Epaminonda's Blog.....: MESSEJANA

Mai jos am postat și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea portugheză MESSEJANA,

regiunea ALENTEJO.

Biserica

Piața

Ruine castel

Arhitectură locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Asociația de cântări de petrecere din Bistrița

Asociaţia de cântări de petrecere a fost o veche formațiune muzicală (ansamblu vocal) din municipiul Bistriţa. Medalia care o reprezintă constă dintr-o harpă traforată din metal galben auriu, cu corzile timbrate de banda ce susţine terminaţia în volute a braţelor şi central o stea în şase colţuri. Eşarfa cu inscripţie este din două părţi plasate una oblic peste mijlocul harpei, cealaltă la baza acesteia şi are culoarea bronzului. În relief este aplicată inscripţia în limba germană "BISTRITZER GESANGS KRÄNZCHEN”. Acul de prindere foarte lung fixează şi panglica din rips de mătase albastru-roşie.

Expoziția filatelică interjudețeană

Virtus Romana Rediviva - 9 mai 1983

Filiala A.F.R. - Bistrița Năsăud

(Asociația filateliștilor din România)

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică.

Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie.

Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black. Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Insigna - Mebis

Întreprinderea mecanică Bistrița a fost înființată în anul 1977 ca producător de echipamente pneumatice și cilindri hidraulici. Din anul 1991 este societate pe acțiuni cu numele SC MEBIS SA. Din octombrie 2000 a devenit societate cu capital privat.MEBIS Bistrița oferă astăzi următoarele produse și servicii; cilindri hidraulici si pneumatici, constructii metalice sudate si/ sau prelucrari mecanice, SDV-uri si tratamente termice, zincare electrolitica, sablare si vopsire. Sus am postat o fotografie cu sediul central al Întreprinderii mecanice MEBIS din Bistrița.

Andrei Mureșanu - 200 ani de la naștere 1816 - 2016

Expoziția filatelică Virtus Romana Rediviva

Bistrița - septembrie - noiembrie 2016

Andrei Mureșanu, scris și Mureșianu, a fost un poet și revoluționar roman din Transilvania care s-a născut la data de 16 noiembrie 1816 la Bistrița și a decedat ala data de 12 octombrie la Brașov. Născut în familia unui mic întreprinzător, a studiat filozofia și teologia la Blaj, lucrând apoi ca profesor la Brașov, începând cu anul 1838. A început să publice poezie în revista Foaie pentru minte, inimă și literatură. S-a numărat între conducătorii Revoluției de la 1848, ca membru în delegația Brașovului la Adunarea de la Blaj (1848). Poemul său Un răsunet, scris la Brașov pe melodia anonimă a unui vechi imn religios (Din sânul maicii mele), poem denumit ulterior Deșteaptă-te, române!, a devenit imn revoluționar - fiind numit de Nicolae Bălcescu „Marseilleza românilor”. În anul 1999 Deșteaptă-te, române! a devenit imnul de stat al României. După Revoluția de la 1848 Mureșanu a muncit ca traducător la Sibiu și a publicat în revista Telegraful Român, operele sale având tentă patriotică și de protest social. În anul 1862 poeziile sale au fost adunate într-un volum. Având sănătatea precară, a murit în 1863 la Brașov.

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literature română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Palatul Culturii Bistrița, denumire oficială Centrul Cultural Municipal „George Cosbuc” este o clădire-monument istoric, ce a fost construită în 1896, ea fiind situată pe str. Albert Berger la nr. 10. Date exacte de la începutul construirii acestei instituții culturale nu pot fi precizate concret, deoarece documente care ar proba acest lucru sunt greu de găsit. O ilustrata din 1907, provenita din colectia personala a regretatului profesor Oscar Scrabel, care prezinta o ipostaza a cladirii pe axa nord-sud, are inserat in partea sa superioara un text din care se deduce „aniversarea a 25 de ani de la inaugurarea Uniunii Meseriasilor din Bistrita, respectiv 21 aprilie 1907. Evident, acest document are o deosebita importanta in datarea mai exacta a edificarii acestui lacas de cultura, cu atat mai mult cu cat nu dispunem de alte informatii demne de a fi luate in considerare. Putem da crezare documentului, deoarece douazeci si cinci de ani, chiar daca reprezinta o cifra deloc de neglijat, daca aceasta era neconforma cu realitatea, putea sa atraga opinii de contestare din partea unor bistriteni care au trait momentul inaugural. De la inceput imobilul a avut destinatie de esenta culturala, dar si de petrecere a timpului liber in mod placut si eficient pentru cei aproximativ 18000 de oraseni cat avea Bistrita spre finele secolului al XIX-lea, intre care majoritatea erau sasi, apoi romani, evrei si maghiari. In mod firesc, initial, activitatile artistice au fost destul de timide, dar cu timpul, prin atragerea la activitati culturale a intelectualilor orasului, acestea au capatat mai mult profesionalism si acuratete. Astfel intr-un timp relativ scurt de la infiintarea acestui Gewerbeverein, in 1898 este semnalata deja aparitia unei orchestre filarmonice, intr-o formula relativ consistenta sub raport numeric, iar apoi in 1912 un document al vremii precizeaza sustinerea de catre aceasta orchestra a unui spectacol cu Opera „Liliacul” de J. Strauss, in care alaturi de cantaretii autohtoni au fost prezenti si solisti ai Operei din Viena. Au existat formatii de teatru in limbile germana, romana si maghiara care au activat in cadrul acestei institutii de cultura. Sunt de retinut activitatile formatiilor artistice romanesti care conform unei invitatii din 1907 avea urmatorul continut: „Teatru, Concert, Petrecere cu joc”, invitatie lansata cu ocazia Adunarii Generale a Asociatiei pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman. Un alt program de sala, de data ceva mai recenta enunta la modul lapidar: Azi miercuri 12 octombrie 1938 in sala Gewerbeverein din Bistrita … „De lemn Tanase”, fiind prezentat un spectacol extraordinar sustinut de celebrul Constantin Tanase intr-un spectacol de 2 acte si 52 de tablouri. In mod cert activitatile de la aceasta institutie care a devenit un punct de atractie pentru cetateni, au fost numeroase si diverse dar din pacate ele ne provin sporadic si fragmentate. Mai sunt inca vii in memoria unor bistriteni in etate, seratele organizate, balurile si balurile mascate precum si celebrele kirmes-uri sasesti organizate aici. Poate o mai atenta studiere a arhivelor acelor timpuri vor reliefa si alte date despre activitatile cultural-artistice pe care le banuim destul de intense. Dupa nationalizarea din 1948 institutia poarta pana in 1952 denumirea de Caminul Cultural „George Cosbuc”, iar dupa aceasta data Casa Raionala de Cultura „George Cosbuc” Bistrita iar astazi Centrul Cultural Municipal „George Cosbuc”. De atunci si pana in prezent la aceasta deosebita institutie s-au perindat generatii de artisti amatori pe la diferitele formatii artistice contribuind in mod esential la ridicarea prestigiului culturii bistritene in tara si in lume.Clădirea, realizată după planurile arhitectului vienez Peter Paul Brang, pe trei niveluri (S+P+1) de plan dreptunghiular compact, este amplasată pe șanțul fortificației medievale în vecinătatea fostei Portițe a Broaștelor, pe o parcelă cu axul lung paralel cu zidul de incintă. Fortificația medievală a început să fie demolată din anul 1864. La Bistritzer Gewerbeverein se găsea cel mai select restaurant al orașului, restaurant menționat și în celebrul roman Ion al lui Liviu Rebreanu: “A doua seară, înviorată și gătită cu rochia cea albastră ca cerul, care George zice că-mi șade admirabil, am cinat la Gewerbeverein. A fost o minune. Cânta muzica militară. Era lume imensă și elegantă. ... în sfârșit am petrecut splendid și ne-a costat aproape douăzeci de coroane, căci George cheltuia nebunește, zicând neîncetat că numai o săptămână de miere e în viață.”

Bistrița (în germană Bistritz, Nösen și în maghiară Beszterce) este un municipiu și reședința județului Bistrița – Năsăud, provincia istorică Transilvania, România. Împreună cu cele șase localități componente: Unirea, Slătinița, Ghinda, Viișoara, Sigmir și Sărata, localitatea se întinde pe o suprafață de 14547 hectare și numără aproximativ 75000 de locuitori. Prima atestare documentară a orașului provine din anul 1241. Sus am postat stema actuală și stema veche a orașului Bistrița. Mai jos admiri pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură, dar și unele trimiteri poștale ilustrate, din vremuri diferite, din orașul Bistrița.

Cazarma Franz Joseph

Cazinoul ofițerilor

Banca națională

Cazarma Brigăzii 81 Mecanizată "General Grigore Bălan"

Biserica piaristică

Biserica evanghelică

Cafeneaua Corso

Casa argintarului

Direcția silvică

Gara

Hotelul Fritsch

Liceul Andrei Mureșanu

Gimnaziul evanghelic, azi Liceul Liviu Rebreanu

Biserica greco catolică

Biserica greco catolică și Casa parohială

Muzeul de artă contemporană

Parcul municipal

Poarta cetății

Podul

Prefectura nouă

Prefectura veche

Primăria

Promenda

Școala evanghelică de fete

Sinagoga

Turnul dogarilor

Bistrița-Năsăud este un județ din provincia istorică Transilvania, România, care se învecinează cu județele Cluj la vest, Maramureș la nord, Suceava la est și Mureș la sud. Din punct de vedere administrativ județul este compus dintr-un municipiu – Bistrița, 3 orașe – Beclean, Năsăud și Sângeorz - Băi precum și 58 de comune cu 235 de sate. Județul numără aproximativ 278000 de locuitori, se întinde pe o suprafață de 5355 kilometri pătrați și are reședința administrativă în municipiul Bistrița. Deasupra am postat stema și harta actuală a județului Bistrița-Năsăud. Mai jos am postat pozele câtorva frumoase locuri de vizitat în acest județ, dar și câteva vederi generale și trimiteri poștale ilustrate din vremuri diferite.