STATELE AMERICANE - MARYLAND

MARYLAND

Este unul din cele 50 de state americane ale SUA

si este situate pe coasta de est a continentului.

A fost cel de-al saptelea stat din cele 13 initiale care 

au ratificat Constitutia SUA la data de 28 aprilie 1788.

Maryland mai este supranumit Statul vechii demarcații 

(The Old Line State) și Statul liber (The Free State).

Statul se intinde pe o suprafata de 32160 km.p,

la o populatie de aproximativ 5,3 milioane de locuitori,

 capitala functionand in orasul Annapolis,

cel mai mare oras fiind  Baltimore.

Sigilul oficial;

Steagul oficial;

Mai jos iti prezint cateva cladiri reprezentative 

pentru arhitectura americana din 

capitala statului Maryland - Annapolis.

Capitoliul (Sediul guvernului statului)

Portul

Posta

Primaria

Academia navala la 1908

Mai jos iti prezint cateva cladiri reprezentative 

pentru arhitectura americana din 

cel mai mare oras al statului Maryland - Baltimore.

Primaria

Turnul Transamerica

 Monumentul eroilor din Batalia de la Baltimore

Monumentul Washington

Turnul Bromo Seltzer

Mai jos admiri cateva instrumente financiare

emise de catre statul american Maryland.

Bancnota - 8 dolari 1780

 Certificat - The Flashlight Publishing Co of Baltimore City - 1897

Bond - Compania Eastern Electric of Baltimore City - 1897

 Cec - The First National Bank - Frederick Maryland - 1876

Moneda - 12 pence 1659 - Lord Baltimore

Moneda - 6 pence 1659 - Lord Baltimore

George Calvert, primul Lord Baltimore (1580 - 1632) este un cetatean englez intemeietor al coloniei britanice Maryland, viitorul stat american Maryland. 

Cateva vignete de pe certificate sau bonduri

emise de catre statul american Maryland

Cateva ornamente decorative marginale

de pe certificate sau bonduri emise 

de catre statul american Maryland

Cateva jetoane - Maryland

Doua vignete de pe bancnote emise

de catre statul american Maryland

***

CATEVA EPIGRAME

DIN VIATA

de Ion Romanescu

Comandor de aviatie in rezerva

INTERCEPTARI

Zboara la interceptare,

Tineri si increzatori,

Ochind mandrele codane,

Care sunt … cu capu-n nori.

STUDIU PROFUND

Era frumoasa ca un astru,

Iar el, la joasa inaltime,

A studiat dupa “dezastru”

Cutia neagra-n profunzime!

__________xxXxx___________

CATEVA INSIGNE

DIN MUNICIPIUL BUCURESTI

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderant metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini  reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de  identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.  

Progresul Bucuresti

AFC (Asociatia Fotbal Club) "Progresul" Bucuresti este o echipă romanesca de fotbal, care joacă în prezent in Liga a IV-a. Clubul a obținut de-a lungul timpului rezultate meritorii (a ajuns pe locul 2 în Liga I - fosta Divizia A) în anii 1956, 1996, 1997, si 2002), dar nu este la fel de popular ca cele trei mari echipe din București: Steaua, Dinamo si Rapid. Echipa Progresul Bucuresti s-a retras din campionatul 2008-2009, in retur (la acea data evolua in Liga a II-a, nefiind programată din cauza datoriilor. Alte nume ale echipei au fost; Lafayette, Grafia MS, Progresul Vulcan, Progresul Vointa, Progresul Energia, Progresul Soimii IMUC si FC National. Sus am postat cateva logo-uri ale clubului de fotbal Progresul Bucuresti.

Posta Romana

09.10 - 19.11.2010 * Bucuresti

Poşta de pe meleagurile româneşti este cunoscută încă din Evul Mediu. Ea a fost înfiinţată din nevoia de a transmite poruncile voievozilor pâna la limitele teritoriului aflat în stapânirea lor. Curierii domnului se slujeau de cai, pe care locuitorii satelor şi oraşelor tranzitate erau obligaţi să-i pună la dispoziţie. Primul document privind existenţa serviciilor poştale pe teritoriul ţării noastre este "Hrisovul" dat de domnitorul Mircea cel Batrân, în anul 1399, la Giurgiu. Prin acesta, localităţile erau obligate să pună la dispoziţia curierilor domneşti mijloace de transport, cai şi căruţe pe două roţi, numite olace. La începutul ei, poşta cuprindea mai ales serviciul de transport al călătorilor şi al corespondenţei oficiale a domnilor şi marilor dregători. În a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, domnitorul Constantin Mavrocordat stabileşte ca toţi curierii să treacă la stat, cu toate cheltuielile. Se construiesc localuri pentru călători şi funcţionari - aşa numitele hanuri de poştă, grajduri pentru cai şi se acceptă şi călătoria publicului cu poştalioanele, contra unei taxe. Până la Revoluţia din 1848, poştele au fost arendate unor particulari, de regulă pentru perioade de câte 3 ani. După 1850, în oraşele de reşedinţă administrativă, staţiile de poştă orăşeneşti au fost transformate în birouri poştale. În acea perioadă existau 30 de curse poştale, cu staţii de poştă, al căror punct nodal era Craiova. Din anul 1852 este organizat serviciul de corespondenţă pentru particulari, sub supravegherea Ministerului de Finanţe. Între anii 1857-1862 se introduce, etapizat, monopolul de stat asupra activităţii de poştă. La 12 noiembrie 1857, o comisie întrunită la Iaşi a hotărât introducerea timbrelor poştale pe teritoriul Moldovei. Au fost tipărite cu o presă manuală, bucată cu bucată, patru valori ale primei emisiuni "Cap de bour", pusă în vânzare pe data de 22 iulie 1858. La 23 iulie 1862, a fost emis Decretul 527 privind unificarea administraţiilor poştale din Moldova şi Muntenia, măsură realizată începând cu 1 august 1862. În urma unificării, conducerea direcţiei generale a fost încredinţată lui Panait Sevescu, care din decembrie 1860 ocupa aceeaşi funcţie şi în Muntenia. Perioada poştei moderne a început în 1864, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a unit serviciul poştal cu cel telegrafic, la care, în 1893 s-a adaugat şi serviciul telefonic, luând naştere simbolul PTT. Aceasta decizie a fost luată în şedinţa Consiliului de Miniştri, care a avut loc în ziua de 29 august 1864, şedinţa desfăşurată sub conducerea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În calitate de director general al poştelor şi telegrafelor, a fost numit maiorul Cezar Librecht, care ocupă funcţia de inspector general al telegrafelor încă din luna mai 1859. Prima lege de organizare a ramurii de comunicaţii purtând denumirea de "Lege telegrafo-poştală" a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1865, dată de la care a fost reglementată şi situaţia personalului, prin statut propriu. La 1 mai 1865, se introduce serviciul abonamentelor prin poştă la presa din ţară şi străinatate, administraţia poştală percepând un comision fix de 10% din costul abonamentului, plus cheltuielile de expediere a sumelor şi francarea trimiterilor. Tot în anul 1865, este organizat serviciul de poştă rurală, care asigura legătura între comune, prin curse de factori. Se înfiinţează câteva sute de circumscripţii rurale, grupate în jurul unor oficii poştale. În luna august, se înfiinţează în Bucureşti încă patru birouri de poştă, sucursale ale biroului existent, noile birouri fiind amplasate în Calea Craiovei (Calea Rahovei), Calea Moşilor, Calea Mogoşoaiei (Calea Victoriei) şi Strada Belvedere. La 1 iulie 1871, intră în vigoare prima lege de organizare a personalului, însoţită de "Regulamentul pentru fixarea atribuţiunilor funcţionarilor telegrafo-poştali". Cu începere din 1 mai 1874, intră în vigoare "Legea pentru serviciul de poştă rurală", care a avut ca efect imediat înfiinţarea unui număr de 115 birouri poştale rurale. În anul 1894, după modelul unor clădiri similare din occident, începe construcţia Palatului Poştelor, care va fi dat în funcţiune în anul 1900. În anul 1925, adminstraţia PTT a preluat exploatarea unei noi ramuri de telecomunicaţii, radiotelegrafia (comunicaţiile radioelectrice, cum se zicea pe atunci), fiind adaugată o nouă literă simbolului care a devenit PTTR. În perioada interbelică, administraţia de poştă şi telecomunicaţii a fost trecută în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor, structura organizatorică fiind, iniţial bazată pe direcţii regionale. În anul 1955, a fost promulgat Decretul nr.197 prin care era stabilit obiectul de activitate al ramurii de poştă şi telecomunicaţii, fiind din nou consfinţit monopolul absolut al statului în acest domeniu. După anul 1989, au avut loc profunde transformări în administraţia centrală a statului, reflectate si în domeniul postei si telecomunicatiilor. Sus am postat doua logo-uri din istoria institutiei Posta Romana.   

ONT  (Oficiul National de Turism) "Carpati" - Bucuresti 

ONT  (Oficiul National de Turism) "Carpati" - Bucuresti - Romania

ONT Carpaţi, adică Oficiul Naţional de Turism Carpaţi, s-a înfiinţat în perioada domniei lui Carol al II-la, mai exact în 4 ianuarie 1936, când instituţia Ministerului Administraţiei şi Internelor a fost reorganizată prin „Legea de organizare a Ministerului Internelor“. Prin acest act legislativ se prevedea ca ministerul să preia în subordine mai multe instituţii noi printre care se afla şi „Oficiul Naţional de turism“. Până la înfiinţarea ONT, asociaţiile turistice a căror activitate generală era alpinismul, au fondat în 1934 Federaţia Societăţilor de Turism şi Alpinism. Din 1936, ONT a patronat o parte dintre aceste asociaţiile turistice. Însă, schimbarea regimului din România a determinat ca asociaţiile turistice să fie dizolvate în urma hotărârii Consiliului de Miniştri din 11 iunie 1948, iar tot patrimoniul deţinut de ele a fost trecut în subordinea Oficiul Naţional de Turism, potrivit siteului Arhivelor Naţionale. Denumirea acestei societăţi a devenit consacrată în timpul regimului communist, care a reînfiinţat ONT Carpaţi (Oficiul National de Turism) în noiembrie 1964, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 908. Potrivit acestei hotărâri, ONT Carpaţi era „organizaţie economicã de interes general“ aflată „sub îndrumarea şi controlul Ministerului Comerţului Exterior“.

Just Lex - XXX * 1957 - 1987 

Promotia Facultatii de Drept - Bucuresti

In anul 1832, în urma reformei şcolare a lui Petrache Poenaru, la Colegiul Naţional Sf. Sava sunt create cursuri superioare juridice şi ştiinţifice. La 17 octombrie 1850 ia fiinţă Facultatea de Drept, în cadrul grupului de studii de la Colegiul naţional Sf. Sava, prima promoţie de jurişti fiind consemnată în anul 1854. La 25 noiembrie 1859, Facultatea de Drept devine instituţie independentă, primul său decan fiind Constantin Boşianu. La 4/16 iulie 1864, prin Decretul nr.765, Alexandru Ioan Cuza aprobă înfiinţarea Universităţii din Bucureşti, prin reunirea celor trei facultăţi existente: Facultatea de Drept, Facultatea de Ştiinţe şi Facultatea de Litere şi Filozofie. Facultatea de Drept a avut la începuturile ei 9 catedre, 9 profesori şi 30 de studenţi. în primii ani universitari, disciplinele predate au fost: dreptul roman, dreptul civil român şi procedura dreptului civil, dreptul penal român şi procedura dreptului penal, dreptul comercial, dreptul constituţional, dreptul administrativ şi economia politică. Durata studiilor era de 4 ani. Legea din 1864 de înfiinţare a Universităţii din Bucureşti a prevăzut o autonomie morală a Universităţii. Astfel, conducerea era asigurată de un rector, ajutat de Senatul universitar, iar facultăţile erau conduse de un decan, ales de profesori şi ajutat la rândul său de Consiliul de Facultate, organizare internă care s-a păstrat până în zilele noastre. în anul 1908 a fost decernat primul titlu de doctor în drept. Între anii 1921-1933, conform statisticilor vremii, 43,1% din studenţii României Mari erau înscrişi la Facultatea de Drept, în statistică fiind incluşi studenţii de la toate universităţile existent în România. Pentru instruirea unui număr aşa de mare de studenţi, la Facultatea de Drept din Bucureşti s-a urmărit crearea unei baze materiale deosebite.  Între anii 1934-1936, cu fondurile colectate la iniţiativa decanului Nicolae Basilescu şi cu subvenţii din partea regelui Carol al II-lea şi a ministerului de resort, s-a construit, după proiectele marelui arhitect Petre Antonescu, sediul actual, Palatul Facultăţii de Drept. Acest lucru nu ar fi fost posibil fără strădania profesorilor, a absolvenţilor şi a studenţilor acestei facultăţi, constatare ce se regăseşte şi pe frontispiciul Aulei clădirii. Din anul 1962, Facultatea de Drept a organizat cursuri postuniversitare în scopul perfecţionării juriştilor din aparatul de stat, administraţie şi economie, cursuri care se organizează, pe alte baze, şi în prezent. Din anul 1975, în spiritul specific acelei epoci, de unificare a activităţii de învăţământ superior cu activitatea de cercetare ştiinţifică, decanul Facultăţii de Drept a început să asigure şi conducerea Institutului de Cercetări Juridice al Academiei Române, înfiinţat în anul 1954, coordonare care s-a menţinut până la începutul anului 1990.  În perioada 1968-1989, în cadrul Facultăţii de Drept au funcţionat două secţii: drept şi drept economic-administrativ, cu un număr aproximativ de 120 studenţi la prima secţie şi 30 la cea de-a doua, la cursuri de zi. Din anul 1990, Facultatea de Drept şi-a amplificat prestigiul de care se bucură. Numărul de studenţi a crescut considerabil, iar cursurile sunt organizate în cadrul unui profil unic - Ştiinţe juridice, cu o unică specializare - Drept, 4 ani la cursuri de zi şi 5 ani la cursuri cu frecvenţă redusă. Începând cu anul universitar 2004-2005 se organizează cursuri în sistemul de învăţământ la distanţă, renunţându-se la forma de învăţământ cu frecvenţă redusă. Sus am postat logo-ul Facultatii de Drept din Bucuresti.

Primăria capitalei

Teatrul național "Ion Luca Caragiale" 

București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și câteva clădiri reprezentative ale Bucureștiului. 

Județul Ilfov (Sectorul agricol Ilfov înainte de anul 1997) este un județ din România, care înconjoară municipiul București. Reședința oficială este orașul București și majoritatea instituțiilor județene își au sediul acolo, deși orașul însuși nu face parte din teritoriul administrat de județ. Ca subunități administrative județul are 8 orașe - Voluntari, Pantelimon, Măgurele, Buftea, Bragadiru, Chitila, Otopeni, Popești-Leordeni și 32 de comune. Județul se întinde pe o suprafață de de 1583 km.p. și numără aproximativ 365000 de locuitori. Sus admiri harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Ilfov, iar dedesubt câteva clădiri inconfundabile ale Bucureștiului și deci și ale județului Ilfov.  

Prefectura județului Ilfov

Arena națională

Arcul de Triumf

___________ooOoo___________

LIDERI POLITICI

PE BANCNOTELE LUMII

1 000 000 000 pound xxx - fantezie - Anglia

Prințul William, Duce de Cambridge (William Arthur Philip Louis; nascut 1982, este cel mai mare fiu al lui Charles, Print de Wales și al Dianei, Printesa de Wales și nepot al Reginei Elisabeta a II-a Marii Britanii și al Prințului Philip, Duce de Edinburgh. Astfel, este al doilea în linia de succesiune la tronul celor 16 state independente din componenta Commonwealthului britanic.

Catherine, Ducesă de Cambridge (Catherine Elizabeth Middleton; nascuta 1982) cunoscută popular sub numele "Kate" este soția Printului William de Wales. Logodna lor a fost anunțată la 16 noiembrie 2010 iar căsătoria s-a celebrat la 29 aprilie 2011 la Westminster Abbey.

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 29.05.2013