Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de
cultură și arhitectură, câteva trimiteri poștale ilustrate din
vremuri diferite, precum și câteva vederi generale din localitatea
cehă HOREPNIK, denumire germană HORSCHEPNIK,
municipiul PELHRIMOV, regiunea VYSOCINA.
Cimitirul
Muzeul
Podul
Trimiteri poștale
Arhitectură locală
xxx
O PASTILĂ DE UMOR
UN DIALOG EPIGRAMATIC
O VORBĂ DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI
__________xxx__________
O INSIGNĂ
ȘI CÂTEVA MEDALII
DIN JUDEȚUL BACĂU
Informaţii
generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi
culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la
piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative
sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club,
etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de
identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare
grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de
nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive,
culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Dr. Valeriu Neagu 1926 - 2003
60 de ani de la prima expoziție de maximafilie
din Romania - Bacău * 1957 - 2017
S.R.M. D.V.N. 10 ani de activitate 2007 - 2017 Bacău
Societatea română de maximafilie "Dr. Valeriu Neaga"
Societatea română de
maximafilie „Dr.Valeriu Neaga” are sediul în municipiul
Bacău, strada Nicolae Bălcescu, blocul 12, scara C, apartamentul 10. Prima
expoziție de maximafilie din România a avut loc în România în anul 1957,
aceasta fiind a patra din lume după cele din Franța (1944), Belgia (1949) și SUA
(1950). Maximafilia este pasiunea și știința de a colecționa cărți poștale ilustrate pe care se găsesc aplicate mărci și ștampile în strânsă concordanță de subiect, loc și timp cu ilustrația. În decembrie 2007, ca urmare a unei hotărâri a majorității maximafiliștilor de prestigiu din România, întruniți la Sibiu, cu ocazia
expoziției filatelice Sibiu-Luxemburg, s-a înființat la Bacău, Societatea română de maximafilie „Dr. Valeriu Neaga”. Medalia de mai
sus s-a emis pentru a celebra cele două
importante evenimente din domeniul maximafiliei. Medalia a fost machetată de
inginerul băcăuan Mihai Ceucă.
Valeriu
Neaga a fost un medic ce a profesat la
Insigna O.J.T. - România
(Oficiul județean de turism)
Până
la instaurarea comunismului, interbelică turismul românesc organizat se
desfăşura prin intermediul asociaţiilor şi cluburile de turism existente.
Primul Club Alpin a luat fiinţă în Braşov la 10 mai 1873. Cea mai veche
asociaţie este S.K.V. – Siebenbürgischer Karpaten Verein, înfiinţată la Sibiu
la 28 noiembrie 1880 şi dizolvată în 1944. Această asociaţie a avut cei mai
mulţi membri (germani, români, maghiari şi alte naţionalităţi) şi cele mai
multe secţii, a construit cele mai multe drumuri şi cabane (59), a editat 56 de
Anuare, a înfiinţat un corp de călăuze brevetate şi primele echipe de salvare
în munţi. La 2 aprilie 1926 a luat fiinţă Turing-Clubul României, având
mai multe secţii în ţară. A construit cabane, a efectuat marcaje turistice şi a
publicat Calendar săptămânal, transformat în Enciclopedia Turistică Românească.
Sub egida T.C.R. au apărut şi alte publicaţii. Grupul Alpin Brav,
transformat în 1937 în Clubul Carpatin Român, a fost înfiinţat de câţiva elevi
de la liceul Mihail Viteazul, căpătând personalitate juridică la 18 martie
1936. Acesta a construit cabana Brav, devenită Caraiman. Asociaţia
turistică România Pitorească a luat fiinţă în Bucureşti la 21 mai 1930. A
construit cabana Ciucaş, a tipărit un an revista România Pitorească şi apoi Buletinul
România Pitorească. Clubul Alpin Român s-a construit la 18 martie 1934. A
construit Căminul Alpin – Buşteni, un refugiu la intrarea în Valea Coştilei şi
şi-a cumpărat un sediu în Bucureşti. A tipărit Buletinul Alpin şi apoi
Buletinul Clubului Alpin Român. A practicat alpinismul şi căţărarea, înfiinţând
în 1938 prima şcoală de căţărare modernă în România, fiind organizat pe trei
secţii. Asociaţia Piatra Craiului a fost creaţia unui pensionar militar. A
închiriat de la călugări cabanele „Decebal” şi „Bucegi”, din apropierea
peşterii Ialomiţei. Activitatea acestor asociaţii a fost în general
alpinismul. Ele au fondat în 1934 Federaţia Societăţilor de Turism şi Alpinism,
iar din februarie 1936, data înfiinţării O.N.T. (Oficiul Naţional de Turism cu
cele două secții ale sale – Carpați și Litoral), în parte au fost patronate şi
de acesta. La nivel fiecărui județ existau Oficii județene de
turism subordonate Oficiului național de turism, care aplicau în teritoriu politica
de turism a regimului comunist.
Smaranda Brăiescu - 120 ani de la naștere 1897 - 24.05 - 2017
25 de ani de la stabilirea recordului mondial
absolut la parașutism - 19 mai 1932
Expoziția filatelică "Aeromfila 2017" Ediția a XXXI-a Bacău
19 - 24.05.2017 - Aerostar S.A. Bacău
Smaranda Brăescu, a fost prima femeie pilot din România, prima femeie parașutist cu
brevet din România, campioană europeană la parașutism în anul 1931 și campioană
mondială în 1932, cu recordul de 7200 m, la Sacramento, SUA. S-a născut în
satul Hănţeşti, comuna Buciumeni,
actualmente în judeţul Galaţi. Între anii 1924 – 1928 a absolvit cursurile
Academiei de Belle Arte din București, secția de Artă Decorativă și Ceramică.
La 5 iulie 1928 a executat primul salt cu paraşuta
de la înălțimea de 600 de metri. A fost una din puținii instructori
de parașutiști militari. A activat ca instructoare la Batalionul 1 de
parașutiști de la Băneasa. În timpul războiului a fost activă ca pilot în
celebra Escadrilă Albă, de
avioane sanitare, pe frontul de Răsărit. A semnat, alături de alte 11
personalități militare, culturale şi ştiinţifice ale vremii, a unui memoriu
prin care se condamna falsificarea alegerilor din noiembrie 1946, document înaintat Comisiei
Aliate de Control, de fapt delegatului american, care l-a predat celui
sovietic. A fost condamnată de comuniști la închisoare în contumacie,
nefiind găsită. O versiune acceptată este că a decedat pe data de 2 februarie
1948 şi a fost înmormântată la Cluj.
Prin
Hotararea nr. 1165/17.04.1953 a Consiliului de Ministri al Republicii Populare
Romane s-a decis infiintarea "Atelierului Central de Aviatie" in
comuna Vasile Roaita, azi in Bacau, ca "Uzina de Reparatii Avioane".
Societatea a avut denumirile succesive de U.R.A., I.R.Av., I.Av. si din 1991, Aerostar
S.A.. Potentialul creativ si tehnic al salariatilor, transmiterea
culturii specifice de firma de la o generatie la alta au dus la valorificarea
traditiilor istorice ale aeronauticii romanesti si au fost baza pentru
dezvoltarea continua a firmei.
Inceputurile aviatiei reactive in Romania se
leaga strans de numele societatii, aici s-a realizat mentenanta pentru toate
tipurile de avioane care au intrat in dotarea aviatiei romane. La Bacau
s-a construit prototipul IAR-93, primul avion de lupta postbelic
romanesc. S-au construit primele trenuri de aterizare si echipamente
hidro-pneumatice de aviatie din tara. Peste 2500 aeronave sunt echipate cu
trenuri de aterizare si instalatii hidro-pneumatice fabricate de
Aerostar. S-au fabricat peste 1800 avioane IAK-52. In decursul
timpului s-a reparat un numar de peste 3500 aeronave si 6000 motoare
turboreactoare. Specialistii Aerostar au predat la zbor peste 10 avioane
prototip. In prezent, Aerostar S.A. deruleaza programe majore in domeniul
aviatiei militare si al sistemelor terestre si isi dezvolta pozitia de furnizor
pentru aviatia civila.
25 de ani de la înființarea UM 01975 Bacău
Raidul aerian comemorativ Bacău - Blaj - Bacău
22 noiembrie 1993
La 1 Decembrie 1968 ,
în baza Ordinului Marelui Stat Major nr. CL 001442 din 16.11.1968, cu
indicativul 01975, subordonat Comandamentului Apărării Antiaeriene a
Teritoriului, pe aerodromul Bacău a renăscut Centrul de Instrucţie al
Aviaţiei după mai bine de un deceniu şi jumătate în care Bacăul nu a mai avut
aerodrom militar. Începând cu anul 1969 Centrul de Instrucţie a participat
nemijlocit la trecerea tinerilor piloţi pe avionul supersonic MiG şi la
perfecţionarea pregătirii cadrelor Aviaţiei Militare pentru diferite funcţii şi
specialităţi necesare acesteia, concomitent cu îndeplinirea misiunilor
specifice unei unităţi de aviaţie. În preajma şi după declanşarea invaziei Cehoslovaciei, în
apropierea frontierelor ţării noastre cu unele ţări socialiste, au fost
executate puternice concentrări de trupe străine. La graniţele de nord –
est şi în imediata lor apropiere au fost concentrate trupe sovietice de
diferite genuri de arme, cu un efectiv de circa 235000 de militari: 80000
Odesa, 75000 la Lvov, şi 80000 la Kiev. De asemenea, imediat după invadarea
Cehoslovaciei, mari unităţi maghiare au fost deplasate spre graniţele ţării noastre,
concomitent cu trupele sovietice şi bulgare. În această perioadă, unităţi ale
flotei militare sovietice, printre care şi nave speciale de debarcare şi desant
maritim, staţionau în dreptul gurilor Dunării şi al litoralului românesc, în
afara apelor teritoriale. Primele măsuri luate în teritoriu: la Bacău a fost
înfiinţat singurul aeroport militar din Moldova. În dimineaţa zile de 21 august
1968, colonelul Aurel Niculescu, comandantul Aviaţiei Române, a luat legătura
cu colonelul Ioan Puia, comandantul Centrului de Instrucţie al Piloţilor din
Bacău, căruia i-a înmânat comanda aerodromului , devenit atunci singurul
aeroport militar din toată zona Moldovei. ,,În noaptea de 21 spre 22
august 1968 o formaţie de 20 de avioane MiG 15 au fost deplasate la Bacău
şi dirijate în linie spre aeroportul militar, deoarece la graniţa de la
Prut apăruseră deja trupe ruseşti’’ povesteşte colonelul Ioan Puia. MiG-urile au venit cu piloţi cu tot de la
Buzău. A fost chemat, de urgenţă la aeroport şi colonelul Aurel Cantoneru,
comandantul Regimentului de Tancuri şi de la Regimentul de Artilerie
Antiaeriană de la Râmnicu Sărat, au fost trimise, tot în acea noapte, 20 de
tunuri antiaeriene. Toată comanda grupului de apărare constituit la aeroportul
militar, în care era inclusă şi o unitate de securitate, a trecut în subordinea
colonelului Ioan Puia. Urmare a invadării Cehoslovaciei au luat fiinţă regimentele de luptă de la
Dorohoi, Rădăuţi, Botoşani, Suceava, Iaşi, Vaslui, şi unitatea de Vânători de
munte de la Vatra Dornei. În data de 1 decembrie 2006 unitate a primit numele onorific “Erou căpitan aviator
Alexandru Șerbănescu”.
Zborul mânturii noastre, este zborul
istoric din data de 23 noiembrie 1918 pe ruta Bacau – Blaj, care a fost
executat de doi temerari ai aviaţiei româneşti: locotenent aviator Vasile
Niculescu şi căpitan aviator Victor Precup. Ei au fost aceia care au
dus mesajele moldovenilor de pe ambele maluri ale Prutului pana pe Campia
Libertatii de lângă Blaj. Aceste mesaje conţineau marea dorinţă a
moldovenilor de a se uni cu celelalte provincii româneşti într-un stat român
unitar.
Matricea sigilară - Principatele Unite - 1860
Comanda pompierilor Bacău
Matricea sigilară
reprezintă obiectul confecţionat din material dur care, care are gravată o
reprezentare şi un text ce-l individualizează pe posesor și care servește
pentru realizarea amprentei sigilare. Sigiliul este amprenta rămasă pe suportul
documentului (în ceară, hârtie, soluţie de aur, tuş sau fum) în urma aplicării
unei matrici sigilare. Sigiliul este principalul mijloc de garantare a unor
secrete şi de asigurare a autenticităţii unor acte. Sigilile rotunde reprezintă
autoritatea unei instituții. Gravarea sigiliilor se poate face în adâncime (incizie), pentru sigilarea în
ceară sau cocă, ori în relief (excizie), pentru
sigilarea în tuş sau fum. Sigilografia (nume alternativ - sfragistica) a fost
fondată în secolul al XVII-lea de Dom Mabillon, părintele erudiției moderne și
dezvoltată în secolul al XIX-lea de către Louis-Claude Douët d'Arcq, un mare
arhivist și istoric care, împreună cu echipa sa, a scos lucrarea Collection des sceaux des Archives de l'Empire. Franceză la
origine, această disciplină nu a întârziat să se extindă în toată Europa,
pretutindeni unde, încă din Evul Mediu, se impunea obiceiul de a valida
documentele cu sigiliu. Câmpul sigilar este suprafaţa pe care se gravează
reprezentarea grafică și textul unui sigiliu. Exerga este spaţiul de la
marginea câmpului sigilar, de obicei cuprins între două sau mai multe cercuri
(ce pot fi liniare, şnurate, perlate, etc.), în care se gravează textul
matricei sigilare. Este important de reținut a nu se confunda sigilografia cu
heraldica. Heraldica este disciplina auxiliară a istoriei care studiază
stemele, blazoanele, etc.
Comanda Pompierilor din
Bacău
este o matrice sigilară care poate fi admirată și azi la Arhivele Naţionale
Istorice Centrale din Bucureşti. Cu ajutorul acesteia se putea imprima sigiliu
pe documente. Ea avea o formă ovală cu dimensiunile de 38 x 33 milimetri, era
confecționată din din alamă și era gravată în excizie. Pe matrice se distinge; un scut modern de tip francez pe care este reprezentat capul unui
zimbru privind către în față,între coarnele acestuia o stea cu opt raze.
Scutul este timbrat de o coroană închisă împodobit cu pietre preţioase cruciuliţe
treflate. Scutul are ca suporţi doi delfini cu capetele în jos, afrontaţi, cu
gurile deschise, cu dinţii aşezaţi oblic, cozile în formă de floare de lalea,
ridicate în sus şi orientate puţin spre exterior, cu corpurile sinuoase, solzii
mai alungiţi, înotătoarele pectorale dispuse orizontal, înotătoarele abdominale
poziţionate mai spre coadă, înotătoare dorsale zimţate ocupând întreaga
suprafaţă a spatelui, boturile şi înotătoarele pectorale de aur. Dedesubt este
gravat anul 1860. În exergă, între două ovale liniare, legenda: Principatele
Unite Comanda Pompieriloru de Bacău.
Primele
formatiuni de pompieri pe teritoriul actual al judetului Bacau apar la
începutul secolului al XIX - lea dupa înfiintarea primariilor în anul 1831, dar
mai ales, dupa aparitia „Asezamântului pentru organizarea comandei de pompieri
din anul 1835”,
document care poate fi considerat actul de nastere al serviciilor de pompieri
din Bacau. În anul 1844, unitatea de pompieri ce purta titulatura de „Comanda pojarniceasca din Bacau”, era
formata din 10 oameni având în dotare o saca utilata cu mijloace de stingere
specifice si era trasa de 2 cai. Din anul 1874, pâna în 1926, trupele de
pompieri s-au constituit ca unitati de artilerie subordonate Ministerului de
Razboi. În acele timpuri sectia din Bacau era formata din 55 de oameni și 27 de
cai cu materialele necesare.
Municipiul Bacău, în latină Bacovia, în maghiară
Bako, în germană Barchau şi în poloneză Bakow, supranumit
orașul lui Bacovia, este reședința și totodată cel mai
mare oraş din judeţul Bacău, provincia Moldova, România, fiind
situat pe râul Bistriţa. Suprafața municipiului este de 43 km², iar
populația este de aproximativ 177000 de locuitori. Bacăul își are
stramoșii până în comuna primitivă, mai precis în paleoliticul
superior cam 5000 de ani în urmă. În perimetrul Pieței Revoluției s-a
descoperit un racloir de silex negru-vinețiu de formă
trapezoidala, obiect folosit la vânătoare. Acest obiect de silex mărturisește
primele exemple de comerț, deoarece acest material nu se gasea prin aceasta
zona, deci era adus din depărtări. O altă prezență umană în vatra localității,
s-a descoperit cu ocazia săpăturilor pentru Pasajul Margineni. La opt metri
adâncime, muncitorii găsesc urmele unei așezări din epoca mijlocie a bronzului
- Cultura Monteoru. Cu puțin timp în urmă se știa că prima atestare
documentară a localității este de pe tipul lui Alexandru cel Bun, 6 octombrie
1408. Însă pe baza unei indelungate cercetări de arheologie, Bacăul a mai
îmbătrânit. Cercetătorul Ștefan S. Gorovei demonstrează că Bacăul are
actul de naștere între anii 1391 - 1432 pe timpul domniei lui Petru
Mușat. În anul 1399, orașul este menționat în Documentul lui Iuga
Vodă, prin care se dă carte de judecată între spătarul Răducanu cu răzeșii
satului Brătila, din ținutul Bacăului. La 15 aprilie 1400 aflăm ca în
Bacău se află o parte a Cavalerilor Ioaniți, numiți mai târziu Cavalerii
de Malta. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă şi
actuală ale municipiului Bacău, iar dedesubt pozele câtorva inconfundabile
monumente ale arhitecturii și culturii băcăuane, din vremuri diferite, dar și
câteva trimiteri poștale ilustrate.
Fabrica de hârtie Letea
Sala Sporturilor
Cazarma Regimentului 12 Artilerie
Fabrica de bere Grivel
Liceul Principele Ferdinand
Palatul Ateneu și Pompier
Primăria
Strada Centrală
Strada Ioniță Sturza
Vila Șutzu
Biblioteca centrală regională
Casa de cultură "Vasile Alecsandri"
Cazarma Regimentului 27 Infanterie
Gara
Hotelul restaurant "Bistrița"
Hotelul Athene Palace
Hotelul Decebal
Sfatul popular regional
Biserica Sfântul Dumitru
Biserica Sfântul Ilie
Biserica Sfânta Treime
Casa familiei Știrbey
Catedrala Sfinții Petru și Pavel
Catedrala Sfântul Nicolae
Biserica Precista
Prefectura
Teatrul municipal "George Bacovia"
Bacăul este un judeţ în regiunea Moldova din România, care are
suprafața de 6603 kilometri pătrați, numără aproximativ 700000 de locuitori,
având reşedinţa în municipiul Bacău. Principalele cursuri de apă sunt: Siret,
Bistrița, Trotuș, Tazlău, Berheci, Zeletin, iar principalele lacuri sunt:
Bălătău (baraj natural), Belci, Poiana Uzului (alimentare cu apă), Racova,
Gârleni, Șerbănești și Lilieci (hidroenergetice). Ca subunităţi administrative
judeţul Bacău are 3 municipii - Bacău, Moinești, Onești, 5 oraşe - Buhuși,
Comănești, Dărmănești, Slănic Moldova, Târgu Ocna şi 85 de comune. Sus am
postat harta și stemele veche, interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului,
iar dedesubt pozele câtorva clădiri reprezentative pentru județul Bacău, din
vremuri diferite, alte frumoase locuri de vizitat în acest județ, dar și câteva
trimiteri poștale ilustrate.
Slănic Moldova
Gara - Moinești
Barajul și Lacul Poiana Uzului
Târgu Ocna
Rezervația naturală Hemeiuș
Cascada Buciaș
Gara - Buhuși
Schela Steaua Română - Moinești
Gara - Comănești
Viaductul - Palanca
Cazinoul - Slănica Moldova
Hotelul Puff - Slănic Moldova
Hotelul Racoviță - Slănic Moldova
Hotelul Zimbru - Slănic Moldova
Parcul cu Pavilionul de muzică - Slănic Moldova
Restaurantul nr.1 - Slănic Moldova
Vilele Anastasiu și Cosma - Slănic Moldova
Podul de beton - Târgu Ocna
Salina - Târgu Ocna
Mănăstirea - Ciolpani, jud.Bacău
Vedere - Comănești
Palatul prințesei Schonburg de Waldenburg - Fântânele
Monumentul eroilor - Găiceana
Piața - orașul Gheorghe Gheorghiu Dej
Vedere - Ghimeș
Vedere - Oituz
Administrația băilor - Slănic Moldova
Izvolul nr.1 - Slănic Moldova
Casa inginerului salinei - Târgu Ocna
Podul peste râul Uz - Dărmănești
Fabrica de stofe - Buhuși
Muzeul de etnografie și artă contemporană
(Palatul Ghica) - Comănești
________ooOoo________
PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMI
Krisjanis Valdemars, om politic și scriitor letonian
a trăit între anii 1825-1891
Câteva ornamente decorative periferice
de pe acțiuni germane
Detaliu vignetă de pe un notgeld austriac
(bancotă locală de necesitate)
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 16.03.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu