Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI

Breaza este o comună din județul Buzău, care include și satele; Bădeni, Greceanca, Văleanca-Vilănești și Vispești. Comuna se află pe versantul sudic al dealului Istrița, culmea căruia este cel mai înalt punct al comunei și extremitatea sa nordică. Principala cale de comunicație este șoseaua județeană DJ205, care leagă comuna Breaza spre vest de Năeni și spre est de Pietroasele și Vernești. Legătura cu orașul reședință de județ se face prin șoseaua județeană DJ103R, care leagă comuna de satul Istrița de Jos, unde se intersectează cu DN1B (Ploiești - Buzău). La recensământul din anul 2011 populația comunei număra 2913 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care; români – 94,81%, romi – 2,71% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională a populației comunei astăzi se prezintă aproximativ astfel; ortodocși – 96,39% și restul – nedeclarată sau altă religie. Șapte obiective de pe teritoriul comunei Breaza sunt clasificate în lista monumentelor istorice județene. Aici sunt incluse două situri arheologice (Bădeni – în zona “La Gorganele”, sub vârful Dealului Istrița și Breaza – în punctul „Fântâna lui Carpen”, lângă turnul de televiziune, tot sub vârful Istrița) și cinci cruci sau grupuri de cruci de piatră, clasificate drept monumente memoriale sau funerare. Unul se află în satul Breaza, între vii, „la Bătrânele”, din anul 1740, celelalte patru fiind în satul și în jurul satului Greceanca.

Cea mai cunoscută este Crucea Manafului, datând din anul 1846 și care este situată la o depărtare de 1 kilometru sud de sat.

Lângă Școala generală din Bădeni, pe un postament în trepte, se înalță maiestuos un obelisc, având în vârf un vultur cu aripile desfăcute, protejat de un zid de piatră, pe care a fost montat un gard din bare de fier. Pe frontiscipiu, sub o cunună de lauri străjuită de două steaguri tricolore, este aplicată inscripția: “Spre veșnică pomenire, vouă erolor din Balcani – 1916 - 1918”. O altă inscripție ne precizează că monumental a fost “Ridicat în anul 1934, octombrie 28 șI refăcut în anul 1965 de locuitorii satului Bădeni, renovat de colonel (r) Iliescu Ștefan cu soția sa Nela, fii ai satului, 1996”. Vultura, opera sculptorului Gheorghe Udroiu din Bădeni, a fost parțial distrus de către comuniști și restaurant de Constantin Croitoru, în anul 1965. Pe monument sunt înscrise numele celor jertfiți în cele două războaie mondiale.

În centrul localității Breaza, un impunător obelisc din piatră, placat cu marmură, având la partea superioară o cruce latină, a fost ridicat “În amintirea eroilor căzuți pe câmpul de luptă în anii 1877, 1916 – 1918, și 1944”, cum ne spune inscripția aflată pe fațada monumentului. Nu se cunosc data construirii obeliscului, autorul acestuia și nu sunt înscrise pe monument nici numele eroilor.

În centrul satului Greceanca s-a construit un “Monument în amintirea eroilor din comuna Greceanca, morți în războiul european 1916 – 1918 – 1920 pentru întregirea neamului românesc.” Monumentul, un obelisc având în vârf o cruce latină, a fost ridicat din inițiativa locuitorilor Nae I. Zamfirescu, Anica I. Hurduc și alții, fiind opera meșterului Filip Grapă din Pietroasele. Inscipția precizează în continuare că a fost “Ridicat azi 21 mai 1923, în timpul domnului primar Marin I. Zamfirescu“. Ca elemente decorative obeliscul prezintă pe fațadă frunze de stejar și o cunună de lauri. Pe laturi și spatele monumentului sunt înscrise numele eroilor căzuți în timpul primului război mondial.

Un comitet de inițiativă condus de preotul I. Iamandi, căpitan în rezervă, învățătorul D. Ghinea, locotenent în rezervă, Ion D. Mușat și alții, având sprijinul tuturor sătenilor, a ridicat în anul 1936, în fața școlii din localitatea Vispești, un obelisc de piatră, cu o cruce în vârf. Ca elemente decorative monumentul prezintă motive florale și o coroană de lauri. Obeliscul este opera meșterilor pietrari I. M. Macrea, Șt. I. Enache și Gr. C. Croitoru. Pe cele patru laturi ale monumentului sunt înscrise marile bătălii purtate de români în primul război mondial: “Turtucaia, Mărăști, Mărășești, Oituz”. Un sul de hârtie desfășurat, dăltuit în piatră, poartă inscripția: “Vouă, eroilor căzuți pentru patrie în războiul reîntregirii neamului, 1916 – 1918”, la care s-a adăugat apoi și “1941 - 1945”. Numele eroilor din cele două războaie mondiale au fost înscrise în piatra monumentului. Printre eroii satului Vispești se află și caporalul Niță Vasile, cu fapte de arme deosebite, mort în ziua de 26 martie 1945 la Ina, pe teritoriul Cehoslovaciei.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL DOLJ

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Matricea sigilară reprezintă obiectul confecţionat din material dur care, care are gravată o reprezentare şi un text ce-l individualizează pe posesor și care servește pentru realizarea amprentei sigilare. Sigiliul este amprenta rămasă pe suportul documentului (în ceară, hârtie, soluţie de aur, tuş sau fum) în urma aplicării unei matrici sigilare. Sigiliul este principalul mijloc de garantare a unor secrete şi de asigurare a autenticităţii unor acte. Sigilile rotunde reprezintă autoritatea unei instituții. Gravarea sigiliilor se poate face în adâncime (incizie), pentru sigilarea în ceară sau cocă, ori în relief (excizie), pentru sigilarea în tuş sau fum. Sigilografia (nume alternativ - sfragistica) a fost fondată în secolul al XVII-lea de Dom Mabillon, părintele erudiției moderne și dezvoltată în secolul al XIX-lea de către Louis-Claude Douët d'Arcq, un mare arhivist și istoric care, împreună cu echipa sa, a scos lucrarea Collection des sceaux des Archives de l'Empire. Franceză la origine, această disciplină nu a întârziat să se extindă în toată Europa, pretutindeni unde, încă din Evul Mediu, se impunea obiceiul de a valida documentele cu sigiliu. Câmpul sigilar este suprafaţa pe care se gravează reprezentarea grafică și textul unui sigiliu. Exerga este spaţiul de la marginea câmpului sigilar, de obicei cuprins între două sau mai multe cercuri (ce pot fi liniare, şnurate, perlate, etc.), în care se gravează textul matricei sigilare. Este important de reținut a nu se confunda sigilografia cu heraldica. Heraldica este disciplina auxiliară a istoriei care studiază stemele, blazoanele, etc.

Matricea sigilară de mai sus a fost executată pentru Poliția orașului Craiova, în anul 1857.

Matricea este confecționată din alamă, este de formă rotundă, cu diametrul de 38 milimetri și este gravată în excizie. În centrul câmpului sigilar al matricii este redată stema heraldică a Ţării Româneşti: acvila cruciată, încoronată, redată din faţă, cu aripile larg deschise şi cu zborul în jos, cu capul întors spre aripa dreaptă, ţinând în gheara dreaptă spada, în stânga sceptrul terminat în cruce latină; dedesubt este gravat anul 1857. În exergă poate fi citită legenda în litere românești: POLIŢIA ORAŞULUI CRAIOVA.

Insigna - Concursul și expoziția

de arheologie și numismatică - Craiova 1934

Ediția a II-a a congresului și expoziției de numismatică a avut loc la Craiova în zilele de 28 -30 septembrie 1934. Insigna a fost realizată prin ambutisare la firma bucureșteană “Reclama Cerbu”, specializată la vremea aceia în realizarea de materiale promoționale. Insigna este de formă dreptubghiulară și are dimensiunile de 32 / 20 milimetri. Câmpul insignei este încadrat de o margine cu perle ușor aplatizate cu diametrul de aprximativ 1 milimetru. Aceste margini perlate se vor regăsi la toate insignele simpozioanelor de numismatică. În câmpul central al insignei este redat un pod și un leu. Podul amintește de cel construit de Apolodor din Damasc, peste Dunăre, la Turnu - Severin iar leul a fost introdus în stema doljeană de către Comisia consultativă de heraldică încă din anul 1922.

Insigna - Liceul industrial nr.1 - Craiova

Liceul industrial nr.1, denumire actuală Grupul Şcolar “Traian Vuia”, este o instituție complexă de învățământ, cu sediul în Craiova, str. Rovinari Nr. 1, ce a fost înfiinţat în anul 1966 prin Legea Nr. 2 și Ordinul 145/1966, pe lângă Întreprinderea Electroputere, sub titulatura de “Liceul Industrial pentru Construcţii de Maşini”, el fiind primul liceu de profil industrial din fosta regiune Oltenia. Anul debutului a avut ca plan de şcolarizare: 2 clase învăţământ de zi cu profil electrotehnic şi mecanic şi o clasă curs seral cu profil electrotehnic, şi a funcţionat în localul Liceului “Electroputere”. În anul 1971 s-a dat în folosinţă localul propriu cu: 16 săli de clasă; 12 cabinete de specialitate; 2 pavilioane cu 13 săli ateliere – şcoală; 5 laboratoare cultură generală; sală de sport; teren sport; 2 cămine cu 6 săli de meditaţie; cantină şcolară și centrală termică. De la înfiinţare liceul a funcţionat sub mai multe denumiri: Liceul Industrial pentru Construcţii de Maşini, Liceul Electrotehnic Nr. 1 și Liceul Industrial “Traian Vuia” începând cu anul 1990. În anul 1977 această instituţie de învățământ a fost desemnată să pregătească forţa de muncă necesară unei ramuri de vârf a industriei româneşti de construcţii de maşini – industria aeronautică – şi liceul a fost afiliat Întreprinderii de Avioane Craiova. Baza didactico-materială a liceului creat în 1971 a fost completată în anii următori, concepţia şi realizarea ei având în vedere că elevii trebuie să lucreze în condiţii uzinale în ateliere, cabinete şi clase, astfel ca absolvenţii să se poată integra imediat în producţie, ca buni specialişti. Urmare a necesităţii formării de cadre tinere pregătite în liceele de specialitate, an de an numărul de clase şi specializări a crescut. Astfel, în 1986 liceul funcţiona cu 40 de clase cursuri de zi şi profilurile: electrotehnic, aeronautic şi mecanic: 12 clase – curs seral cu profilul mecanic şi 8 clase – şcoală profesională cu profil electric şi mecanic. upă 1989, pe linia diversificării formelor de învăţământ, în liceul funcţionează învăţământ primar, învăţământ gimnazial, iar în cadrul învăţământului liceal funcţionează clase cu profil teoretic (real şi umanist), clase cu profil tehnic (electronică, electrotehnică, mecanică) şi clase de şcoală profesională. Oferta şcolii a fost întotdeauna adaptată cerinţelor agenţilor economici şi evoluţiei societăţii, astfel că schimbările fundamentale apărute după 1989 s-au reflectat şi în activitatea şcolii noastre.

Insigna - A III-a consfătuire de insignografie

Insigna postată aici a fost bătută pentru a marca a III-a consfătuire de insignografie care a avut loc la Craiova în data de 16 octombrie 1977. Insignografia este pasiunea și știința de a colecționa, cunoaște și expune insigne. Pe această insignă este reprezentată Columna lui Traian, între regele dac Decebal și împăratul roman Traian.

Columna lui Traian este un monument antic din Roma, înalt de 35,07 metri, construit din ordinul împăratului Traian care s-a păstrat până în zilele noastre. Monumentul se află în Forul lui Traian , în imediata apropiere - la nord - de Forul roman. Terminat în anul 113 , basorelieful în formă de spirală comemorează victoria lui Traian în campania sa de cucerire a Daciei. Columna are o înălțime de aproximativ 30 de metri și conține 18 blocuri masive de marmură de Carara, fiecare cântărind 40 de tone. Iniţial în vârful columnei se afla o statuie a lui Traian, însă ea a fost înlocuită în secolul al XVI-lea cu o statuie a Sfântului Petru. Columna a fost ridicată atât pentru a comemora victoriile lui Traian, fiind o adevărată istorie gravată în piatră, cât și pentru a servi ca mausoleu (după deces, cenușa împăratului a fost depusă în încăperea de la baza columnei). Basorelieful prezintă scene de luptă din campaniile lui Traian împotriva dacilor din 101 - 102 (în partea de sus a columnei) şi 105 -106 (în partea de jos). Soldații romani și daci sunt prezentați în timpul bătăliei. Atingând apogeul basoreliefului istoric roman, cele 124 de episoade care îmbracă în spirală trunchiul coloanei și care ilustrează Comentariile lui Traian despre războaiele dacice, prin caracterul lor de document istoric, constituie un adevărat "act de naștere" al poporului român. Îmi vine în minte un catren, scris anul trecut, cu referire la Columna lui Traian;

"Imortalizat în marmura Columnei,

Decebal scrutează orizontul Romei.

El vesteşte lumii, umflându-şi plămânii;

Urmaşii vitejilor mei sunt ...românii!"

Decebal a fost regele Daciei în perioada anilor 87 - 106. Fiu al lui Scorillo si succesor al lui Duras -Diurpaneus, Decebal ocupa tronul Daciei intr-un moment in care tendintele expansioniste ale Imperiului Roman, care-si stabilise durabil frontiera pe linia Dunarii, se accentuau rapid. La inceputul secolului 3, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul Dio Cassius ii facea urmatorul portret leogios: “Era foarte priceput in ale razboiului si iscusit la fapta, stiind sa aleaga prilejul pentru a-l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Abil in a intinde curse, era viteaz in lupta, stiind a se folosi cu dibacie de o victorie si de a scapa cu bine dintr-o infrangere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor”. Din primul an de domnie Decebal este confruntat cu o situatie dificila. In urma expeditiei dace din iarna anului 85/86 in sudul Dunarii, in timpul careia insusi C. Oppius Sabinus, guvernatorul Mosesiei, isi gasise moartea, Roma organizeaza prima campanie in inima Daciei. In vara anului 87 o armata de 5 - 6 legiuni, secondata de numeroase unitati auxiliare si comandata de prefectul pretoriului Cornelius Fuscus, traverseaza Dunarea inaintand probabil pe Valea Oltului. Intr-un defileu (poate la Turnu Rosu) Decebal suprinde intr-o capcana fortele romane, in lupta cazand insusi comandantul roman: prizonieri, trofee si stindardul legiunii a V-a Alaude sunt duse de Decebal in Muntii Orastie. Stralucita victorie ii ofera lui Decebal un ragaz de un an, timp in care neobositul rege incheie aliante cu popoarele de la hotarele Daciei, cu sarmantii, iazigi si roxolani, cu marcomanii si quazii germanici. La un an de la infrangerea lui Fuscus, Decebal trebuie sa faca fata unei noi ofensive romane. Imparatul Domitian, venit in Moseia, in vecinatatea teatrului de operatiuni, numeste un fruntea legiunilor pe incercatul guvernator Tettius Iulianus (fost consul in anul 83, apoi guvernator al provinciei Moesia). Patrunzand in Dacia prin Banat, tettius Iulianus este intampinat de Decebal in defileul de la Tapae; confruntarea indarjita se incheie cu victoria romana. Dificultatile intampinate de armatele imperiale in Pannonia in lupta cu quazii si marcomanii, care-l sprijinisera pe regele dac, il determina pe Domitian sa accepte ofertele de pace facute de Decebal . Se incheie astfel in anul 89 o pace de compromis intre Imperiul Roman si Regatul Dac; in schimbul unor subsidii in bani si ingineri, instructori militari, Decebal se recunoaste rege clientelar, continuand in urmatorii 12 ani de pace sa-si consolideze puterea si statul. Procesul de centralizare a statului dac este accelerat, armata este echipata si instruita, se initiaza un vast program de constructii civile si militare, indeosebi in regiunea Muntilor Orastie, soli incearca sa stabileasca relatii cu popoarele si statele inamice Romei. Dupa aproape 3 ani de pregatiri la hotarele meridionale ale Daciei, incepute imdeiat dupa urcarea pe tron, imparatul Traian (in timpul caruia Imperiul Roman atinge apogeul puterii si expansiunii sale teritoriale) concentreaza la inceputul anului 101 in Moesia Superior 13 - 14 legiuni si numeroase unitati auxiliare (in total circa 150000 de soldati), in vederea ingenuncherii regatului lui Decebal. La 25 martie 101 imparatul paraseste Roma, traverseaza Dunarea pe poduri de vase la Laederata (Ramna) si Dierna (Orsova) patrunzand prin Banat in Dacia. La Tapae, in vara anului 101, Decebal incearca sa opreasca inaintarea romana. Crancena si indelungata batalie se incheie insa cu victoria romana. Spre sfarsitul anului 101 importante forte dace, aliate cu sarmati si bastarni, traverseaza Dunarea si patrund in Moesia, obligandu-l pe imparatul Traian sa se deplaseze spre noul teatru de razboi deschis de Decebal. Ingeniosul plan strategic, care-l face pe Traian sa nu poata exploata succesul de la Tapae, se prabuseste insa dupa infrangerea fortelor lui Decebal in iarna si primavara anului 102 (la Nicopolis ad Istrum si in Dobrogea la Adamclisi), initiativa militara trecand definitiv in tabara adversa. In toamna anului 102, indarjita rezistenta a lui Decebal il obliga pe Traian sa incheie pacea cu regele dac, pace inteleasa insa de ambele tabere doar ca un simplu armistitiu. Din ordinul lui Traian, Apolodor din Damasc, cel mai vestit inginer al epocii, inalta, intre Dobreta si Pontes, in ani 103-105, un durabil pod peste Dunare, pe care legiunile romane il trec in vara anului 105, initiind cel de-al doilea Razboi dacic. Abandonat de aliati, atacat prin Banat, Valea Oltului si Moldova, constrans continuu la defensiva, Decebal se retrage in citadela din Muntii Orastie. Dupa cucerirea puternicelor cetati care pazeau accesul spre capitala (Blidaru, Costesti, Piatra Rosie, Banita, Capalna, Tilisca), legiunile romane incep asediul Sarmiszegetusei. In ciuda eroicei rezistente dace, cetatea este cucerita si distrusa din temelii. O parte dintre aparatori, printre care si Decebal, reusesc sa paraseasca cetatea incercand sa continue rezistenta impotriva romanilor in interiorul tarii. Urmarit de cavaleria romana, pentru a nu cadea viu in mainile romanilor, Decebal se sinucide.

Împăratul Traian, nume complet, Marcus Ulpius Nerva Traianus(născut la data de 18 septembrie 53 în localitatea Italica Santiponce şi decedat la dat de 9 august 117 în localitatea Selinus Cilicia), împărat roman între anii 98 – 117, a fost al doilea dintre cei aşa-zişi cinci împăraţi buni ai Imperiului roman (Dinastia Antoninilor) şi unul dintre cei mai importanţi ai acestuia. În timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă. Titlul său complet era IMPERATOR • CAESAR • DIVI • NERVAE • FILIVS • MARCVS • VLPIVS • NERVA • TRAIANVS • OPTIMVS • AVGVSTVS • FORTISSIMVS • PRINCEPS • GERMANICVS • DACICVS • PARTHICVS • MAXIMVS.

Insigna - A XIV-a întâlnire a colecționarilor de insigne Societatea numismatică română - Secția Craiova -1988

Insigna prezentată aici este bătută pentru a marca a XIV-a întâlnire a colecționarilor de insigne. Această întâlnire a avut loc în anul 1988 și a fost organizată de și prin Secția numismatică Craiova a Societății numismatice române (SNR). Se știe că la începuturi domeniile numismatic și insignografic se cam suprapuneau și de-abia mai târziu apele s-au limpezit, domeniile s-au separat. În afara SNR a luat ființă ACIR (Asociația colecționarilor de insigne) care se ocupă de domeniul insignografic în România (congrese, consfătuiri, întâlniri, expoziții și inclusiv emiterea de noi monede). Era la începutul veacului al XX-lea. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (S.N.R.). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." În prezent SNR are filiale în aproape toate județele țării. Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.

Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva.

Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris.

Insigna - A.C.I.R.

(Asociaţia Colecţionarilor de Insigne din România )

Cu ocazia primului Congres Naţional de Insignografie, de la Petroșani, din zilele de 18 – 20 septembrie 2009, a avut loc şi Adunarea Generală de Constituire a Asociaţie Colecţionarilor de Insigne din România (A.C.I.R.). Cei 80 de participanţi au votat statutul asociaţiei şi au ales organul de conducere al acesteia. În baza hotărârii Judecătoriei Petroşani, Asociaţia a fost înregistrată la grefa acestei instituţii, în registrul special la nr. 33/16 decembrie 2009. La baza relaţiilor dintre cei 100 de membrii ai asociaţiei stau 3 principii pe care dorim să le păstrăm şi asupra cărora insistăm: prietenia, întrajutorarea colegială şi încrederea reciprocă. La ora actuală conducerea asociaţiei este în căutarea unei sigle care să ne reprezinte. Până în prezent, printr-o bună coordonare din partea ACIR a activităţii s-a reuşit menţinerea reuniunilor noastre timp de 39 de ediţii consecutive, care de 5 ani au fost ridicate la rang de congres, având la bază propunerea regretatului col. Dogaru Ioan. Prin unirea forţelor a două localităţi aflate la mare distanţă (Alexandria - Petroşani), dar legată printr-o voinţă şi o preocupare comună s-a reuşit spre bucuria tuturor relizarea menţinerii expoziţiilor naţionale şi implicit a reuniunilor. De la înfiinţare, ACIR a preluat dificila sarcină de atribuire în fiecare an a premiilor Floarea de colţ, cea mai importantă distincţie care recompensează atât colecţionarii membri ACIR, cât şi persoanele care se implică în menţinerea activităţii insignografice din ţara noastră, sarcină deosebit de onorantă de care ne-am achitat. În ultimii ani premiul Floarea de Colț a fost înlocuit prin înmânarea insignei ACIR – Colecționar emerit. Publicaţia oficială a Asociaţiei este Jurnalul Insignografic, cu apariţie semestrială. Colectivul de redacţie al Jurnalului este format din trei membri şi un fotograf profesionist.

Municipiul Craiova (în germană Krajowa 1718-1739) este reședința județului Dolj, denumită și „capitala Olteniei”. Conform ultimului comunicat al Institutului Național de Statistică, în anul 2009 orașul avea o populație de 298643 de locuitori. Municipiul Craiova este situat în sudul României, pe malul stâng al Jiului, la ieșirea acestuia din regiunea deluroasă, la o altitudine cuprinsă între 75 și 116 metri. Craiova face parte din Câmpia Română, mai precis din Câmpia Olteniei care se întinde între Dunăre, Olt și podișul Getic, fiind străbătută prin mijloc de Valea Jiului. Prima atestare documentară a orașului provine din anul 225, pe documentul istoric Tabula Peutingeriană. Sus este reprezentată stema municipiului Craiova şi jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale orașului, dar și unele trimiteri poștale din vremuri diferite, precum și alte frumoase locuri de vizitat în acest oraș.

Banca Națională

Gara

Casa Băniei

Prefectura

Administrația financiară

Biserica Sfânta Treime

Catedrala Sfântul Dumitru

Primăria

Universitatea

Banca Comerțului

Casa albă

Casa Elisei Alexandrescu

Casa Iancu Pleșa

Casa Velimărescu

Cazarma artileriei

Gimnaziul fiilor de militari

Hotelul Minerva și Strada Unirii

Institutul Arnold

Institulul Sfânta Maria

Institutul Zaharia Mărăcinescu

Liceul Carol I

Monumentul independenței

Monumentul lui Ioan Maiorescu

Muzeul Aman

Palatul de Justiție

Palatul Dina Mihail

Școala Madona Dudu

Școala normală

Turnul din Parcul Bibescu

Întreprinderea Electroputere

Palatul Jean Mihail

Palatul Vorvorenilor

Teatrul național "Marin Sorescu"

Dolj este un județ în provincia istorică Oltenia din partea sudică a României, aflat în regiunea cea mai mănoasă și roditoare a Câmpiei Dunării și a Olteniei, într-o zonă ce a oferit, de-a lungul timpului, condiții de climă și mai ales sol, dintre cele mai prielnice. Județul se întinde pe 7414 kilometri pătrați, numără aproximativ 734000 de locuitori având capitala în municipiul Craiova. Din punct de vedere administrativ județul se compune din; 3 municipii - Craiova, Băilești și Calafat, 4 orașe - Bechet, Dăbuleni, Filiași și Segarcea precum și 103 comune. Sus am postat harta, stemele comunistă și actuală ale județului Dolj precum și pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județ, din vremuri diferite, și alte frumoase locuri de vizitat în acest județ.