Epaminonda's Blog.....: ASPERHOFEN

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură

și arhitectură din localitatea austriacă ASPERHOFEN,

districul SANKT POLTEN, bundeslandul AUSTRIA

INFERIOARĂ, câteva vederi generale, o trimitere

poștală ilustrată, dar și o insignă locală.

Biserica Johanes

Capela Bartholomeu

Capela Corona

Capela Margareta

Capela Rochus

Sediu bancar

Troița

Observatorul

Trimitere poștală

Vederi generale

Insignă locală

***

DOUĂ CARICATURI - GHICITORI

CU RĂSPUNS IDENTIC

Ești invitat să identifici personajele lumii

descrise de caricaturile de mai sus și

ghicitorile de mai jos.

Vei găsi răspunsul exact și complet

în următorul articol al blogului

(ALBOX - SPANIA)

DE LA UN ADMIRATOR

O ascult și nu mă mir,

Zice bine cu gurița,

Dar eu mai mult îi admir

... Fustița!

MISIONARUL

Chip gingaș ca Eminescu,

Bine plătit de Felix

În viață cu un scop fix

Arestarea lui… Băsescu.

________________xxx________________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

M.S.Voievodul Mihai de Alba Iulia

Liga apărării contra atacurilor aeriene

Mihai I, Principe al României, fost Principe de Hohenzollern (născut 25 octombrie 1921 Sinaia), în perioada domniei tatălui său, Regele Carol al II-lea, cu titlul Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia, a fost suveran al României între 20 iulie 1927 şi 8 iunie 1930, precum şi între 6 septembrie 1940 şi 30 decembrie 1947. Este stră-strănepotul reginei Victoria a Marii Britanii şi văr de gradul trei al reginei Elisabeta a II-a. Mihai este una dintre ultimele personalităţi publice în viaţă din perioada celui de al II-lea război mondial. În poza aplicată este la vârsta de 6 ani.

La 28 februarie 1933, prin Decretul Regal nr.468, se aprobă "Regulamentul de funcţionare a Apărării Pasive contra atacurilor aeriene" având ca scop "să limiteze efectele bombardamentelor aeriene asupra populaţiei şi resurselor teritoriului, fie asigurându-le protecţia directă, fie micşorând eficacitatea atacurilor". Prin prevederile sale detaşează net apărarea pasivă de apărarea activă. Acest moment este considerat data de naştere a protecţiei civile. Cu puţin timp înainte de începerea celui de-al doilea război mondial, se înfiinţează Comitetul de Coordonare al Apărării Pasive - un fel de stat major în înţelesul actual, care funcţiona pe lângă Ministerul Aerului şi Marinei. În anul 1939, Parlamentul aprobă Legea pentru apărarea antiaeriană activă şi pasivă. Se instituie centre de instrucţie de apărare pasivă la ministerele Aerului şi Marinei, Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor, Educaţiei Naţionale, Sănătăţii şi Asistenţei Sociale, Căilor Ferate precum şi la fiecare judeţ, municipiu şi oraş. Protecţia populaţiei şi a valorilor materiale determină, în timpul războiului, necesitatea înfiinţării unor unităţi speciale de apărare pasivă. Unităţile de intervenţie aveau ca misiuni: prevenirea la timp a populaţiei despre apropierea atacului aerian inamic; camuflarea cât mai bine posibil a obiectivelor terestre de vederea aeronavelor; limitarea efectelor bombardamentelor inamicului; asigurarea ridicării şi îngrijirii răniţilor sau victimelor gazate; înlăturarea bombelor neexplodate şi dezamorsarea acestora; stingerea sau limitarea marilor incendii; ridicarea şi înlăturarea marilor dărâmături; repararea imobilelor avariate de incendii sau bombardamente; ridicarea de tabere pentru evacuaţi şi sinistraţi sau pentru adăpostirea materialelor. Tot în această lege se prevede introducerea "orei de apărare pasivă", săptămânală, în programele facultăţilor şi şcolilor de orice fel, instituţiilor şi stabilimentelor de stat sau particulare, societăţilor şi asociaţiilor. La 18 februarie 1943 se organizează Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului prin Instrucţiunile nr.440, se stabilesc structura organizatorică şi misiunile apărării pasive, luând fiinţă Comandamentul Apărării Pasive, cu rolul de a pregăti, îndruma, controla şi conduce toate operaţiile de apărare pasivă, precum şi de a instrui personalul de încadrare şi populaţia pe baza legilor, regulamentelor, deciziilor ministeriale, ordonanţelor publice şi tuturor dispoziţiilor şi ordinelor privind apărarea antiaeriană pasivă a teritoriului. Tot în 1943, ia fiinţă, Corpul Special de Intervenţie, destinat a interveni în centrele bombardate de inamic, pentru înlăturarea bombelor neexplodate şi dezamorsarea lor, stingerea şi limitarea marilor incendii şi înlăturarea marilor dărâmături din întreprinderi, repararea imobilelor avariate de incendii şi bombardamente, construcţia de baracamente şi ridicarea de tabere pentru sinistraţi, evacuaţi şi materiale. Prin decretul nr.24 din 17 ianuarie 1952, se înfiinţează Apărarea Locală Antiaeriană, prin adoptarea "Regulamentului Apărării Locale Antiaeriene", şi ia fiinţă Comandamentul Apărării Locale Antiaeriene în cadrul Ministerului de Interne, care era organizat în state majore de apărare locală antiaeriană la nivelul regiunilor, ca unităţi administrative, în raioane şi oraşe mari. În iarna anului 1951 se înfiinţează Centrul de Instrucţie al armei, care avea menirea de a pregăti şi perfecţiona cadrele şi personalul civil pentru diferite funcţii şi specialităţi în protecţia civilă.şapte ani mai târziu, unităţile şi formaţiunile de apărare locală antiaeriană trec din subordinea Ministerului de Interne în cea a Ministerului Apărării Naţionale. În 1978 apărarea locală antiaeriană îşi schimbă denumirea în apărare civilă, atribuţiile acesteia fiind diversificate. în perioada următoare, acesteia i se asigură un nou cadru normativ, alte structuri organizatorice şi misiuni adecvate. Orientarea spre misiuni specifice la dezastre devine evidentă şi mai clară, totuşi, abia după anul 1990, acestea devin dominante. În anii `80 activitatea apărării civile a fost orientată spre pregătirea întregii populaţii pentru diferite situaţii de risc. S-au alcătuit planuri de protecţie şi intervenţie în situaţii complexe şi s-au desfăşurat numeroase exerciţii de apărare civilă. Cutremurul din 4 martie 1977 pune la grea încercare armata şi, în cadrul acesteia, apărarea locală antiaeriană. În decembrie 1989 un nou cadru de dezvoltare a fost creat. România era pe calea democraţiei. Condiţii noi, propice perfecţionării Apărării Civile, au fost create. România a ratificat pe 14 mai 1990, cele două Protocoale Adiţionale la Convenţia de la Geneva (august 1949), convenţie la care România a aderat în 1954. În anul 1996, Parlamentul României adoptă "Legea protecţiei civile" L 106, o lege sintetică pe baza căreia s-a structurat protecţia civilă atât în plan departamental, cât şi local, cuprinzând cerinţele rezultate din studiul surselor de risc potenţiale de pe teritoriul României: cutremure de pământ, alunecări de teren, inundaţii, accidente şi avarii chimice, nucleare sau industriale, distrugeri de baraje hidrotehnice, etc., precum şi din confruntarea cu alte categorii de riscuri majore specifice sfârşitului de mileniu, unele cu efecte transfrontaliere. La 1 ianuarie 2001 Comandamentul Protecţiei Civile, organul de specialitate al Ministerului Apărării Naţionale până la acea dată, a trecut în subordinea Ministerului de Interne, păstrând aceleaşi caracteristici organizatorice. Deasupra am postat două desene ale timpului care vorbesc despre pregătirea populației, despre modul de acțiune, în cazul atacurilor aeriene.

Insignă - (Steagul Uniunii Europene)

Uniunea Europeană (UE) este o uniune economică și politică, din Europa, fiind compusă din 28 state. Originile Uniunii Europene se trag de la Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului și din Comunitatea Economică Europeană, formată din șase state în 1958. În anii următori Uniunea Europeană s-a lărgit prin aderarea unor noi state membre și și-a crescut puterea prin adăugarea de domenii economice, sociale și politice în abilitățile sale. Tratatul de la Masstricht a înființat Uniunea Europeană sub prezenta denumire în 1993.

Ultima amendare a bazelor constituționale ale UE a fost Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009. Sus am postat steagul și harta actuală a Uniunii Europene și mai jos un tabel cu statele membre ale UE, la momentul de față.

În anul 2004, UE a avut cea mai mare extindere din istorie, când Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia și Slovenia au aderat la Uniune. La data de 1 ianuarie 2007 a fost ultima extindere a uniunii prin aderarea României și Bulgariei.

Insigna - Alianța evanghelică din România

Alianța evanghelică din România a luat ființă în cadrul Congresul evanghelic ce a avut loc în zilele de 4 - 5 noiembrie 1990. La acel congres au participat 4500 de persoane din cadru cultelor evanghelice românești. Era prima dată când evanghelicii, atât de disprețuiți şi persecutați sub regimurile trecute, s-au adunat și au putut să își exprime identitatea și crezul lor spiritual. Alianța are sediul central în București, sectorul 2, șoseaua Andronache, nr. 60A.

Insignă - AJOSOC

(Advanced Joint Operations Staff Officer Course -

Ofițer absolvent al cursului avansat de operații comune)

Cursul avansat de pregătire al militarilor pentru operații comune poate fi urmat de ofițerii tuturor categoriilor de arme cu gradele de maior sau colonel, cu posibilități de avansare în grad și funcție, și are o durată de 13 săptămâni. Scopul cursului este acela de a pregăti ofițeri români și străini aflați la mijlocul carierei lor militare. Aici se însușește și promovează gândirea multinațională în cadrul structurilor operaționale pe timpul conflictelor militare, se aprofundează conceptele de artă și strategie militară în caz de conflict și se învață modalitățile judicioase de repartiție a sarcinilor în cadrul centrului multinațional de conducere al operațiunilor militare.

Insigna - (Mineritul)

Mineritul este o ramură a industriei. Prin acest termen se înțelege totalitatea procedeelor de extracție a minereurilor situate în subteran (sub un strat de pământ) sau chiar la suprafață. Mineritul are două faze mai importante: a. Prospectarea unui zăcământ din regiune, prin care se cercetează zăcământul prin metode geologice și geofizice (radiometrie, electrometrie, magnetism). Metodele geologice cele mai frecvente sunt: -șanțurile de suprafață, forajele geologice, - galerii (lucrare minieră orizontală) - sau puțuri de cercetare (lucrare minieră verticală). Prin aceste metode se află informații utile despre zăcământ ca: așezarea lui în spațiu, bogăția lui (rentabilitate), adâncimea și întinderea lui. Toate aceste informații determină mai târziu metoda de exploatare, b. Exploatarea sau extragerea minereului se poate face prin: exploatare la suprafață (cariere, când zăcamântul este aproape de suprafața pământului) sau exploatare subterană (mină). Exploatarea minieră constă din: lucrări miniere de deschidere, de pregătire și de exploatare propriu zisă.

______________ooOoo_______________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ