Epaminonda's Blog.....: FILATELIE: 50 DE ANI DE LA PRIMUL PAS AL OMULUI PE LUNĂ, CENTENARUL NAȘTERII SFÂNTULUI IOAN PAUL AL II-LEA, 140 DE ANI DE LA ÎNFIINȚAREA MARII LOJE NAȚIONALE DIN ROMÂNIA

1. Romfilatelia vine în întâmpinarea pasionaţilor de astrofilatelie, prin introducerea în circulaţie, joi, 11 iulie2 019, a emisiunii de mărci poștale 50 de ani de la primul pas al omului pe Lună.

Visul omului a fost întotdeauna acela de a ajunge pe Lună și de a descoperi misterele astrului Pământului, scriitorul de lucrări științifico-fantastice Jules Verne fiind primul care a imaginat acest scenariu cu o deosebită acuratețe, în lucrarea „De la Pământ la Lună”. Cei care au făcut ca visul să devină realitate au fost cei din echipajul american, participanți ai programului Apollo, desfășurat între anii 1961 și 1972. Programul Apollo a debutat cu testele rachetelor purtătoare din seria Saturn, ajungând la zboruri spațiale pilotate de echipaj uman în jurul Lunii, desfășurându-se pe o perioadă de 8 ani. Apollo 11 a reprezentat al cincilea zbor cu echipaj uman și a fost a treia călătorie spre Lună. O rachetă Saturn V a lansat nava Apollo 11, având la bord echipajul format din Neil A. Armstrong, Michael Collins și Edwin E. „Buzz” Aldrin Jr., de la Centrul Spațial Kennedy, pe 16 iulie 1969. Modulul de comandă a purtat numele de „Columbia”, iar cel lunar, de „Eagle”, vulturul fiind simbolul Statelor Unite ale Americii.

Data de 20 iulie reprezintă o zi istorică pentru omenire, Neil Armstrong fiind primul om ce a pășit pe Lună, moment în care a spus: „Este un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire”. La câteva minute a fost urmat de către colegul de misiune, Edwin E. „Buzz”Aldrin Jr. După acest zbor cosmic, alți 10 oameni au pășit pe Lună până la sfârșitul programului Apollo, ultima misiune fiind Apollo 17. Emisiunea de mărci poștale aniversează împlinirea a 50 de ani de la succesul misiunii Apollo 11 și este alcătuită din două timbre și o coliță nedantelată, ce înfățișează momentul istoric în care prima misiune cu echipaj uman a aselenizat, la data de 20 iulie 1969. Cele două timbre ilustrează aspecte memorabile ale misiunii. Primul timbru cu valoarea nominală de 5 lei, înfățișează momentul în care racheta purtătoare a programului Apollo 11, Saturn V, se ridică de la sol, cu astronauții Neil A. Armstrong, Michael Collins și Edwin E. „Buzz” Aldrin Jr. la bord, la data de 16 iulie 1969 în Complexul de lansare a Centrului Spațial Kennedy 39A și o poză cu modulul lunar în care echipajul se afla, cu imaginea Terrei reflectată pe fundal.

Al doilea timbru cu valoarea nominală de 8,50 lei, îl are în prim plan pe Neil Armstrong pe Lună, aceasta fiind singura imagine în care acesta este surprins, el fiind singurul membru al echipajului care a avut o cameră foto asupra lui. În partea dreaptă a timbrului, este comemorat unul dintre părinții fondatori ai astronauticii, Hermann Oberth, alături de Wernher von Braun, un pionier vizionar al dezvoltării tehnologiei și al zborurilor rachetelor. Colița nedantelată cu valoarea nominală de 28,50 lei îl înfățișea pe Edwin E „Buzz” Aldrin Jr. pe Lună, fotografiat de Neil Armstrong, ipostază în care se poate observa modulul de aselenizare „Eagle”, iar în hublou se poate remarca reflexia celor trei membrii ai echipajului, în acest fel fiind imortalizați împreună pe Lună.
2. Pentru a sărbători un secol de la nașterea Papei Ioan Paul al II-lea (1920-2005), canonizat de Biserica Catolică în anul 2014, Romfilatelia a introdus în circulație luni, 18 mai 2020, emisiunea de mărci poștale Centenarul nașterii Sfântului Ioan Paul al II-lea.

La 18 mai 1920, într-o familie modestă din localitatea Wadowice, Polonia, s-a născut Karol Józef Wojtyła, viitorul Papă Ioan Paul al II-lea. Trecerea prin lume a acestui „om între oameni” se înscrie la loc de cinste în istoria Poloniei, a Europei, a catolicismului și a atmosferei apăsătoare cauzată de totalitarismele de tristă amintire: fascismul, nazismul și comunismul. Pentru Karol Wojtyła, totul a început în localitatea Wadowice: viața, școala, teatrul și preoția. În anul 1942 a început clandestin studiile teologice, Polonia fiind sub ocupație nazistă. În paralel, scrie poezii și piese de teatru, interpretând ca actor amator, roluri în piese de top ale dramaturgiei poloneze și universale. Hirotonit preot își continuă studiile doctorale la Roma (1946-1948). După susținerea doctoratului la Cracovia, devine conferențiar universitar și avansează în cariera ecleziastică: de la preot la episcop, la arhiepiscop și cardinal. La 16 octombrie 1978 este ales Papă (primul Papă de altă origine decât cea italiană, de la Papa Adrian al VI-lea, adică din anul 1522). Pontificatul său de 26 de ani (1978-2005) este considerat al treilea ca durată în istoria Bisericii Catolice, în urma Sf. Petru, estimată între 34 și 37 ani și a lui Pius al IX-lea (31 ani).

La 13 mai 1981, zi în care Biserica catolică o sărbătorește pe Sf. Fecioară Maria de la Fatima, în mijlocul unei mulțimi de credincioși adunați în Piața Sf. Petru a fost victima unui atentat dus la capăt de Mehmet Ali Agča, care a tras cu pistolul din apropiere. Rănit grav, a supraviețuit, ca printr-un miracol socotit a fi intervenția Fecioarei Maria, definită astfel de marele Pontif: „o mână a tras cu glonțul, alta i-a modificat traiectoria”. Credincios devotat față de Preasfânta Fecioară Maria, Papa Ioan Paul al II-lea a înscris în stema pontificatului său litera majusculă M, definiție a numelui MARIA. Personalitatea Papei Ioan Paul al II-lea (filosof, teolog, poet, dramaturg) a fost puternic implicată în istoria umanității, unde s-a vrut și a fost „înainte de toate păstor”, acționând cu înțelepciune și curaj pentru ca libertatea să fie coordonată cu răspunderea, în favoarea unui parteneriat între Cultură și Biserică. A promovat ecumenismul, favorizând unitatea creștină între catolicism și ortodoxie, și nu în ultimul rând, dialogul religios cu alte religii, în special cu evreii.

Încă de la începutul pontificatului a condus o puternică acțiune politică și diplomatică împotriva comunismului, fiind considerat unul dintre arteficii căderii sistemelor socialismului real. O punte trainică între Papa Ioan Paul al II-lea și spiritualitatea românilor creștini ortodocși este sublim definită după vizita din anul 1999: „Am dorit cu acest pelerinaj să aduc un omagiu poporului român și originilor lui creștine. (…) În decursul secolelor, seva rădăcinilor creștine a alimentat prin numeroși martiri și mărturisitori ai credinței, o nesecată venă de sfințenie. Ție, cerească mamă a speranței, îți încredințez, îndeosebi, familiile și tinerii care sunt viitorul iubitului popor al României”. Un moment inedit al biografiei laureatului Nobel, savantul George Emil Palade, membru al Academiei Pontificale de Științe, este cel în care Papa Ioan Paul al II-lea, în cadrul unei festivități de premiere i-a pus la gât un colan. Marele biolog i-a atras politicos atenția: „Prea Sfinte Părinte, dar eu sunt ortodox, să știți”. Papa i-a răspuns politicos: „Nu are importanță dragă, la câte ai făcut mata pentru umanitate depășește orice graniță a confesiunii!”

Papa Ioan Paul al II-lea, încă de la urcarea sa în Scaunul papal, din balconul Bazilicii Sf. Petru, din Roma, s-a adresat mulțimii cu îndemnul: „Nu vă fie teamă! Deschideți larg porțile lui Cristos”. Referitor la vizita în România din anul 1999, omul simbol al credinței și iubirii de semeni mărturisea: „Gândul meu se întoarce mereu, cu vie emoție, la vizita pe care, cu voia lui Dumnezeu, am avut ocazia să o efectuez în România. A fost vorba de un eveniment cu dimensiune istorică, fiind prima mea călătorie într-o țară unde creștinii sunt, în majoritate ortodocși”. Definind menirea și rolul său în lumea noastră, Papa Ioan Paul al II-lea le-a ilustrat în versurile care îi aparțin: DOAMNE, / în acest univers / în lumea fără de sfârșit / EXIȘTI / și aici am și eu un al meu rost / pogorât să fiu în mormânt / din moarte pre moarte călcând / dacă în țărână sunt transformat / o părticică din Pasca Ta sunt. În urmă cu 9 ani, la data de 1 mai 2011, Papa Ioan Paul al II-lea a fost beatificat în cadrul unei ceremonii impresionante în Piața Sfântul Petru din Roma. Cauza de beatificare și canonizare a început la scurt timp după trecerea la cele veșnice, fără a se mai aștepta cinci ani, așa cum prevăd canoanele bisericii catolice. Pe 27 aprilie 2014 a avut loc ceremonia de canonizare, la care a asistat un milion de credincioși din întreaga lume, alături de 150 cardinali, 1000 de episcopi și peste 6000 de preoți.

Sfântul Ioan Paul al II-lea este sărbătorit în calendarul bisericii catolice pe 22 octombrie, data la care a început pontificatul său, în anul 1978. Pe timbrul emisiunii de mărci poștale, cu valoarea nominală de 8,50 lei, este ilustrat Papa Ioan Paul al II-lea în veșminte liturgice, ținând în mâna stângă cârja pastorală, iar pe cap are așezată mitra. Pe colița dantelată a emisiunii, având timbrul cu valoarea nominală de 29 lei, este ilustrat Papa Ioan Paul al II-lea, atât în veșminte liturgice, cât și în reverendă albă, alături de Bazilica Sf. Petru din Roma și celebra statuie Pietŕ realizată de artistul renascentist Michelangelo Buonarroti. Bazilica Sf. Petru este centrul spiritual și arhitectonic al Cetății Vaticanului, fiind construită în perioada 1506-1626. Edificiul are o suprafață totală de peste 15.000 m2, iar înălțimea cupolei este de 119 m. Fațada impunătoare este construită în stil baroc, fiind dominată de un grup statuar care îl are în centru pe Isus Cristos. Interiorul are forma unei cruci latine cu trei nave, acolo fiind așezate numeroase statui în marmură, travertin sau bronz, realizată de artiști renumiți. În centrul bazilicii se află mormântul Sf. Petru. Statuia Pietŕ a fost realizată de Michelangelo Buonarroti în perioada 1498-1499, pentru monumentul funerar al cardinalului francez Jean de Billheres. Opera de artă a fost mutată la intrarea în Bazilica Sf. Petru, în partea dreaptă, în secolul al XVIII-lea. Statuia o înfățișează pe Fecioara Maria ținându-l în brațe pe Isus, după coborârea de pe Cruce.
3. Cu ocazia aniversării a 140 de ani de existență a Marii Loji Naţionale din România, Romfilatelia introduce în circulație vineri, 3 aprilie a.c., emisiunea de mărci poștale Marea Lojă Națională din România, 140 de ani de la înființare. Emisiunea, alcătuită din două mărci poștale și o coliță dantelată, aduce în atenţia pasionaţilor de filatelie aspecte inedite ale existenţei şi activităţii acestei societăţi fraternale. Francmasoneria este o societate fraternală a cărei origine coboară până la leagănul umanităţii. Ea îşi îndreaptă eforturile spre perfectibilitatea omului considerând că prin iubire poţi deveni mai bun, mai luminat, mai drept, mai tolerant şi deci mai folositor societăţii.

Francmasoneria română are o istorie îndelungată, începuturile ei fiind apropiate de înfiinţarea primei Mari Loji din Londra și Westminster (24 iunie 1717). În anul 1732, la Galați era fondată Loggia di Galazzi, având ca Maestru Venerabil pe prințul Scarlat Ghica. În 1735 se înființa la Iaşi o altă Lojă, Maestru Venerabil fiind prințul Constantin Mavrocordat. Loji masonice erau fondate în întreg spațiul românesc, mai bine cunoscute fiind lojile St. Andreas zu den drei Seeblättern din Sibiu (1767) și Zu den drei Säulen din Brașov (1749). O lungă perioadă de timp, mari personalități ale istoriei României au fost inițiate în masonerie nu doar în țară ci și în Obediențe din străinătate, între acestea numărându-se I.C. Brătianu, C.A. Rosetti, Nicolae Bălcescu, I.T. Ulic, Traian Moșoiu, Octavian Goga, Alexandru Vaida Voevod, Traian Vuia și mulți alții. Dobândirea independenței de stat a României în războiul din 1877-1878, a impulsionat acțiunile în plan masonic pentru fondarea unei mari Obediențe suverane, întrucât în țară funcționa un mare număr de loji, aflate sub Obediențele Marelui Orient al Franței, Marelui Orient Lusitan sau Marelui Orient al Italiei. O primă încercare se făcuse la 1 iunie 1859, I. C. Brătianu fiind considerat Mare Maestru al „Marii Loji Steaua Dunării”, iar pentru 1861 Ion Heliade Rădulescu. Un pas important a fost făcut la 7 mai 1879, când Anton Costiescu (1840- 1889), ofițer al armatei române, artilerist de elită și Maestru Venerabil al Lojii Înțelepții din Heliopolis până în iunie 1874. La 1 mai 1879, împreună cu Basile-Constantin Livianu, promulgase „Constituția Masonică Română”, pentru a constitui Marele Orient al României ca „Putere Suverană naţională şi independentă”, cu Th. Rosetti ca Mare Maestru. Marele Orient a funcționat între 7 mai 1879 și 15 decembrie 1880. Fondarea oficială a Marii Loji Naționale din România a avut loc la 8 septembrie 1880. Constantin Moroiu (1837-1918), ofițer în gradul de căpitan, participant la participat la Războiul pentru Independența României și un foarte activ filatelist, a fost ales Mare Maestru. Constantin Moroiu a fost inițiat în Loja Înțelepții din Heliopolis la 9/21 iunie 1874. La 8 septembrie 1880, constituie Marea Lojă Națională din România, cu aportul Fraților din Lojile Steaua Dunării, Ilfovul și Capitulul Steaua Dunării. În 1881 fonda Supremul Consiliu de Rit Antic Primitiv de Memphis și Supremul Consiliu pentru România, iar la 22 noiembrie 1882, Marele Capitol Royal Arch. Între 1884 și 1886, Moroiu cercetează documente privitoare la originea Francmasoneriei din România, în arhivele italiene la Florența, Neapole și Veneția. Stabilește legături cu Supremele Consilii din Europa, este Garant de amiciție pentru multe Mari Loji și Supreme Consilii, Mare Maestru de Onoare al Supremului Mare Consiliu din mai multe țări din Europa și America. În 1904 participă la Congresul Masonic din Bruxelles. Până în 1911, Constantin Moroiu este Mare Maestru și Suveran Mare Comandor, apoi împarte în două secțiuni Marea Lojă, rămânând „Suveran Pontif”. Constantin Moroiu a urmărit păstrarea suveranității și unității masoneriei române, drept care a fost adoptată o singură Constituție pentru întregul Ordin Masonic, care îngloba Marea Lojă și riturile cu atelierele de perfecție din subordinea lor. Redactarea Constituției (320 de articole) a fost finalizată la 5/17 noiembrie 1880, fiind publicată la București în 1881. Încă de la art. 1, Marea Lojă Națională își afirma statutul său de masonerie deistă și regulară, proclamând ca principiu de bază „existența Divinității, nemurirea sufletului și solidaritatea omenirei”. Era respectată libertatea de conștiință, ca „un drept propriu al fiecărui om; ea nu exclude pe nimeni pentru credințele sale religioase”, iar deviza era cea a Masoneriei regulare universale: „Libertate, Egalitate, Fraternitate”. Coloana vertebrală a Ordinului Masonic Român era Marea Lojă Națională din România. Toate atelierele masonice ale Ordinului Masonic Român, atât cele albastre cât și cele ale gradelor înalte, erau „legate între ele prin o autoritate centrală” denumită Marea Lojă Națională Română. În Constituție se consemna că „Masoneria cuprinde ateliere de diferite grade sub denumirea de Loji, Capitule și Consilii. Există pe lângă acestea o putere masonică centrală, un atelier superior cu denumirea de Marea Lojă Națională, Suprem Consiliu al Masoneriei Române care singură are dreptul de a face inițieri la ultimele grade ale Francmasoneriei”. Totodată, se preciza că M.L.N.R. se punea „sub scutul și protecția Guvernului român și a legilor țării”.

Marea Lojă Națională reprezenta întreg Ordinul în fața autorităților profane. Niciun atelier, în niciun caz și sub niciun pretext nu se putea adresa direct autorităților civile, fără aprobarea Marii Loji. Plasarea M.L.N.R. „sub scutul și protecția Guvernului român” își are originea și explicația în chiar împrejurările în care a fost fondată, cu concursul primului ministru Ion C. Brătianu și a ministrului de interne C. A. Rosetti, francmasoni. Constituția prevedea că M.L.N.R., ca unică putere masonică regulară avea ca arie de jurisdicție întreg teritoriul Vechiului Regat al României. În ierarhia M.L.N.R. exista un cumul de demnități, Marele Maestru fiind în același timp și Suveran Mare Comandor, iar Marea Lojă dirija „afacerile tuturor riturilor”. În 1906, cu prilejul aniversării a 40 de ani de domnie a regelui Carol I, pentru contribuția adusă la susținerea mișcării pentru unitate națională, M.L.N.R. a obținut „Medalia de Aur în persoana Ill. Fr. Constantin Moroiu, căci Marea Lojă nu se declarase Persoană Juridică și Morală”.

Obligată să intre în adormire la 1937, apoi în 1948, Marea Lojă Națională din România reaprinde Luminile la Conventul din 24 ianuarie 1993, ținut în sala Oglinzilor, la Casa Vernescu, având ca Mare Maestru pe Prea Respectabilul Frate Nicu Filip, urmat de Prea Respectabilii Frați Adrian Dohotaru, Sever Frențiu, Vladimir Boantă, Gheorghe Comănescu, Ovidiu Chirovici, iar din anul 2010, pe Prea Respectabilul Frate Radu N. Bălănescu, recunoscut și respectat în masoneria mondială, unde a deținut funcția de Președinte al Conferinței Mondiale a Marilor Loji Regulare, ulterior acordându-i-se titlul de Președinte de onoare ad vitam al acesteia. Marca poștală cu valoarea nominală de 1,80 lei prezintă ca element central Biblia, în jurul căreia sunt reprezentate simboluri masonice. Pe marca poștală cu valoarea nominală de 20,50 lei este ilustrat portretul Primului Mare Maestru, Constantin Moroiu, alături de simboluri masonice. Pe colița dantelată a emisiunii având timbrul cu valoarea nominală de 29 lei sunt reprezentate grafic următoarele elemente: adresa semnată de Constantin Moroiu din partea Marii Loji Naționale din România privind delegarea lui Pericle Păltineanu pentru a participa la Sărbătorile de Încoronare din 10 Mai 1881, a Regelui Carol I, sigla Marii Loji Naționale din România, alături de însemne masonice, iar lumânarea aprinsă fiind reprezentată și pe timbre, ca un element unitar.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

___________xxx___________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL ARAD

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Căsoaia

(Tabăra) Căsoaia este situat într-o depresiune din muntii Zarandului, pe Valea Highișului, înconjurat de mirifice păduri de foioase, la o altitudine de aproximativ 230 metri pe malurile pârâului Araneag, oferind turistilor conditii optime de cazare si agrement. Complexul este situat la o depărtare de 45 kilometri de Arad într-un peisaj pitoresc foarte căutat de tineri pentru petrecerea unor vacanțe de neuitat. Numele l-a primit chiar de la turisti care, strabatand superba padure, cu ani in urma, au descoperit o casa care se pare ca era cea mai mare din zona si au numit-o “casoaia”. Izolata in mijlocul naturii, in susurul paraului, complexul ofera o ambianta romantica. Zona are o veche traditie in domeniul mineritului pana la mijlocul secolului al XIX-lea aici functionand mine de aur si aramă. Urmele lor se mai vad si astazi la "Minele batrane" situate la 2 kilometri de complex, unde se pot identifica unele galerii. Aerul puternic ozonizat combinat cu frumusetea peisajului confera o atmosfera de relaxare placuta si tonifianta, oferind numeroase posibilitati turistice si de agmement. În imediata vecinatate a taberei, se afla tabara internationala de sculptura. Parcul de sculpturi monumentale de la Căsoaia a apărut în anul 1971, când a fost organizată o tabără pentru tinerii artişti. De-a lungul timpului, în special in anii ’80, pe o suprafaţă de şase hectare, s-au adunat 70 de lucrări, care aparţin unui număr de 51 de artişti, între care şi George Apostu.

Complexul turistic Căsoaia se intinde pe o suprafata de patru hectare, fiind structurat astfel:
Spatiu de campare cu acces la grupurile sanitare, apa curenta, dusuri, apa calda permanent.
Casute de vacanta si Camping (11 casute cu 3 locuri totalizand 33 locuri, 5 casute cu 2 locuri totalizand 10 locuri, 1 bungalow cu 12 locuri și 1 bungalow cu 10 locuri
Vila Mare (4 camere cu o capacitate de cazare de 11 locuri, salon,bucatarie, 2 terase, 3 bai, sauna, televizoare, centrala termica proprie)
Vila Mica (2 camere cu o capacitate de cazare de 5 locuri, hol-salon, bucatarie, baie, sauna, terasa, incalzire sobe teracota)
Vila Carmelia (10 camere duble cu baie si balcon, 2 apartamente compuse din dormitor cu baie si living
Căsuța canadiană 1 (Baie, Mansarda + Living / Capacitate: 6 locuri)
Căsuța canadiană 2 ( Living + Baie / Capacitate: 5 locuri)

In cadrul complexului turistic Casoaia se poate beneficia de urmatoarele activitati: Parc aventura cu tiroliana, Piscina, Teren de tenis, Teren de minifotbal si handbal, Echitatie, Tras cu arcul, Teren de baschet si handbal, Trambulina pentru copii, Volei, Drumetii pe traseele turistice (cu marcaje) din muntii Zarandului precum si la obiectivele istorice si culturale din zona - cetatile medievale Lipova, Siria si Casa memoriala Ioan Slavici, tabara de sculptura. În anul 2017, la Căsoaia, a fost inaugurat Parcul Tematic de Educație Montanistică, un proiect unicat în partea de vest a țării. Această unicitate este motivată de faptul că în Tabăra de la Căsoaia, profesorii, studenții, elevii și tinerii arădeni sunt educați în ceea ce privește montanistica, drumețiile, primul ajutor, supraviețuirea în caz de nevoie etc., scopul fiind încurajarea și promovarea „turismului verde”. La Căsoaia există o multitudine de trasee montane deosebit de frumoase de-a lungul și de-a latul județului Arad, acestea fiind marcate corespunzător de către echipele de salvamont-salvaspeo din subordinea Consiliului Județean Arad. Tot în cadrul Complexului turistic Căsoaia a luat ființă Centrul de Educare şi Informare în Protecția Mediului „Green House”(Casa Verde – Căsoaia) în parteneriat cu municipalitatea Orașului Mako. „Casa Verde” este dotată la standarde europene, cu sală de conferințe, bucătărie complet utilată și posibilități de cazare, în care se vor desfășura activități diverse din domeniul educației ecologice și protecția mediului, începând de la cursuri, seminarii și conferințe, până la expoziții tematice și ateliere de lucru. Prin „Casa Verde” se doreşte promovarea meșteșugurilor și artelor tradiționale, a alimentației naturale și îndeletnicirilor populare nepoluante către tânăra generație din cele două județe partenere, Arad și Bekes, prin organizarea de cursuri teoretice și ateliere practice cu tematici variate precum şi transmiterea tradiţiilor şi obiceiurilor străvechi unui număr cât mai mare de turişti. Atelierele tradiţionale (olărit, țesătorie, tâmplarie, fierărie, etc) – organizate sub forma unui Eco-Muzeu – au fost dotate şi amenajate cu toate ustensilele necesare funcţionării, materialele folosite la viitoarele activități meșteșugărești urmând a respecta întru totul tradiţiile străvechi. Atelierele astfel amenajate au fost adăugate patrimoniului Centrului Cultural Judeţean Arad, contribuind la direcţia de dezvoltare care vizează protecţia mediului şi educaţia ecologică, prin revitalizarea meşteşugurilor tradiţionale, cu valoare culturală bogată şi impact redus asupra mediului înconjurător.

Insigna - Apărarea civilă Arad

Pompierii marchează, anual în ziua de 28 februarie, Ziua Protecției Civile. I.S.U. Arad a scos la iveală imagini de arhivă cu intervențiile pompierilor arădeni de-a lungul vremii. La 28 februarie, pompierii sărbătoresc Ziua Protecției Civile, moment aniversar, data când Regele Carol al II-lea, prin „Înalt Decret Regal nr. 468” a aprobat, în anul 1933, Regulamentul Apărării Contra Atacurilor Aeriene, ca o necesitate a protejării populației civile, de urmările efectelor devastatoare ale primului război mondial. Acesta constituie actul de naștere al Protecției Civile în România, având ca scop limitarea efectelor bombardamentelor asupra populației și resurselor teritoriului, fie asigurându-le protecția directă, fie micșorând eficacitatea atacurilor, cu primele structuri funcționând în cadrul Ministerului de Interne. Conform datelor găsite în Registrul Istoric al Grupului de Pompieri Arad, în perioada 1968 – 1996, pompierii arădeni au desfășurat încă de atunci o serie de misiuni de „protecție civilă”. De exemplu, în luna mai a anului 1970, militarii Grupului de Pompieri Arad au acționat în municipiul Arad, Lipova și Bârzava pentru supraînălțarea digurilor cu saci, dar și după retragerea apelor, pentru transportul a peste 2.000.000 de litri de apă, iar motopompele au acționat peste 1.400 de ore la evacuarea apelor. În 20 septembrie 1970, pompierii militari ai Companiei Arad au executat o misiune de protecție civilă pe strada Cocorilor, după ce un bloc de locuințe s-a dărâmat în jurul orei 02:30, fiind alertată unitatea. S-a intervenit aproximativ 48 de ore pentru salvarea victimelor si a bunurilor materiale. Din cauza politicii acelor vremuri nu există nimic consemnat despre numărul victimelor. În perioada 5-16 iulie 1975, pompierii au desfășurat din nou misiuni în sprijinul populației inundate în orașul Lipova fiind evacuată apa din 412 clădiri. De la înființare până în anul 1952, protecția civilă a purtat denumirea de ”Apărare Pasivă” – aceasta devenind o armă de sine stătătoare, cu o organizare proprie, cu un rol bine determinat și misiuni specifice pentru protecția cetățenilor și bunurilor materiale împotriva atacurilor din aer sau alte situații speciale. În Arad ”Apărarea Pasivă” a executat o serie de misiuni pe timpul celui de-al II-lea Război Mondial, atât de apărare antiaeriană, cât și de protecție a populației înainte, în timpul și după atacurile aeriene din iulie 1944 ale aviației anglo-americane și din octombrie/noiembrie ale aviației germane. Din datele oficiale, bombardamentele din iulie 1944 asupra Aradului s-au soldat cu aproximativ 200 de morți și peste 600 de răniți, iar 40 de agenți economici și-au oprit definitiv activitatea. Istoricul Horia Truță a scris: „În această zi, 55 de bombardiere de tip B17 și 38 de avioane de vânătoare P38 au lansat asupra orașului 200 de bombe clasice și 3.000 de incendiare”.

A.S. Șoimii Lipova (Asociația sportivă - matriță)

Clubul Sportiv Șoimii Lipova , cunoscut în mod obișnuit ca C.S. Șoimii Lipova , sau pur și simplu Șoimii Lipova sau Asociația sportivă Șoimii Lipova, este un club de fotbal profesionist din orașul arădean Lipova. Echipa a fost fondată în 1980 sub numele Șoimii-Strungul Lipova și a jucat în Divizia C timp de 14 ani. Cel mai important rezultat a fost un loc 1 în seria a 11-a, obținut la sfârșitul sezonului 1991 – 1992, dar nu a jucat în Divizia B din cauza reorganizarii competiției naționale de fotbal. După anul 1994, Șoimii a jucat doar în al patrulea nivel al ligii române de fotbal și chiar s-a retras din orice competiție în primăvara anului 2010. După doi ani de inactivitate, Șoimii s-a înscris în al șaselea nivel și și-a început ascensiunea, revenind în Liga a III la sfârșitul sezonului 2016 – 20117. Echipa își joacă meciurile de acasă pe Stadionul Orășenesc din Lipova ce are o capacitate de 1000 de locuri. Din 2017, clubul și-a jucat meciurile pe teren propriu pe Stadionul Șoimii din Pâncota datorită lucrărilor de modernizare efectuate la stadionul din Lipova. Echipamentul tradițional de joc al echipei în meciurile de acasă este bleumarin complet iar la meciurile din deplasare – tricou, jambiere galbene și chilotul negru.

Lipova (în limbile maghiară și germană - Lippa) este un oraș din județul Arad care include și localitățile: Radna și Șoimoș. Prima atestare documentară a orașului Lipova datează din anul 1314 sub denumirea de Lipva. În anul 1324 așezarea este menționată sub denumirea de castellanus de Lypua, topic ce reflectă caracterul fortificat al așezării de la acea vreme. Orașul este situat pe ambele maluri ale râului Mureș, la intrarea acestuia în Câmpia Aradului, la poalele Munților Zarandului, în zona de contact a acestora cu Dealurile Lipovei, la o depărtare de 34 kilometri de municipiul Arad. La recensământul din anul 2011 orașul număra 10313 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 86,85%, maghiari – 2,71%, romi – 1,19%, germani – 1,19% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului Lipova, astăzi se prezintă astfel: ortodocși – 70,71%, penticostali – 10,49%, romano catolici - 6,17%, baptiști – 2,16% și restul – nedeclarată sau altă religie. Orașul are multe atracții turistice dintre care enumăr:

Muzeul Orășenesc Lipova înființat în anul 1952 și adăpostit în Castelul Misici, construit în secolul al XIX-lea.
Biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”, la a cărei ridicare a contribuit, potrivit tradiției, și domnul Basarab I – domnul Țării Românești
Monumentul de piatră și marmură – La Ruga - ridicat în anul 1933 ce amintește de mișcările populare din anul 1744, îndreptate împotriva unirii cu Roma și împotriva stăpânirii habsburgice.
Vechea școală românească, construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea; cuprinde elemente de stil baroc
Bazarul turcesc- datează din perioada celei de-a doua stăpâniri otomane și impresionează prin dimensiuni.
Stațiunea balneo-climaterică Lipova situată la o distanță de 3 km de centrul orașului, pe cursul pârâului Șistarovăț. Băile sunt recomandate pentru afecțiuni ale tubului digestiv și afecțiuni cardio-vasculare.
Mănăstirea și biserica de pelerinaj “Maria Radna” - ridicată în mai multe etape. Începuturile acestui lăcaș se leagă de ordinul călugărilor franciscani, care au întemeiat-o în jurul anului 1551.
Cimitirul Eroilor
Monumentul Eroilor Români și Francezi din Războiul pentru Reîntregire. Monumentul a fost înălțat în 1921 și se află la câțiva kilometri est de Radna, pe șoseaua către Deva. A fost restaurat în vara anului 2008
Monumentul Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial. Opera comemorativă este amplasată în incinta UM 01191, fiind dezvelită la 7 octombrie 1990. Autorul acesteia este Groza Alionti. Pe un postament din beton, realizat în două trepte, s-a montat o placă din marmură albă, care are următoarea inscripție: „GLORIE ETERNĂ EROILOR/ DETAȘAMENTULUI PĂULIȘ / - SEPTEMBRIE 1944”.
Cetatea Șoimoș - (în maghiară Solymos, în germană Schoimosch), atestată documentar pentru prima dată în anul 1278
Biserica Buna Vestire, ridicată în secolul al XVIII-lea, pictura murală fiind realizată de Nicolae Popescu.

A.M.T.E. locul I - 1925 (ciclism)

(Aradi Munkas es Testedzo Egyes -

Asociația generală a muncitorilor din Arad)

Ciclismul este, în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs. Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al. Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut, sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas” si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km, este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250 m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR).

Se pare că AMTE este o prescurtare de la Aradi Munkas es Testedzo Egyes ceea ce în traducere aproximativă ar putea însemna Asociația generală a muncitorilor din Arad. Studiind netul am aflat că în data de 1 iulie 1870 la Arad s-a înființat “Asociaţia Generală a Muncitorilor din Arad”, una dintre primele asociaţii de luptă a proletariatului din acest oraş, clădirea de pe strada Gheorghe Barițiu, nr.37, azi într-o stare avansată de degradare, dar încă frumoasă, ce poate fi încă admirată. Asociaţia Generală a Muncitorilor din Arad a fost printre primele organizaţii de masă a proletariatului socialist din România, care şi-a bazat programul politic pe ideile marxiste. Pe fațada clădirii din Piața Catedralei, pe o placă de marmură albă, astăzi stau scrise următoarele cuvinte: “În această clădire s-a constituit la 1 iulie 1870 “Asociația Muncitorilor din Arad”, afiliată la Internaționala I-a condusă de către fondatorii socialismului științific K. Marx și Fr. Engles”. Sub egida acestei asociații se organizau diverse activități sportive printre care multe de ciclism și turism.

Insigna - C.F.R. Arad 113 (Căile ferate române)

Căile Ferate Române (C.F.R.) este compania națională de transport feroviar a României. CFR administrează infrastructura, transportul de călători și marfă pe calea ferată din țară. Rețeaua este integrată semnificativ cu alte rețele feroviare europene, oferind servicii paneuropene de transport de pasageri și marfă. CFR, ca instituție, a fost fondată în anul 1880, după ce prima cale ferată pe teritoriul actual al României a fost deschisă în anul 1854. Prima cale ferată din lume s-a inaugurat în data de 15 septembrie 1850 în Anglia, între oraşele Liverpoool şi Manchester. Pe actualul teritoriu românesc prima linie a fost deschisă pe data de 20 august 1854 și făcea legătura între Oraviţa şi Baziaş.Linia, având o lungime de 62,5 km, a fost folosită inițial doar pentru transportul cărbunelui. De la 12 ianuarie 1855 linia a fost administrată de Căile Ferate Austriece, Banatul fiind în acel timp parte a imperiului austriac. După diverse îmbunătățiri tehnice la linie în următoarele luni, relația Oravița - Baziaș a fost deschisă pentru traficul de pasageri la data de 1 noiembrie 1856. Pe data de 1 septembrie 1865, compania engleză John Trevor-Barkley a început construcția liniei ferate Bucureşti - Giurgiu, date în folosinţă în dat de 26 august 1869. În septembrie 1866 Parlamentul României a aprobat construcția unei linii ferate de 915 km, de la Vârciorova (malul Dunării - judeţul Mehedinţi de astăzi) până în oraşul moldovenesc Roman, trecând prin Piteşti, Bucureşti, Buzău, Brăila, Galaţi, şi Tecuci. Costul construcției era la acel timp de 270000 de franci de aur pe kilometru și construcția a fost încredințată consorțiului german Strousberg. Linia a fost deschisă în mai multe faze - prima parte, Piteşti - Roman a fost deschisă la 13 septembrie 1872, iar partea Varciorova - Pitești pe 9 mai 1878. Sus am postat logo-ul C.F.R. precum și o modernă și puternică locomotivă realizată de către economia românească.

Insigna - TVA Studioul de televiziune Arad

Studioul de televiziune Arad este a doua televiziune privată din România, care funcționează fără întrerupere de le înființare. Ea a fost fondată la puțină vreme după Revoluția din Decembrie 1989 și emite de pe Bulevardul Horia, nr.7. Este un post de televiziune urmărit în municipiul Arad și în împrejurimi deoarece prezintă știri de interes național (preluări din programul unor televiziuni centrale) dar și știri de interes local, prezentate cu maximă obiectivitate.

Municipiul Arad este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Arad, situat pe cursul inferior al râului Mureş, în vestul României. El numără aproximativ 150000 de locuitori. Municipiul Arad constituie pentru vestul României un punct important în ceea ce privește industria, și este de asemenea un nod important în transporturile feroviare, rutiere, având și aeroport. Istoria Aradului este una îndelungată care începe cu primele așezări umane pe actuala vatră a orașului, în nordul râului Mureș și mai apoi cu apariția primei cetăți de pământ situată la Vladimirescu, în jurul secolului al X-lea. Prima atestare documentară a zonei Aradului ne parvine din anul 1028. Sus am postat drapelul şi stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Arad, iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din Arad din vremuri diferite dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Monumentul Sfintei Treimi

Colegiul național Elena Ghiba

Sinagoga neologă - Strada Sfintei Treimi

Biserica Simeon Stâlpnicu

Piața Xenopol

Prefectura comitatului

Palatul Lojii masonice Consistența

Palatul Szantay

Cazinoul

Monumentul lui Csiky Gergely

Filiala locală BNR

Pe malul Mureșului

Școala comercială

Grand Hotel Crucea Albă

Palatul Lloyd

Gara de motor

Monumentul eroilor din Piața Avram Iancu

Piața Avram Iancu

Administrația finanțelor publice

Gara

Palatul culturii

Monumentul lui Fabian Gabor

Aerogara

Spitalul municipal

Baza sportivă Voința inundată de râul Mureș

Biserica franciscană

Stadionul UTA

Palatul Fischer Eliz (Spitalul matern)

Cetatea

Podul Decebal

Monumentul Franz Josef

Școala de perfecționare a cadrelor didactice

Orfelinatul

Vechiul restaurant al gării

Statuia Libertății

Școala comercială superioară (azi Liceul economic)

Seminarul Diecezan

Hotelul Continental (fost Astoria)

Vederi

Județul Arad este situat în vestul României și cuprinde teritorii din Crișana și din Banat. Județul se întinde de o parte și de alta a râurilor Mureș și Crișul Alb. Se învecinează cu județul Bihor la nord și nord-est, cu județul Alba la est, cu județul Hunedoara la sud-est, cu județul Timiș la sud și cu statul Ungaria, la vest. Suprafața pe care se întinde este de 7754 kilometri pătrați. Din punct de vedere al organizării administrative cuprinde; 1 municipiu – Arad, 10 orașe; Pecica, Sântana, Vladimirescu, Lipova, Ineu, Chișinău-Cris, Nădlac, Pâncota, Curtici și Sebiș, 68 de comune și 270 de sate. Sus am postat drapelul și stema județului și mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Arad, din vremuri diferite.