Epaminonda's Blog.....: BYSTRZYKA KLODZKA

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură

și arhitectură din localitatea polonezp BYSTRZYKA

KLODZKA, județul KLODZKO, voievodatul SILEZIA

INFERIOARĂ, din perioade diferite, o acțiune dar și o

monedă locale.

Poarta orașului

Piața Rynek

Zidul de apărare al orașului

Vedere generală

Vedere spre biserică

Trimiteri poștale

Acțiune locală

Monedă locală

***

RĂSPUNS

GHICITORILOR - CARICATURI

CU RĂSPUNS IDENTIC

din articolul precedent de blog

BAS WARNETON - OLANDA

PIRATUL

Cândva mare lup de mare

Dar și comerciant vapoare,

Demonstrând cât e de “tare”

Şi-a “tras” și… sute de hectare.

PRINȚESA

A fost femeia fatală,

A câștigat multe premii,

A fost artistă totală,

Dar și… sex simbolul vremii.

PIRATUL este TRAIAN BĂSESCU (născut la data de 4 noiembrie 1951 la Murfatlar în județul Constanța), deținător al mai multor demnități politice în stat, cea mai înaltă fiind aceea de Președinte al României, între aniii 2004 – 2014. De la el ne-a rămas modul special de râs, denumit “hăhăială” și sloganurile: “Aici sunt banii dumneavostră”, “Să trăiți bine!”, ”Ce-mi plac glumele mele!”, “Găozar” și “Țigancă împuțită”.

PRINȚESA este BARBRA STREISAND (născută Barbara Joan Streisand în anul 1942) este o cântăreață, autoare, actriță, regizoare și producătoare de film americană, laureată a 2 premii Oscar, 8 premii Grammy, 5 premii Emmy, un premiu Globul de Aur, un Specail tony Award, un premiu AFI și câte un premiu Kennedy și Peabody, fiind una dintre cele 12 artiste care au câștigat premii Oscar, Emmy, Grammy și Tony (câte cel puțin unu de fiecare). Enumăr câteva titluri din discografia sa; People, My Name is Barbra, Stoney End, A Star is Born, ButterFly, Wet, Emotion, Release Me, A Love Like Ours și Songbird, dar și câteva filme în care a jucat; Funny Girl, Hello Dolly, Up the Sandbox, The Way We Were, Funny Lady, The Main Event, Yentl, Nuts, The Prince of Tides și The Mirror Has Two Faces.

______________xxx______________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL MARAMUREȘ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Săpânța

Săpânța este un sat de aproximativ 3300 de locuitori, din județul Maramureș, reședința comunei Săpânța. Săpânța este celebră prin cimitirul din localitate “Cimitirul vesel din Săpânța”, operă a meșterului Stan Pătras – 1935. Crucile gravate și colorate de meșterul Stan Pătraș și de ucenicii săi reprezintă în versuri simple, naive, viața celui răposat, atât prin realizările sale, cât și prin obiceiurile rele ale acestuia, aceasta conferindu-i o notă de originalitate deosebită și unicitate în întreaga lume.

Stan Ioan Pătraș (1908 – 1977) a fost un cioplitor român în lemn, creatorul crucilor din Cimitirul vesel al localității.Creația lui Pătraș se integrează armonios în arta populară maramureșeană și în tradiția artei vechi românești. Stan Ioan Pătraș s-a născut într-o familie obișnuită cu prelucrarea artistică a lemnului. Pătraș a fost atras încă din tinerețe de sculptura în lemn, de pictură și de poezie, făurite după canoanele creației populare. A început să sculpteze cruci din stejar de la vârsta de 14 ani. În anul 1935, Stan Ioan Pătraș, pe atunci un anonim sculptor în lemn, a început să așeze pe cruci și niște înscrisuri sub forma unor scurte poeme scrise la persoana întâi: epitafuri ironice, naive, de multe ori cu greșeli gramaticale și foarte apropiate de graiul arhaic. La început, sculpta în jur de 10 cruci pe an, materialul folosit fiind lemnul de stejar. În anul 1936, el și-a perfecționat stilul; crucile au devenit mai înguste și au apărut figurile sculptate în relief, în culori vii, obținute din pigmenți naturali. Culoarea predominantă este albastrul, un albastru special, numit astăzi de către experți „albastru de Săpânța”. Celelalte culori au o simbolistică consacrată: verde -viață, galben -fecunditate și fertilitate, roșu -pasiune, negru -moarte. Pe crucile sale se află motive geometrice, precum și basoreliefuri Până în anul 1977, Pătraș a realizat aproximativ 700 de cruci în ambele cimitire din Săpânța, cunoscute sub denumirea de „Cimitirul Vesel”. Stan Ioan Pătraș a fost un meșter popular complex, realizând o serie de obiecte lucrate artistic: cuiere, colțare, scaune, dulapuri, blidare, lingurare și lucrări monumentale, cum ar fi troițe și porți. El și-a împodobit și propria casă cu sculpturi în lemn, viu colorate. Urmașul său, Dumitru Pop, a ales să locuiască în casa maestrului său, pe care o întreține ca atelier și muzeu. Pe crucea sa, Stan Ioan Pătraș a pus să i se încrusteze următorul epitaf:

De cu tânăr copilaș
Io am fost Stan Ion Pătraș,
Să mă ascultați oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni.
Câte zile am trăit
Rău la nime n-am dorit,
Dar bine cât am putut
Orișicine mi-a cerut.
Vai săracă lumea mea
Că greu am trăit în ea
De la paisprezece ani
Trebuia să câștig bani
La lucru greu de pădure
Cu țapin și cu săcure.
Tata -n război a plecat
Înapoi n-o înturnat.
Trei copii noi am rămas
În lume cu greu năcaz.
Vrut aș fi să mai trăiesc
Și planul să mi-l plinesc.
Din șaizeci și nouă țări
M-au vizitat până ieri.
Din conducători de stat
Foarte mulți m-au vizitat
Și de acum când or veni
Pe mine nu m-or găsi.
Și le doresc la toți bine
Care au fost pe la mine
Că viața o lăsai
La 69 de ai.
Crucea mea când s-a lucrat
Care eu mi-am comandat
Doi elevi ce-au învățat
Mi-au făcut lucru pe plac:
Turda Toader, Stan Vasile
Dumnezeu Sfântu să-i ție.”

Insignă - Bradul Vișeu

Bradul - Vișeu de Sus este o echipă de fotbal înființată în regimul comunist, pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Ea reprezintă orasul Viseu de Sus din judetul Maramures. Echipa este campiona Ligii a IV-a, seria nord Maramureș, în sezonul recent încheiat 2014 – 2015. În barajul de calificare pentru Liga a III-a, a pierdut cu 2-1 la A.S. Recea, astfel că va juca în continuare în Liga a IV-a.

Vișeul de Sus (în germană Oberwischau, în maghiară Felsővisó) este un oraș în județul Maramureș, în extremitatea de nord a României. Localitatea are statutul de stațiune turistică de interes local, fiind situată în depresiunea intramontană a Țării Maramureșului. Conform recensământului din anul 2011, Vișeu de Sus avea o populație de 15037 locuitori, fiind din punct de vedere demografic al patrulea centru urban al județului Maramureș (după Baia Mare, Sighetul Marmației și Borșa.) Localitatea este atestată documentar pentru prima dată în data de 2 februarie 1365, într-o diplomă a regelui maghiar Ludovic de Anjou.

Insignă - 612 (Batalionul 612 Artilerie Antitanc "Maramureș")

Plachetă - Batalionul 612 Artilerie Antitanc "Maramureș"

Batalionul 612 Artilerie Antitanc “Maramureş” este continuatorul tradiţiilor de luptă ale Divizionului 612 Artilerie Antitanc care în timp a devenit Regimentul 612 Artilerie Antitanc. În urma restructurării de la data de 1 mai 2005 a devenit Batalionul 612 Artilerie Antitanc “Maramureș” răspunzând mai bine la obiectivele stabilite de comanda Brigăzii 69 Artilerie Mixtă. Unitatea a fost înființată în anul 1968 după invadarea Cehoslovaciei de către unele state “prietene”, membre ale Pactului de la Varșovia, excepție România. Deasupra a postat logo-ul Batalionului 612 Artilerie Antitanc "Maramureș".

Batalionul 612 Artilerie Antitanc "Maramureș".

Efectivele din structura unităţii au fost alături de populaţia judeţului pe timpul acţiunilor de salvare de vieţi omeneşti şi bunuri materiale în urma inundaţiilor din anii 1970, 1974, 1998 şi 2005, participând şi la înlăturarea urmărilor cutremurului din 1977, în Bucureşti. Militarii Batalionului 612 Artilerie Antitanc “Maramureş” participă de peste 15 ani la misiuni în teatre de război internaţionale, în Kosovo, Irak sau Afganistan, contribuind, astfel, la eforturile comunităţii internaţionale de stabilizare a mediului de securitate global şi la dezvoltarea pe cale democratică a tărilor situate în aceste zone fierbinţi. Deasupra am postat fanionul de identificare al Batalionului 612 Artilerie Antitanc "Maramureșul" din Baia Mare.

Insignă sportivă - F.C. (Fotbal Club) Baia Mare

F.C. Baia Mare este o echipă de fotbal din municipiul Baia Mare, fondată în anul 1948. Clubul a fost desființat în anul 2010 din cauza problemelor financiare, dar a fost reînființat în anul 2012 sub numele de F.C.M. Baia Mare (Fotbal Club Municipal), acum jucând în Seria a VI-a a Ligii a III-a. Culorile clubului sunt galben - albastru. În timp clubul s-a mai numit; C.S.M., Metalul, Energia Trustul Minier, Minerul, F.C. sau F.C.Maramureșul Baia Mare. Deasupra am postat logo-ul clubului.

Insignă - Centrul militar județean Maramureș

Dintre atribuţiile centrelor militare enumăr aici doar câteva: conducerea activităţilor de asigurare materială şi financiară, de menţinere a ordinii şi disciplinei militare şi a executării serviciului de garnizoană şi de gardă în unităţile dislocate în garnizoană; rezolvarea problemelor de cazare a trupelor dislocate în garnizoană, inclusiv a trupelor în trecere spre şi dinspre front; organizarea şi conducerea activităţilor privind apărarea locală antiaeriană; asigurarea efectivelor necesare pentru diferite activităţi destinate participării la înlăturarea efectelor loviturilor din aer ale inamicului asupra oraşului, repararea căilor de comunicaţii, înlăturarea efectelor unor calamităţi; achiziţionarea de resurse materiale (alimente, echipament, carburanţi) şi trimiterea acestora pe front. Trebuie precizat că doar unele dintre centrele militare județene (de sector) au statut de centre militare zonale, lor subordonându-li-se de fapt centrele militare județene din zona de responsabilitate. Sus am postat logo-ul și fanionul de identificare al Centrului militar județean Maramureș.

Baia Mare este un municipiu, cel mai mare oraș și reședința județului Maramureș. Orașul este un important centru urban și industrial din nord-vestul României, situat la poalele Carpaților Orientali, numărând aproximativ 120000 de locuitori. Orașul a fost atestat documentar în anul 1329 printr-un act al cancelariei regelui Carol Robert, dezvoltându-se ca centru aurifer în secolele 14 - 15. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului iar dedesubt pozele câtorva clădiri reprezentative pentru arhitectura băimăreană, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate, din perioade diferite, din acest oraș.

Prefectura

Primăria

Turnul lui Ștefan

Bastionul măcelarilor - Turnul de muniții

Aeroportul

Casa de cultură

Hotelul Mara

Gara

Hotelul Carpați

Sanatoriul Wagner

Magazinul Maramureș

Piața Victoriei

Monumentul ostașului român

Hotelul Ștefan Vodă

Trimiteri poștale

Județul Maramureș este situat în regiunea istorică Transilvania, în nordul României. Din punct de vedere al culturii tradiționale, actualul județ este alcătuit din patru zone (etno - folcorice) distincte: Țara Chioariului, Țara Lăpușului, Țara Maramureșului și Țara Codrului. Județul se întinde pe o suprafață de 6304 kilometri pătrați, numără aproximativ 512000 de locuitori și are reședința în municipiul Baia Mare. Ca subunități administrative județul este compus din 2 municipii - Baia Mare, Sighetul Marmației, 11 orașe - Baia Sprie, Borșa, Vișeul de Sus, Târgul Lăpuș, Șeini, Cavnic, Ulmeni, Săliștea de Sus, Dragomirești, Șomcuța Mare, Tăuții-Măgheruș și 63 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Maramureș, iar dedesubt pozele câtorva monumente de arhitectură și cultură, trimiteri poștale ilustrate și vederi generale, din perioade diferite, din acest județ.