Epaminonda's Blog.....: ISTORIA JOCURILOR OLIMPICE

A IV-a ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă s-a desfășurat în localitatea Garmisch -Partenkirchen, din landul german Bavaria, în perioada 6 – 16 februarie 1936. Este de reținut faptul că și Jocurile Olimpice de vară din anul 1936 au avut loc tot în Germania, la Berlin. Aici au participat 646 sportivi din 28 de state ale lumii, care au concurat în 8 discipline sportive și 17 probe sportive dintr-un total de 4 sporturi. Începând cu această ediție Comitetul Internațional Olimpic a interzis monitorilor de schi, considerați profesioniști, să participe la proba de schi alpin, sport nou introdus în programul olimpic. Ca urmare a acestei decizii schiorii elvețieni și austrieci au boicotat proba. La aceste jocuri s-a conferit medalia de mai jos.

Clasamentul final pe medalii s-a prezentat astfel; locul I – Norvegia – 15 medalii, locul II – Germania – 6 medalii din care 3 de aur și locul III – Suedia – 7 medalii din care doar 2 de aur. România a participat cu o delegație formată din 29 sportivi, cel mai bun rezultat, locul 13 fiind obținut la patina artistic de către perechea Irina Timcit – Alfred Eisenbeisser.

La această ediție a jocurilor norvegianca Sonja Henie a câștigat a treia medalie consecutivă de aur în sportul patinaj artistic.

Patinatorul norvegian de viteză Ivar Ballangrud a cucerit trei medalii de aur (500, 5000 și 10000 metri) și una de argint (1500m).

A V-a ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă s-a desfășurat în localitatea elvețiană St.Moritz, în perioada 30 ianuarie – 8 februarie 1948. Este de reținut că St.Moritz a mai fost gazda Jocurilor Olimpice de iarnă din anul 1928. Aici au participat 669 sportivi din 28 de state ale lumii, care au concurat în 9 discipline sportive și 22 probe sportive dintr-un total de 4 sporturi. La această ediție a jocurilor nu au fost admise statele Germania și Japonia. La aceste jocuri s-a conferit medalia de mai jos.

Clasamentul final pe medalii s-a prezentat astfel; locul I și II – Norvegia și Suedia – 10 medalii fiecare, din care 4 de aur și locul III – Elveția – 10 medalii din care 3 de aur. România a participat cu o delegație formată din 15 sportivi, cel mai bun rezultat, fiind obținut prin ștafeta de schi patrulă militară, formată din căpitanul Ștefan Ionescu (primul comandant al C.S. Dinamo Brașov), sergentul-major Constantin Vlădea și soldații Cornel Nicolae Crăciun și Ion Koschi, pe distanța de 28,05 kilometri, locul 7 din 8 țări participante.

Schiorul francez Henri Oreiller câștigă două titluri olimpice și devine primul francez care obține un titlu olimpic la Jocurile Olimpice de iarnă pentru Franța.

A VI-a ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă s-a desfășurat în capitala statului norvegian Oslo, în perioada 14–25 februarie 1952. Aici au participat 694 sportivi din 30 de state ale lumii, care au concurat în 8 discipline sportive și 22 probe sportive dintr-un total de 6 sporturi diferite. La aceste jocuri s-a conferit medalia de mai jos.

Clasamentul final pe medalii s-a prezentat astfel; locul I – Norvegia cu 16 medalii, locul II – S.U.A. – 11 medalii și locul III – Finlanda – 9 medalii.

România a participat cu o delegație formată din 17 sportivi, cel mai bun rezultat, fiind obținut prin ștafeta de schi 4 x 10 kilometri, format din Manole Ionescu, Dumitru Frățilă, Constantin Enache și Moise Crăciun, care au ocupat locul 10.

Sportivul norvegian Hjalmar Andersen a câștigat 3 medalii de aur la 1500, 5000 și 10000 metri în probe de patinaj viteză.

***

RĂSPUNS

CARICATURILOR - GHICITORILOR

din precedentul articol de blog

MONEDE DOLARI CANADIENI DE COLECȚIE - 6

INTELIGENTUL este ADRIAN NĂSTASE (născut în anul 1950), politician social-democrat român, fost profesor de drept public internațional. A deținut mai multe demnități în stat, a candidat chiar și la Președinția România, dar fără succes. În anul 2012 a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru corupție, iar în anul 2014, încă patru ani tot pentru corupție. La data de 20 iunie 2012, în locuința sa, în timp ce era așteptat de polițiști pentru a fi dus la închisoare, Adrian Năstase a încercat să se sinucidă cu un revolver modelul „Smith & Wesson”, calibrul 9 milimetri, după acum a confirmat Parchetul General București.

DIVA este AMY WINEHOUSE, nume complet Amy Jade Winehouse - cantautoare engleză, la origini evreică, recunoscută pentru vocea sa gravă. A abordat stiluri musicale diferite: rhythm and blues, soul și jazul anilor ‘60. Căștigătoare a cinci premii Grammy, artista este cunoscută pentru albumele de studio; Frank și Back to Black. În ciuda unei cariere muzicale prolifice, viața privată a cântăreței a fost adesea comentată negativ de ziarele de scandal din întreaga lume din cauza consumului excesiv de droguri și alcool. A trait între anii 1983 – 2011.

Aceste personaje m-au inspirat să scriu următoarele catrene:

INTELIGENTULUI

Nu pricep cum de se-ntâmplă

Că un om inteligent

Furând cu tact și talent

Duce-apoi arma… la tâmplă!

DIVEI

Vocea-i s-aude-n eter,

Sufletul ei e la cer,

Cu drogul și cu alcoolul

Vieții a plătit… obolul!

___________xxx__________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL SUCEAVA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Petru Rareș

Colegiul național Petru Rareș - Suceava 1904 - 2004

Înfiinţat în 1904, prin decret imperial, ca liceu german de fete – MADCHEN LYZEUMS, în 1921 îşi schimbă numele în Liceul de fete “Doamna Maria”, în 1948 devine Şcoala medie mixtă nr.2, luând apoi, în 1971 numele de Liceul Teoretic “Petru Rareş”. În 1980 se transformă în Liceul de chimie industrială “Petru Rareş, iar în anul 1990 redevine liceu teoretic. În 1999 se înfiinţează primele clase de gimnaziu, în octombrie 2000 primeşte titlul de Colegiul Naţional “Petru Rareş”

În rândul domnilor moldoveni din veacul al XVI-lea, istoria a aşezat la loc de mare cinste pe voievodul Petru Rareş, fiul nelegitim al lui Ştefan cel Mare. Anul naşterii lui Petru Rareş nu este cunoscut. Când a ajuns domn al Moldovei (20 ianuarie 1527), avea cam 40 de ani; era căsătorit cu o Marie, dintr-o familie încă necunoscută, cu care avea un fiu Bogdan şi o fiică Cneajna. Dintr-o căsătorie anterioară mai avea încă două fete – Ana şi Maria. În aprilie 1530 domnul s-a căsătorit iarăşi şi şi-a adus în Moldova o nouă doamnă, pe Elena-Ecaterina Brankovici, fiica despotului sârb Iovan Brankovici (mort în 1502). Noua soţie a lui Petru avea o cultură înaltă pentru acele timpuri. Cu Elena Petru a avut mai mulţi copii: Iliaş, Ştefan, Constantin şi Ruxanda. În plan intern, Petru Rareş, ca şi Ştefan cel Mare, a promovat o politică ce urmărea consolidarea autorităţii centrale, îngrădirea puterii marilor boieri, întărirea ţării. Pe plan extern, Petru Rareş a desfăşurat o largă activitate diplomatică, urmărind, pe lângă lupta împotriva Imperiului Otoman, ridicarea ţării ca factor important pe arena internaţională. Personalitatea voievodului moldovean s-a manifestat din plin în domeniul artelor, pe care le-a sprijinit cu mare osârdie. Petru Rareş a dispus înălţarea noului edificiu al Probotei – necropola domnească. A reclădit Moldoviţa şi Bistriţa lui Alexandru cel Bun, a refăcut biserica mănăstirii Căpriana, a construit sau reconstruit numeroase monumente la Baia, Roman, Râşca, Suceava, Hârlău, Târgul Frumos. Urmărind exemplul soţului ei, Elena Rareş, doamna ţării, a îmbogăţit şi ea arhitectura moldovenească cu frumoase edificii ridicate la Suceava şi Botoşani. Pornind de la experienţe mai vechi, pictorii epocii lui Petru Rareş au executat minunate picturi exterioare, vestite în toată lumea. Dintre ele se păstrează parţial sau pe suprafeţe mari frescele de la Probota, Sf. Gheorghe – Suceava, Humor, Baia, Moldoviţa, Bălineşti, Sf. Dumitru – Suceava, Coşula, Arbore, Voroneţ – ultima de la 1547. Fenomen unic în arta universală, pictura exterioară moldovenească este purtătoare nu numai de virtuţi artistice de maximă valoare ci şi de idei cu caracter patriotic, îndemnul la luptă pentru înlăturarea suveranităţii otomane fiind cel mai important. Slăbit de boli, Petru Rareş a murit la 3 septembrie 1546 şi a fost înmormântat la Probota, în partea de nord a gropniţei din naos, ctitoria sa. Caracterizând personalitatea acestui vrednic voievod, cronicarul Grigore Ureche scria: “Cu adevărat era ficior lui Ştefan Vodă cel Bun, că întru totul simăna cu tătâne-său, că la războaie îi mergea cu noroc, că tot izbândea, lucruri bune făcea, ţara şi moşia sa ca un păstor bun o ocrotea, judecată pre dreptate făcea. Altmintrilea de stat era om cuvios şi la toate lucrurile îndrăzneţu şi la cuvântu gata, de-l cunoştea toţi că iaste harnic să domnească ţara”.

Insigna - Liceul Dragoș Vodă - Câmpulung Moldovenesc XL 1947 - 1987

Colegiul Național „Dragoș Vodă” din Câmpulung Moldovenesc (în trecut Liceul „Dragoș Vodă”) este un liceu din municipiul Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava, situat în centrul localității, pe Strada Liceului nr. 1. Liceul a fost înființat în anul 1907, când, la insistențele contelui Franz von Bellegarde (1833-1912), deputatul de Câmpulung în parlamentul austriac, împăratul Franz Iosif a emis Decretul imparatesc austriac pentru întemeierea unui gimnaziu complet cu 8 clase în orașul Câmpulung Moldovenesc. Cu urmare, prin Decretul nr. 40301/3.10.1907 Ministerului de Culte și Instrucțiune al Austriei, se stabilea statutul noului gimnaziu care urma să fie dirijat de un director, de 10 cadre didactice și "un servitor definitiv". Primul director al gimnaziului a fost Daniil Verenca, venit din Cernăuți În perioada anilor 1907 - 1918 liceul a funcționat având româna și germana ca limbile de predare. După unirea Bucovinei cu România, în 1918, structura liceului s-a schimbat, rămănând cu româna, ca singură limbă de învățământ. Director al liceului a fost numit Ioan Biletchi- Albescu, care a condus liceul din 1918 până în 1941, având o contribuție esențială în ridicarea prestigiului unității de învățământ. În 1919 gimnaziul a fost denumit Liceul Dragoș Vodă. În anul 1949, odată cu reforma învățământului, se schimbă numele liceului care devine Școală Medie. În anul 1957, cu prilejul serbării semicentenarului liceului, se revine la denumirea Liceul Dragoș Vodă, care din anul 2001 devine colegiu național. În prezent, Colegiul Național Dragoș Vodă oferă studii liceale cu o durată de 4 ani, pe 4 profiluri teoretice: dintre care 2 reale: matematică-informatică și științe ale naturii, și 2 umanistice: filologie si științe sociale.

Câmpulung Moldovenesc (până în 1950 Câmpulung, în germană Kimpolung, în maghiară Moldvahosszúmező) este un municipiu din județul Suceava, nord-estul României, provincia istorică Bucovina de sud. La recensământul din anul 2011, localitatea avea o populație de 16105 locuitori, fiind al patrulea centru urban ca mărime al județului. A fost declarată municipiu în anul 1995 și înainte de reforma administrativă din anul 1950 a fost reședința județului Câmpulung. Legenda spune că dintre toți cei care și-au încercat puterile în lupta cu balaurul doar haiducul Hălăuceanu i-a venit fiarei de hac. Răsplata sa au fost libertatea și pământuri, iar căutând apoi o fată și un loc în care să se așeze, a ajuns și în ținutul unde astăzi e orașul Câmpulung Moldovenesc, exclamând cu sinceră uimire:„O, ce câmp lung!” Ținut de legende și meleag pitoresc, înconjurat de codrii de brad și molid, Câmpulung Moldovenesc are o istorie îndelungată, care începe cel puțin odată cu întemeierea Moldovei. Așezarea a fost rând pe rând centrul unei uniuni de obști sătești libere, capitală a unei formațiuni politice prefeudale, pe unde, potrivit tradiției, au trecut, venind din Maramureș, și Dragoș descălecătorul și Bogdan I (1359–1365), întemeietorul Moldovei. Prima mențiune scrisă despre Câmpulung Moldovenesc și cunoscută până acum datează din 14 aprilie 1411, din vremea lui Alexandru cel Bun (1400–1432), prin care Mănăstirea Moldovița primea satul Vama din apropiere. Sus am postat stema actuală și o poză cu sediul Primăriei din Câmpulung Moldovenesc.

Insignă - Centenar Liceul Eudoxiu Hurmuzachi

Rădăuți 1872 - 1972

Mai jos iti prezint cateva repere calendaristice din istoria liceului din Radauti. 1865 – la iniţiativa lui Mihai Pitei, prefect al judeţului Rădăuţi, a fost fondul şcolar necesar pentru înfiinţarea unei şcoli primare şi a unui gimnaziu de patru clase în Rădăuţi; 15 august 1871 – membrii Consiliului Fondului Şcolar, cu sprijinul baronului Felix Pino, preşedintele Bucovinei, obţin decizia imperială de înfiinţare a unui liceu real (Realgymnasium) în Rădăuţi; Consiliul Comunal a purtat tratative pentru Ministrul Agriculturii din Austria și a obținut prin închiriere loculul Spitalului Militar al Hergheliei Rădăuți;15 august 1871 – prin decret imperial, se aprobă înfiinţarea unui Gimnaziu Inferior de Stat din Rădăuţi; 22 august 1871 – a fost emisă dispoziţia ministerială de înfiinţare a liceului din Rădăuţi cu limba de predare germană;1 octombrie 1872 – cursurile încep prin manifestările sărbătoreşti organizate la liceul din Rădăuți. La acestea au participat Orest Renney de Herșani – prefectul districtului Rădăuți, Imrichowschi – primarul al orașului Rădăuți, W. Heke – directorul Hergeliei din Rădăuți, Ernst Rudolf Neubauer – directorul Gymnasiului, profesorii: Zbierzchowski de Grzymata și Ioan Procopovici împreună cu elevii de la acea dată; Primul director al liceului a fost numit în anul 1872 și a fost cărturarul Ernst Rudolf Neubauer (1828 – 1890). Acesta a funcționat la Obegymnasium vom Czernowitz unde a desfășurat o importantă activitate (peste 25 de ani) de predare a literaturii și istoriei. A fost luptat pe baricadele revoluției din 1848-1849 în Viena, a fost jurnalist și prozator și exilat la Cernăuți pentru activitatea sa revoluționară. Aici a fost profesor și ziarist, directorul și editorul ziarului „Bukowina” care a apărut între 1862 și 1868, a scris lucrări literare sau de istorie precum: Cântece patriotice austriece, 1849; Cele patru puncte cardinale ale căsătoriei, 1855; Cântece din Bucovina, 1855; Povestiri din Bucovina , 1868; Despre Tristan și Isolda, 1876; Anacreon de Teos, 1876; Prințul Constantin Brâncoveanu, 1877 etc. A descoperit și promovat elevi talentat precum Karl Emil Franzos și Mihai Eminescu. Neubauer s-a retras din Consiliul Școlar de la Obergymnasium, în anul 1884 (cum se numea atunci școala noastră) și și-a dedicat întreagă activitate literaturii; 1878 – Liceul din Rădăuţi se transformă din liceu real (Realgymnasium) în liceu clasic; 18 octombrie 1880 – prin decizia împăratului Francisc Iosif, liceul se întregeşte cu clase din cursul superior (Obergymnasium), decizie aplicată începând cu data de 1 septembrie 1881, la clasa a V-a; 1885 – a fost susținut primul examen de bacalaureat. Cei dintâi bacalaureați au fost JohannPlach, Ștefan Sbiera, Mazx Hofmann, Emilian Hellwig, David Harth, George Galin, Oscar Timmel, Eduard Hexel, Henrich Brichze, Florian Lupu și Abraham Harth; 1908 – 1909 – are loc reforma care aduce o mai bună aşezare a cursurilor şi a examenului de bacalureat; 1910 – deschiderea claselor româneşti şi anunţarea concursului pentru ocuparea a două catedre cu profesori titulari români; 1911 – profesorul Leonida Bodnărescul pune bazele bibliotecilor pentru profesorii şi elevii liceului. Se înfiinţează capela şcolară se construiesc Sala de Gimnastică și Sala de Desen. Odată cu venirea lui Albert Kollmann, pictor academic cu studii la Viena, ca profesor de desen, la Obergymnasium vom Radautz, s-a înființat un cerc de desen frecventat de tinerii liceeni; 1913 – 1914 – deschiderea clasei a V-a româneşti şi transformarea, în aprilie 1914, a claselor româneşti în „Secţia Româno-Germană a Liceului de Stat în Rădăuţi”; 1914 – 1918 – Bucovina a fost teatru de operațiuni în timpul Primului Război Mondial. Orașul Rădăuți a fost de mai multe ori ocupat de trupele țariste, cursurile școlare întrerupte și clădirile liceului au fost rechiziționate în scopuri militare. O parte a tinerilor din anii ultimi de gimnaziu au fost declarați „maturi” și trimiși pe fronturile Primului Război, situație reflectată de Vasile Țigănescu în romanul său Gaudeamus; Mai 1918 – se redeschid cursurile şcolare; Septembrie 1918 – primul examen de bacalaureat în limba română, avându-l ca preşedinte pe C. Mandicevschi, cunoscut compozitor, dirijor și muzicolog; 16 iunie 1919 – Secţia Română se declară independentă şi poartă numele de „Liceul Eudoxiu Hurmuzaki” (a existat şi propunerea de a se numi “Bogdan Vodă”); clasele româneşti devin clasele principale și cele germane paralele. Ambele secții aveau o conducere pedagogică şi administrativă unică; Din anul școlar 1919-1920 și până la 1 aprilie 1923, ca urmare opoziției doamnei director Frieda Diamant la măsurile de transformare a Liceului Orășenesc de Fete din Rădăuți în școală românească, sub conducerea Liceului Eudoxiu Hurmuzaki a funcționat Secția de Fete a Liceului „Eudoxiu Hurmuzaki”, cu clase nou înființate și cu limba de predare româna; 24 ianuarie 1924 – apare revista şcolară „Muguri” iniţiată şi condusă de elevul – poet Mihai Horodnic. Revista a apărut până în anul 1929 și a mai avut încă două serii de apariție, una în 1934 (primul număr la Tipografia „Arta” din Rădăuți) și alta în 1940 (redactori A. Cucu și D. Vicol, Tiparul „Mitropolitul Silvestru” din Cernăuți). Se pare că în timpul celui de al Doilea Război Mondial elevii de la liceul nostru au editat și o revistă „Luceafărul”; 1928 – prin legea învățământului se renunță la secțiile liceului prevăzute în legea din 1898, liceul capătă o orientare umanistă și durata studiilor a fost stabilită la opt ani; Iunie 1941 – Mai 1945 – România participă la a doua conflagraţie mondială cu grave consecinţe şi pentru liceul nostru. În acest timp au fost mobilizați pe front bărbații și orele acestora au fost susținute de doamnele profesoare de la Liceul de Fete „Elisabeta Doamna” din Rădăuți, prin suplimentarea sarcinilor de serviciu și a altor obligații. În același timp, o parte dintre dependințele liceului au fost rechiziționate și transformate în depozite pentru satisfacerea trebuințelor războiului. Anul școlar 1943 – 1944 s-a încheiat mai repede, datorită apropierii frontului de teritoriul românesc. În primăvara lui 1944, liceul și arhiva au fost evacuate în Transilvania. Arhiva la Liceul „Mihai Viteazul” din Turda și administrația în comuna Luna, judeţul Turda; 1944 – 1958 – ocupaţia militară sovietică în România; 1944 – 1945 (anul şcolar) şi până în anul 1977, la Liceul „Eudoxiu Hurmuzaki” se desfăşoară cursurile liceale fără frcvenţă; 1948 – reforma învăţământului după modelul sovietic. Liceul „Eudoxiu Hurmuzaki” devine Şcoală Medie Nr. 1, cu 11 clase. Începând din anul 1949 o parte dintre profesorii liceului au funcționat la Școala Medie Tehnică Financiară (Mixtă) din Rădăuți. Între anii 1949 și 1952, la cantina Liceului „Eudoxiu Hurmuzaki” a fost și a și elevilor Școlii Medii Tehnice Financiare; 1953 – 1957 – Liceul funcţionează cu denumirea şi organizarea de Şcoală Medie de 10 ani; Începând cu anul şcolar 1955 – 1956 şi până în anul şcolar 1991 – 1992, în cronica liceului sunt înregistrate promoţiile de absolvenţi de cursuri serale (cu profilele: maşini şi utilaje, construcţii de maşini, prelucrări prin aşchiere, industializarea lemnului, istorie şi filologie); 22 – 23 decembrie 1972 – sărbătorirea a 100 de ai de la înființarea liceului și revenirea la numele pe care îl purtase înainte de reforma comunistă a învățământului din 1948: Liceul „Eudoxiu Hurmuzaki”. Până la această dată școala noastră purtase numele de Liceul Nr.1 din Rădăuți. După numeroase pregătiri și o intensă corespondență cu absolvenții din țară și străinătate ai liceului, care aveau drept scop aniversarea centenarului liceului la 27 – 29 octombrie 1972, serbarea propriu-zisă a fost amânată datorită intervenției PCR, pentru luna decembrie a aceluiași an; 1976 – Instituţia noastră şcolară se transformă în Liceul Industrial „Eudoxiu Hurmuzaki”, aflat în subordinea Ministerului Educaţiei şi Învăţământului şi a Ministerului Construcţiilor de Maşini şi, apoi, a Ministerului Industriei de Maşini, Unelte şi Electrotehnicii; 1982 – 1983 (anul şcolar) – se înfiinţează clasele cu profilele: matematică-fizică, mecanică, electromecanic; 1984 – se generalizează învăţământul de 12 ani; 22 decembrie 1989 – Revoluţia din decembrie 1989; În anul şcolar 1990-1991, Liceul „Eudoxiu Hurmuzaki” redevine liceu teoretic şi se înfiinţează clasele cu profilul ştiinţe sociale. În același an școlar reapare revista „Muguri” și, pentru o perioadă, revista elevilor cu numele „Echinox”; 25 – 26 octombrie 1997 – Liceul Teoretic „Eudoxiu Hurmuzaki” a sărbătorit 125 de ani de la înfiinţare. Cu această ocazie instituţia noastră şcolară a primit titlul de Colegiul „Eudoxiu Hurmuzaki”; 5 februarie 1999 – Ordinul de ministru nr. 3220, cu privire la reţeaua unităţilor de învăţământ liceal şi profesional de stat, consacră denumirea de Colegiul Naţional „Eudoxiu Hurmuzaki”. În această perioadă alături de revista „Muguri”, seria a V-a, apare sporadic și revista elevilor „Liceul din liceu”; După anul 2005, au fost editate la „Eudoxiu Hurmuzaki” revistele: „Confluențe”, „EcHo”, „Mate – EH”; „Gamma” și „Salut, ma France!”, „English, my love!” și „Fragmentarium”, din 2013; 28 – 28 septembrie 2012 – unitatea de învățămînt sărbătorește 140 de ani de existență. În cadrul programului manifestărilor festive s-a înscris și excursia efectuată la 6 octombrie 2012, de un grup de elevi și profesori, pe traseul: Cernăuți, Toporăuți și Cernauca (ultima localitate a fost reședința familiei Hurmuzaki pe parcursul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, fiind denumită ca „Mecca a românilor”, pentru că acolo s- au întâlnit tinerii revoluționari din Ardeal, Moldova și Bucovina, care au pus bazele programului de regenerare națională a românilor, în anii 1848 – 1849; 2014 – în unitatea școlară își desfășoară activitatea 47 de profesori titulari și învață 1002 elevi.

Eudoxiu baron de Hurmuzachi (sau Eudoxius Freiherr von Hormuzaki) (18212-1874) a fost un istoric, politician austriac (mareșal al ducatului Bucovinei) și patriot român, care a luptat pentru drepturile românilor din Imperiul Habsburgic.

Rădăuți (în germană Radautz, în maghiară Radóc), este un municipiu din județul Suceava, în nord-estul României provincia istorică Bucovina de sud. La recensământul din anul 2011, localitatea avea o populație de 22145 locuitori, fiind al treilea centru urban ca mărime al județului. A fost declarată municipiu în anul 1995. Prima atestare documentară a localității Rădăuți apare într-un hrisov din data de 16 noiembrie 1393, din timpul domniei lui Roman I (1391-1394). Existența localității este însă mult mai veche, în aceste locuri descoperindu-se vestigii vechi de aproximativ 5000 de ani care fac parte din cultura Cucuteni. În același timp, urmele arheologice din epoca pietrei și civilizației geto-dace situează vechimea localității în perioada de formare a poporului român și a limbii române. Sus am postat stema actuală și o poză cu clădirea Primăriei din Rădăuți.

Insigna - O.J.T. Suceava (Oficiul județean de turism)

Jubileu 50 * 1936 - 1986

Până la instaurarea comunismului, interbelică turismul românesc organizat se desfăşura prin intermediul asociaţiilor şi cluburile de turism existente. Primul Club Alpin a luat fiinţă în Braşov la 10 mai 1873. Cea mai veche asociaţie este S.K.V. – Siebenbürgischer Karpaten Verein, înfiinţată la Sibiu la 28 noiembrie 1880 şi dizolvată în 1944. Această asociaţie a avut cei mai mulţi membri (germani, români, maghiari şi alte naţionalităţi) şi cele mai multe secţii, a construit cele mai multe drumuri şi cabane (59), a editat 56 de Anuare, a înfiinţat un corp de călăuze brevetate şi primele echipe de salvare în munţi. La 2 aprilie 1926 a luat fiinţă Turing-Clubul României, având mai multe secţii în ţară. A construit cabane, a efectuat marcaje turistice şi a publicat Calendar săptămânal, transformat în Enciclopedia Turistică Românească. Sub egida T.C.R. au apărut şi alte publicaţii. Grupul Alpin Brav, transformat în 1937 în Clubul Carpatin Român, a fost înfiinţat de câţiva elevi de la liceul Mihail Viteazul, căpătând personalitate juridică la 18 martie 1936. Acesta a construit cabana Brav, devenită Caraiman. Asociaţia turistică România Pitorească a luat fiinţă în Bucureşti la 21 mai 1930. A construit cabana Ciucaş, a tipărit un an revista România Pitorească şi apoi Buletinul România Pitorească. Clubul Alpin Român s-a construit la 18 martie 1934. A construit Căminul Alpin – Buşteni, un refugiu la intrarea în Valea Coştilei şi şi-a cumpărat un sediu în Bucureşti. A tipărit Buletinul Alpin şi apoi Buletinul Clubului Alpin Român. A practicat alpinismul şi căţărarea, înfiinţând în 1938 prima şcoală de căţărare modernă în România, fiind organizat pe trei secţii. Asociaţia Piatra Craiului a fost creaţia unui pensionar militar. A închiriat de la călugări cabanele „Decebal” şi „Bucegi”, din apropierea peşterii Ialomiţei. Activitatea acestor asociaţii a fost în general alpinismul. Ele au fondat în 1934 Federaţia Societăţilor de Turism şi Alpinism, iar din februarie 1936, data înfiinţării O.N.T. (Oficiul Naţional de Turism cu cele două secții ale sale – Carpați și Litoral), în parte au fost patronate şi de acesta. La nivel fiecărui județ existau Oficii județene de turism subordonate

Oficiului național de turism, care aplicau în teritoriu politica de turism a regimului comunist.

Insigna - Zimbrul Suceava

Nu există informații precise despre insigna Zimbrul Suceava. După forma insignei aș fi tentat să cred că este vorba despre un club sportiv sucevean, dar am aflat că la Suceava există un complex commercial dar si o fabrică de tricotaje care se numesc la fel – Zimbul Suceava. Dacă cineva ar putea să mă lămurerască în acest sens i-aș fi sincer recunoscător.

Suceava este un municipiu, reședința și totodată cel mai mare oraș al județului Suceava, România. Municipiul Suceava se numără printre cele mai vechi și mai importante așezări ale țării. Timp de două veacuri a fost capitală a principatului Moldova, iar între anii 1775 - 1918 a fost un oraș din Imperiul Austriac (pământurile coroanei Regatul Galiției și Lodomeriei și Ducatul Bucovinei). Teritoriul orașului Suceava și împrejurimile sale au fost locuite, așa cum atestă cercetările arheologice, din timpuri străvechi, începând chiar din paleolitic. În secolele II–III exista aici o așezare a dacilor liberi, descoperirile arheologice relevând și puternice influențe romane. În epoca migrației și în secolele următoare populația autohtonă a continuat să viețuiască pe aceste meleaguri, iar în secolul al XIV-lea, în anul 1388 Suceava este menționată drept capitală a Moldovei. În prezent orașul are o populație de aproximativ 86000 de locuitori. Deasupra am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Suceava, iar dedesubt câteva fotografii ale unor monumente de cultură și arhitectură ale Sucevei, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Prefectura

Primăria

Hanul domnesc

Muzeul Bucovinei

Palatul de justiție

Biblioteca Bucovinei "I.G.Sbiera"

Casa de cultură

Colegiul național Ștefan cel Mare

Muzeul de Științe ale Naturii

Casa Polonă

Cetatea de Scaun

Mizeul satului bucovinean

Casa apelor

Pavilionul societății de dare la semn

Trimiteri poștale

Suceava este un județ în nordul extrem al provinciei istorice Moldova, din România, la frontiera cu Ucraina. Capitala județului este orașul cu același nume. Județul se întinde pe o suprafață de 8553 kilometri pătrați și numără aproximativ 615000 de locuitori. Ca subunități administrative județul este compus din; 5 municipii - Suceava, Fălticeni, Rădăuți, Câmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei, 11 orașe - Gura Humorului, Siret, Solca, Dolhasca, Frasin, Liteni, Milișăuți, Salcea, Broșteni, Cajvana, Vicovu de Sus și 97 de comune. Deasupra am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Suceava, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale județului Suceava, în vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.