Epaminonda's Blog.....: BEVERWIJK

Mai jos admiri și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din localitatea olandeză BEVERWIJK, provincia

OLANDA DE NORD, câteva trimiteri poștale ilustrate

din timpuri mai vechi dar și o acțiune locală.

Biserica Grote

Biserica Sf. Agatha

Gara

Restaurant chinezesc

Școala episcopală

Școala de fete

Arhitectură locală

Castelul Assumburg

Vederi generale

Trimiteri poștale

O acțiune locală

***

DOUĂ GHICITORI - CARICATURI

Sunteți invitați să identificați personalitățile românești

reprezentate prin caricaturile de mai jos.

Veți avea răspunsul exact și complet

în următorul articol de blog;

CHEB - CEHIA

Personajul BUFNIȚA m-a inspirat să scriu următorul catren;

DE RÂS

Ani buni țara a-nflorit

Savurând wisky, manele,

Portofelul mi-a plesnit…

Ah, ce-mi plac glumele mele!

__________xxx_________

O MEDALIE ȘI CÂTEVA

INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

1840 - TITU MAIORESCU - 1917 Biruit-a gândul

Titu Liviu Maiorescu (născut la data de 15 februarie 1840 la Craiova și decedat la data de 18 iunie 1917 la București) a fost un academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician și scriitor român, prim-ministru al României între anii 1912 – 1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Române, personalitate remarcabilă a României sfârșitului secolulului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond, baza junimismului politic politic și „piatra de fundament” pe care s-au construit operele lui Eminescu, Creangă, Caragiale și Slavici.

Set 3 insigne de pionier

La sfârşitul celui de-al doilea război mondial ia naştere organizaţia „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadraţi în U.A.E.R. – Uniunea Asociaţiilor de Elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o şedinţă festivă la care a participat toată conducerea de partid şi stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe-atunci Palatul Cultural Gh. Gheorghiu-Dej), angajamentul de pionier. În perioada 1949 - 1966 mişcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist. C.C. al P.C.R. a adoptat la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătăţirea activităţii Organizaţiei Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pioniereşti la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Naţional al organizaţiei). În luna noiembrie a aceluiaşi an, a avut loc prima conferinţă naţională a Organizaţiei Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităţilor şi detaşamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” şi „Regulamentul Consiliilor Organizaţiei Pionierilor din Republica Socialistă România”. În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia." Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului. În 1984, la aniversarea a 35 de ani de la crearea organizaţiei, aceasta avea 2695000 membri. Mai jos admiri alte insigne pionierești;

Set 2 insigne pionierești:

Fruntaș în munca patriotică gradul I

Pionier fruntaș în P.C.I.

(Prevenirea și combaterea incendiilor)

Set 2 insigne pionierești - Prieten al grănicerilor

Set 2 insigne pionierești:

Pionier de frunte

Meritul păionieresc

Set 2 insigne pionierești:

Pionier cutezător

Pionier filatelist

Set 3 insigne pionierești:

Prietenul pădurii R.S.R.(Republica Socialistă România)

Prieten al naturii - gradul I

Prieten al naturii - gradul II

Organizaţia Pionierilor a fost o organizaţie comunistă a copiilor români de vârstă şcolară (8 - 14 ani). Era precedată de apartenenţa la organizaţia Şoimilor Patriei şi succedată de apartenenţa la Uniunea Tineretului Comunist. În oraşele mari s-au constituit case ale pionierilor. La Bucureşti Palatul Cotroceni a fost Palat al Pionierilor în perioada 1949 - 1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul Naţional al Copiilor).

Set 2 insigne - Pionier fruntaș gradul I și II

Organizaţia Pionierilor acorda distincţii individuale şi colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”, „Pionier fruntaş în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” şi insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntaşă”, „Detaşament fruntaş” şi „Grupă fruntaşă”. Intrarea în cadrul organizaţiei se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: „Eu, …(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizaţiei Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăţ bine, să fiu harnic şi disciplinat, să cinstesc cravata roşie cu tricolor.”

Set 4 insigne - Tot înainte

Imnul (neoficial al) organizaţiei era „Am cravata mea, sînt pionier”.

Am cravata mea, sunt pionier,
Si ma mindresc cu ea, sunt pionier!
Flutura in vant, zalog si legamint,
Intaiul meu cuvint de pionier…
II
Am cravata mea, sunt pionier,
Si ma mindresc cu ea, sunt pionier!
Maine – brigadier si sef de santier,
Chiar daca azi sunt numai pionier…
III
Am cravata mea, sunt pionier,
Si ma mindresc cu ea, sunt pionier!
Cu tine nu ma joc si n-o s-o fac deloc,
Eu doar decit ma joc cu pionieri…

Deasupra poţi vedea ecuson, şnur, trese, cravată, centură, uniformă şi steaguri pioniereşti.

Insignă - Specialist clasa a I-a tancuri

Republica Socialistă România

Forțele militare ale oricărui stat, deci și ale țării nostre, sunt categorisite pe diverse specialități militare de pregătire și instruire. În baza unor bareme dinainte stabilite militarii sunt testați periodic asupra nivelului de pregătire și, dacă corespund acestor bareme, sunt declarați specialiști de clasă și distinși cu insigne de Specialist de clasă 1, 2 sau 3, diferite ca model de la o specialitate militară la alta. Obținerea unei asemenea distincții, meritorii atrage uneori după ea o promovare în funcție și întotdeauna o creștere neînsemnată a soldei lunare.

Insignă - Specialist clasa a III-a tancuri

Republica Populară Română

Tancurile sunt vehicule blindate de atac cu tracțiune pe şenile, concepute pentru a combate forțele inamice folosind focul direct. Un tanc de luptă se caracterizează prin armele şi blindajul greu, o mare mobilitate care îi permite să traverseze terenuri dificile la viteze relativ mari. Legea nr.18 din 4 martie 1992 pentru ratificarea Tratatului cu privire la forţele armate convenţionale stipulează că: Termenul tanc de luptă înseamnă un vehicul blindat de luptă autopropulsat, cu mare capacitate de foc, dispunând de un tun principal pentru foc direct cu viteză inițială ridicată, necesar pentru a angaja ținte blindate sau alte obiective, cu o mare mobilitate în orice teren, asigurând un nivel ridicat de protecție, care nu este conceput și nici echipat în mod special pentru transportul de efective de luptă. Astfel de vehicule blindate reprezintă principalele sisteme de arme pentru formațiunile de tancuri și alte formațiuni blindate ale trupelor de uscat. Tancurile de luptă sunt vehicule blindate de luptă pe șenile, cântărind cel putin 16,5 tone, care sunt înarmate cu un tun de calibru de cel puțin 75 mm, ce se poate roti 360 grade. În plus, vor fi considerate tancuri de luptă oricare vehicule de luptă blindate, pe roți, ce vor intra în serviciu și care vor îndeplini toate celelalte criterii arătate mai sus.

Set insigne - Specialist clasă tancuri - România

Tancurile sunt arme care au nevoie de logistică, sunt eficiente și agile pe câmpul de luptă modern, atât prin capacitatea de a ataca obiective terestre cât și prin prezența lor ce poate crea panică în rândurile infanteriei inamice. Deși tancurile sunt maşini de atac puternice, ele rareori operează independent în acțiuni de atac. De obicei sunt organizate în unități de blindate, în forțe combinate. Fără acest sprijin, tancurile, chiar cu blindajul și mobilitatea lor, sunt vulnerabile în fața infanteriei, minelor, artileriei şi aviaţieie militare inamice. Tancurile sunt dezavantajate în teren împădurit și în zone urbane, deoarece în aceste condiții capacitatea de foc la mare distanță a vehiculului este limitată, mobilitatea lui devine mai mică, iar posibilitatea echipajului de a detecta potențialele pericole este îngrădită.

Emblemă coifură aviație - comunism

Emblemele coifură sunt un fel de insigne purtate de către personalul militarizat din sistemul apărării, ordinii publice, siguranței naționale, autorității judecătorești, pădurari, ceferisti la caschetă, bonetă, bască, căciulă sau pălărie.

Forțele Aeriene Române reprezintă aviația militară a Armatei Române. Înființată oficial la 1 aprilie 1913, prin aprobarea Legii privind Organizarea Aeronauticii Militare de către Parlamentul României, istoria aviației militare române începe odată cu Ordinul nr. 7925/5 noiembrie 1909 prin care se ordona Arsenalului de Construcții al Armatei din București construirea unui avion după indicațiile și sub supravegherea lui Aurel Vlaicu. În anul 1953 Şcoala militară de aviaţie nr. 1 de la Tecuci a primit numele de Şcoala de Ofiţeri de aviaţie „Aurel Vlaicu”, iar în 1958 şi-a mutat sediul pe aerodromul Boboc, devenind Şcoala Superioară de ofiţeri, cu durată de 4 ani, unde se pregăteau atât piloţi militari cât şi piloţi pentru aviaţia civilă, personal navigant şi nenavigant. Revoluţia din decembrie 1989 a deschis instituţiei noi perspective. În 1991 Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie „Aurel Vlaicu” s-a transformat în Institutul Militar de Aviaţie „Aurel Vlaicu”. Începând cu anul 1997, Institutul Militar de Aviaţie „Aurel Vlaicu” s-a transformat în Şcoala de Aplicaţie pentru Aviaţie „Aurel Vlaicu”. Sarcinile de formare a viitoarelor cadre de aviaţie, din punct de vedere teoretic, au fost preluate de Academia Forţelor Aeriene „Henri Coandă” din Braşov. La 1 august 2003, ca urmare a procesului de transformare şi redimensionare din cadrul Forţelor Aeriene, Şcoala de Aplicaţie pentru Aviaţie îşi schimbă denumirea în Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene şi reuneşte cele trei categorii de arme specifice Forţelor Aeriene: aviaţie, artilerie antiaeriană şi rachete sol–aer şi radiolocaţie. În anul 2007 au fost finalizate două proiecte importante, constând în procesul de modernizare a infrastructurii pistei de decolare şi punerea în funcţiune a simulatorului de zbor al avionului IAR – 99 SOIM. La 1 septembrie 2008 pentru eficientizarea procesului de instruire, Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene s-a reorganizat, înfiinţându-se Centrul de Instruire pentru Forţele Aeriene, structură responsabilă de procesul de învăţare şi instrucţie în şcoală.

_____________ooOoo____________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

CU CUPOANE DETAȘABILE

EMISĂ LA BRUXELLES - BELGIA