Moneda de mai jos marchează trecerea a 100 de ani de la nașterea lui Karel Zeman. Pe aversul monedei, în interiorul unui cerc periferic
continuu este prezentată o rolă de film, câteva marionete animate și monograma
monetăriei naționale cehe. Pe rola de film este aplicată inscripția: “200 Kc”
(valoarea monedei), iar deasupra acesteia inscripția:
“CESKA REPUBLIKA” (numele țării). Pe revers, în interiorul unui
cerc periferic continuu sunt redate secvențe din filmele de animație ale
regizorului, iar în centru inscripția: “KAREL ZEMAN 1910 - 2010” (numele
personajului, anul nașterii sale și anul emiterii
monedei).
Moneda are
următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 27 octombrie 2010, valoarea
– 200 coroane, forma – rotundă, diametrul – 31 milimetri, greutatea – 13
grame, compoziția – argint, calitatea – BU (95000 buc) și proof (13200
buc) și designer – Lenka Nebeska.
Karel Zeman a fost un regizor de
film ceh, artist, designer de producție și animator, cunoscut mai ales pentru
regia unor filme fantastice care combină filme de acțiune în direct cu
animație, care s-a născut la data de 3 noiembrie 1910 și a decedat la data de 5
aprilie 1989. Datorită utilizării creative a efectelor speciale și a animației
în filmele sale, a fost adesea supranumit “Melies al Cehiei”. La insistențele
părinților săi, el a urmat cursuri de afaceri la liceul din Kolin, apoi a
studiat la o școală de publicitate franceză și a lucrat la un studio de
publicitate din Marsilia, până
în 1936. Revenit în țara sa a regizat reclame pentru
companii cehe ca Baťa și Tatra. În timpul celui de-al Doilea Război
Mondial, a lucrat ca șef al departamentului de reclamă al studioului Dům
služeb din Brno. În anul 1945 în colaborare cu Borivoj Zeman a
realizat primul său scurtmetraj (Un vis de Crăciun), ce a combinat
marionetele animate cu scene live-action. Acest scurtmetraj a marcat începutul
experimentelor lui Zeman cu tehnici și genuri noi. Ulterior a continuat să
lucreze singur, inclusiv la o serie de scurtmetraje de desene animate satirice
în care a jucat o marionetă denumită Pan Prokouk; serialul a avut un mare
succes, iar personajul a devenit unul favorit al cehilor. În anul 1952, Zeman a
finalizat primul său lungmetraj Comorile din insula păsărilor, bazat pe
un basm persan inspirându-se vizual din picturi persane și combinând
diverse tehnici de animație în spațiul bi și tridimensional. Cu toate
acestea, în 1955, Zeman a început munca pentru care este cel mai mult apreciat:
șase lungmetraje concepute artistic pentru a combina tehnici live-action și de
animație. La 3 noiembrie 1980, cu ocazia celebrării aniversării a șaptesprezece
ani de naștere, a fost decorat cu Ordinul Republicii. În anul 2012 s-a deschis un
muzeu dedicat lui Zeman și operei sale, lângă Podul Carol din Praga.
Asteroidul 19291 descoperit la 6 iunie 1996 de Petr Pravec și Lenka Šarounová, a
fost botezat cu numele marelui regizor ceh.
Moneda de mai jos
marchează trecerea a 500 de ani de la nașterea lui Jiří Melantrich.
Pe aversul monedei, în interiorul
unui cerc periferic continuu este prezentată o etajeră cu cinci cărți împreună
cu stema personajului. Deasupra cărților este reprezentată monograma monetăriei
naționale a statului ceh. Sub etajeră, în interiorul unui ornament este redată
inscripția:”CESKA REPUBLIKA 200Kc” (numele țării
și valoarea
monedei). Pe revers, în interiorul unui
cerc periferic continuu este redată coperta Bibliei publicate de Melantrich,
având pe copertă stema sa și deasupra acesteia inscripția:”JIRI MELANTRICH Z
AVENTINA 1511 - 2011” (numele personajului, anul nașterii
sale și anul emiterii monedei).
Moneda are
următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 15.06.2011, valoarea – 200
coroane, forma – rotundă, diametrul – 31 milimetri, greutatea – 13 grame,
compoziția – argint, calitatea – BU (7900 buc) și proof (11600 buc) și
designer – Jan Smrz.
Jiří
Melantrich z Aventina a
fost un important tipograf și editor a Renașterii
din Cehia, care s-a născut în anul 1511 și a decedat în anul 1580. A trăit în
secolul al XVI-lea, într-o perioadă considerată una dintre cele mai bune pentru
literatura scrisă în limba cehă. Acest fapt a făcut din Melantrich unul dintre
cele mai importante simboluri ale acestei limbi în perioada Renașterii
Naționale a Cehiei din secolul al XIX-lea. El a înființat un mic atelier
de tipărire la Praga, care a devenit treptat o companie cu importanță
europeană. Cea mai importantă carte a sa este Biblia Melantich tipărită în
cinci rânduri. A publicat cărți de religie și moralitate pentru romano catolici
dar și pentru protestanti, a publicat literatură umană renscentistă cehă, dar
și poezie latină, cehă și germană.
Este
înmormântat în Capela Cimitirului Bethleem din Praga.
Moneda de mai jos
marchează trecerea a 100 de ani de la nașterea lui Kamil Lhoták.Pe aversul monedei, în interiorul unui cerc periferic
continuu este prezentată o operă a acestui personaj (un dirijabil, o minge și o
baliză pe luciul apei) și în partea din stânga jos este redată monograma
statului național ceh. Periferic, circular pe părțile stânga, jos și dreapta este
aplicată inscripția: “200 Kc CESKA REPUBLIKA” (valoarea monedei și numele țării). Pe revers, în interiorul unui cerc periferic continuu
este redat chipul în profil spre stânga al personajului, în partea stângă și
sus două ornamente decorative neînțelese iar la ceafă monograma designerului
monedei. Periferic, circular, pe părțile de sus, stânga și jos este aplicată
inscripția: “KAMIL LHOTAK * 1912 - 2012” (denumirea personajului, anul nașterii sale și anul emiterii monedei).
Sub gâtul personajului este aplicată încă odată dar oblic inscripția: “Kamil
Lothak”, de astă dată cu litere de mână.
Moneda are
următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 20.06.2011, valoarea – 200
coroane, forma – rotundă, diametrul – 31 milimetri, greutatea – 13 grame,
compoziția – argint, calitatea – BU (7700 buc) și proof (13200 buc) și
designer – Tereza Eisnerova.
Kamil
Lhoták
a fost un pictor, grafician și ilustrator ceh, care s-a născut
la data de 25 iulie 1912 și a decedat la data de 22 octombrie 1990. Datorită
mamei sale, Lhoták s-a familiarizat cu pictura și literatura la o vârstă
fragedă. El a fost în mod deosebit pasionat de lucrările lui Jules
Vernes, Edouard Riou și Henri de Toulouse-Lautrec. Lucrările sale de
artă timpurii au fost influențate și de invențiile tehnice moderne; el a
creat deseori desene ale mașinilor, motocicletelor și bicicletelor. În anul
1932 și-a început studiile la gimnaziul Jirrasek din
Praga. Împreună cu colegul său de clasă a publicat „Auto-moto zpravodaj” (Știri auto-moto), iar
ulterior a participat la publicarea revistei școlare „Hledání umění”. Și-a
continuat studiile la Facultatea de Drept a Universității Charles. Chiar
și în timpul acestor studii, s-a dedicat picturii și nu dreptului. În 1938
s-a căsătorit cu Hertha Guthová, iar un an mai târziu și-a organizat prima
expoziție în Galeria Beaufort din strada Jungmannova. În 1940 a devenit
membru al asociației de artă Umělecká beseda . În
timpul celui de-al doilea război mondial a creat sute de lucrări de artă
și a ajutat, de asemenea, la înființarea Asociației de artă cehă semnificativă
Grupul 42, prima expoziție a grupului a fost organizată în anul 1943. În anii
’60 a cunoscut-o pe Anna Endrštová, care a devenit modelul și partenerul său de
viață. În anii ’60 -’70 și-a sporit activitățile de muncă, creând anual un
număr mare de picturi și ilustrații de carte și organiând totodată cu
expoziții. Picturile sale din acea vreme sunt influențate de arta modernă.
Lhoták a fost un pictor în întregime autodidact și și-a dezvoltat stilul
într-un mod individual și original. Picturile sale se bazează pe o perspectivă
poetică specifică și este aproape imposibil să le clasificăm în genurile de
artă.
xxx
O EPIGRAMĂ PROPRIE
O PASTILĂ DE UMOR
UN DIALOG EPIGRAMATIC
PĂREREA UNUI INS DEȘTEPT
___________xxx____________
O INSIGNĂ ȘI
CÂTEVA MEDALII ROMÂNEȘTI
Informaţii
generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic,
foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite,
preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care
indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei
persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani
și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare
societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică,
religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de
participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură,
etc.
Mihai Eminescu 1850 - 2015
165 de ani de la nașterea poetului național Mihai Eminescu
"Ce-ți doresc eu ție dulce Românie"
Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii
români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din
literatura română, care s-a născut la data de 15 ianuarie 1850 la Ipotești în
județul Botoșani și a decedat la data de 15 iunie 1889 la București. Eminescu a
fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la
Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul
său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena.
Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file,
au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din data de 25
ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul
Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4
dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost
înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. La data de 28
octombrie 1948 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române. Prin tot ce a scris Eminescu este
contemporanul vremurilor actuale. Mai jos am inserat câteva luări de poziție
ale gazetarului de excepție care a fost el; - Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii.
- Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute nației în ajunul alegerilor și trec, totuși, drept reprezentanți ai voinței legale și sincere a țării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei.
- Uzurpatori, demagogi, capete deșarte, leneși care trăiesc din sudoarea poporului, fără a o compensa prin nimic, ciocoi boierești și fudui, mult mai înfumurați decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale țării - despre clasa politică a României.
- Părerea mea individuală e că politica ce se face azi în România, și dintr-o parte și din alta, e o politică necoaptă.
- Vom avea de-acum înainte dominația banului internațional, impusă de străini. Peste tot credințele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână în mănâ cu sărăcia claselor lucrătoare, amenință clădirea măreață a civilizației creștine.
- Statul român nu mai este un produs al geniului rasei române, ci un text franţuzesc aplicat asupra unui popor ce nu-l înţelege
- Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine şi, cu fatalismul raselor nefericite, duce greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă.
- Temelia liberalismului adevărat este o clasă de mijloc care produce ceva, care, punând mâna pe o bucată de piatră îi dă o valoare înzecită şi însutită de cum o avea, care face din marmură statui, din in pânzătură fină, din fier maşini, din lână postavuri.
- Condiţia civilizaţiei statului este civilizaţia economică. A introduce formele unei civilizaţii străine fără ca să existe corelativul ei economic este curată muncă zadarnică
- De când e lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceşte sus, iar economiceşte jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică este mama celei politice.
- Lucrul la care aspiră toţi este de a se folosi numai de avantajele civilizaţiei străine, nu însă de a introduce în ţară condiţiile de cultură sub care asemenea rezultate să se producă de la sine.
- Cine zice progres nu-l poate admite decât cu legile lui naturale, cu continuitatea lui treptată.
- A îmbătrâni în mod artificial pe un copil, a răsădi plante fără rădăcină pentru a avea grădina gata în două ceasuri, nu e progres, ci devastare…
- Adevăratul progres nu se poate opera decât conservând pe de o parte, adăugând pe de alta; o vie legătură între prezent şi viitor, nu însă o serie de sărituri fără orânduială.
Alexandru
Ioan Cuza (născut la 20 martie 1820 în Bârlad şi decedat la 15
mai 1873 în Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor unite
şi al statului naţional România. Acesta a participat activ
Revoluţia de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru unirea Principatelor. La 5
ianuarie 1859, a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al
Ţării Româneşti, înfăptuindu-se astfel unirea celor două ţări române. Devenit
domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru
recunoaşterea unirii de către puterea suzerană şi puterile garante şi apoi
pentru desăvârşirea unirii, pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi
administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova şi Ţara
Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de
România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur
guvern. După realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi
colaboratorul său cel mai apropiat, Mihail Kogălniceanu (ministru, apoi
prim-ministru al României), iniţiază importante reforme interne: secularizarea
averilor mânăstireşti, reforma agrară, reforma învăţământului, care au fixat un
cadru modern de dezvoltare al ţării. Întâmpinând rezistenţă din partea
guvernului şi a Adunării Legiuitoare, alcătuite din reprezentanţi ai boierimii
şi ai marii burghezii, precum şi a bisericii, în înfăptuirea unor reforme, Cuza
formează, în 1863, un guvern sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu, care
realizează secularizarea averilor mânăstireşti şi dizolvă Adunarea Legiuitoare.
În acelaşi an, Cuza supune aprobării poporului, prin plebiscit, o nouă
constituţie şi o nouă lege electorală, menită să asigure parlamentului o bază
mai largă, şi decretează legea rurală concepută de Kogălniceanu. În timpul
domniei lui Cuza a fost conceput codul civil şi cel penal, legea pentru
obligativitatea învăţământului primar şi au fost înfiinţate primele
universităţi din ţară, respectiv cea de la Iaşi, care azi îi poartă numele, şi
cea de la Bucureşti. Tot în această perioadă a fost organizată şi armata
naţională. Cuza a fost obligat să
abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită
şi Monstruoasa Coaliţie, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor
săi, care au reacţionat astfel faţă de manifestările autoritare ale
domnitorului.
Gimnastica este un sport care implică o serie de mișcări ce
necesită forță fizică, flexibilitate, echilibru, rezistență, grație și
conștientizare chinestezică. Gimnastica artistică este cea mai cunoscută ramură
a acestui sport. Probele la feminin sunt sărituri, paralele, bârnă, sol, iar la
bărbați - sol, sărituri, cal cu mânere, inele, paralele și bara
fixă. Alte ramuri ale gimnasticii de performanță sunt gimnastica ritmică,
gimnastica aerobică, gimnastica acrobatică și săriturile la plasa elastică.
Gimnastica ritmică este o ramură a gimnasticii, fiind singura disciplină sportivă exclusiv feminină. A devenit probă olimpică în 1984. Programele de gimnastică ritmică se desfășoară pe muzică, durează între 60 și 120 de secunde și sunt notate de 3 echipe de arbitri. Practicanții folosesc cinci articole de echipament în programul lor: o pereche de măciuci, o panglică, o coardă, o minge și un cerc. Primele regulamente de concurs, categorii și programe de concurs pentru gimnastica ritmică au fost întocmite în Uniunea Sovietică. Apoi s-a extins, devenind o ramură de sine stătătoare, cu concursuri interne și internaționale și regulamente întocmite de Federația de specialitate. Ca și la gimnastica sportivă, exercițiile sunt impuse și liber alese. Primul concurs de gimnastică ritmică din România s-a desfășurat în anul 1956. Conform regulamentului de Gimnastică Artistică, gimnastele înscrise la gimnastică artistică nu au voie să concureze, în cadrul aceleiași competiții și la întrecerea de gimnastică ritmică.
Gimnastica ritmică este o ramură a gimnasticii, fiind singura disciplină sportivă exclusiv feminină. A devenit probă olimpică în 1984. Programele de gimnastică ritmică se desfășoară pe muzică, durează între 60 și 120 de secunde și sunt notate de 3 echipe de arbitri. Practicanții folosesc cinci articole de echipament în programul lor: o pereche de măciuci, o panglică, o coardă, o minge și un cerc. Primele regulamente de concurs, categorii și programe de concurs pentru gimnastica ritmică au fost întocmite în Uniunea Sovietică. Apoi s-a extins, devenind o ramură de sine stătătoare, cu concursuri interne și internaționale și regulamente întocmite de Federația de specialitate. Ca și la gimnastica sportivă, exercițiile sunt impuse și liber alese. Primul concurs de gimnastică ritmică din România s-a desfășurat în anul 1956. Conform regulamentului de Gimnastică Artistică, gimnastele înscrise la gimnastică artistică nu au voie să concureze, în cadrul aceleiași competiții și la întrecerea de gimnastică ritmică.
Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret
şi rezerva de militanţi a Partidului Comunist Român. Sus am aplicat stema
Uniunii Tineretului Comunist din România, iar mai jos carnetul de membru și
drapelul U.T.C..
În
timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea
Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul
1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din
populația României.
Crăciunul sau Nașterea Domnului este o sărbătoare creștină celebrată la data de 25 decembrie în
calendarul gregorian sau la data de 7 ianuarie în calendarul iulian. În anumite țări, unde creștinii sunt majoritari,
Crăciunul este sărbătoare legală, iar serbarea se prelungește și în ziua
următoare.
De la debutul
secolului al XX-lea, Crăciunul devine și o
sărbătoare laică, celebrată atât de către creștini cât și de către cei
necreștini, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea
în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru
copii, „darurilor de la Moș Crăciun”.
Moș Crăciun este versiunea mai nouă
a Sfântului Nicolae (în
engleză: Santa Claus) care și-a făcut apariția în secolul I.
Pe atunci el era îmbrăcat în verde. El împarte cadouri tuturor copiilor în
noaptea de Crăciun (24 spre 25 decembrie). Conform unei legende, tradiția
cadourilor în noaptea de 24 decembrie spre 25 decembrie ar proveni de la Martin
Luther care ar fi propagat din anul
1535 aceasta datină numită Christkindl ca o alternativă a obiceiului catolic
Nikolaustag de pe 6 decembrie. Multă
vreme în familiile catolice a fost menținută mai departe tradiția cadourilor de
Nikolaus. Scopul lui Martin Luther ar fi fost să trezească interesul copiilor
pentru Cristos și să-i îndepărteze astfel de datina catolică a cadourilor de
Nikolaus, ea fiind un mod de venerație a catolicilor pentru sfinți, lucru
interzis protestanților.
Conform unei alte
legende, Luther ar fi fost profund impresionat de cerul înstelat, lucru pe care
nu l-a putut reproduce în cuvinte pentru familia sa, așa că a tăiat un
brad, l-a pus în casă și a pus lumânări în el și le-a aprins. Conform legendei,
aceasta ar fi originea bradului de crăciun.
Maica Domnului sau Fecioara Maria a fost, conform scrierilor
Noului Testament, mama lui Iisus
din Nazaret (Hristos). În momentul conceperii lui Iisus Hristos,
fapt ce i-a fost revelat de către Arhanghelul Gabriel, ea era logodnica lui
Iosif din Nazaret. În tradiția creștină ortodoxă, catolică, anglicană și
luterană, precum și în cea musulmană, a rămas prin minune fecioară în timpul
conceperii și nașterii lui Iisus.
Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu (Matei 7.21, 10.32,
12.50, 15.13, 16.17, etc.) și Dumnezeu adevărat (Ioan 10.30, 17.22) (a doua
Persoană din Sfânta Treime, alături de Dumnezeu Tatăl și de Duhul
Sfânt, Cuvântul sau Logosul (Ioan 1.1) întrupat pentru mântuirea
omului din Duhul Sfânt și Fecioara Maria (Matei 1.18, Luca 1.35), Doctorul
tuturor bolilor și neputințelor (Matei 11.5, 8.17), Învățătorul absolut (Matei
23.8, Luca 10.25), Mare Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec și
Judecător suprem (Ioan 5.22), Unsul lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 4.26)
(Hristos sau Mesia), Domnul împăraților pământului (Apocalipsa 1.5),
Mielul lui Dumnezeu ce ridică păcatul lumii, Fiul Omului, Lumina Lumii
(Ioan 8.12), Calea, Adevărul și Viața (Ioan 14.6), Păstorul cel bun
(Ioan 10.11, 14) care și-a pus sufletul pentru oile Sale (Ioan 10.11),
Întâiul-născut din morți (Apocalipsa 1.5) sau Pârga celor adormiți (1 Corinteni
15.20), Vița adevărată (Ioan 15.1, 5), Pâinea vieții (Ioan 6.35, 6.48), Alfa și
Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul (Apocalipsa 22.13,
1.8, 1.11). Nașterea sa din Duhul Sfânt și Fecioara Maria a fost vestită Mariei
de îngerul Gavriil (Luca 1.26–38) și lui Iosif în vis de către un
înger (Matei 1.18–25). Iisus s-a născut în Betleem (Iudea), într-o
iesle (Luca 2.7, 12, 16) fiindcă nu mai era loc de găzduire la han (Luca 2.7).
Emblemele coifură sunt un fel de
insigne purtate de către personalul militarizat din sistemul apărării, ordinii
publice, siguranței naționale și autorității judecătorești la caschetă, bonetă
sau bască.
___________ooOoo____________
PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII
Lider indigen venezuelean pentru cauza
independenței naționale Cacique Guaicaipuro
a trăit între anii 1530 - 1568
Detaliu vignetă de pe o acțiune românească
Câteva ornamente decorative periferice
de pe acțiuni germane
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 16.09.2020
O mare bucurie, un motiv de mândrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu