Epaminonda's Blog.....: MONSUMMANO TERME

Mai jos admiri și alte poze reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea italiană MONSUMMANO TERME,

provincia PISTOIA, regiunea TOSCANA, din vremuri diferite,

dar și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate

Turnul castelului

Piața Giusti, Monumentul Giuseppe Giusti și Sanctuarul

Monumentul Giuseppe Giusti

Stabilimentul Excelsior

Biserica San Nicolao

Grota Giusti

Intrarea în Grota Giusti

Vedere aeriană

Vederi generale

Trimiteri poștale

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

______xxx______

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Fabrica panglici - 13 Decembrie

50 ani 1919 - 1969 Indepa

Fabrica de panglici “13 Decembrie”, denumire veche “Industria de tricotaje”, denumire actuală “Pasmatex” este situată în municpiul Timișoara și a fost înființată de către timișoreanul Karoly Nagy, la data de 1 iunie 1919 ca firma individuală. Activitatea de început s-a desfăşurat pe strada Alexandru Odobescu, cu un utilaj de trei maşini manuale de tricotat ciorapi. În anul 1921 s-au achiziţionat cinci războaie de ţesut panglici, fabrica înceapând să producă şi acest nou sortiment cu un număr de 23 de angajaţi. În anul 1925, atelierul s-a mutat într-o altă clădire, tot pe strada Odobescu, în fostul atelier de tâmplărie “Fischer şi Braun”, având deja 14 războaie de ţesut panglici, zece maşini de tricotat şi 53 de angajaţi. În perioada interbelică, fabrica de panglici a tot crescut. Îşi măreşte încontinuu capitalul social, iar principalii beneficiari ai produselor sunt fabricile de pălării din ţară şi din Iugoslavia.

După cel de-al doilea război mondial, a venit naționalizarea și marile necazuri pe patron, fiind deposedat de tot ce a avut și evacuat din casa în care a locuit, unde s-au amenajat birouri, magazii, o creşă, un cămin şi o cantină. După naţionalizare, fabrica a primit numele de 13 Decembrie, iar cu acest nume a funcționat până după revoluţia din 1989. În a doua jumătate a anilor '60 a început un proces puternic de investiţie şi modernizare. Atunci a început construcţia primelor hale moderne. Procesul a fost definitivat în anul 1980, iar din punct de vedere al volumetriei fabrica a luat forma actuală. În anul 1989 fabrica avea 1100 de angajaţi şi producea în principal ţesături înguste, benzi rigide şi elastic cu utilizări industriale. Imediat după revoluţie, director general a devenit Maria Grapini, actualmente europarlamentar. Curios este faptul că în prezent fabrica este condusă de fiul doamnei europarlamentar - Cosmin Grapini. Pasmatex realizează astăzi, cu 160 de angajaţi, textile pentru industria de modă, militară, aeronautică sau automotive. Sunt producători tradiţionali pentru tot ce înseamnă paraşutele militare, pentru care se fac benzi şi chingi speciale, fac benzi pentru industria de armament, folosite ca centuri de transport pentru arme. De asemenea, fabrica realizează etichetele de pe airbagurile maşinilor, dar şi produse pentru firmele care lucrează pentru Tommy Hilfiger, Calvin Klein, Gap sau Gucci, există inclusiv un atelier pentru pantofii Polini. Ulterior societatea și-a diversificat continuu producția și și-a îmbunătățit dotarea tehnică prin achiziționarea de utilaje din ultima generație ale renumitei firme elvețiene Jakob Mueller.Astăzi "PASMATEX" are dotarea tehnică necesară pentru un proces tehnologic complet (urzit, canetat, țesătorie, vopsitorie, confecții, finisaj mecanic, ambalat) și utilizează ca materii prime și materiale fire din poliamidă, poliester, bumbac și tip bumbac, polipropilenă, vâscoză, cauciuc natural, elastomeri, coloranți și auxiliari chimici textili.

Henri Coandă

Henri Marie Coandă a fost un academician şi inginer român, pionier al aviaţiei, fizician, inventator, inventator al motorului cu reacţie şi descoperitor al efectului care îi poartă numele. S-a născut pe 7 iunie 1886 la Bucureşti, în familia ofiţerului Constantin Coandă (1857-1932). Mama sa era fiica unui medic francez. Tatăl lui Henri era pe atunci căpitan la Marele Stat Major al Armatei. Constantin Coandă a avansat pînă la gradul de general. A avut şi o carieră politică deosebită, în anul 1918 ajungînd, chiar dacă numai pentru o lună, prim-ministru (preşedinte al Consiliului de miniştri) - a preluat postul de la Alexandru Marghiloman şi l-a predat lui Ion I.C. Brătianu. Ca o curiozitate, prima lege referitoare la circulaţia automobilelor din România, votată şi promulgată de regele Ferdinand în anul 1921, poartă şi semnătura generalului Coandă, în calitate de preşedinte al Senatului României (regulamentul de aplicare a acestei legi prevedea că în localităţi viteza maximă a automobilului este de 12 km pe oră!). Henri a învăţat la Liceul Sfîntul Sava din Bucureşti şi la Liceul Militar din Iaşi, pe care l-a absolvit ca şef de promoţie, cu grad de sergent major. În urma studiilor militare făcute la Bucureşti a ajuns ofiţer de artilerie. A urmat apoi studii tehnice în Germania, Belgia şi Franţa. În anul 1908 a prezentat la Spa, în Belgia, planorul Coandă-Joachim. Între 1911 şi 1914 a lucrat ca director tehnic (designer şef) al uzinelor Bristol Aeroplane Company din Marea Britanie (pe atunci British and Colonial Aeroplane Co.), unde s-au făcut avioanele numite Bristol-Coandă. La concursul de avioane militare ce a avut loc în 1911 în Franţa, la Reims, Coandă a prezentat un avion cu două motoare ce acţionau o singură elice. Acest concurs a fost cîştigat de Charles Terres Weymann (1889-1976), pilot de curse aviatice şi om de afaceri, despre care în numărul din 20 octombrie 1910 al revistei Flight se afirmă ar fi cumpărat aeroplanul Coandă 1910 (în revistă sînt publicate două imagini ale aeroplanului). Apoi a trecut ca inginer la Delaunay-Belleville din Saint-Denis, în Franţa. Această firmă era renumită pentru maşinile sale de lux, pentru locomotive şi cazane pentru nave. În timpul războiului a produs şi avioane, la comanda guvernului francez. Aici Coandă a proiectat trei tipuri de avioane, printre care şi un biplan monoloc utilizat ca observator de artilerie. Henri a fost căsătorit cu Marguerite Coandă, născută Lecca. În 1940, la căderea Franţei, Coandă a rămas în Paris, unde locuia. În anii 1942-1943 ar fi proiectat pentru germani o sanie cu propulsie neconvenţională, ce urma să fie folosită ca ambulanţă pe frontul de est. Între anii 1961 şi 1965 Coandă a fost consultant la Huyck Research Center în Stamford, Connecticut, firmă care derula proiecte de cercetare pentru marina militară a Statelor Unite ale Americii. Inginer şi inventator, Henri Coandă este foarte cunoscut şi datorită efectului care astăzi îi poartă numele. A fost şi membru al Academiei Române. În anul 1970 s-a mutat la Bucureşti, revenind în ţară. Ca o recunoaştere oficială a meritelor sale, a fost numit consilier cu rang de ministru în Consiliului de Stat al RSR.Henri Coandă a fost un geniu obţinând realizări deosebite în numeroase domenii ştiinţifice constând în câteva sute de brevete de invenţie în diferite ţări.

Campionatul R.S.R. fond senioare 1978

(Republica Socialistă România)

Istoria canotajului romanesc a inceput in secolul XIX, in anul 1864 cand un grup de tineri studenti din Timisoara, intorsi din strainatate de la studii au infiintat pentru placerea lor, "Societatea de luntrisoare". In anul 1925 se infiinteaza la Arad, Comisia de Sporturi Nautice din Romania. Aceasta depune, in anul 1927, cererea de afiliere la Federatia Internationala de Canotaj. Congresul din 19 august 1927 aproba afilierea Federatiei Societatilor Sportive din Romania ca membru extraordinar al FISA. Prima participare romaneasca la o competitie oficiala internationala este semnalata in anul 1932 la Campionatul European de la Belgrad, ca apoi in 1933 la Campionatul European de la Budapesta, Romania a fost prezenta prima data la Jocurile Olimpice de la Helsinki 1952. Sus am postat logo-ul Federaţiei române de canotaj.

Caiacul este o ambarcațiune de sport pentru o persoană sau mai multe,ascuțită la ambele capete, cu suprafața de alunecare netedă sau în clinuri. Sportivii stau pe fund în ambarcațiune, pe care o propulsează cu una sau două padele (vâsle).

Canoea este o ambarcațiune sportivă ușoară, fără cârmă, cu prora și pupa ascuțite și înălțate, condusă cu ajutorul pagaielor. În canoe pot fi unul sau mai mulți sportivi stând în genunchi. Disciplina sportivă care cumulează cele două sporturi se numește caiac-canoe.

I.P.A. (Institutul Proiectări Automatizări)

Infiintat in anul 1960 ca Institut de cercetare - proiectare pentru automatizari, IPA si-a pastrat pana in prezent profilul de baza: cercetare - dezvoltare, proiectare, productie, montaj, service si consultanta de echipamente si instalatii de automatizare si tehnologia informatiei (IT), in industrie (chimie, petrochimie, metalurgie, materiale de constructie, energetica, constructii de masini etc.), protectia mediului (control emisii noxe, monitorizare parametri meteo-hidro), servicii pentru cetatean (informatizare spatii publice, control iliminare piste aterizare-decolare, monitorizare parametri seismici, supraveghere comportare baraje hidrotehnice, sisteme de securitate si alarmare incendiu). Dupa 1990, IPA SA a devenit o societate comerciala pe actiuni, pastrandu-si profilul. Din 1997, IPA SA a adoptat o structura organizatorica flexibila, devenind mai eficienta si mai profitabila. In prezent, IPA SA este o societate integral privata care are implementat si mentine un sistem de calitate conform celor mai recente standarde mondiale. Sus am postat logo-ul și o fotografie cu sediul central al IPA SA București.

Petrotel - Lukoil - România - mai 2009 - mai 2011

Petrotel-Lukoil este una dintre cele mai mari rafinării de petrol din România. Rafinăria Petrotel-Lukoil a fost fondată în anul 1904 de către Societatea Româno-Americană sub numele de Rafinăria Româno-Americană. În timpul celui de-al doilea război mondial rafinăria a bombardată de puterile aliate în iunie 1942. În anul 1979, rafinăria a fost redenumită sub numele de Rafinăria Teleajen, după numele râului ce străbate orașul Ploiești. Rafinăria Teleajen a fost preluată de compania petrolieră rusă Lukoil în anul 1998. A fost repornită la sfârșitul anului 2004, după un amplu program de modernizare, care a durat circa doi ani și jumătate. Lukoil a investit aproximativ 120 milioane de dolari pentru retehnologizarea rafinăriei. Platforma rafinăriei deține și o centrală electrică (C.E.T.) aflată pe platforma rafinăriei, cu o capacitate de 61 MW. Energia electrică și termică produsă de C.E.T. asigură în totalitate necesarul rafinăriei. În anul 2006, Petrotel a rafinat 2,3 milioane de tone de țiței. LukOil Europe Holdings BV, subsidiara înregistrată în Olanda a grupului petrolier rus, deține 94,66% din capitalul Petrotel-Lukoil S.A..

________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII