Epaminonda's Blog.....: CAVEZZO

Mai jos am postat și alte fotografii și trimiteri poștale

reprezentând monumente de cultură și arhitectură din

vremuri diferite din localitatea italiană CAVEZZO, provincia

MODENA, regiunea EMILIO ROMAGNA dar și o vedere aeriană.

Sus am postat o acțiune a Băncii Agricole din localitate.

Biserica parohială

Depozit de mobilă

Sala de sport

Școala

Strada Vittorio Emanuele

Panoramă

Piața Matteotti

Piața Zucchi

Piața

Trimiteri poștale

Vedere aeriană

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

CÂTEVA INSIGNE

ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Fauna și flora României

Bujorul românesc - Paeonia peregrina - 2017

Medalia ”Bujorul românesc” este un produs medalistic care face parte din secțiunea ”Flora și Fauna României”. Bujorul românesc este o specie de floare unică în Europa, care creşte doar în anumite zone din România. Floarea rară a supravieţuit erei glaciare şi este la fel de veche ca şi crocodilii. Floarea, cunoscută sub denumirea botanică de Paeonia romanica peregrina, este şi cea mai veche floare din România. În ţară există cinci rezervaţii naturale de bujori româneşti, în Teleorman, Mureş, Olt, Dolj şi Giurgiu. Alături de floarea de colţ, sângele voinicului şi garofiţa Pietrei Craiului, bujorul românesc este una dintre cele patru specii ierboase deosebit de frumoase de la noi din ţară. Coloritul este deosebit, aproape că nu poate fi reprodus pe pânză. Planta este considerată specie pe cale de dispariţie, fiind acum protejată prin lege. Bujorul înfloreşte în luna mai, iar perioada de florescenţă durează aproximativ zece zile. Bujorul românesc este o plantă ierboasă cu o tulpină neramificată de aproximativ 50 de centimeri pe care se găsesc frunze compuse, sectate sau dinţate. Floarea are culoarea roşu aprins şi numără 5-6 sau 7-11 sepale mari şi frumoase. Bujorul este considerat simbol al prosperităţii şi luxului şi apare în mitologia greacă. Numele latin al plantei ”paeon” vine de la doctorul Paeon din mitologia greacă. Se spune că, în perioada războiului Troian, Ares a fost rănit în lupta cu Diomede. Doctorul Paeon, pus de Zeus, l-a videcat folosind un extract de plante şi lapte. Tot Paeon l-a vindecat cu ajutorul plantelor miraculoase pe Hades, rănit de o săgeată a lui Heracle. Zeii au comandat uciderea lui Paeon, iar Zeus ca să îl salveze l-a transformat într-o floare: paeon, bujorul de astăzi. Românii au dezvoltat o serie de superstiţii despre floarea rară care i-a însoţit de-a lungul istoriei. Se spune că cei care rup florile de bujor vor fi atacaţi de ciocănitori. Deşi este atestat faptul că bujorul este toxic şi nu are proprietăţi tămăduitoare, există o veche superstiţie potrivit căreia planta prinde proprietăţi miraculoase dacă rădăcina este culeasă noaptea. Medalia postată aici are următoarele caracteristici tehnice; material: argint 92,5%, formă: rotundă, diametru: 30 milimetri, calitate: proof, greutate: 13±0,5 grame, tiraj limitat la 100 de piese și preț unitar de vânzare: 200 lei.

Crăciun fercit!

Crăciunul sau Nașterea Domnului este o sărbătoare creștină celebrată la data de 25 decembrie în calendarul gregorian sau la data de 7 ianuarie în calendarul iulian. În anumite țări, unde creștinii sunt majoritari, Crăciunul este sărbătoare legală, iar serbarea se prelungește și în ziua următoare.

De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine și o sărbătoare laică, celebrată atât de către creștini cât și de către cei necreștini, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Moș Crăciun”.

Moș Crăciun este versiunea mai nouă a Sfântului Nicolae (în engleză: Santa Claus) care și-a făcut apariția în secolul I. Pe atunci el era îmbrăcat în verde. El împarte cadouri tuturor copiilor în noaptea de Crăciun (24 spre 25 decembrie). Conform unei legende, tradiția cadourilor în noaptea de 24 decembrie spre 25 decembrie ar proveni de la Martin Luther care ar fi propagat din anul 1535 aceasta datină numită Christkindl ca o alternativă a obiceiului catolic Nikolaustag de pe 6 decembrie. Multă vreme în familiile catolice a fost menținută mai departe tradiția cadourilor de Nikolaus. Scopul lui Martin Luther ar fi fost să trezească interesul copiilor pentru Cristos și să-i îndepărteze astfel de datina catolică a cadourilor de Nikolaus, ea fiind un mod de venerație a catolicilor pentru sfinți, lucru interzis protestanților.

Conform unei alte legende, Luther ar fi fost profund impresionat de cerul înstelat, lucru pe care nu l-a putut reproduce în cuvinte pentru familia sa, așa că a tăiat un brad, l-a pus în casă și a pus lumânări în el și le-a aprins. Conform legendei, aceasta ar fi originea bradului de crăciun. Produsului medalistic Craciun fericit este realizat din doua variante de material: aliaj de cupru, pret: 45,78 lei/ buc. și argint 92,5%, preț: 129 lei/ buc. inclusiv TVA.

Insigna - A.G.I.R. (Asociația generală a inginerilor din România)

Primele incercari, in Romania, de organizare a asociatiilor tehnico-ingineresti sunt consemnate in cea de a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cand s-a infiintat "Societatea de Ingineri si Arhitecti" (1876). Cea dintai asociatie profesionala durabila a inginerilor a fost Societatea Politehnica, constituita in 1881, in prezenta Regelui Carol I, cu ocazia inaugurarii caii ferate Buzau-Marasesti, prima cale ferata din romania proiectata si executata de ingineri romani. Asociatia Generala a Inginerilor din Romania (A.G.I.R.) a fost infiintata la Iasi, in anul 1918, anul Marii Uniri, avand ca scop "organizarea si sporirea cunostintelor si puterii de munca a inginerilor(...), pentru a aduce cel mai mare folos in opera de refacere a tarii (...), solidaritatea si sustinerea intereselor profesionale ale acestora".Cele doua asociatii si-au desfasurat activitatea in paralel pana in 1949, cand au fuzionat sub denumirea de Asociatia Stiintifica a Tehnicienilor. Aceasta din urma a purtat, consecutiv, mai multe nume: Asociatia Stiintifica a Inginerilor si Tehnicienilor intre anii 1951-1962 si Consiliul National al Inginerilor si Tehnicienilor pana in decembrie 1989. În anul 1990 asociația și-a reluat vechiul nume - „Asociația Generală a Inginerilor din România”. Actual AGIR este înscrisă în baza de date a Comisiei Europene ca potențial partener în proiecte vizând domeniile inginerești și educaționale. AGIR dispune de o bibliotecă cu 22000 de titluri, între care Encyclopaedia Britannica și Lexiconul Tehnic Român. Asociația dispune de următoarele publicații: Ziarul Univers ingineresc, bilunar de informare, Buletinul A.G.I.R., trimestrial editat de Editura AGIR, conținând lucrări prezentate de la diferite manifestări științifice și Anuarul A.G.I.R., cuprinzând materiale despre evenimentele legate de AGIR. Sub egida AGIR, odată la doi ani are loc Simpozionul Științific al Inginerilor Români de Pretutindeni, acțiune care facilitează schimbul de experiență între inginerii români din lume, fără a exclude alte persoane cu preocupări compatibile. Recunoașterea activității în domeniul ingineresc se face de către AGIR prin: Premiul AGIR, instituit începând cu anul 1995, decernat anual în data de 14 septembriede „ziua inginerului”, se acordă pentru lucrări deosebite, proiecte, realizări sau tratate de înalt nivel tehnico-științific; Medalia Premiul de excelență care se acordă personalităților care au contribuit substanțial la dezvoltarea asociației și Medalia AGIR, care se acordă persoanelor cu activitate deosebită în asociație sau/și în domeniul ingineresc.

Prima insignă a aviației militare românești

Data de naștere a aviației române ar putea fi considerată ziua de 17 iunie 1910 – momentul în care inginerul Aurel Vlaicu a zburat pentru prima dată pe teritoriul României, cu un aparat proiecat, construit și pilotat de el. Și tot la această dataă ar trebui să fie marcată Ziua aviație romîne, ca simbol unic național. Patronul aviației (oare din ce considerente?) este marele prooro Ilie Tesviteanu. El este cu tunetele, fulgerele, etc., care nu faca casă bună cu aviația. Ne-ar trebui un patron asemănător Sfintei Maria, care apăra marea și marinarii. La 15 august 1910 se inaugurează la Chitila (lângă București) primul aerodrom școală, din inițiativa avocatului Mihai Cerchez. În aprilie 1911 șase ofițeri de geniu primesc aprobarea Ministerului de Război și încep școlarizarea la Chitila, moment ce poate fi considerat începutul aviației militare în România, în cadrul trupelor de geniu. Legea organizării trupelor aeronautice apare în Monitorul oficial din 20 aprilie 1913, ca o nouă armă, alături de infanterie, artilerie, geniu și marină.România a devenit astfel a cincea națiune care deținea un serviciul militar aerian de război. La începuturi elevii piloți au fost împărțiți în două secții: biplaniștii care urmau să învețe pilotajul pe avionul FARMAN, ei fiind selecționați din arma infanterie și geniu, a doua categorie fiind cea a monoplaniștilor, recrutați din trupele de marină și cavalerie și care urmau să fie instruiți pentru zbor pe avioane d etip BLERIOT. Orele de zbor se făceau cu instructori școliți în Germania și Franța. Personalul noii arme nu aveau uniformă proprie. Insemnele pentru cei ce erau aviatori erau cusute cu fir de mătase de culoare grip e o bucată d epostav negru. Tot personalul navigant purta la chipiu litere AV (aviație). Insemnul purtat la gulerul vestonului era o mini insignă reprezentând silueta unui avion BLERIOT, (cel din înzestrare)- fiind și prima încercare de a aprticulariza aviația ca armă. În perioada 1911 – 1912 au existat proiecet pentru organizarea aeronauticii române. Singura idee materializată imediat a fost aprobarea de către Ministerul de Război a Primei insigne de aviație militară model 1912, care reprezintă un mic avion de tip BLERIOT, confecționat din argint patinat și pe care o primea fiecare pilot militar la brevetare. Decizia este consemnată în Monitorul oficial nr.50 din noiembrie 1912. Insigna avea lungimea de 7 centimetri, se purta pe partea stângă a tunicii fiind prevăzută și cu un sistem de prindere.

Insigna - 30 ani de la primul zbor în cosmos

a lui D.D.Prunariu 1981 - 2011 Intercosmos

În anul 1965 s-a propus dezvoltarea colaborării în domeniul cercetării şi utilizării spaţiului extraatmosferic în scopuri paşnice prin studierea posibilităţiilor şi intereselor ştiinţifice şi tehnice ale diferitelor ţări. În anul 1967, ca urmare a tratativelor asupra conţinutului şi formei unei asemenea colaborări s-a definitivat un program complex care, în anul 1970, a primit numele de programul Intercosmos. În cadrul acestui program a început să facă selecții pentru programul de zboruri cu echipaj mixt, format dintr-un cosmonaut sovietic și altul din țări socialiste prietene. Inițial, pentru detașamentul cosmonauților s-au oferit voluntar peste 150 de candidați, majoritatea fiind piloți de avioane supersonice și ingineri.

Programul „Intercosmos” era un program bine definit, care avea prevederi foarte clare și o evoluție bine precizată: de la experimente care au fost efectuate în regim automat la bordul diferitelor rachete de mare altitudine sau nave cosmice sovietice, până la experimente complexe efectuate de cosmonauți. Pentru coordonarea acestei activităţi în România, în anul 1968 s-a înființat Comisia Română pentru Activităţi Spaţiale (C.R.A.S.), în compunerea căreia au intrat reprezentanţi din ministerele interesate în cercetarea ştiinţifică şi/sau utilizarea spaţiului extraatmosferic sau în dezvoltarea tehnicilor spaţiale, ca şi specialişti din institute de cercetare ştiinţifică şi de învăţământ superior. Scopurile principale ale CRAS au fostelaborarea planurilor de perspectivă ale cercetării spaţiale precum șifinanţarea acestor cercetări. Domeniile principale de activitate au fost: fizică, medicină-biologie, comunicaţii, meteorologie şi teledetecţie.

Dumitru Dorin Prunariu (născut 27 septembrie 1952 Braşov) este primul cosmonaut român. La 14 mai 1981 a devenit primul şi singurul român care a zburat vreodată în spaţiul cosmic, însoţit de rusul Leonid Popov. A participat la misiunea Soiuz 40 din cadrul programului spaţial „Intercosmos” şi a petrecut în spaţiu 7 zile, 20 de ore şi 42 de minute. Este de profesie inginer aeronautic. A fost pe rând ofiţer inginer în cadrul Comandamentului aviaţiei militare, şef al Aviaţiei civile române, președinte al Agenţiei spaţiale române şi ambasador al României în Federația Rusă.

Leonid Ivanovici Popov (născut 3 august 1945) este un cosmonaut sovietic de origine ucraineană. Popov s-a născut în Oleksandriia, ținutul Kirovohrad, RSS Ucraineană. Este cosmonaut din data de 27 aprilie 1970, executând trei zbururi în spațiul cosmic. Într-una din aceste misiuni a făcut echipaj comun cu primul cosmonaut al României - Dumitru Prunariu, în zborul Soiuz - 40 din 14 mai 1

_________ooOoo_________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII