Moneda dolar canadian de colecţie de mai sus celebrează Teritoriile de Nord-Vest. Aversul monedei prezintă stema acestor teritorii iar reversul chipul suveranei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 300 dolari canadieni, anul emiterii – 2013, forma - rotundă, diametrul – 50 milimetri, greutatea – 60 grame, metalul – argint suflat cu aur, puritatea – 99,99% și calitatea – proof și tiraj – 1000 exemplare.
Teritoriile de Nord-Vest (în engleză Northwest Territories, în franceză Territoires du Nord-Ouest) sunt un teritoriu al statului Canada, situat la nord de provinciile Alberta și Saskatchewan și pâna in arhipelagul Arctic. Capitala acestor teritorii este metropola Yellowknife. Provincia se întinde pe o suprafață de 1171918 kilometri pătrați și numără aprozimativ 43000 de locuitori, majoritatea, majoritatea eschimoși inuiți. Zăcamintele de gaz metan din sudul teritoriului și din delta fluviului Mackenzie, precum și importantele zăcaminte de diamante, coroborate cu populația puțin numeroasă, asigură un venit substanțial locuitorilor, mai mare decât cel al statului European Luxemburg. Mai jos admiri două fotografii cu clădirea legislativului local și o vedere generală de iarnă asupra capitalei Yellowknife.
Moneda dolar canadian de colecţie de mai sus celebrează provincia Ontario. Aversul monedei prezintă stema acestei provincii iar reversul chipul suveranei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 300 dolari canadieni, anul emiterii – 2013, forma - rotundă, diametrul – 50 milimetri, greutatea – 60 grame, metalul – argint suflat cu aur, puritatea – 99,99% și calitatea – proof și tiraj – 1000 exemplare.
Ontario este o provincie canadiană, localizată între Marile Lacuri și golful Hudson. Este cea mai industrializată provincie a statului Canada. Capitala provinciei este cel mai mare oraș din Canada, Toronto, situat pe malul nordic al lacului Ontario. Tot în această provincie, undeva în este, este situată capitala statului Canadian – Ottawa. Provincia se întinde pe o suprafață de 1076395 kilometri pătrași și are aproximativ 12,6 milioane de locuitopri, majoritatea comasați în sudul provinciei, in fâșia fertila și temperată dintre lacul Ontario, lacul Erie și valea râului Lawrence. Mai jos admiri inconfundabile monumente arhitectonice din provincia canadiană Ontario.
Biblioteca parlamentului canadian - Ottawa
Parlamentul statului canadian - Ottawa
Legislativul provinciei Ontario - Toronto
Universitatea - Ontario
Moneda dolar canadian de colecţie de mai sus celebrează provincia Saskatchewan. Aversul monedei prezintă stema acestei provincii iar reversul chipul suveranei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 300 dolari canadieni, anul emiterii – 2014, forma - rotundă, diametrul – 50 milimetri, greutatea – 60 grame, metalul – argint suflat cu aur, puritatea – 99,99% și calitatea – proof și tiraj – 1000 exemplare.
Saskatchewan este o provincie canadiană situată în sudul central al satatului canadian, la frontiera cu Statele Unite. Capitala provinciei Saskatchewan este orașul Regina, iar cel mai mare oraș este Sasakatoon. Această provincie se întinde pe o suprafață de 651900 kilometri pătrați și numărăr aproximativ 993000 de locuitori. Mai jos admiri clădirile legislativului local și ale Universității Saskatchewan.
Elisabeta a II-a, nume real și complet Elizabeth Alexandra Mary, este suverana Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și a încă 15 state, membre Commonwealth, născută în anul 1926, conduce din anul 1952. Cele 15 state, membre Commonwealth sunt Canada, Australia, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vincent și Grenadine, Antigua și Barbuda, Belize și Sfântul Kitts și Nevis.
***
DOUĂ CARICATURI - GHICITORI
Sunteți invitați să identificați personalitățile lumii
care se ascund în spatele caricaturilor de mai sus.
Veți avea răspunsul exact și complet
în următorul articol de blog;
ISTORIA JOCURILOR OLIMPICE - 11
Personajele de mai sus m-au inspirat
să scriu și două catrene.
Sper ca astfel să vă ajut să le identificați mai ușor.
INTELIGENTULUI
Nu
pricep cum de se-ntâmplă
Că
un om inteligent
Furând
cu tact și talent
Duce-apoi
arma… la tâmplă!
DIVEI
Vocea-i
s-aude-n eter,
Sufletul
ei e la cer,
Cu
drogul și cu alcoolul
Vieții
a plătit… obolul!
___________xxx___________
O MEDALIE, O PLACHETĂ
ȘI CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI
Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei
de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le
Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic, foarte variat
ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice,
purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative
sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club,
etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de
identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup,
organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel
de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice
şi de altă natură, etc.
Conform
DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române),
PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară,
care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii
şi se oferă ca recompensă la concursuri,
alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi.
Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are
originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din
metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din
latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni
(medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).
Ștefan cel Mare - Domn al Moldovei 1433 - 1504
Insignia provinciae Moldaviae (Stema provinciei Moldova)
Ștefan
al III - lea, supranumit Ștefan cel Mare a fost un domnitor al
Moldovei, care s-a născut în anul 1433 la Borzeşti şi a decedat la 2 iulie 1504
la Suceava. Alexandru cel Bun a avut mai mulţi fii şi nepoţi, iarŞtefan
cel Mare este
nepot de fiu al lui Alexandru cel Bun. Însă, după obiceiul ca marii boieri să
aleagă succesorul la tron între fiii şi nepoţii fostului voievod, a fost uns
Ştefan domn, punându-se capăt unei perioade de lupte interne. Iar Ştefan cel
Mare nu era nici măcar fiu legitim, ci, cum se spunea, fiu din flori, fiu
nelegitim, şi prin urmare i-afost mai greu să acceadă la tron. Totuşi avea
calităţi excepţionale, nu numai de vitejie, dar şi de chibzuinţă şi de
organizare, şi, spre fericirea Moldovei, în general a românimii, a avut o
domnie lungă de 47 de ani. Este cea mai lungă domnie înainte de cea a regelui
Carol I în veacurile noastre. Se urcă pe tron în 1457, deci la un an după
Vlad Ţepeş în Muntenia, şi domneşte până în 1504. Moşteneşte o ţară în plină
organizare, dar care din punct de vedere economic începea să se dezvolte mai cu
seamă datorită împrejurării că reprezenta o regiune de tranzit între Europa
centrală, Polonia şi porturile de la Marea Neagră. Iar faptul că Moldova avea
două porturi importante, Chilia şi Cetatea Albă, îi aducea o substanţială sursă
de venituri, prin vămi. Chilia - după cum am spus - fusese a domnilor munteni,
în înţelegere cu regii unguri. Ştefan cel Mare e cel care o cucereşte de la
munteni, atrăgându-şi prin aceasta duşmănia lui Matei Corvin. Ştefan cel Mare
este, pentru mica lui ţară, un voievod bogat prin vămile pe care le ia de pe
urma comerţului internaţional. Vom vedea şi tragedia care va decurge din
pierderea, în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, a acestor două cetăţi, Chilia
şi Cetatea Albă. Se tot spune că Ştefan cel Mare s-a bătut mereu cu
turcii. Nu e chiar adevărat. S-a bătut împotriva tuturor celor care voiau să-i
ştirbească relativa independenţă. Astfel s-a bătut şi cu Matei Corvin care,
supărat că Ştefan luase Chilia de la munteni şi unguri, a venit să-l silească
să redevină vasal al regelui Ungariei, îl bate pe Matei Corvin la Baia, şi-l
sileşte să treacă îndărăt Carpaţii. Mai târziu va avea să lupte şi
împotriva polonezilor. Dar, bineînţeles, ce a rămas mai viu în memoria populară
au fost luptele sale cu turcii, în special în 1475, când Moldova este invadată
de o mare armată otomană condusă de Soliman paşa, cel mai mare general al
turcilor. Nu uitaţi că suntem sub domnia lui Mahomed (sau, în turcă, Mehmet) al
II-lea care a cucerit Constantinopolul, deci momentul de maximă putere pe care
o atinge Imperiul Otoman. Iar mica armată a lui Ştefan cel Mare învinge armata
turcă la Vaslui. Faima lui Ştefan trece peste graniţe; cronicarul polonez
Dlugosz spune că este cel mai mare domnitor din toată Europa, iar Papa îl
proclamă „Athleta Christi”, adică „Atletul lui Cristos”. Din păcate, turcii,
furioşi din pricina acestei înfrângeri, revin după un an cu însuşi Mehmet al
II-lea în fruntea lor. În plus, îi îndeamnă pe tătarii din Crimeea şi din
actuala Ucraină să atace Moldova de la răsărit. De data asta, pentru a se putea
apăra împotriva năvalei tătarilor, mai toţi răzeşii din actuala Basarabie
părăsesc armata lui Ştefan cel Mare pentru a se duce să-şi apere
vetrele. Ştefan cel Mare rămâne cu mica lui armată formată aproape numai
din boieri, slujitorii lui, şi din câteva cete din oraşe. Este învins la
Războieni, în 1476. Totuşi, se retrage mai la nord, iar Mehmet al II-lea nu
reuşeşte să cucerească cele două puternice cetăţi, din care mai puteţi vedea şi
astăzi ruine, la Suceava şi la Cetatea Neamţului. După ce a pârjolit ţara,
pentru ca turcii să nu se mai poată aproviziona, Ştefan cel Mare rămâne voievod
al Moldovei, iar Mehmet al II-lea se retrage. După această aventură — ca
să zic aşa —, Ştefan cel Mare îşi dă seama că trebuie să se înţeleagă cu
turcii, dar, din păcate, lucrurile se înrăutăţesc, căci câţiva ani mai târziu,
în 1484, o nouă campanie a lui Baiazid al II-lea are drept scop, de data
aceasta, cucerirea celor două porturi despre care am vorbit, Chilia şi Cetatea
Albă. Şi cele două cetăţi cad, probabil printr-o trădare a genovezilor care
erau înăuntru şi care şi-au dat seama că nu se mai putea lupta împotriva
Imperiului Otoman, nefiind suficient de bine ocrotiţi de un mic voievod
creştin. Pierderea, prin trădare, a Chiliei şi a Cetăţii Albe a
reprezentat o catastrofă pentru dezvoltarea ulterioară a Moldovei. Au început
să sărăcească oraşele mari, şi Moldova nu s-a mai putut dezvolta cum s-a
dezvoltat Transilvania, cu cetăţi, cu târgoveţi bogaţi, cu comerţ de tranzit
etc. Anul 1484 reprezintă un moment, economic şi politic, crucial pentru
dezvoltarea ţărilor române. Ştefan cel Mare rămâne pe tron până la
bătrâneţe. Se mai bate cu regele Poloniei, iar legenda Dumbrăvii Roşii povesteşte
că, în urma luptelor, au murit atâţia polonezi din şleahtă, încât se făcuse
câmpia roşie, şi prizonierii au fost puşi să are trăgând ei înşişi plugurile.
Aceste întâmplări se pare că sunt adevărate. Deci chiar pe vremea lui Ştefan
cel Mare, domnul şi dregătorii din sfatul lui îşi spun că nu sunt ajutaţi cu
adevărat de regii creştini, turcul e departe, promite ocrotire împotriva altor
duşmani, nu vine să construiască moschei la noi în ţară, ne lasă să fim
autonomi, adică să avem regimul nostru, cu boierimea noastră, cu bisericile
noastre — şi-atunci ne înţelegem cu turcul, plătindu-i doar un tribut pe an. La
început acest tribut a fost uşor, şi în Muntenia şi în Moldova, dar foarte
curând tributul a crescut, pe măsură ce turcii, opriţi în fructuoasele lor
cuceriri, au avut mai mare nevoie de bani. Aici începe nenorocirea celor două
principate. Prima jumătate a veacului al XVI-lea este într-adevăr perioada
când Imperiul Otoman îşi atinge, cu o repeziciune uimitoare, întinderea maximă:
în anii 1516-l517 otomanii au cucerit Siria şi Egiptul, apoi Arabia, iar sub
Soliman zis Magnificul (1520-l566) turcii cuceriseră Ungaria, şi în Africa
ajung până la graniţa Marocului. Cu vremea însă, aceste cuceriri, exploatate cu
nemiluita, nu mai sunt „rentabile”, ci se transformă într-o povară. De aceea
ţările române, cu pământul lor rodnic, cu mari turme de oi şi cirezi de bovine,
au devenit indispensabile vistieriei împărăţiei, şi mai cu seamă aprovizionării
capitalei Constantinopol. Ştefan cel Mare se zice că a clădit o biserică
în fiecare an sau după fiecare izbândă, astfel încât s-au numărat 47 de
biserici clădite de el. Între frumoasele mânăstiri din Bucovina câteva sunt
ctitoria lui, însă majoritatea zugrăvelilor, picturilor exterioare aparţin unei
epoci imediat următoare, când pe tronul Moldovei se află un fiu al său, Petru
Rareş.(Sursa - Net - Horia Dumitru Oprea)
Insignă - Colegiul de Management al Crizelor și Operații Multinaționale
Colegiul de
Management al Crizelor si Operatii Multinationale (CMCOM) s-a infiintat
la 01 octombrie 2005, prin subordonarea Centrului Regional de Pregatire NATO/Parteneriat
pentru pace (PfP), intr-o organigrama revazuta, si a Centrului de Pregatire al
Managementului Crizelor, creat la aceeasi data. CMCOM este o unitate
functionala de baza a Universitatii Nationale de Aparare "Carol I",
specializata in perfectionarea si pregatirea personalului militar si civil, din
tara si strainatate, in domeniile doctrina si procedurile de aparare in NATO,
planificarea si conducerea actiunilor militare intercategorii de forte si
multinationale, managementul crizelor, operatii speciale, combaterea
terorismului si al cooperarii civil-militar (CIMIC).
Insigna - Campionatul mondial România
(hochei pe gheață - grupele B și C 1972)
Hocheiul
pe gheață este un sport de iarnă olimpic, de echipă, care se
joacă cu crose și cu un puc. Termenul de hochei, cu origini
medievale, este disputat de către francezi și englezi. O rudimentară formă de
hochei a fost atestată în secolul al XVII-lea în Olanda,unde un grup de oameni,
pe patine, se jucau cu un mic disc pe canalele înghețate. O altă teorie
sugerează faptul că hocheiul își are originea pe continentul american, derivând
din jocul similar al americanilor americanilor lacrosse. În sfârșit, cea
mai acceptată teorie este aceea care arată dezvoltarea hocheiului pe gheață ca
o variație a hocheiului pe iarbă. Primele reguli cu privire la pucul de joc și
la numărul de jucători au fost introduse de un grup de studenți ai unei
universități din Montreal – Canada în anul 1870. Prima ligă profesionistă de
hochei s-a înființat în anul 1903 în SUA, iar liga internațională s-a înființat
cinci ani mai târziu la Paris. Primul meci public de hochei a avut loc la
Montreal în anul 1875, iar primele campionate organizate se cunosc din Europa
anului 1910. Hocheiul masculin a devenit sport olimpic încă din anul 1920, de
la Olimpiada de vară de la Anvers. Peste 4 ani, la Chamonix, a fost introdus în
programul Jocurilor de iarnă.
Insignă - Centrul zonal de selecție și orientare
Plachetă - Centrul zonal de selecție și orientare Alba Iulia
Centrele
zonale de selecție și orientare sunt structuri
militare specializate care funcționează pe lângă liceele militare și care au
misiunea de a verifica și selecta candidați pentru toate categoriile de
instituții militare de învățământ. În cadrul acestor structure se fac
verificări sportive și testări psoholigice adecavte statului de viitor militar.
Astfel de centre funcționează
la Alba Iulia, Breaza, județul Prahova și Câmpulung Moldovenesc, județul
Suceava. Deasupra am postat logo-ul și steagul de identificare al Centrului zonal de selecție și orientare din Alba Iulia, dar și logo-ul Centrului zonal de selecție și orientare din Breaza.
Set 2 insigne - CIMA IMAGREX România
Nu am găsit niciun fel de informații cu privire la insignele de mai sus. Dacă cineva ar putea să mă ajute cu vreo informație în acest sens i-aș fi sincer recunoscător.
_____________ooOoo_____________
UN CERTIFICAT
ROMÂNESC DE ACȚIUNI
ÎN LIMBILE ENGLEZĂ ȘI FRANCEZĂ
Certificat 5 acțiuni libere a 6 pound fiecare - 1903
The BANK OF ROUMANIA Limited (Banca României)
Câteva ornamente decorative periferice
de pe acțiuni poloneze
Deataliu vignetă de pe o acțiune olandeză
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 17.08.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu