță din sectorul de
construcții-instalații-montaje. COCC este membru fondator a Camerei inginerilor
consultanți independenți din România (CICIR), membru în patronatul societăților
de construcții (PSC), colaboratoare a ARACO (Asociatia Romana a Antreprenorilor
de Constructii). Data de 6 Decembrie 1968 a marcat aparitia COCC-Centru de
Organizare si Cibernetica in Constructii-ca institutie de stat care a pus
bazele a doua activitati – construcțiile și managementul - legate
intrinsec si care, practic, au anticipat cu posibilitatile acelor ani germenii
economiei de piață în România. Folosirea informaticii in luarea unor decizii
manageriale a creat posibilitatea de realizare a unor banci de date cu ample
programe de calcul au deschis o noua perspectiva sectorului de
constructii, iar realizarea de catre COCC in anul 1980 a primului sistem
integrat informatic-SICOP-a insemnat o premieră națională. Astfel toate
activitatile importante din constructii-instalatii-montaje au putut sa fie
monitorizate si sa fie permise luarea unor decizii optime, dar in conditiile
acelor vremuri. Sfarsitul anului 1989 a gasit COCC in situatia de a putea
gestiona o adevărată banca de date complexa pentru sectorul de constructii dar
evenimentele acelor zile au creat si pentru COCC convulsii care au dus la
pierderea unor informatii si diverse sincope in activitatea manageriala. Numele
si prestigiul firmei a facut ca sa se poata trece peste aceasta perioada
mai tulbure si in scurt timp COCC a revenit pe piata constructiilor din Romania
cu rezultate unamim recunoscute! COCC s-a privatizat integral in anul
1994 si este astazi purtătoarea și continuatoare unui vast patrimoniu de date
si informatii, grupate in banci de date solicitate de diverse institutii de
stat si private, iar cei peste 10000 de beneficiari-unitati de executie,
proiectare, regii, autoritati in domeniu-din tara, dar si strainatate (Republica
Moldova, Israel) stau marturie in acest sens. Din anul 2006 activitatea de
management si productie se desfasoara prin firma COCC SOFT CONSTRUCT care a
preluat legal brandul si activitatea de baza a COCC.
Insigna - Cupa tineretului '74 (șah)
Șahul (de
la cuvântul persan shah = rege) este un joc
de strategie între doi jucători. Forma curentă a jocului a
apărut în sudul Europei, în a doua jumătate a secolului al 15-lea, după ce a
evoluat de la un joc similar mult mai vechi din India. În ziua de azi șahul
este cel mai popular joc ce se poate juca acasă, în cluburi, pe internet, prin
corespondență sau în turnee. Regulile oficiale ale jocului sunt întreținute de Federația Internațională de Șah
(FIDE). Jocul se desfășoară pe tabla de șah. Aceasta are o formă pătrată și
este împărțită în 8 linii și 8 coloane ce formează 64 de pătrate cu suprafețe
egale, numite câmpuri colorate alternativ în alb și
negru. La început fiecare jucător are 16 piese: 8 pioni, 2 turnuri (ture), 2 cai,2 nebuni, un rege și o regină. Unul
dintre jucători controlează piesele albe iar celălalt piesele negre. Jucătorii
mută pe rând, respectând anumite reguli; prima mutare (începutul partidei) revine jucătorului cu piese
albe. Scopul jocului este obținerea matului.
Acesta survine atunci când un rege este atacat și
nu poate evita capturarea. O victorie se consideră a fi un punct, existând
și situația de pat, atunci când punctul se împarte la cei doi jucători, când
partida se prelungește și nimeni nu poate bloca regele advers.
Mai
jos prezint o legendă legată de sportul minţii – şahul; Legenda
povestește că Regele Vishtaspa al Persiei a devenit extrem de
plictisit de viaţă pentru că a realizat tot ce şi-a dorit: el era plin de
triumf în războaie, sătul de vânătoare, obosit de intrigile şi plăcerile de la
curtea sa.
Zarathustra (Zoroastru, 628 - 551 î.Hr.) a un fost profet,
coordonator al religiei din anticul Iran, după unele izvoare un personaj istoric
zeificat.
_________ooOoo_______
PERSONALITĂȚI CULTURALE
PE BANCNOTELE LUMII
Poetul brazilian Carlos D. Andrade
a trăit între anii 1902 - 1987
Detaliu vignetă de pe o acțiune românească
Detaliu vignetă de pe o felicitare SUA
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 06.03.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu