Epaminonda's Blog.....: MEMEL

50 mărci 1922

MEMEL

Memel este denumirea veche a oraşul lituanian de astăzi – Klaipeda.

De-a lungul timpului orașul a avut un statut special,

aflându-se sub mai multe administraţii-ocupaţii:

cavalerii teutoni, Ducatul si apoi Regatul Prusiei, Imperiul german,

statele Antantei - imediat după primul război mondial,

al III-lea Reich german – începând cu anul 1939 - și

Lituania – după terminarea celui de-al doilea război mondial

Orașul este un important port la Marea Baltică,

pe laguna Curonian, în vestul Lituaniei.

Orașul cu peste 238000 de locuitori,

atestat documentar pentru prima dată în anul 1252,

se întindea pe 110 klometri pătrați.

Stema oficială actuală a oraşului lituanian Klaipeda:

Steaguri oficiale ale oraşului Memel:

1685 – 1737

1920 – 1939

Mai jos admiri două monumente de arhitectură ale orașului

dar și două trimiteri poștale ilustrate.

Gara

Ștrandul

Trimiteri poștale

Mai jos admiri câte o insignă, medalie, monedă, marcă poștală și acțiune emise de orașul cu regim special Memel (Klaipeda).

Insignă

Medalie

Monedă

Marcă poștală

Acțiune

***

DOUĂ

CARICATURI ȘI GHICITORI

CU ACELAȘI RĂSPUNS

Sunteți invitați să identificați personajele lumii

care sunt prezentate prin caricaturile de mai sus

dar și ghicitorile de mai jos.

Veți avea răspunsul exact și comaplet

în următorul articol de blog;

INFO NUMIS MONDO 77

FLĂCĂUL

Dând goluri de chinogramă,

A devenit om de faimă,

Plin de dolari, euro, lei

Și căutat… de femei!

BOMBONICA

Deși i-am spus „bombonica”

Ea n-a știu ce e frica,

Demonstrându-și cu tărie

Talentu-n… diplomație.

_________xxx_________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Societatea de istorie a medicinii și farmaciei

50 ani de la înființare 1929 - 1979

Dr.V. Gomoiu (1882 - 1960) Dr.V. Bologa (1882 - 1971)

Societatea mixtă a Istoriei Medicinei, Farmaciei si Medicinei Veterinare a fost fondata la Bucuresti in 1929, de către medicul Victor Gomoiu (1882-1960). Aceasta societate a functionat pana in 1948, fiind suprimata de regimul comunist. O noua societate de Istorie a medicinei a fost fondata dupa 5 ani la Bucuresti si a devenit Societatea de Istorie a Medicinei si Farmaciei, in 1972. Dupa caderea comunismului a fost fondata actuala Societate Romana de Istoria Farmaciei (13 iunie 1991 ), independenta, cu sediul tot in Bucuresti.

Victor Gomoiu (născut 18 aprilie 1882 la Vânju Mare, jud. Mehedinți și decedat la data de 6 februarie 1960 în București) a fost un medic chirurg și istoric al medicinei, care a îndeplinit funcția de Ministru al Sănătății și Ocrotirii Sociale în guvernul lui Ion Antonescu (4 septembrie 1940 - 14 septembrie 1940). A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 20 decembrie 1938. Miscarea istoriei farmaciei in Romania incepe din 1921, stimulata fiind de profesorul francez dr.Jules Guiart, in scurtul sau stagiu in invatamant la Universitatea din Cluj Napoca (1921-1930). In data de 1 aprilie 1921 a fost fondat Institutul de Istorie a Medicinei, Farmaciei si al Folclorului Medical , sub conducerea profesorului Jules Guiart.

Lucian Valeriu Bologa (născut 26 noiembrie 1892 la Brașov și decedat 30 octombrie 1971 la Cluj Napoca) a fost un medic român, istoric al medicinii, fondatorul școlii de istoria medicinii din Cluj. A cercetat istoria medicinii românești și universale, a scris lucrări despre istoria medicinii românești din secolele XIX-XX, despre medicina românească din Transilvania în secolele XVIII-XIX, medicina în Dacia și în perioada prefeudală. A studiat la Jena în 1914 științele naturale, apoi la Jena, Innsbruck și Cluj, medicina. În perioada următoare primește mai multe grade didactice medicale, în 1921 asistent, în 1923 doctor, în 1927 docent. Între anii 1932-1962 este profesor titular la Catedra de istoria medicinii din Cluj, între anii 1962-1971 profesor consultant. Între 1949-1971, Lucian Valeriu Bologa, a fost președinte al Societății internaționale de istoria medicinii, iar în 1971 este laureat al Academiei Naționale de Medicină din Paris. Totodată este membru în mai multe societăți și academii din România și străinătate.A fost secretar de redacție al publicației Cultura, în 1924, a condus Biblioteca de istoria medicinii, și a întemeiat colecția muzeală de istorie a medicinii, farmaciei, între anii 1926-1946, ambele aflate în Cluj.

Meritul sanitar - clasa a I-a (ordin)

În anul 1913 statul român a instituit Crucea “Meritul Sanitar”, distincţie menită a răsplăti personalul medical specializat, ca şi persoanele care au ajutat voluntar spitalele şi lazaretele de îngrijire a militarilor şi civililor bolnavi de holeră, în timpul celui de-al doilea Război Balcanic (1913). Această decoraţie a căpătat statut de distincţie militară în timpul Primului Război Mondial. Tot pentru a răsplăti eforturile personalului medical a fost instituit, în 1917, Ordinul “Crucea Regina Maria”; ambele decoraţii amintite erau organizate pe câte trei clase şi, până în 1947, au constituit distincţiile specifice acestui domeniu. După abrogarea tuturor vechilor decoraţii româneşti, pentru personalul medical şi sanitar a fost creat, în 1969, Ordinul “Meritul Sanitar”, organizat pe trei clase, precum şi Medalia "Meritul Sanitar" care avea o singură clasă. În data de 15 decembrie 2003 Parlamentul României a adoptat Legea privind Ordinul Meritul Sanitar şi Medalia Meritul Sanitar Bucureşti din care citez; “ Ordinul Meritul Sanitar se poate acorda medicilor civili sau militari şi persoanelor cu studii superioare, cetăţeni români sau străini, care au avut merite deosebite în domeniul ocrotirii sănătăţii populaţiei, în combaterea unor epidemii, în domeniul cercetării şi practicii medicale, în creşterea prestigiului ştiinţei medicale româneşti şi în asigurarea asistenţei medicale, atât pe timp de pace, cât şi în situaţii de conflict armat sau de război. Ordinul Meritul Sanitar se prezintă: a) pentru personalul civil, sub două forme cu valoare ierarhică egală: însemnul şi rozeta; b) pentru militari, sub trei forme cu valoare ierarhică egală: însemnul, bareta şi rozeta. Însemnul Ordinului Meritul Sanitar este o cruce confecţionată din argint, emailată roşu, având între braţe un fascicul de raze metalice. Panglica şi bareta Ordinului Meritul Sanitar, conferit ca decoraţie militară de război se deosebesc de panglica şi bareta Ordinului Meritul Sanitar, conferit ca decoraţie civilă, prin aplicarea pe margini a unui fir auriu.

Meritul sanitar 1903 - 2000 (medalie)

Medalia Meritul Sanitar se poate acorda personalului medico-sanitar civil sau militar fără studii superioare, cetăţeni români sau străini care s-au distins prin activităţi meritorii în toate domeniile 2 curente medicale, atât pe timp de pace, cât şi în situaţii de conflict armat sau de război. Medalia Meritul Sanitar se prezintă: a) pentru personalul civil, sub o singură formă: însemnul; b) pentru militari, sub două forme cu valoare ierarhică egală: însemnul şi bareta. Însemnul Medaliei Meritul Sanitar este o piesă circulară cu bordura puţin proeminentă, mărginită de un cerc perlat şi este confecţionată din tombac. Panglica Medaliei Meritul Sanitar conferită ca decoraţie militară de război se deosebeşte de panglica Medaliei Meritul Sanitar conferită ca decoraţie civilă, prin aplicarea pe margini a unui fir auriu.

Insigna - Bun trăgător

În statul comunist existau foarte multe insigne grosolane, colorate cât mai strident, masive, confecţionate din fier mort, care se confereau cu nemiluita cetăţenilor şi mai ales soldaţilor, chipurile pentru merite deosebite în activităţi productive şi apărarea patriei.

Insignă - Trăgător de elită

Insignă - Trăgător de frunte

Insignă - Trăgător fruntaș

Acordarea acestor insigne se înscria în O.Z.U.(Ordinul de zi pe unitate) şi uneori era însoţită de o învoire de 4 - 5 ore in oraş sau permisie de 3 - 5 zile acasă, rareori şi cu foi de drum pe calea ferată. Alteori acordarea insignei era însoţită de o mică sumă de bani care rar depăşea contravaloare a cinci pachete de ţigări Mărăşeşti, Tractor, Naționale sau Plugar.

Campionatele europene universitare

FISU - UASR - UEFA Fotbal România 19 - 30.VII.1972

Istoria fotbalului românesc începe cu o menţiune ambiguă. Se spune că la Arad, în anul 1888, “un grup de tineri bătea mingea”. Sunt informații că pe teritoriile românești s-a jucat fotbal chiar și mai demult. Marinarii englezi jucau fotbal în zona Dunării în anul 1865, cu 23 de ani înainte ca tinerii arădeni să înceapă “să bată mingea”! Acest amănunt reiese dintr-un document din arhivele marinei militare britanice. Este vorba despre un raport al comandantului navei militare HMS “Cockatrice”, locotenentul de marină Gillson, adresat amiralului Lord Paget, comandantul Flotei mediteraneene din cadrul “Royal Navy”. Actul de naştere al fotbalului românesc este datat 1888, fapt menţionat în toate cărţile de istorie şi statistică din ţara noastră. În presa vremii s-a notat că în împrejurimile Aradului, în zonele Ceala şi Pădurice, “se bătea mingea”. Peste doi ani, tot la Arad, doctorul Iuliu Weiner (a studiat stomatologia la Londra) a adus în ţară o minge şi regulile scrise pe o hârtie. La Arad, pe 15 august 1899, pe terenul viran de lângă Uzina de Vagoane s-a desfăşurat primul meci susţinut de jucătorii înscrişi la “Societatea de fotbal din Arad”. Tot la Arad, pe 25 octombrie a avut loc primul meci internaţional, între o formaţie locală şi echipa Politehnicii din Budapesta, întâlnire câştigată de maghiari cu scorul de 10-0. ?! Sunt informații că pe teritoriile românești s-a jucat fotbal chiar și mai demult. Marinarii englezi jucau fotbal în zona Dunării în anul 1865, cu 23 de ani înainte ca tinerii arădeni să înceapă “să bată mingea”! Acest amănunt reiese dintr-un document din arhivele marinei militare britanice. Este vorba despre un raport al comandantului navei militare HMS “Cockatrice”, locotenentul de marină Gillson, adresat amiralului Lord Paget, comandantul Flotei mediteraneene din cadrul “Royal Navy”. Actul de naştere al fotbalului românesc este datat 1888, fapt menţionat în toate cărţile de istorie şi statistică din ţara noastră. În presa vremii s-a notat că în împrejurimile Aradului, în zonele Ceala şi Pădurice, “se bătea mingea”. Peste doi ani, tot la Arad, doctorul Iuliu Weiner (a studiat stomatologia la Londra) a adus în ţară o minge şi regulile scrise pe o hârtie. La Arad, pe 15 august 1899, pe terenul viran de lângă Uzina de Vagoane s-a desfăşurat primul meci susţinut de jucătorii înscrişi la “Societatea de fotbal din Arad”. Tot la Arad, pe 25 octombrie a avut loc primul meci internaţional, între o formaţie locală şi echipa Politehnicii din Budapesta, întâlnire câştigată de maghiari cu scorul de 10-0. ?!

Structura organizatorică conducătoare a fotbalului românesc a luat ființă în anul 1909 sub numele Asociația cluburilor de fotbal din România. În timp aceasta a evoluat primind și alte denumiri după cum urmează; 1912 – Federația societăților sportive din România, 1919 – Uniunea cluburilor de fotbal asociație, 1930 – Federația română de fotbal asociație și 1940 – Organizația sportului de fotbal și handbal. Din 1944 si până în prezent forul conducător al fotbalului autohton se numeste Federația romană de fotbal. Din anul 1930 este afiliată la Federaţia Internaţională de Fotbal Amator (F.I.F.A.) iar din anul 1955 este afiliată şi la Uniunea Europenă de Fotbal Amator (U.E.F.A.).

Insigna - Auto Transport 100000 km

Nu am găsit niciun fel de informații concrete referitoare la această insignă sau obiectul ei de activiatate, dar pot înțelege că a fost o insignă (distincție) ce se acorda în regimul comunist conducătorilor auto profesioniști care au condus mai mult de 100000 de kilometri fără a produce vreun eveniment rutier în trafic.

___________ooOoo___________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

DIN COOPERAȚIE