Epaminonda's Blog.....: NORDDORF

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de

arhitectură, trimiteri poștale ilustrate di localitatea

germană NORDDORF, ținutul NORDFRIESLAND,

landul SCHLESWIG HOLSTEIN, dar și o medalie locală.

Hotelul Huttmann

Plaja

Restaurantul

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

Medalie locală

***

RĂSPUNS

GHICITORILOR - CARICATURI

CU RĂSPUNS IDENTIC

din precedentul articol de blog

(OIGNIES - FRANȚA)

PLEATĂ

Mlădiu precum spicul de grâu,

Cântă bine la chitară

Pe umeri plete-i curg rău,

Fumegând ca trenu-n… gară!

GRĂSANUL

Posesor de mare grup

A vrut să ne facă legi,

Jonglând cu fărădelegi,

Acum odihnind… la zdup!

PLEATĂ este SAUL HUDSON (născut în anul 1965), cunoscut prin porecla Slash, un muzician și compozitor britanico-american, considerat unul dintre cei mai buni chitariști ai tuturor timpurilor. Slash este cunoscut mai ales ca fost chitarist principal al formației hard-rock – Guns N’Roses, alături de care a obținut un succes mondial la sfârșitul anilor 1980 - începutul anilor 1990. A fost declarat cel de al 8-lea zeu al muzicii rock și a primit numeroase premii și mențiuni, fiind o persoană de seamă a lumii rock n' roll-ului. Solo-ul său din "November Rain" este clasat pe locul 6 de Guitar World în topul "The 100 Greatest Guitar Solos" din 2008, iar cel din "Sweet Child O’Mine" pe primul loc pe lista "The 100 Greatest Riffs" din 2004, de către Total Guitar.

GRĂSANUL este DAN VOCIULESCU (născut în anul 1946 în București) om politic și de afaceri român, fondator al Partidului Conservator. Este fondatorul Grupului Intac Media, compus din posturi de televiziune, de radio, dar și publicații. În data de 8 august 2014, a fost condamnat printr-o sentință definitivă la executarea unei pedepse de 10 ani de închisoare pentru fapte de corupție.

___________xxx___________

CÂTEVA MEDALII,

PLACHETE ȘI INSIGNE

EMISE ÎN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

1 st CIMIC Battalion (Batalionul 1 CIMIC) - Acies ingenii

Ministerul Apărării Naționale - România

Batalionul 1 CIMIC

Ministerul Apărării Naționale - România

Batalionul 1 CIMIC este dislocat în garnizoana București, sectorul 4, strada Vitan-Bârzeşti, la nr. 2-4. Batalionul 1 Cooperare Civil-Militară (CIMIC) este singurul batalionul de cooperare civilă-militară al Forțelor Terestre Române, care a fost format in septembrie 2001.

Insigna - (Batalionul) 1 CIMIC

Placheta - Batalionul 1 CIMIC

Unitatea a devenit complet operațională în anul 2007 și a participat la operațiunile de menținere a păcii în diverse teatre internaționale de operațiuni militare, precum Afganistan, Albania, Angola, Bosnia, Congo, Irak, Kosovo, Sudan sau Georgia.

Cooperativa Artă aplicată - București

Contractări - 1976

Societatea Cooperativa meșteșugărească Artă aplicată este situată în București, sectorul 6, pe strada Valea Lungă, la nr.58. Societatea are ca obiect de activitatea fabricarea articolelor ceramice pentru uz gospodăresc și ornamental.

Deasupra este postată poza unei lucrări din ceramică executată în anul 1979 de către Cooperativa "Artă aplicată" din București.

Insigna - Al VIII-lea Congres internațional al științei solului

După 15 ani de la prima conferinţă de agrogeologie din 1909, la conferinţa de la Roma din 1924 a luat fiinţă Societatea Internaţională de Ştiinţa Solului, consfinţându-se astfel acestei ştiinţe un statut de ştiinţă de sine stătătoare, la aceasta contribuind din plin şi Gh. Murgoci şi T. Saidel; cu acest prilej, Murgoci este desemnat membru de onoare al noii societăţi şi este ales preşedinte al comisiei pentru întocmirea hărţii solurilor Europei. Primul congres internaţional organizat de noua Societate Internaţională de Ştiinţa Solului (S.I.S.S.) s-a ţinut la Washington în 1927. La acesta au participat, de la noi, T. Saidel, P. Enculescu şi N. Florov. Pe lângă obişnuitele comunicări, la acest congres a fost prezentată harta solurilor României la scara 1:1 500 000, alcătuită în concepţia genetico-naturalistă, care s-a bucurat de o atenţie deosebită, fiind prima aplicare a concepţiei menţionate la teritoriul unei ţări în afara graniţelor fostei U.R.S.S. Activitatea pedologilor români a continuat în scopul caracterizării solurilor ţării şi introducerii de noi metode de analiză de către T. Saidel, Gh. Pavloschi, Gh. Ionescu-Şişeşti, A. Vasiliu, N. Cernescu, C. Chiriţă şi alţii. Aceste cercetări s-au efectuat atât la Institutul Geologic cât şi la Institutul Central de Cercetări Agronomice (I.C.A.R.), înfiinţat în 1927, unde au funcţionat, între altele, secţia de Chimia Solului (T. Saidel) şi secţia de Agrotehnică (Gh. Ionescu-Şişeşti), şi la Institutul de Cercetări Silvice înfiinţat în 1933. O parte a rezultatelor obţinute au fost prezentate la Congresul Internaţional de Agricultură, Bucureşti, 1929 şi la Congresul de Agricultură din 1937. După cel de-al doilea război mondial, s-a dezvoltat Secţia de pedologie din Institutul Geologic şi s-a început cartarea sistematică a solurilor ţării la scară mijlocie. Un rol important 1-a avut crearea în cadrul Academiei Române, din iniţiativa lui Gh. Ionescu-Şişeşti, a „Comisiei Pământului”, care a cuprins pedologi, agronomi, silvicultori şi a executat, în anii 1946-1957, lucrări de inventariere a eroziunii solului în diferite regiuni. Totodată, începând din 1952, s-au organizat în ţară mai multe centre regionale de studii pedologice la scară mare în cadrul Ministerului Agriculturii (sub coordonarea lui Gh. Timariu), care, după mai multe transformări organizatorice, sunt actualele Oficii Judeţene pentru Studii Pedologice şi Agrochimice, azi în număr de 37. Aceste centre au fost coordonate ştiinţific, în prima perioadă, de regulă, de profesori de pedologie din învăţământul superior (C. D. Chiriţă, C. V. Oprea, N. Bucur, M. Nemeş, I. Csapo, C. Păunescu şi alţii), iar în prezent sunt coordonate de I.C.P.A. în vederea punerii la punct a metodologiei efectuării studiilor la scară mare, Ministerul Agriculturii a organizat, în 1951 şi 1952, două conferinţe naţionale. în 1954, în cadrul I.C.A.R., a luat fiinţă secţia de Pedologie, având ca obiect de studiu solurile agricole, sub aspectele caracterizării şi folosirii, conservării şi ameliorării lor. După 1962, această secţie a căpătat un grad accentuat de autonomie. În 1958 a fost organizată, sub conducerea lui N. Cernescu (Institutul Geologic), o conferinţă internaţională de pedologie, între 15 septembrie şi 1 octombrie 1958, având ca obiectiv discutarea nomenclaturii, clasificării şi criteriilor de caracterizare şi evaluare a solurilor pentru a răspunde noilor cerinţe de dezvoltare agricolă; un alt obiectiv a fost, de asemenea, coordonarea activităţii de elaborare a hărţii de soluri a Europei centrale şi de est la scară mică (1:2 500 000). Cu acest prilej a fost publicat şi un volum Probleme de Pedologie (sub redacţia lui Gr. Obrejanu) de către Academia Română (de 564 pagini) cu principalele rezultate în fizica, chimia, biologia, fertilitatea, tehnologia, geneza, clasificarea şi cartografia solurilor în ţara noastră. Deasupra am postat o marcă poștală (timbru filatelic) emisă cu ocazia aceluiași eveniment științific.

Insignă - Congresul național de chirurgie

București - Mai 1964

Chirurgia este o specialitate medicală, din cadrul medicinei, și tratează bolile sau rănile prin intervenții instrumentale sau manuale operative. În cadrul acesteia sunt mai multe discipline specifice; robotică, laparoscopică, cardio-vasculară, moleculară, etc.

Batalionul 313 Cercetare "Burebista"

La 1 iulie 2014 s-au împlinit 45 de ani de când a luat fiinţă una dintre unităţile militare de elită ale Armatei Române, Batalionul 313 Cercetare "Burebista". În perioada 1995-2006 batalionul a participat la misiuni externe în Angola şi Somalia, precum şi la diferite exerciţii de anvergură naţională şi internaţională. Deasupra este postat logo-ul acestei unități militare.

Placheta - 313 (Batalionul 313 Cercetare "Burebista")

Set 2 insigne - 313 (Batalionul 313 Cercetare "Burebista")

În anul 2006, unitatea s-a desfiinţat, dar în 2010 renaşte în garnizoana Bucureşti, în subordinea Diviziei 1 Infanterie "Dacica", urmând ca, în anul 2012, şeful Statului Major General să aprobe preluarea tradiţiilor de luptă ale Companiei 313 Cercetare. De la reînfiinţare până în prezent, cercetaşii Batalionului 313 Cercetare "Burebista" au participat la o serie de exerciţii militare multinaționale.

Tot în această perioadă, unitatea a pus la dispoziţia batalioanelor care au executat misiuni în Teatrul de Operaţii Afganistan ofiţeri de stat major şi microstructuri de cercetare pentru a desfăşura misiuni specifice. Deasupra am postat fanionul și steagul de identificare al Batalionului 313 Cercetare "Burebista".

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură reprezentative ale Bucureștiului de acum sau altădată și câteva trimiteri poștale ilustrate.