Epaminonda's Blog.....: RO - M

În anii 1883 și 1890 Banca Națională a României a pus în circulație o monedă de 20 lei din aliaj aur cu chipul regelui Carol I. Pe avers, în interiorul unui cerc perlat, se prezintă stema mare a Regatului România, încadrată de numerele 18 și 83 care semnifică anul emiteri (1883).

Sub stemă este aplicată inscripția 20 LEI (valoarea monedei), în stânga acestei inscripții este redată litera B, iar în dreapta un spic de grâu. Pe revers, tot în interiorul unui cerc perlat este redat chipul regelui Carol I, în profil spre dreapta. Sub gâtul regelui este aplicată inscripția KULLRICH (numele gravorului) iar periferic circular, pe părțile din stânga, sus și dreapta este aplicată inscripția CAROL I REGE AL ROMÂNIEI.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: valoarea – 20 lei, anul emiterii 1883 și 1890, material compoziției – aliaj aur (aur 90% și cupru 10%), forma – rotundă, diametrul – 21 milimetri, greutatea – 6,452 grame, gravor – Kullrich, inscripție pe muchie – PATRIA ȘI DREPTUL MEU, tiraje – 185290 exemplare (anul 1883) și 196000 exemplare (în anul 1890).

Carol I – domnitor și primul rege al României (20 aprilie 1839 Sigmaringen – 10 octombrie 1914 Sinaia) - este omul de la care a pornit totul: familia regală, statul modern, țara independentă și suverană. Rând pe rând, an de an, sub domnia acestui rege european, România a dobândit instituţii, modernitate şi statornicie. După refuzul contelui Philippe de Flandra, fratele Regelui Leopold al II-lea al Belgiei, de a primi Tronul României opţiunea românilor de a-și alege principe străin s-a îndreptat spre Principele Carol de Sigmaringen. Brătianu îl anunţa pe principe, la Sigmaringen, că fusese ales Domnitor al Principatelor Unite, cu drepturi ereditare, prin plebiscitul desfăşurat între 2/14 şi 8/20 aprilie 1866. În favoarea lui Carol fuseseră exprimate 685969 de voturi, iar împotrivă doar 2248. Coincidenţa făcea ca 20 aprilie să fie ziua de naştere a Principelui Carol, care devenea Domnitor al Principatelor Române Unite chiar în ziua în care aniversa 27 de ani. Plebiscitul este recunoscut de către Marile Puteri după o jumătate de an, la 24 octombrie 1866. La 28 aprilie 1866, proaspăt aleasa Adunare Constituantă a votat aproape unanim aducerea Principelui Carol pe Tronul ţării: 109 voturi pentru şi 6 abţineri. Domnitorul Carol ajunge în ţara sa de adopţie după o călătorie aventuroasă, de la Sigmaringen până la Turnu-Severin. Vaporul în care Suveranul călătorea, alături de Brătianu, a trecut de Porţile de Fier la 8 mai 1866, iar la ora patru după-amiaza Carol I a văzut drapelul românesc fluturând la Turnu-Severin. Principele Suveran a intrat în capitala ţării la 10 mai 1866, a primit cheile oraşului Bucureşti, a depus jurământul de credinţă în faţa Adunării Constituante şi a fost proclamat Domnitor al Principatelor Române. Elita politică din Principatele Române împlinea, astfel, vechea dorinţă a aducerii pe Tronul ţării a unui principe străin, capabil să unească definitiv Moldova şi Ţara Românească, să stingă pentru totdeauna rivalităţile dintre familiile domnitoare pământene, să stabilizeze ţara, să o modernizeze şi să îi confere prestigiu internaţional. Domnitorul Alexandru Ioan I însuşi era convins de necesitatea înlocuirii sale cu un principe străin. La 10 mai 1866, Carol I rostea următorul legământ:“Ales de către naţiune Domn al românilor, mi-am părăsit fără a sta la îndoială, și patria, şi familia, pentru a răspunde la chemarea acestui popor care mi-a încredinţat destinele sale. Punând piciorul pe acest pământ sacru, eu am devenit român. Acceptarea plebiscitului îmi impune, o ştiu, mari datorii. Sper că îmi va fi dat să le duc până la capăt. Vă aduc o inimă credincioasă, cugetări drepte, o voinţă tare de a face binele, un devotament fără margini către noua mea patrie şi acel neînvins respect către lege, pe care l-am cules în exemplul alor mei. Cetăţean astăzi, mâine, de va fi nevoie, soldat, eu voi împărtăși cu voi soarta cea bună ca şi pe cea rea.”Prin simpla sa prezenţă, prin demnitatea apartenenţei la una dintre cele mai ilustre familii ale Europei, dar şi graţie curajului personal, Principele Suveran Carol a zdruncinat definitiv ultimele rămăşiţe simbolice ale vasalităţii faţă de Imperiul Otoman. Vizita sa la Constantinopol, în octombrie 1866, în cursul căreia s-a comportat faţă de Sultan ca un şef de stat, şi nu ca un vasal, a confirmat procesul ireversibil de ruptură faţă de Poartă. Aceeaşi demnitate o va arăta Carol şi aliatului rus din Războiul de Independenţă. Atunci când Țarul Alexandru al II-lea ameninţă, în 1878, după încheierea războiului, cu dezarmarea armatei române, în cazul în care România s-ar fi opus anexării sudului Basarabiei de către ruşi, Carol I îi răspunde că trupele române vor putea fi nimicite, dar nu dezarmate. În timpul lungii sale domnii, Regele Carol I a pus bazele României ca stat modern pe harta Europei. În anul 1875, bugetul ţării ajungea la cifra de 100 de milioane de lei, dublul celui din 1866, iar în 1903, la 218 milioane. Între anii 1865 şi 1874, suprafaţa arată a crescut cu o treime. În 1890, producţia de cereale a ţării a fost de 3 700 000 de tone; în anul 1903, aceasta ajungea la 5 500 000 de tone. Între anii 1880 şi 1914, România a exportat 80 de milioane de tone de cereale, situându-se printre cele mai importante ţări exportatoare de cereale din lume (a doua din Europa, după Rusia, şi chiar pe primul loc la exportul de porumb, înaintea Statelor Unite)13. Numărul întreprinderilor industriale mai mari a crescut, între 1866 şi 1877, de la 39 la 17314. România avea şi importante zăcăminte de petrol care o plasau, în jurul anului 1900, printre primele trei ţări producătoare de ţiţei din lume, după Statele Unite şi Rusia. Leul românesc era o monedă puternică, echivalentă cu francul francez şi care putea fi utilizată ca valută forte peste tot în Europa. Populaţia a crescut, iar procesul de industrializare şi urbanizare a fost constant.În ciuda tuturor frământărilor politice, uneori violente, a demagogiei, corupţiei şi lipsei de măsură a unora dintre politicieni, Carol I a reuşit să consolideze sistemul de partide şi să impună alternanţa la Guvernare a celor două mari partide structurate după model occidental şi conduse de bărbaţi politici de mare anvergură: Partidul Naţional Liberal (reprezentat prin I.C. Brătianu, Dumitru C. Brătianu, C.A. Rosetti, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Kretzulescu, Dimitrie A. Sturdza, Ion Bălăceanu, Ion Ghica, Vasile Boerescu, Ion Câmpineanu, Nicolae Fleva, Spiru Haret, V.A. Urechia, Emil Costinescu, Nicolae Ionescu, Vasile Lascăr)15 şi Partidul Conservator (cu lideri ca Manolache Costache Epureanu, Petre P. Carp, Lascăr Catargiu, Petre Mavrogheni, Gheorghe Gr. Cantacuzino, Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman, Take Ionescu, Alexandru Lahovary, Nicolae Filipescu, generalul Manu). Prosperitatea şi stabilitatea au adus o dezvoltare fără precedent a culturii, artelor şi ştiinţei. În timpul domniei lui Carol I, scriitori ca Eminescu, Caragiale, Creangă, Alecsandri, Ion Ghica, Odobescu, Slavici, Macedonski, Barbu Ştefănescu-Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, George Coşbuc, Octavian Goga, Şt.O. Iosif, I.Al. Brătescu-Voineşti, Al. Vlahuţă modelează limba literară; B.P. Hasdeu, A.D. Xenopol, Mihail Kogălniceanu, Constantin Erbiceanu, Dimitrie Onciul, Ion Bogdan, Vasile Pârvan, Constantin Giurescu, Nicolae Iorga scriu istoria naţională; de filologie se ocupă Ovid Densuşianu, Sextil Puşcariu, Ion Bianu; Simion Mehedinţi creează şcoala de geografie; Titu Maiorescu, Constantin Rădulescu-Motru şi Vasile Conta disciplinează gândirea şi ridică nivelul cultural al societăţii; se afirmă compozitorul George Enescu, pictorii Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Gheorghe Tattarescu, Ion Andreescu, Ştefan Luchian, sculptorul Karl Storck, actorii Matei Millo, Aristide Demetriade, fotograful Carol Popp de Szathmáry; ştiinţele beneficiază de nume ca Spiru Haret, P.S. Aurelian, Anghel Saligny, Carol Davila, Grigore Antipa. Apar societăţi culturale, se publică reviste. În această perioadă funcţionează „Junimea“, vârful efervescenţei intelectuale şi al schimbului liber de idei, care editează revista „Convorbiri literare”. O enumerare ca aceasta nu ar putea să acopere niciodată diversitatea şi dinamismul acestei elite a spiritului românesc. Pionierat şi consolidare, geniu şi meticulozitate, dispute şi dialog sunt câteva dintre trăsăturile elitei românești din acea vreme, vie şi plină de resurse. România şi-a consolidat statutul de putere regională şi de „arbitru balcanic“ prin participarea victorioasă la cel de-al doilea război balcanic, încheiat la 28 iulie/10 august 1913 cu semnarea Tratatului de la Bucureşti, prin care România obţinea Cadrilaterul. Regele Carol I a primit bastoane de mareşal atât de la Împăratul Germaniei, cât şi de la ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei, care l-a şi vizitat în România, în 1914, şi care avea să sfârşească tragic, împreună cu familia, sub gloanţele bolşevicilor. Carol este descris, în literatura vremii ca un bărbat mai degrabă mic de statură, dar de o mare demnitate. A impus respect într-o lume plină de incertitudini şi a făcut din micul său regat un stat respectat şi stabil. A fost un suveran distant, sever şi măsurat, bucurându-se de o autoritate excepţională. A avut vocaţie de lider şi a condus România în momente politice şi istorice dificile, pe care le-a traversat plin de curaj. Întemeietorul Regatului român a murit la Sinaia, în ziua de 27 septembrie 1914, la ora cinci şi treizeci de minute dimineaţa. Avea şaptezeci şi cinci de ani, dintre care domnise patruzeci şi opt. Carol I a fost înmormântat la Curtea de Argeş, locul ales de el ca necropolă a familiei regale a României.

În data de 7 ianuarie 2019 Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic un set de trei monede (din aur, argint și tombac cuprat), o monedă din argint și o monedă din alamă, pentru colecționare, dedicate preluării de către România, la 1 ianuarie 2019, a Președinției Consiliului Uniunii Europene. Moneda de argint este identică cu cea din cadrul setului de 3 piese numismatice. Caracteristicile tehnice ale monedelor sunt următoarele:

Set – moneda de aur: valoare nominală – 100 lei, metal – aur, puritate – 90%, formă – rotundă, diametru – 21 milimetri, greutate – 6,452 grame, calitate – proof, cant – zimțat, tiraj – 250 bucăți.

Set – moneda de argint și moneda independentă de argint: valoare nominală – 10 lei, metal – argint, puritate – 99,9%, formă – rotundă, diametru – 37 milimetri, greutate – 31,103 grame, calitate – proof, cant – zimțat și tiraj – 250 bucăți + 250 bucăți (individual). Moneda de argint singură s-a vândul la prețul de 325 lei / bucată fără TVA.

Set – moneda de tombac cuprat: valoare nominală – 1 leu, metal – tombac cuprat, formă – rotundă, diametru – 37 milimetri, greutate – 23,5 grame, calitate – proof, cant – zimțat și tiraj – 250 bucăți. Setul de 3 monede (1 de aur, 1 de argint și 1 de tombac) s-a vând la prețul de 1965 lei / set, fără TVA.

Moneda pentru colecționare: valoare nominală – 50 bani, metal – alamă Cu80Zn15Ni5, formă – rotundă, diametru – 23,75 milimetri, greutate – 6,1 grame, calitate – proof, grosime la chenar – 1,9 milimetri, cant – inscripționat cu ,,ROMANIA” de două ori, cu steluță între cele două cuvinte, tiraj – 5000 bucăți și preț unitar de vânzare 10 lei / buc, fără TVA.

Aversul monedelor redau harta Uniunii Europene la 1 ianuarie 2019, momentul preluării de către România a Președinției Consiliului Uniunii Europene; inscripția în arc de cerc „ROMANIA”, valoarea nominală „_____ LEI” (BANI), stema României și anul de emisiune „2019”. Reversul comun tuturor monedelor prezintă o compoziție ce conține logo-ul Președinției României la Consiliul Uniunii Europene și inscripția circulară ,,PRESEDINTIA ROMANIEI LA CONSILIUL UNIUNII EUROPENE”. Uniunea Europeană (UE) este o uniune politică și economică a 28 de state membre situate în principal în Europa. Are o suprafață de 4.475.757 kilometri pătrați și o populație estimată de aproximativ 513 milioane. UE a dezvoltat o piață unică internă printr-un sistem standardizat de legi care se aplică în toate statele membre. Politicile UE vizează asigurarea liberei circulații a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalurilor în cadrul pieței interne, adoptarea legislației în domeniul justiției și afacerilor interne și menținerea unor politici comune privind comerțul, agricultura pescuitul și dezvoltarea regională. În cadrul UE s-a realizat o uniune monetară, fondată în 1999 și intrată în vigoare în 2002, formată din 19 state care utilizează moneda unică – euro. Uniunea Europeană își are originea în Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (fondată la Paris în 1951) și Comunitatea Economică Europeană (fondată la Roma în 1957). În urma unui referendum din iunie 2016 Marea Britanie și-a manifestat intenția de a părăsi UE (procedura este în curs). România este membră a UE din anul 2007.

Conform procedurilor acceptate președinția UE se deține se deține câte șase luni, de către guvernul unui stat, prin rotație, dintre toate statele membre. Astfel în primele șase luni ale anului 2019, președinția UE este deținută de către România prin guvernul său. Țara care asigură președinția UE își stabilește un logo, care o reprezintă pe toate înscrisurile oficiale. În acest sens, ministrul Educaţiei, a dat o circulară prin care elevii şi studenţii erau îndemnaţi să propună un logo pentru România. Potrivit unor surse diplomatice, Ministerul Afacerilor Europene a primit 122 de variante de logo, dintre care au fost selectate, în primă fază, 19 și în final doar 4 variante. Concursul s-a desfășurat sub egida Ministerului Afacerilor Europene iar selecția a fost făcută de către un juriu din care au făcut parte vreo 20 de persoane. Decizia în favoarea lupului dacic a fost luată cu o majoritate covârşitoare de 80%. Așadar, logo-ul pe care îl vom arbora la Bruxelles va fi lupul dacic, o propunere venită din partea unui student. Unul dintre argumente a fost că acest logo a primit multe voturi pe Facebook. Unii membri ai juriului au încercat să explice că logo-ul României trebuie să însemne ceva şi pentru restul cetăţenilor UE, dar votul final a fost covârşitor în favoarea lupului.

În data de 27 august 2019 Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic mondial un set de monede (comemorative și în circulație), cu tema Desăvârșirea Marii Uniri – Regele Ferdinand I Întregitorul. Aversul monedelor prezintă imagini ale primei vizite a regelui Ferdinand I și a reginei Maria în Transilvania unită cu Țara, respectiv la Oradea, în data de 23 mai 1919, inscripția în arc de cerc „ROMANIA”, valoarea nominală „500 LEI” (50 BANI), stema României și anul de emisiune „2019”, și litera „N” într-un cerc, ca semn distinctiv al piesei de 50 bani pentru colecționare. Reversul comun tuturor monedelor prezintă portretul regelui Ferdinand I și inscripțiile în arc de cerc ,,FERDINAND I” și ,,INTREGITORUL”. Caracteristicile tehnice ale monedelor sunt următoarele:

Moneda de 500 lei: metal compoziție – aur, puritate – 99,9%, forma - rotundă, diametru – 35 milimetri, greutate – 31,103 grame, calitate – proof, cant – neted, tiraj – 500 exemplare și preț unic de achiziție fără TVA – 9340 lei.

Moneda de 50 bani pentru colecționare (în circulație): metal compoziție – alamă (Cu80Zn15Ni5), forma – rotundă, diametru – 23,75 milimetri, greutate – 6,1 grame, grosime la chenar – 1,9 milimetri, calitate – proof (necirculată – moneda în circulație), cant - inscripționat cu „ROMANIA” de două ori, cu steluță între cele două cuvinte, tiraj – 50000 exemplare și preț unic de achiziție fără TVA – 10 lei (50 bani – moneda în circulație).

Vizita regală din 23 mai 1919 din oraşul Oradea a fost una pe cât de simbolică, pe atât de plină de fast. Pe 23 mai 1919, orașul de pe Crișul Repede a primit vizita oficială a Familiei Regale a României şi a mai multor oameni politici, pecetluind astfel alipirea Bihorului la Regat. Pentru Regină, deplasarea prin Transilvania a fost "pecetea pusă pe victoria ţării", cum nota în jurnalul său. Familia Regală a pornit din Bucureşti pe 22 mai, în trenul regal urcând Regele Ferdinand, Regina Maria, principele moştenitor Carol (ulterior Regele Carol al II-lea) şi principesa Ileana. Vizita a fost anunţată cu mult entuziasm în presa locală şi în cea din Ardeal. Autorităţile au organizat manifestări ample, îngrijindu-se şi de paza capetelor încoronate, în condiţiile în care în Bihor încă nu era pace deplină. În oraş au fost luate măsuri de siguranţă deosebite: paza era asigurată de armată, cetăţenii puteau ieşi pe stradă doar cu bilet de voie, iar seara a fost dispusă pornirea tuturor luminilor publice din centru şi zonele mai importante. Sosirea în gara din Oradea s-a petrecut în dimineaţa de 23 mai, oaspeţii fiind întâmpinaţi de prefectul Coriolan Pop, de primarul Rimler Károly, de Iuliu Maniu şi de către reprezentanţii cultelor şi administraţiei locale. În faţa suveranilor s-au aflat şi oficialităţi ale judeţelor Békés, Sălaj, Satu Mare, Cenad, Arad, miniştri, oameni de cultură, diverse personalităţi. Tuturor le-a fost recomandat să poarte frac sau jachete tip "Franz Iosif" şi pantaloni negri. Evenimentul a fost relatat în presa naţională şi internaţională, la Oradea fiind prezenţi reporteri ai ziarelor Adevărul, Universul, La Romanie, L’Independence, United Press, Evening News. Deplasarea prin oraş s-a făcut în maşini şi trăsuri încolonate după reguli stricte privind ocupanţii şi distanţa de mers, Familia Regală fiind apoi primită în biserica ortodoxă din Piaţa Unirii pentru slujba episcopului de Arad, Ioan Papp. De aici s-au deplasat în biserica greco-catolică de vizavi. În aceeaşi dimineaţă, regii au trecut în revistă trupele din garnizoană şi i-au decorat pe militarii distinşi pe câmpul de luptă. La manifestările din actuala Piaţă a Unirii au participat grupuri de ţărani în straie populare, cu steaguri şi pancarte, veniţi din peste 130 de localităţi bihorene cu trenuri speciale. Aceştia au defilat "cu însufleţire şi fericire" prin faţa oficialităţilor după parada militarilor, pedeştri şi călări, cu tehnică de luptă şi vehicule. A fost o paradă uriaşă, ce a durat două ore!

În piaţă au fost amplasate patru tribune, împodobite cu ghirlande de brad, covoare şi flori. Mai multe porţi de triumf au fost ridicate în Piaţă şi la capetele podului din centru, iar pe străzile ce duc spre gară, casele erau pavoazate cu steaguri, ramuri, flori şi covoare. Cu ocazia vizitei, suveranii au oferit prefectului de Bihor, Coriolan Pop, suma de 20000 de coroane, pentru a fi împărţită săracilor oraşului, au primit-o în audienţă pe văduva martirului Ioan Ciordaş, Vioara, şi au promis reînfiinţarea Episcopiei Ortodoxe de Oradea. La orele 9 dimineaţa, trenul regal soseşte în Gara Oradea Mare... Pe sus două aeroplane capturate de la boşevici virează lin. Suveranii descind din tren, după care trec trupele în revistă. D. Iuliu Maniu rosteşte cuvântul de bun sosit. Suveranul, profund emoţionat, mulţumeşte; d. Coriolan Pop, prefectul judeţului, prezintă din partea oraşului eliberat tradiţionala pâine şi sare în semn de supunere şi recunoştinţă. În termeni calzi, Suveranul răspunde, asigurând că toate neamurile eliberate de anarhism vor avea drepturi egale în România Mare, bucurându-se de o eternă protecţie regală. După prezentări, asistenţa porneşte în cortegiu spre Catedrala oraşului. Pe tot parcursul, străzile sunt împodobite cu arcuri de triumf, ghirlande şi drapele; mulţimea de orăşeni şi săteni aclamă frenetic pe Suverani şi le aruncă flori... Ofiţerii şi trupa aclamată de populaţie au o înfăţişare grandioasă. După armată. Defilează populaţia ţinutului Bihor, 250.000 de oameni aclamă pe Suveranii liberatori. Regina Maria a descris pe larg în jurnalul ei întreaga călătorie: ”Am ajuns la Oradea Mare, un oraş mare şi frumos, unde, cu puţin timp în urmă, bolşevicii unguri erau la putere, comiţând orori monstruoase, şi pe care trupele noastre l-au eliberat şi ocupat. Am avut o primire extraordinară. Bucurie frenetică a populaţiei care a venit din toate satele din jur ca să ne salute. Costume minunate, ovaţii extraordinare, slujbe religioase în toate bisericile, inspectarea trupelor, defilarea trupelor, apoi, întreaga populaţie care a venit, în grupuri separate, cu preoţi în frunte, fiecare reprezentându-şi propriul sat. O privelişte minunată şi impresionantă, toţi conştienţi de eliberarea lor, aclamându-ne ca pe eliberatorii lor, într-adevăr, un moment măreţ şi mulţi ochi plini de lacrimi.” și a continuat: “Chiar şi ungurii au venit să mulţumescă regelui pentru că au fost salvaţi de bolșevici de către Armata Română. Ciudat, într-adevăr, să fie eliberator chiar al inamicului. Curioase timpuri trăim!”, povesteşte Regina în jurnalul său.

Ferdinand I este unul dintre cei mai importanți regi ai României, personalitatea sa fiind strâns legată de realizarea Marii Uniri, visul de veacuri al românilor, despre care ne aducem aminte cu emotie. Om de o vastă cultură, poliglot și botanist pasionat, Regele Ferdinand a fost sincer devotat românilor, sub domnia sa înregistrându-se cea mai înfloritoare perioadă a statului românesc modern. Născut la data de 24 august 1865, Prințul Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său nobiliar complet, era de fapt fiul Principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele mai mare al Regelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege al României. Ferdinand a ajuns la tron printr-o conjuctură de familie avantajoasă, peste care s-a suprapus și importanța continuității statului roman sub formă de regat într-un context politic internațional instabil. Când avea 19 ani a făcut prima sa vizită în România, ulterior a revenit în Germania pentru a-și desăvârși studiile liceale și universitare. Anul 1893 l-a găsit absolvind prestigioasa Universitate din Leipzig si Scoala Superioara de Stiinte Politice si Economice din Tubingen. Chiar în același an s-a stabilit la Bucuresti pentru a-și îndeplini menirea de moștenitor al tronului României. El devenise de fapt moștenitor al tronului Regatului Românie după ce atât tatăl său cât și fratele mai mare au renunțat la tron. Odată sosit la București, tânărul prinț german se declara cucerit de flora României, o adevarată provocare științifică pentru un botanist pasionat cum era Ferdinand. Nu rămâne insensibil nici la frumusețea proverbială a româncelor, fiind cucerit de Elena Văcărescu. Aventura celor doi idealiști a fost oprită brusc din considerente politice. Ferdinand a fost nevoit să-și întrerupă relația cu Elena Văcărescu la intervenția și insistențele Consiliului de Miniștri al României, care i-a reamintit principelui ca niciun membru al Familiei Regale nu se poate căsători decât cu femei de sânge regal. Ferdinand nu are încotro și pe data de 10 ianuarie 1893 se însoară cu Maria de Edinburgh, nimeni alta decât verișoara sa de gradul trei. Ferdinand și Maria au avut împreună 6 copii, trei fete și trei băieți. Cel mai mare dintre băieți a devenit următorul rege al României, Carol al II-lea. La vârsta de 49 ani, Ferdinand I devine rege al României depunând jurământul solemn și luându-și în fața țării angajamentul că va fi un "bun român". Ferdinand a iubit România și poporul roman. Din admirație și respect pentru religia națională a românilor, Ferdinand renunță la cultul catolic și se botează creștin-ortodox. Atașamentul și dragostea lui Ferdinand pentru mica și fermecătoarea, la acea dată, tara din Est nu aveau să se limiteze la acest gest. Istoria menționează că datorită admirației sale pentru România, Regele Ferdinand avea sa fie supranumit fie "Lealul", sau "Întregitorul". Visul lui Ferdinand a fost în egală măsură același cu al românilor - crearea României Mari. La acea dată Ardealul se afla sub stăpânire austro-ungară, acolo unde românii nu aveau nici cele mai elementare drepturi. Momentul prielnic s-a ivit odată cu declanșarea primului război mondial. Deși era german a ales să acționeze în acel război de partea Antantei (14 august 1916) luptând împotriva Puterilor Centrale conduse de Germania. La Castelul Hohenzolernilor din Prusia era mare derută și nemulțumire, Ferdinand a fost renegat iar steagul heraldic al familiei a fost coborât în doliu. În ciuda entuziasmului și speranțelor românilor, situația pe front era dezastruoasă, armata română, slab echipată și înarmata înregistra mari pierderi. Puterile Centrale au ocupat și Dobrogea și Bucureștiul a intrat sub ocupație germană. Ferdinand și întregul guvern român a fost nevoit să se refugieze la Iasi. Luptele eroice de la Mărăști, Mărășești și Oituz, purtate de Armata Română au schimbat cursul evenimentelor. Jertfa și eforturile românilor au dus la oprirea înaintării germane în Moldova. În momentul în care bolșevicii au pus mâna pe putere în Rusia și au cerut instituirea păcii (1918), România se afla înconjurata de armatele Puterilor Centrale. Regatul Romaniei a fost forțat de Germania să semneze la București un tratat de pace dezavantajos pentru țara noastră, tratat pe care Ferdinand a refuzat să-l semneze. Când trupele Triplei Alianței au avansat pe frontul din Salonic dezmembrând armata bulgară, România a reintrat în razboi. Imperiile Rus și Austro-ungar se dezintegrau. Avantul militar al trupelor române nu mai putea fi stopat, eforturile acestora ducând la mult așteptata unire cu Bucovina, Basarabia si Transilvania. În urma înfrangerii Republicii Sovietice Ungare conduse de agentul bolșevic Bela Kun, trupele române au ajuns să ocupe Budapesta, iar Ferdinand se întorcea ca un învingător în fruntea armatei, într-un București entuziasmat. În anul 1922, pe data de 15 octombrie, Ferdinand este încoronat Rege al României Mari la Alba Iulia. Viața politică din timpul domniei sale a fost dominată de Partidul Național Liberal, condus pe atunci de frații Ion și Vintilă Brătianu. Unirea cu Ardealul a lărgit, în mod ironic, baza electorală a opoziției ale cărei partide principale s-au unit în anul 1926 pentru a forma Partidul Național Țărănesc. Regele a fost cu adevărat un "bun român" așa cum a jurat. Unii istorici îl consideră ca cel mai strălucit rege, în ciuda faptului că era o persoană relativ timidă și introvertită. Ferdinand I a fost martorul realizării României Mari cu provinciile Basarabia, Transilvania și Bucovina de Nord. A înfăptuit reforma agrară împărțind pământ țăranilor, prioritate având veteranii de război și familiile celor căzuți în războiul pentru reîntregirea țării. În ciuda succesului în război și al creării României Mari, Ferdinand se confrunta cu mari probleme de ordin personal. Fiul său cel mare, prințul Carol al II-lea, mare amator de lux și desfrâu, trăia o viață scandaloasa, căsătorindu-se clandestin cu Ioana "Zizi" Lambrino, cu care avea un copil nelegitim. Prințul a ajuns totuși să se căsătorească cu Elena, fiica regelui Constantin al Greciei și acest mariaj eșuând repede. Carol fuge cu amanta sa, Elena Lupescu, la Paris. Regele se vede nevoit să îl desemneze drept urmaș la tron pe nepotul său, prințul Mihai de România, pe atunci un copil, Carol al II-lea, tatăl lui Mihai, fiind dezmoștenit de Regele Ferdinand. La doar 62 de ani, după o domnie ce s-a întins peste 13 ani tumultuoși pentru istoria României, Ferdinand moare în urma unui cancer de colon, fiind înmormântat la Curtea de Argeș alături de Regele Carol I și Regina Elisabeta. În timpul scurtei sale domnii, România a atins un nivel de dezvoltare nemaiîntâlnit până atunci. Agricultura era o forță, țara noastră fiind supranumită "Grânarul Europei". S-a dezvoltat comerțul concomitent cu exploatarea zăcămintelor de petrol, economia țării noastre fiind printre cele mai puternice și stabile din întreaga lume, totul sub conducerea unui rege care, între problemele personale și războaiele care au răvășit țara, a găsit totuși timp să se dedice și știintei și cunoașterii, fiind președinte și protector al Academiei Române din 1914 până la trecerea sa la cele veșnice (20 iulie 1927).

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

______________xxx________________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Prea Fericitul Justinian - Patriarhul României

Sfințirea bisericii așezământului românesc din Ierusalim - 1975

Justinian Marina, pe numele de mirean Ioan Marina, (născut la data de 22 februarie 1901 în localitatea Suieşti, judeţul Vâlcea şi decedat la data de 26 martie 1977 în Bucureşti) a fost al trei-lea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, între 1948 și 1977. A fost patriarhul care a acceptat colaborarea dintre Biserica Ortodoxă și autoritățile comuniste. În ciuda tuturor dificultăților, în cei 29 de ani de patriarhat, au avut loc o seamă de evenimente și schimbări care au ridicat mult prestigiul Ortodoxiei românești în lumea creștină și l-au făcut o figură reprezentativă a întregii Ortodoxii. La 19 - 20 octombrie 1948 Sf. Sinod a votat Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhia având acum numai 5 mitropolii, cu 13 eparhii în ţară şi două eparhii românești în "diaspora". În anul 1950 Sf. Sinod a hotărât - pentru prima oară - trecerea unor ierarhi, călugări și credincioși români în rândul sfinților și generalizarea cultului unor sfinți ale căror moaște se găsesc în țara noastră, iar canonizarea lor solemnă s-a făcut în anul 1955. A creat așezăminte de asistență socială pentru preoți și călugări bătrâni. În anul 1948 s-a procedat la reorganizarea învățământului teologic ortodox; de atunci și până în anul 1989 au funcționat două Institute teologice cu grad universitar și șase Seminarii teologice. A întreținut legături cu celelalte Biserici Ortodoxe surori și cu alte Biserici creștine. Patriarhul Justinian a publicat 12 volume sub titlul semnificativ "Apostolat social". S-au reeditat: "Biblia sinodală", în două ediții (1968 și 1975); "Noul Testament"; toate cărțile de cult, fiecare în mai multe ediții, aproape toate manualele necesare pentru învățământul teologic superior și seminarial, o serie de lucrări cu caracter teologic, istoric, scrise de ierarhi, profesori de teologie, preoți, sau teze de doctorat. În perioada de păstorire a Patriarhului Justinian s-au construit din temelie 302 biserici, au fost reparate sau restaurate alte 2345 biserici, dintre care monumente istorice 999, iar dintre acestea 128 mânăstiri, schituri și alte așezăminte monahale. Patriarhul Justinian a încetat din viață în seara zilei de 26 martie 1977, în vârstă de 76 de ani, după o grea suferință și o lungă perioadă de spitalizare. A fost depus în mormântul pe care cu grijă și l-a pregătit în zidul interior al Mânăstirii Radu Vodă din București, ctitorită de el. Pe crucea încastrată în zid, Patriarhul i-a cerut meșterului să sape următoarea inscripție: "M-am luptat lupta cea bună. Credința am păzit. Am ajuns la capătul drumului vieții. De acum încolo, mă așteaptă răsplata dreptății, pe care mi-o va da Domnul, Judecătorul Cel Drept în ziua aceea".

Arhitectul Sorin Vasilescu este creatorul Așezământului ortodox românesc din Ierusalim. La circa 20 de kilometri de Ierusalim şi la 400 de metri sub nivelul mării, străvechiul oraş Ierihon este unul al paradoxurilor inclusiv climaterice. Poţi să ai iarnă grea la Ierusalim şi plus 40 de grade la Ierihon. În acest oraş născut în inima Iudeii a căpătat valoare şi dimensiune, un monument religios românesc, de o mare însemnătate. În trecutul îndepărtat, un fir de apă a determinat, într-un spaţiu aflat într-o zonă extrem de aridă, un oraş prosper. În plus, Ierihonul înseamnă, o enclavă arabă într-o lume israeliană. Istoria din spatele construirii Mânăstirii este una de poveste. O familie de creştini români, stabilită în urmă cu decenii la Ierihon - lasă unicului fiu ca moştenire, cu limbă de moarte, proprietatea lor, dorind ca aceasta să ajungă la un moment dat, bisericii ortodoxe. Intrarea în proprietate a fost o istorie în sine. Doar diplomaţia extraordinară a ierarhilor Bisericii ortodoxe a dus la semnătura preşedintelui Arafat care a permis construirea monumentului, în această lume în care, elemente de legislaţie britanică se împletesc cu principii otomane şi elemente israeliene. În plus, în timp, spaţiul modest donat Bisericii ortodoxe a fost mărit prin achiziţii, permiţând construirea importantei mânăstiri de pelerinaj în care dimensiunile şi scara monumentului au o proprie dialectică. În această lume extrem de deosebită a oraşului Ierihon apare şi străluceşte Aşezământul românesc ortodox. Aşezământul românesc din Ierusalim este situat în partea de nord vest a vechii cetăţi a Ierusalimului, în cartierul numit Mea-Searim, pe strada Shivtei Israel, nr. 46. Păstrând specificul zonei, întregul aşezământ este grupat asemenea unei cetăţi cu biserica în interior, iar în părţile laterale sunt alipite căminul şi clopotniţa. Întreaga construcţie se desfăşoară pe trei nivele urmate de o terasă. Turnul clopotniţei şi rotonda biserici sunt elementele cele mai înalte ale clădirii peste fiecare tronând sfânta cruce ca semn al credinţei în Hristos. Încă de la intrarea în aşezământ suntem întâmpinaţi de o atmosferă plăcută care ne prezintă în modul cel mai grăitor credinţa poporului român cu tradiţiile şispiritualitatea sa rodite în artă şi rugăciune. Planul bisericii este specific bizantin şi se prezintă asemenea unui paraclis voievodal inspirat din arta brâncovenească. Pictura este realizată în frescă şi se aseamănă prin culori şi modele cu pictura exterioară a mănăstirilor din nordul Moldovei şi a vechilor ctitorii voievodale româneşti. Pentru a sublinia şi mai mult apartenenţa sfântului locaş la tradiţia ortodoxiei româneşti, pictorii au adăugat la scenele biblice şi numeroase chipuri de sfinţi români îmbrăcaţi în costume populare româneşti. De aceeaşi veche şi plăcută tradiţie sunt legate şi celelalte elemente ale interiorului. Catapeteasma este frumos împodobită în stilul artei brâncoveneşti cu motive decorative vegetale realizate în relief adânc şi suflate în aur ca şi celelalte icoane care dau o strălucire aparte întregii bisericii. La aceasta contribuie şi piesele de mobilier realizate din lemn masiv sculptat, precum şi minunatele scoarţe cu modele tradiţionale româneşti realizate în mănăstirile din ţară. În salonul pentru primirea oaspeţilor descoperim un adevărat muzeu de pictură, sculptură, broderie, argintărie şi felurite ţesături, icoane pe sticlă sau lemn şi vase liturgice care grăiesc oaspeţilor despre frumuseţea şi unicitatea sufletului şi credinţei româneşti exprimate prin artă. În naosul bisericii sunt de asemenea reprezentaţi sfinţi şi cuvioase de neam român, precum şi familii domneşti trecute în rândul sfinţilor. Poate cea mai frumoasă şi mai grăitoare imagine de aici este icoana Maicii Domnului ocrotitoarea României, icoană care o prezintă pe Sfânta Fecioară cu Pruncul în braţe acoperind cu un steag protector România mare.

Insigna - Ladies' Circle - România

Ladies Circle (LC) este o asociație rezervată exculsiv doamnelor cu vârste cuprinse între 18 si 40 de ani (în unele țări, de exemplu Marea Britanie și România, până șa 45 de ani), își propune să promoveze prietenia prin contactul social la nivel local, național și internațional și să fie în folosul comunității. Ea este organizată din cluburi LC în mari orașe ale țării și lume. In prezent, Asociatia Nationala LC numara 26 de membre in 4 cluburi active: LC1 Brasov, LC2 Drobeta Turnu Severin, LC8 Craiova si LC16 Bucuresti. Din anul 1994 Asociatia Nationala LC România este afiliata cu drepturi depline la LC Internațional, (fondată în anul 1959) angajandu-se sa respecte Statutul acesteia. Avand a adoptat următorul motto “Friendship & Service” – Prietenie si Serviciu. Anul 2016 marcheaza un moment deosebit, cand LC România si-a asumat rolul de tara nasa pentru LC Malta. Primul club LC din Romania s-a infiintat la 03.10.1992, in Brasov, la initiativa Presedintei fondatoare Silvia Souca si avand ca nas Clubul LC29 Dekempen, Olanda.

Primul club LC a fost infiintat in anul 1930 in orasul Bournemouth din sudul Angliei de catre sotiile tablerilor din clubul Masa Rotunda (club fondat in acest oras in anul 1927). Grupul de doamne s-a format datorita vizitelor pe care barbatii lor le faceau in cadrul diferitelor actiuni specifice unui club Round Table. In acele timpuri, membrele clubului se adresau una alteia cu apelativul de Doamna (Mrs) si purtau manusi albe. Pana in 1936 s-au infiintat suficiente cluburi ceaa ce a făcut să se înființeze și Asociatie Nationala LC Anglia. Pe durata razboiului activitatile au fost limitate la obligatii sociale, ajutor in spitale de raniti, actiuni in cadrul cantinelor pentru populatie, vizite la persoanele din spitale, strangerea de articole de imbracaminte pentru copiii orfani, etc. Astăzi, LCI este o asociatie internationala reprezentata de aproximativ 12500 membre, din 41 de tari de pe 4 continente – Africa, Asia, Europa si America de Nord.

R.L.România sub obediența M.Or.de Italia
Or.București - inaugurat 17 / 30 iunie 1907
Gândește bine, vorbește drept, fă bine - Noscete ipsum
Această medalia este realizată de renumitul gravor român M.Carniol

Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei. Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12 din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau, acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia. Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult, in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman, Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean, Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe, Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere. Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.

Marea Lojă Națională din România (M.L.N.R.) a fost înființată în anul 1993 sub patronajul Marelui Orient al Italiei și la inițiativa unor cercuri masonice americane. La momentul înființări, mai exista încă o organizație masonică în România având același nume, înființată pe filieră franceză, care însă în anul 1996 a fost redenumită în Marea Lojă Națională Unită din România (MLNUR) iar în 2010 în Marea Lojă Națională Română 1880 (MLNR 1880). În anul 2001, o parte a MLNUR, s-a unit cu MLNR, dorind să unifice masoneria regulară recunoscută. Pe 24 ianuarie 2008, două mari organizații masonice, Marea Lojă Națională din România și Marea Lojă a României au fuzionat devenind MLNR, aceasta editând revista Atelierul Masonic.

Insigna - Gențiana 9 - 1975

Gențiana este o planta declarata monument al naturi aflată pe cale dispariție. Ea creste spontan din zona de câmpie pana la cea subalpina, la marginea padurilor. Se adapteaza greu daca este scoasa din mediul sau. De aceea e de preferat daca va doriti o Gentiana sa cumparati plante produse in pepiniere. Gentiana infloreste frumos pe timpul verii daca are conditiile necesare. Are nevoie de multa apa pentru a creste bine. Asigurati-va ca nu lasati pamantul sa se usuce intre doua udari. In perioada de inflorire, trebuie fertilizata o data la doua saptamani. Se simte bine la soare, dar tolereaza si semiumbra. Are nevoie de soluri argiloase sau argilo-nisipoase, bogate in humus. Exista si specii cum e Gentiana angustifolia care prefera ternurile calcaroase. Majoritatea speciilor au o rezistenta buna la iernare. Se inmulteste prin semințe dar acestea germineaza greu. Au nevoie de o perioada de frig inainte de a fi semanate. De aceea este recomandabil sa fie puse in pamant toamna tarziu, afara, pentru ca frigul iernii sa le ajute sa rasara in primavara. Exista specii foarte mici, de doar 10 cm cum este Gentiana acaulis si Gentiana verna, dar si unele care ajung la o jumatate de metru cum e Gentiana asclepiadea.

Insigna - L.A.R. (Liniile aeriene române)

LARES (L.A.R.) este un acronim pentru Liniile Aeriene Române Exploatate de Stat, numele sub care compania națională de transport aerian a României a funcționat între anii 1930 – 1937. Între anii 1937 – 1946 compania a fost denumită Liniile Aeriene Române Exploatate cu Statul. LARES a trebuit să înlocuiască și să se dezvolte pe structura Serviciului Național de Navigație (SNNA), fiind capabilă să opereze cursele interne precum și cele internaționale. Datorită acordului dintre guvernul României și Poloniei la 9 mai 1930 și Cehoslovaciei la 20 iunie 1930 trebuiau deschise linii aeriene între România și Polonia, România și Cehoslovacia. Aceste acorduri bilaterale creau posibilitatea companiilor aeriene naționale de a opera curse aeriene internaționale pe baza reciprocității. Astfel, la 1 iunie 1930 să perfectat o linie aeriană pe ruta Varsovia – Liov-București. Dar cum România și implicit LARES nu aveau avioane performante care să poată efectua o asemenea cursă s-au văzut nevoiți să achiziționeze avioane moderne pentru a putea efectua astfel de curse aeriene. Majoritatea avioanelor pe care le deținea compania erau moștenite de la SNNA. Guvernul român a dezvoltat un program pentru crearea de noi linii aeriene naționale precum și internaționale care urmau a fi operate de către compania de stat precum și de operatori privați. Astfel planul întocmit prevedea deschiderea de noi linii aeriene: București – Arad, Galați – Bălți, București – Bazargic, Galați – Istanbul, etc. A fost nevoie să se construiască și noi aeroporturi și terenuri de zbor. În anul 1935 LARES a primit pentru încercări primul avion românesc destinat transportului de pasageri: ICAR Comercial, înmatriculat YR-ACS. Din fotografiile capturate din internet am observat că, și în comunism, pe unele aeronave românești de călători se regăsește înscrisul LAR, deși înțelesesem că această companie a rezistat doar până în anul 1946.

__________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII