Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

Câteva

denumiri de monede (bancnote)

care au circulat pe teritorile românești

Potor – monedă de o unitate şi jumătate, denumire de origine slavă. O veche monedă poloneză s-a numit potronic iar alta polturac, având în rădăcina lexicală pol care înseamnă jumătate, la fel ca şi potorul românesc..

Firfiric – o monedă de demult, al cărui nume ar putea veni de la numeralul german “vier” care înseamnă patru.

Pitacul – o monedă de 5 unităţi, cu variantele patacă, pataşcă, pitoarcă, denumire ce vine de la numeralul slav "petak" care înseamnă cinci

Beşlik – monedă de cinci unităţi, denumire provenită din limba turcă

Şeştak sau şaştak – monedă de şase unităţi, denumire provenită de la numeralul rusesc şes care înseamnă şase.

Sfanţ sau şfanţ – monedă de douăzeci de unităţi, denumire provenită de la numeralul german zwanzinger care înseamnă douăzeci.

Imilik - monedă de douăzeci de unităţi, denumire provenită de la cuvântul turcesc yimilik care înseamnă douăzeci.

Icuşar sau ikosar - monedă de douăzeci de unităţi, denumire provenită de la cuvântul grec ikoşi care înseamnă douăzeci.

Husăş – monedă de douăzeci de unităţi, denumire provenită de la cuvântul maghiar huszas care înseamnă douăzeci

Biştar sau piştar - monedă de douăzeci de unităţi, denumire provenită de la cuvântul romanes (ţigănesc) biş care care înseamnă douăzeci

Sorocovăţul – monedă de patruzeci de unităţi, denumire provenită de la cuvântul rusesc sorok care care înseamnă patruzeci.

Centă – bancnotă de o sută de unităţi, denumire provenită din cuvîntul francez cent, sau la origini mai îndepărtate din latinescul centum

Taler – monedă austriacă de argint care a circulat şi pe meleaguri româneşti. Din cuvântul taler a derivat denumirea monedei americane şi a încă multor ţări – dolar.

Alte monede care au circulat pe teritoriile româneşti au fost; florinul din aur sau argint, rubla, francul sau coroana.

Monede din antichitatea greco-latină;

As – moneda romană de o unitate
Sestertius sau sestert – moneda romană de doi aşi şi jumătate
Denarius – moneda romană de zece aşi, care, intrat în limba greacă, a devenit denar, ajungând până la noi sub forma dinar
Drahmă – bancnotă greacă de o unitate
Obol – monedă greacă, reprezentând a şasea parte dintr-o drahmă. De aici provine locuţiunea din limba română a-şi da obolul cu sensul de a contribui.
Triobolas – bancnotă greacă de trei oboli
Tertradrahmă – bancnotă greacă de patru drahme

Ban - Denumirea unei monede reprezentând cel mai mic nominal aflat în circulație în Ţara Românească în perioada 1365 (primele emisiuni monetare ale domnitorului Vladislav I) - 1462 (sfârșitul principalei domnii a domnitorului Vlad Ţepeş, ultimul voievod muntean care se pare că a emis acest nominal). Mai jos admiri prima monedă de 1 banu turnată de către tânărul stat România în anul 1867 sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.

Leu – este bancnota naţională a României, al cărui nume provine de la talerii olandezi (denumire de origine - Lowenthaler) care au circulat pe aceste meleaguri în secolul al XVII-lea, având gravate pe revers animalul leu ridicat în două labe, vezi imaginea de mai jos.

Numele de leu a fost păstrat ca termen generic pentru banii locali, chiar şi după ieşirea din uz a talerilor olandezi (anul 1750). Ca o curiozitate şi bancnota bulgărească leva (lev = leu) tot de aici şi-a luat numele. Mai jos admiri prima monedă românească de 1 leu emisă în anul 1870 sub domnia lui Carol I.

Încă din anul 1859, în încercarea de a crea o monedă națională, Alexandru Ioan Cuza l-a însărcinat pe consulul francez la Iași, Victor Place, să negocieze baterea unor monede românești la monetăria din Paris. Acestea urmau să se numească „români”. Un român ar fi cântărit 5 grame de argint și ar fi fost împărțit în 100 de „sutimi”, ca monedă divizionară. Ion Heliade Rădulescu a propus numele de „romanat”, după modelul bizantin. Proiectul nu a putut fi realizat. La 1860, s-a bătut totuși o monedă de bronz de 5 parale, dar aceasta nu a circulat. În anul 1864, după ce Cuza a impus regimul său autoritar, chestiunea a fost reluată și s-au bătut câteva monede de probă.

Este vorba de monedele de „5 sutimi”, care aveau pe avers efigia domnului și inscripția Alecsandru Ioan I.

***

AFORISME AMUZANTE

Ananie Gagniuc – Constanța

epigramist și scriitor de umor

Economiseşte apa. Fă duş împreună cu prietena.
Dumnezeu sigur iubește proștii. Altfel nu ar fi creat atât de mulți.
Un bărbat îndrăgostit nu este complet până nu se însoară. După aia e terminat.
Fiecare bărbat ar trebui să se însoare. La urma urmei, în viaţă nu trebuie să alergi numai după fericire.

__________xxx__________

CÂTEVA

INSIGNE ROMÂNEȘTI

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderant metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Soră de Crucea Roșie

Romania a devenit Parte semnatara la prima Conventie de la Geneva din 1864 si a ratificat-o in 1874. Doi ani mai tarziu, la 4 iulie 1876, a luat ființă Societatea Crucea Rosie din Romania si si-a inceput activitatea in actualul sediu al Spitalului Coltea din Bucuresti. Printre semnatarii actului de infiintare a Crucii Rosii Romane, se regasesc importante personalitati ale vremii: Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr.G. Cantacuzino si Dr. Carol Davila.

Primul preşedinte al Crucii Rosii Romane a fost Printul Dimitrie Ghica, in perioada 1876-1897. La nici trei saptamani de la infiintare, in ziua de 20 iulie 1876, prima ambulanta a Crucii Rosii Romane a plecat intr-o misiune umanitara pe frontul sarbo-turc de la sud de Dunare. Pe baza solidaritatii ce uneste Societatile Nationale surori, prima misiune a Crucii Rosii Romane avea menirea de a acorda ajutor medical militarilor raniti, indiferent de tabara din care faceau parte. Sus am postat logo-ul Crucii Roşii Române. Insigna din imagine se acorda în regimul comunist tuturor donatorilor de sânge pe lângă alte câteva avantaje materiale.

Societatea numismatică română * 1903 - 1983

Era la început de veac XX. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română. Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România."