Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură
și arhitectură din localitayea spaniolă ALBOX, provincia
ALMEIRA, comunitatea autonomă ANDALUZIA,
o trimitere poștală și un ecuson local.
Primăria Albox
Logo-ul Primăriei ALBOX
Biserica Sf. Maria
Biblioteca publică Poet Juan Berbel
Capela San Antonio de Padua
Capela Sf. Cruce
Sanctuarul Saliente
Ruinele Turnului Aljambra
Ruinele Turnului Tardiguerra
O intrare în localitate
Circuitul de motocros La Mina
Arhitectură locală
Vedere generală
Trimitere poștală
Ecuson local
***
RĂSPUNS
CARICATURILOR GHICITORI
CU RĂSPUNS IDENTIC
din precedentul articol de blog
(ASPERHOFEN - AUSTRIA)
DE LA UN ADMIRATOR
O ascult și nu mă mir,
Zice bine din guriță,
Dar eu mai mult îi admir
... Fustiță!
MISIONARUL
Chip gingaș ca Eminescu,
Bine plătit de Felix,
Are un obiectiv fix;
Arestarea lui… Băsescu.
CĂPRIȚA este TINA TURNER (născută Anna Mae Bullock în anul 1939), cântăreață
și compozitoare pop-rock americană, câștigătoare a opt premii Grammy, actriță și scriitoare
populară. Iată câteva dintre albumele sale; Tina, All the Best, Simply the
Best, Foreign Affair, Rough, Acid Queen, etc.
PĂRINȚELUL
este MIHAI GÂDEA (numele complet Emanuel-Mihai Gâdea, născut în anul 1977)
realizator de programe de televiziune, directorul postului de televiziune
Antena 3. Este doctorand în istorie la Institutul de studii istorice “Nicolae
Iorga”, cu lucrarea “Ionel Brătianu și epoca sa” și absolvent al Facultatii de
Teologie Adventistă. Este căsătorit cu Agatha Kundri (fostă Memete) și împreună
au o fetiță - Maisha Karina.
____________xxx____________
CÂTEVA MEDALII ȘI INSIGNE
DIN JUDEȚUL IAȘI
Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei
de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le
Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic, foarte variat
ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice,
purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative
sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club,
etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de
identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup,
organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel
de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice
şi de altă natură, etc.
Alexandru Ion Cuza - Mihail Kogălniceanu
întemeietorii Universității din Iași
Republica Socialistă România
Universitatea "Al.I.Cuza" Iași 1860 - 1985
Alexandru Ioan Cuza (născut la 20 martie 1820 în Bârlad
şi decedat la 15 mai 1873 în Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al
Principatelor unite şi al statului naţional România. Acesta a
participat activ Revoluţia de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru
unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, a fost ales domn al
Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se
astfel unirea celor două ţări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută
activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii de către puterea
suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvârşirea unirii, pe calea
înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în
ianuarie 1862, când Moldova şi Ţara Românească au format un stat unitar,
adoptând oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la
Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur guvern. După realizarea
unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi colaboratorul său cel mai apropiat,
Mihail Kogălniceanu (ministru, apoi prim-ministru al României), iniţiază
importante reforme interne: secularizarea averilor mânăstireşti, reforma
agrară, reforma învăţământului, care au fixat un cadru modern de dezvoltare al
ţării. Întâmpinând rezistenţă
din partea guvernului şi a Adunării Legiuitoare, alcătuite din reprezentanţi ai
boierimii şi ai marii burghezii, precum şi a bisericii, în înfăptuirea unor
reforme, Cuza formează, în 1863, un guvern sub conducerea lui Mihail
Kogălniceanu, care realizează secularizarea averilor mânăstireşti şi dizolvă
Adunarea Legiuitoare. În acelaşi an, Cuza supune aprobării poporului, prin
plebiscit, o nouă constituţie şi o nouă lege electorală, menită să asigure
parlamentului o bază mai largă, şi decretează legea rurală concepută de
Kogălniceanu. În timpul domniei lui Cuza a fost conceput codul civil şi cel
penal, legea pentru obligativitatea învăţământului primar şi au fost înfiinţate
primele universităţi din ţară, respectiv cea de la Iaşi, care azi îi poartă
numele, şi cea de la Bucureşti. Tot în această perioadă a fost organizată şi
armata naţională. Cuza
a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a
partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa Coaliţie, din cauza orientărilor
politice diferite ale membrilor săi, care au reacţionat astfel faţă de
manifestările autoritare ale domnitorului. După oarecari frământări, la 5 ianuarie 1859, colonelul Alexandru Ioan Cuza
este ales Domn al Moldovei. Iată o parte din jurământul lui Cuza făcut în
faţa Adunării Obşteşti a Moldovei; “Jur în numele prea sfintei Treimi
şi în faţa Ţării mele că voi păzi cu sfinţenie drepturile şi interesele
Patriei, că voi credincios Constituţiei în textul şi în spiritul ei, că în
toată domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toţi şi în toate…
”. De adâncă profunzime şi simţire patriotică este mesajul lui
Kogălniceanu după alegerea lui Cuza ca domn al Moldovei; “Prin înălţarea ta pe tronul lui Ştefan cel Mare, s-a înălţat
însăşi naţionalitatea română…Alegându-te pe tine domn în ţara noastră am voit
să arătăm lumii ceea ce toata ţara doreşte; la legi noi, oameni noi”. Ţara Românească
a cunoscut şi mai mari fricţiuni în preajma alegerilor, existând o tensiune
făţişă între tabăra unionişilor şi antiunioniştilor. Antiunioniştii munteni
erau siguri că aici va fi ales fostul domnitor Gheorghe Bibescu, fiind
organizat chiar şi banchetul victoriei lor în alegeri. Buzăul se prezenta ca o
citadelă a mişcării unioniste. Într-un document din 25 aprilie 1857 se arăta că
în districul Buzău existau două focare de reacţiune şi că prin muncă de
lămurire acestea au fost aduse alături de marea mulţime, adeptă a unirii.
Partidului La 24 ianuarie 1859 Partidul Naţional Unionist a obţinut marea
victorie; colonelul Cuza ales Domn şi al Ţării Româneşti. Printr-un mesaj de suflet şi plin
de înţelepciune tânărul deputat Vasile Boerescu îi convinge pe membrii Adunării
din Bucureşti să se ridice la înălţimea de întemeietori de ţară punând Unirea
ca fapt împlinit în faţa puterilor europene. Mitropolitul ţării, cu crucea
într-o mână şi cu Evanghelia în cealaltă, le citeşte un adânc jurâmânt; “Jur
că la vot nu voi fi povăţuit nici de interese personale, nici de şoapte străine
sau de altă socotinţă ci numai şi numai de binele obştesc! ” Cei
64 de membri ai Adunării au votat secret, conform doar conştiinţei lor, cu 64
de voturi pentru acelaşi Domnitor în Ţara Românească, punând Europa în faţa
unui fapt împlinit şi total neaşteptat. Clopote şi strigăte de bucurie
cutremurau văzduhul. În semn de preţuire al izbânzii românilor, Kossuth,
revoluţionarul maghiar de la 1848 arăta; “Aşa duh este de trebuinţă, ca un popor
să-şi întemeiască o Patrie ori, dacă a pierdut-o, să şi-o redobândească”. Dubla alegere a lui Cuza, şi
prin aceasta, Unirea Prinicpatelor, a fost recunoscută până la urmă te către
toate puterile europene, chiar dacă unele au impus pretenţii, cel mai adesea
formale, la presiunile Franţei şi ale lui Napoleon. Trei ani a domnit Cuza cu
guverne şi camera legiuitoare separate, perioadă în care în Ţara Românească
s-au schimbat 9 guverne iar Moldova 6, lipsa de aşezare statornică fiind
vizibilă. Prin firmanul din 2 decembrie 1861 Cuza obţine încrederea sultanului
pentru reorganizrea administrativă a principatelor, astfel că la 24 ianuarie
1862 camerele legiuitoare ale principatelor se reunesc la Bucureşti ca primul
Parlament al statului - România. Prin Proclamaţia de la 11 decembrie 1861
Cuza arăta; “Unirea este îndeplinită, naţionalitatea română este
întemeiată. Acest fapt, dorit de generaţiile trecute, chemat cu căldură de noi,
a fost recunoscut de Înalta Poartă şi de Puterile Garante. Alesul vostru vă dă
astăzi o singură Românie.” După realizarea unirii, domnitorul
Alexandru Ioan Cuza și colaboratorul său cel mai apropiat, Mihail Kogălniceanu (ministru,
apoi prim-ministru al României), inițiază importante reforme interne, fixând un cadru modern de dezvoltare al țării. Întâmpinând
rezistență din partea guvernului și a Adunării Legiuitoare, alcătuite din
reprezentanți ai boierimii şi ai marii burghezii, precum și a bisericii, în
înfăptuirea unor reforme, Cuza formează, în anul 1863 un guvern sub conducerea
lui Mihail Kogălniceanu, care realizează secularizarea averilor
mânăstirești (decembrie 1863) și dizolvă Adunarea Legiuitoare (2 mai
1864). În același an, Cuza supune aprobării poporului, prin plebiscit o nouă
constitutie și o nouă lege electorală, menită să asigure parlamentului o
bază mai largă, și decretează (14 august 1864) legea rurală concepută de
Kogălniceanu. În timpul domniei lui Cuza a fost conceput Codul civil
și Codul penal de inspirație franceză, legea pentru obligativitatea
învățământului primar și au fost înființate primele universităţi din țară,
respectiv cea de la Iaşi – 1860 – şi cea de la Bucureşti – 1864. Cuza are un
merit incontestabil în organizarea armatei naţionale. Prin Legea rurală din
14/26 august 1854 peste 400000 de familii de țărani au fost împroprietărite cu
loturi de teren agricol, iar aproape alți 60.000 de săteni au primit locuri de
casă și de grădină. Țăranii împroprietăriți au devenit contribuabili la bugetul
de stat, rezultând astfel o lărgire a bazei de impozitare. Fragmentarea
terenurilor și lipsa utilajelor agricole moderne au dus la scăderea producției
agricole în următorii ani, dar repartizarea ei a fost mai echitabilă. Reforma
agrară din 1864, a cărei aplicare s-a încheiat în linii mari în 1865, a
satisfăcut în parte dorința de pământ a țăranilor, a desființat servituțile și
relațiile feudale. Dupa desființarea Adunării Legiuitoare (2 mai 1864) Cuza pierde
sprijinul partidelor politice și, pentru a putea guverna, se înconjoară de o
camarilă formată din funcționari corupți.Regimul personal instituit de Cuza
după 2 mai 1864 a provocat nemulțumirea liberalilor radicali, care ulterior
s-au aliat cu conservatorii, fapt ce a slăbit pozițiile domnitorului în stat.
Nemulţumiţii, alături şi de câţiva militari carierişti, l-au constrâns pe
domnitor să abdice în februarie 1866. De reţinut este faptul că domnitorul nu a
luat niciun fel de măsuri împotriva curentului reacționar, ci, într-un discurs,
chiar se arăta dispus să renunțe la tron în favoarea unui principe străin
precum prevedea una din dorințele divanelor ad-hoc din anul 1857. Pe 13
februarie 1866, împreună cu soţia şi cei doi copii, părăseşte Bucureştiul. A
fost instituită o locotenenţă domnească alcătuită din Lascăr Catargiu, Nicolae
Golescu şi colonelul Nicolae Haralambie. Conducerea guvernului a revenit lui
Ion Ghica; apoi Senatul și Comisia au proclamat ca domnitor pe Fillip de
Flandra, din casa domnitoare belgiană, dar acesta nu a acceptat
coroana. Provizoratul locotenenței domnești a luat sfârșit abia după ce
Carol de Hohenzolern - Sigmaringen a acceptat să devină principe al României,
la 10 mai 1866. Această abdicare silită putea avea consecințe grave pentru
România, pentru că: după înlăturarea lui Cuza, ţăranii au început să se teamă
că reforma agrară nu va mai avea loc; la 3 aprilie 1866 la Iași a avut loc
o demonstrație (orchestrată de Rusia) a mișcării separatiste care a cerut
anularea unirii Moldovei cu Țara Românească și a promovat un candidat
necunoscut la tronul Moldovei; Poarta Otomană a mobilizat armata la Dunăre,
pentru a interveni în România, motivând că unirea a fost recunoscută doar pe
timpul domniei lui Cuza. Cursul evenimentelor a demonstrat că
poporul român a intrat pe linia făuririi statului national unitar roman, care
se va înfăptui peste câteva zeci de ani, la 1 decembrie 1918. Este
adevărat că o parte a teritoriilor româneşti este şi acum departe de tulpina
ţării. Mă încearcă un
sentiment de lehamite când vad că unii dintre politicienii noștri actuali,
folosind tema aducerii şi a acestor teritorii la trupul actualei Românii,
cerşesc ceva notorietate publică şi un pumn de voturi. Să reținem sloganurile
de pe unele 2 medalii dedicate Unirii de la 1859; “Dumnezeu apără
România” și„Prin unire vom ajunge la fericire” Cumva nouă ne mai rămâne ceva de făcut pentru realizarea
visului de veacuri al românilor, acela de unire a tuturor teritoriilor românești
într-un singur stat? Tocmai când scriam aceste rânduri, un catren despre
spiritul de unitate și coeziune al românilor mi-a venit în minte. Blogul fiind
al meu, catrenul tot al meu, iată că și tu vizitatorule poți citi acest catren:
Vorbe mari nu vreau să-ndrug;
Scoatem țara din
vâlcea
Trăgând cu toții
la jug
...Unii HĂIS și
alții CEA!
Universitatea
„Alexandru Ioan Cuza” sau Universitatea din Iaşi, este o instituţie de
invăţământ superior de stat din Iasi.
Este prima universitate modernă din România. În anul 2011 a fost clasificată în
prima categorie din România, cea a universităţilor de cercetare avansată şi
educaţie. Universitatea este continuatoarea simbolică a altor iniţitive
asemănătoare de pe plaiuri moldave.
1563 – Domnitorul Moldovei,
Despot-Vodă, înfiinţează la Cotnari, lângă Iaşi, un Colegiu (Schola Latina), cu
un program şcolar conceput pe 5 ani. Se studia, în principal,
limba latină, apoi retorica şi dialectica.
1640 – Vasile Lupu fondează
Colegiul de la mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi, în care cursurile se predau în
limba latină; Colegiul de la Iaşi a devenit unul dintre principalele focare de
cultură într-o arie dominată de Islam, în perfect sincronism profesional şi
pedagogic cu academiile similare din Germania sau Italia. În această perioadă,
la Iaşi se tipăreşte prima carte în limba română.
1714 – Se înfiinţează
Academia Domnească din Iaşi; în perioada economică dificilă a domniilor
fanariote, ştiinţele şi învăţăturile înalte continuă să progreseze
în Moldova, limba română începând să fie din ce în ce mai folosită.
Academia din Iaşi serveşte la definirea şi afirmarea identităţii
româneşti, întreţinând forţa de rezistenţă împotriva opresiunii otomane.
1835 –
La Iaşi se înfiinţează Academia Mihăileană (după numele
domnitorului Mihail Sturza). Erau susţinute cursuri de istorie, filosofie,
drept, teologie, chimie, matematică, inginerie, agronomie, arhitectură.
Întemeierea şi funcţionarea Academiei Mihăilene, înfiinţarea primelor facultăţi
– de Drept şi Filosofie, dar mai ales transformările profunde survenite la
nivel politic (Unirea Principatelor Române din 1859), au pregătit fondarea
Universităţii din Iaşi.
La Iaşi se înfiinţează prima Universitate modernă din România.
Potrivit decretului de înfiinţare din 26 octombrie 1860, Universitatea din Iaşi se
constituie ca formă instituţională bine definită şi ca simbol al identităţii
unei naţiuni. Celor trei facultăţi (Drept, Filosofie şi Teologie) care au
format nucleul acestui aşezământ educaţional şi cultural de prim rang, li s-au
adăugat altele, cu scopul de a veni în întâmpinarea necesităţilor specifice
unei societăţi în perpetuă transformare. În anul 1897 se inaugurează
Palatul Universitar, construit timp de patru ani. Clădirea, impresionantă prin
monumentalitate, se înscrie în canoanele stilului eclectic francez şi capătă o
valoare de simbol atât pentru comunitatea locală, cât şi pentru întreaga
spiritualitate românească. Până la primul Război Mondial şi apoi, în perioada
interbelică, Universitatea din Iaşi s-a ridicat la nivelul instituţiilor
europene similare, atât din punct de vedere al administrării şi organizării,
cât şi al programelor didactice. Au fost consolidate şcolile ştiinţifice, au
fost formaţi savanţi de prestigiu (precum Gr. Cobălcescu, A.D. Xenopol, Gh.
Brătianu, Al. Phillippide etc.) şi generaţii întregi de specialişti. În
acelaşi timp, impactul activităţii sale se simţea şi la nivelul societăţii, a
cărei viaţă era puternic influenţată de intelectualii universitari: cele mai
luminitate minţi ale universităţii participau la viaţa publică şi deţineau
funcţii importante în stat. Mai sus se prezintă emblema Universităţii
“Alexandru Ion Cuza” din Iaşi.
Clădirea universităţii a fost construită între anii 1893-1897 pe locul
fostului Teatru Mare de la Copou şi al şcolii de Belle-Arte. Planurile au fost
realizate de arhitectul Louis Le Blanc. Piatra de temelie fost pusă la 28
aprilie 1892 în prezenţa Principelui Moştenitor Ferdinand. Inaugurarea clădirii
a avut loc la 21 octombrie 1897, în timpul ministeriatului lui Spiru Haret, la
ea participând regele Carol I, regina Elisabeta, primul ministru D.A. Sturdza
şi rectorul N. Culianu. Pe perioada refugiului la Iaşi, universitatea a
fost sediu pentru Ministerul de Război şi pentru Ministerul Învăţământului. De
la înfiinţare şi până în decembrie 1933 a purtat denumirea „Universitatea
din Iaşi”. Prin decretul regal nr. 3119, din 2 decembrie 1933 a primit
titulatura de Universitatea Mihăileană din Iaşi. Prin decretul-lege 886,
din 2 decembrie 1942 s-a numit Universitatea „Cuza Vodă”. Reforma
învăţământului din 1948 a dus la o nouă modificare, Universitatea „Alexandru
Ioan Cuza” Intrarea principală a Universităţii dă în „Sala paşilor pierduţi”
decorată cu picturi semnate de Sabin Bălaşa. În faţa universităţii se află
statuile lui A.D. Xenopol si cea a lui Mihail Kogălniceanu. Impresionează prin
dimensiunile sale, fiind o „clădire enormă, care are peste 300 de încăperi.
Întreprinderea de antibiotice Iași 1955 - 1980
Insignă - Centrul militar zonal Iași
Dintre
atribuţiile centrelor militare enumăr aici doar
câteva: conducerea activităţilor de asigurare materială şi financiară, de
menţinere a ordinii şi disciplinei militare şi a executării serviciului de
garnizoană şi de gardă în unităţile dislocate în garnizoană; rezolvarea
problemelor de cazare a trupelor dislocate în garnizoană, inclusiv a trupelor
în trecere spre şi dinspre front; organizarea şi conducerea activităţilor
privind apărarea locală antiaeriană; asigurarea efectivelor necesare pentru
diferite activităţi destinate participării
la înlăturarea efectelor
loviturilor din aer ale inamicului asupra oraşului, repararea căilor de
comunicaţii, înlăturarea efectelor unor calamităţi; achiziţionarea de resurse materiale (alimente, echipament,
carburanţi) şi trimiterea acestora pe front. Trebuie precizat că doar unele
dintre centrele militare județene (de sector) au statut de centre militare
zonale, lor subordonându-li-se de
fapt centrele militare județene din zona de responsabilitate.
Centrul militar Zonal Iasi a fost
înființat în anul 1968 și este situat pe strada Arh. G. M.
Cantacuzino. Deasupra am postat logo-ul și fanionul de identificare al Centrului militar zonal Iași.
Zootehnia este
știința care are drept obiect cunoașterea, reproducerea, creșterea,
alimentația, ameliorarea raselor și exploatarea animalelor agricole. Creșterea
și ameliorarea raselor de animale este necesară pentru asigurarea populației cu
produse animaliere, a industriei alimentare și ușoare cu materii prime, a
agriculturii cu îngrășăminte organice și cu forță de tracțiune. Patrimoniul
zootehnic este constituit din principalele ramuri: creșterea bovinelor,
porcinelor, caprinelor, ovicultura (ovine), avicultura (păsări domestice),
creșterea cabalinelor și cunicultura (creșterea iepurilor de rasă).
Muzeul Unirii
Teatrul național Vasile Alecsandri
Turnul Vama veche
Facultatea de medicină și farmacie
Turnul Mănăstirii Golia
Palatul Braunstein
Aleea Copou
Biserica Sf. Neculai
Casa tineretului
Cinema Victoria
Institutul agronomic
Motelul Bucium
Cișmeaua din curtea Mitropoliei
Aleea Principesa Maria
Arhivele statului
Berăria Bragadiru
Institutul anatomic
Biserica Barnovschi
Bulevardul Copou
Grădina Copou
Biserica Lipovenească
Institutul de domnișoare "Humpel"
Institutul "Notre Dame de Sion"
Institutul Sacre Coeur
Jockey-Club
Biserica Sf. Andrei
Gara
Grădina Copou
Hanul "Trei sarmale"
Biserica Sf. Sava
Bulevardul Elisabeta - Râpa Galbenă
Căminul CFR
Căminul studenților în medicină
Casa Șuțu
Casa universitarilor
Casele Diamant fost Walter - str. Lăpușneanu
Cazarma
Biserica și Spitalul Sf. Spiridon
Biserica Trei Ierarhi
Banca Moldova
Biblioteca centrală
Biserica Bărboi
Biserica Golia
Mitropolia
Administrația financiară
Antrepozitele
Hotelul Continental
Hotelul Europa
Baia populară
Monumentul Diviziei II Cavalerie
Monumentul eroilor (Galata)
Banca Dacia
Trimiteri poștale
Iași este
un județ în Moldova, cu reședința în orașul cu același nume.
Orașul Iași își trage numele de la vechiul trib al iașilor. Județul
Iași se întinde pe suprafața de 5476 km.p. și numără aproximativ 826000 de
locuitori. Județul are următoarele subdiviziuni administrative; 2 municipii -
Iași și Pașcani, 3 orașe - Târgu Frumos, Hârlău, Podu Iloaiei și 92 de comune.
Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală, harta județului Iași,
iar dedesubt pozele câtorva monumente reprezentative pentru județul Iași.
Palatul Cuza - Ruginoasa
Conacul Negruzzi - Voinești
Mănăstirea - Hadâmbu
Castelul Sturdza - Miclăușeni
Mănăstirea - Dobrovăț
Muzeul Cucuteni
Atelierul CFR - Pașcani
Priveliște spre gară - Pașcani
Strada Primăriei - Pașcani
Castelul Roznoveanu - Pașcani
Trimiteri poștale
_____________ooOoo_____________
O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ
DIN INDUSTRIA CHIMICĂ
Una acțiune la purtător în valoare de 500 de lei 1920
Societatea anonimă UZINELE CHIMICE ROMÂNE - București
CÂTEVA
VIGNETE ȘI SLOGANURI
DE PE CUPOANELE DE
RAȚIONALIZARE A
BUNURILOR DE LARG
CONSUM DIN TIMPUL
RĂZBOIULUI CIVIL SPANIOL
Jovenos campesinos trabajadores
Tineretul lucrătorilor de la sate
Ingresad en los batallones
de la Juventud Socialista Unificada
Înscrieți-vă în batalioanele Tineretului Socialist Unificat
Jefe Sioux Nube Roja
Șeful tribului Sioux - Norul roșu (în engleză Red Cloud)
Red Cloud (în dialectul local Lakota: Maȟpíya Luta) (1822 - 1909) a fost un războinic și șef al tribului Sioux (Oglala Lakota) în perioada anilor 1868 - 1909.
Detaliu vignetă de pe un certificat financiar american
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 10.08.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu